VITAMINELE

Vitaminele sunt substanţe chimice organice necesare în cantităţi mici pentru

ca organismul să fie sănătos.
Vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obţinute
din alimentaţie. Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi.
Multor alimente li se adaugă vitamine în plus în timpul procesului de fabricaţie.
În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu
vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi
datorită suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescenţă.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul

polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viaţă, iar sufixul
-amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele
sunt amine. Acum însă se ştie că nu este aşa.
 IMPORTANTA ALIMENTELOR

Importanţa mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătăţii a fost

recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele.
Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va
vindeca de orbire de noapte, acum ştiindu-se că este cauzată de o deficienţă de
vitamina A.

În 1747, chirurgul scoţian James Lind a descoperit că citricele şi preparatele

din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect şi
caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor şi dureri acute. În 1753,
Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui.

În expediţiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că

scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciţii fizice regulate şi
menţinerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare
proaspătă..
 Retinolul, forma dietară a vitaminei A, este importantă în vedere şi creşterea
oaselor. Laptele şi ouăle conţin retinil esteri, în timp ce plantele (morcovi, spanac)
conţin pro-vitamina A carotenoizi.

Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la

lumină redusă. Vitamina A este esenţială pentru funcţionarea corectă a
celulelor epiteliale.
Vitamina A este esenţială pentru păstrarea intactă a ţesutului epitelial ca o
barieră fizică împotriva infecţiilor; este implicată şi în menţinerea limfocitelor şi
celulelor T sănătoase.
Toate formele vitaminei A sunt folosite în cosmetică
si medicină, fiind aplicate pe piele, ca tratament de
suprafaţă pentru acnee şi keratosis pilaris.

În cosmetică, derivaţii vitaminei A sunt utilizaţi drept aşa-numitele chimicale anti-

îmbătrânire - vitamina A este absorbită prin piele şi creşte rata receptivităţii pielii şi
dă o creştere temporară în colagen, astfel determinând o înfăţişare mai tânără.
 În deficienţa de vitamina A, celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de
celule care produc keratină, ceea ce conduce la xleroză.
În deficienţe severe de vitamina A, lipsa glicoproteinei poate duce la ulcere
corneale sau lichefiere.

Deficienţa de vitamina A este comună în ţările în curs

de dezvoltare, dar rareori întâlnită în ţările dezvoltate.
Aproximativ 250.000 până la 500.000 de copii subnutriţi
din ţările în curs de dezvoltare orbesc în fiecare an din
cauza deficienţei de vitamina A.

Deficienţa de vitamina A diminuează abilitatea de a combate

infecţiile. În ţările în care copiii nu sunt imunizaţi, bolile infecţioase,
precum pojarul, au rate de mortalitate mai ridicate.

Consumul excesiv de alcool distruge vitamina A, deşi un

ficat solicitat poate fi mai susceptibil toxicităţii cu vitamina A.

Persoanele care consumă cantităţi mari de alcool ar trebui

să consulte un medic înainte să ia suplimente de vitamina A.
 Supradoză de vitamina A
Simptomele intoxicaţiei cu vitamina A sunt: căderea părului, greaţă, vărsături,
îngroşarea pielii, tulburări de vedere, erupţii cutanate, osteoporoză, menstruaţii
neregulate, oboseală, dureri de cap şi mărirea ficatului.

Excesul de vitamina A a fost suspectat ca fiind contribuitor la apariţia

osteoporozei.
Carotenoidul beta caroten a fost asociat cu o creştere în riscul cancerului
pulmonar când a fost studiat într-un test de prevenire a cancerului pulmonar la
bărbaţii fumători.
Deşi cazuri de toxicitate cu vitamina A au fost raportate la exploratorii arctici şi la
unii consumatori de megadoze de vitamina A pe perioade lungi de timp, femeile
însărcinate au nevoie de cantităţi mari de vitamina A, de preferinţă din surse naturale
animale, precum ficat, unt nepasteurizat şi ulei de ficat de cod.
 Vitamina B este un complex de mai multe vitamine.
Vitaminele B sunt:vitamina B1 (Tiamină), vitamina B2, şi vitamina G (Riboflavină)
Vitamina B3, şi vitamina P sau vitamina PP (Niacină),vitamina B5 (acid pantotenic)
Vitamina B6 (Piridoxină şi Piridoxamină), vitamina B7, şi vitamina H sau vitamina Bw
(Biotină), vitamina B9, şi vitamina M sau vitamina Bc (acid folic) - important pentru
sarcini, vitamina B12 (Cianocobalamină).

