Proprietățile fizice și chimice

ale materialelor electrotehnice

Nume: Dziuzenschi Stefan
Grupa: 8214
 Cunoașterea exactă a proprietăților
materialelor electrotehnice reprezintă o cerință
fundamentală pentru utilizarea corectă a
acestora.
 Domeniile de utilizare ale materialelor
electrotehnice fiind foarte largi, iar solicitările
la care acestea sunt supuse fiind foarte diferite
nu se poate face o împărțire strictă a
proprietăților materialelor în „principale” și
„secundare". De aceea se impune o cunoaștere
completă a tuturor proprietăților materialelor.
 Proprietățile chimice
Coroziune
 Prin coroziune se înţeleg procesele de
degradare şi deteriorare a metalelor,
sau obiectelor metalice, sub acţiunea
agenţilor chimici din mediu. Cauza
acestor modificări nedorite ale
metalelor sunt reacţiile chimice şi în
special electrochimice, care pornesc de
la suprafaţa metalului respectiv.
Solubilitate
Solubilitatea indică gradul în care
o substanță pură se poate dizolva într-un
dizolvant, alcătuind o soluție omogenă unde
repartizarea atomilor, moleculelor și ionilor este
uniformă. Dizolvantul în modul cel mai frecvent
este un lichid, dar sunt și unele excepții când unii
dizolvanți sunt:
- solide ca în cazul aliajelor, sticlei, ceramicii,
semiconductoare sau
- gaze ce dizolvă solide sau lichide, de obicei la
temperaturi și presiuni înalte ca de exemplu
silicea în vapori de apă în anumite procese
geochimice.
 Rezistența la solvenți
Reprezintă capacitatea unui material de a-și păstra
proprietățile atunci când vine în contact cu un solvent
lichid sau cu vaporii săi.
 Indicele de aciditate
Reprezintă cantitatea de hidroxid de potasiu (KOH),
măsurată în mg, necesară pentru neutralizarea acizilor
organici existenți într-un gram din materialul considerat.
Proprietățile fizice

Porozitatea
Porozitatea unui corp se definește prin
raportul dintre volumul porilor Vp și volumul
total Vt al corpului P. Porozitatea prezintă
importanță îndeosebi în cazul materialelor
electroizolante. Acestea pot prezenta pori
deschiși, semiînchiși sau închiși, cele care
conțin primele două tipuri de pori nefiind
utilizate în medii umede decât impregnate.
Permeabilitatea față de aer
Permeabilitatea față de aer Pa se caracterizează prin
volumul de aer Va care străbate, într-un interval de timp
∆t, o suprafață de arie A a unei mostre de material de
grosime h, datorită diferenței dintre presiunile p1 și p2
ale aerului pe cele două fețe ale mostrei de încercat
Permeabilitatea la umiditate
Permeabilitatea la umiditate caracterizează
capacitatea unui corp de a se opune trecerii vaporilor de
apă prin el și prezintă o importanță deosebită în alegerea
materialelor pentru protecția împotriva umidității.
 Umiditatea

Umiditatea U reprezintă cantitatea de apă aflată într-

un material și se exprimă în procente față de cantitatea
maximă de apă pe care o poate conține materialul.
Această caracteristică este legată de porozitatea
corpului, de umiditatea și temperatura mediului
înconjurător, precum și de intervalul de timp în care
corpul se află în mediul considerat. După un anumit
timp corpul ajunge la o umiditate de echilibru Ue, a
cărei valoare depinde de natura și temperatura mediului
ambiant.
Higroscopicitatea
O substanță se numește higroscopică dacă are
proprietatea de a absorbi sau adsorbi umezeala din aer.
Printre aceste substanțe se
numără mierea, glicerina, etanolul, metanolul, acidul
sulfuric concentrat și hidroxidul de sodiu solid.
Absorbția umezelii este în general urmată de dilatarea
sau comprimarea materialului
Higroscopicitatea reprezintă valoarea umidității de
echilibru a unui corp. Deoarece pătrunderea umidității
provoacă modificări ale proprietăților electrice ale
corpurilor, higroscopicitatea se poate determina și prin
măsurarea variației permitivității sau conductivității
electrice a acestora
 Absorbția de apă
Caracterizează capacitatea corpurilor de a
absorbi și reține apa. Absorbția de apă ia valori
cuprinse între 0,006% (în cazul polietilenei) și 70%
(în cazul fibrei Vulcan).
 Vâscozitatea dinamică
Caracterizează starea de fluiditate a unui
lichid. Vâscozitatea este proprietatea
unui fluid de a se opune mișcării relative a
particulelor constituente. Viscozitatea este
percepută ca o rezistență la curgere. În acest
sens, apa, cu viscozitate mică, este fluidă, în
timp ce uleiul, cu viscozitate mare, este vâscos. 
 Vâscozitatea cinematică
Reprezintă raportul dintre vâscozitatea dinamică 𝜐𝑗 și
densitatea 𝜌 a lichidului (𝜐 = 𝜂/𝜌) și se măsoară în m2 /s.
Viscozitatea dinamică variază de obicei puțin cu presiunea,
dar destul de mult cu temperatura. De aceea este necesară și
menționarea temperaturii pentru care este dată viscozitatea. În
cazul în care densitatea fluidului depinde și ea de presiune și
temperatură, viscozitatea cinematică variază mult cu acești
parametri, care trebuie precizați. La suspensii viscozitatea variaza
cu procentul volumic al particulelor dispersate.