Deficienţă
Carenţa de tiamină
poate duce la
numeroase probleme
incluzând
neurodegenerarea şi
decesul.
O lipsă de tiamină
poate fi cauzată de
malnutriţie,

O dietă cu mâncăruri bogate în tiaminază (peşti de apă dulce cruzi, scoici crude,
ferigi) şi/sau mâncăruri bogate în factori anti-tiaminici (ceai, cafea, nuci Areca) .
Sindromuri cunoscute cauzate de deficienţa în tiamină sunt
sindromul Wernicke-Korsakoff şi beriberi, boli frecvente şi în cazul consumatorilor
 Riboflavina este o vitamină din grupa B. Aceasta participă activ în
procesele metabolice, formarea anticorpilor, celulelor pielii, precum şi a
celulelor roşii ale sângelui. Stimuleaza cresterea organismelor tinere si participa
alaturi de vitamina A in procesul vederii.
Utilizare : Vitamina B2 se utilizează în:
Ariboflavinoză;
Afecţiuni ale pielii;
Anemii;

Ciroze;
unele afecţiuni ale ochilor, precum cataracta

Afecţiuni digestive.
Simptome ale deficienţei:

dureri de gât buze crăpate inflamaţii ale limbii

Substanţe bogate în vitamina B2

ciupercile rinichi; griş. brânza

 Vitamina B3, şi vitamina P sau vitamina PP (Niacină)

Niacina se utilizează la prevenirea/lecuirea:

Pelagrăi;
Dermatitelor;
Nivelului înalt al colesterolului;
Durerilor de cap;
Depresiilor/bolilor pihice slabe.
Simptome ale deficinenţei:
Pelagra este o boală cauzată de o dietă deficitară sau de incapacitatea
organismului de a absorbi, fie niacina (una dintre vitaminele complexului B), Boala
este întâlnită în anumite părţi ale lumii, cu populaţii care consumă mari cantităţi de
porumb şi se caracterizează prin ulceraţii eritematoase cutanate, diaree, modificări
ale mucoaselor şi uneori simptome de boli mentale (demenţă sau schizofrenie).
Boala se poate produce şi ca urmare a tulburărilor gastrointestinale sau a
alcoolismului. Denumirea bolii provine de la "pelle"(piele) şi "agra"(groasă). Pentru
prevenirea bolii e indicata o dieta ce conţine legume, ciuperci, peşte, ouă şi lapte,
sau suplimente nutritive.
Niacina mai poarta şi numele de acid nicotinic.
Simptome ale supradozei de niacina – afecţiuni ale ochiului

Surse comune:

ficat inima oua nuci peşte brocoli

Acidul pantotenic, sau vitamina B5, este cea mai răspândită vitamină, fiind
prezentă în aproape toate felurile de mâncare ( din limba greacă pantoten - de
peste tot).

Simptome ale deficienţei:

Alergii, dermatite, pierderea părului;dereglări minore ale sistemului nervos.

Surse comune:
Aproape toate felurile de mâncare, în special:ouă, nuci, fructe.
 Vitamina B7
Biotina, sau vitamina B7 sau vitamina H, este o vitamina a grupei B.
Simptome ale deficinenţei:
Ameţeală, oboseală, dureri de cap, inflamaţie a cavităţii bucale, dureri musculare

Vitamina B9
Acidul folic, sau vitamina B9, este o vitamină importantă din grupa B.
Simptome ale deficinenţei:
Anemie, scăderi în greutate, diaree, uneori cancer .
Alimente bogate în acid folic

fasole mazăre salata lintea spanac

făină alune portocale banane broccoli.

 Vitamina C este un nutrient esenţial vieţii, solubil în apă, implicat în
producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care

permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al

acidului folic şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi a
nitrozaminelor, în reacţii imunologice, care facilitează absorbţia fierului la nivelul
tubului digestiv.

Surse de vitamina C
-fructele de măceş:

-fructele citrice :(lămâie verde, lămâie, portocală, grepfrut); tomatele şi cartofii

-alte legume si fructe: papaya, broccoli, varză de Bruxelles, coacăze, căpşuni,

conopidă, spanac, pepene galben ,kiwi, merişoarele şi ardeii iuţi
Carenţă
Carenţa în vitamina C, rară în ţările în curs de dezvoltare şi excepţională
în ţările industrializate, este responsabilă de apariţia scorbutului, o formă de
avitaminoză.
Carenţa apare de cele mai multe ori la subiecţii vârstnici, alcoolici, suferind
de malabsorbţie cronică sau supuşi unei hrăniri prin perfuzii nesuplimentate în
vitamina C. Ea se traduce prin oboseală şi anemie, dureri osteoarticulare, edeme,
gingivită şi pierderea dinţilor, hemoragii, imunitate scăzută.

Stările de subcarenţă (stadiul care precede carenţa) ar fi mult mai

numeroase, iar actualmente se pune întrebarea referitoare la eventualele relaţii
între un defect de aport în vitamina C şi diverse boli (cancer, boli cardiovasculare,
cataractă etc.).
Tocoferolul, sau vitamina E, este esenţială pentru sănătatea omului.
Simptome ale deficienţei:
-oboseală, dureri de cap, dereglări ale memoriei şi gândirii
Surse: ulei de floarea-soarelui;uleiuri vegetale;sparanghel;morcovi.
 Vitamina antirahitica (D2 si D3)

are rol în asimilarea calciului şi a fosforului - la nivelul intestinului subţire şi la fixarea

acestora în oase şi în dinţi si are rol benefic si in metabolismul magneziului, a fierului si a
hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal intre calciu si fosfor, in
sange si in lichidul interstitial.

Prezenta ei in organism este benefică în sensul că:

-evită carierea severă a dinţilor;
-previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ;
-previne aparitia unor tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca şi sensibilitatea la
contractarea unor boli infecţioase;
-contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei.

Vitamina D este indicată în rahitism la copii, în reumatism, tetanie, graviditate şi

alaptare, întârzierea consolidării fracturilor, acnee si eczeme, diferite supuratii, stres,
oboseala, dureri de spate, hipercolesterolemie, alergii, răceala, fragilitate a oaselor şi a
dinţilor, epuizare, iritabilitate, sensibilitate la dureri, crampe musculare, bronşită,
Hipervitaminoza D produce hipercalcemie şi se manifesta prin: agitaţie, anorexie, sete,
greaţă, mâncărimi, diaree, nevoia de a urina des etc. În situatii limită, se poate ajunge la
calcinarea ficatului, a vaselor sanguine şi a inimii, precum şi a plămânilor, rinichilor şi
stomacului. Se administreaza la copii cu recomandare şi supraveghere medicală.

Surse de vitamina D
   De unde puteti sa luati vitamina D? Vitamina D este prezenta in uleiul de peste si uleiul de
peste marin cu omega 3, dar cele doua surse abundente de vitamina D sunt:
   1) lumina soarelui

  

2) suplimentele cu vitamina D

   Vitamina D este uşor de obţinut. De fapt, corpul dumneavoastra o fabrică atunci când vă
expuneţi la soare.
 Vitamina K (vitamina antihemoragică)

Vitamina K face parte din grupul B de vitamine şi este alcătuită, de fapt, din două
componente naturale: vitamina K, (fitochinonă) şi vitamina K2 (farnochinonă).
Ea are un rol esential în coagularea rapidă a sângelui, fiind indicată în oprirea
hemoragiilor de orice natura, în diferite tulburări hepatice (icter, hepatita, insuficienta şi
ciroză hepatică), apoi în colite, urticarii, degerături, slăbirea rezistenţei capilare,
diminuarea debitului menstrual, după tratamente cu antibiotice .

hemoragie icter hepatită degerături

Carenţa de vitamina K

Măreşte timpul de coagulare a sângelui, care în mod normal este de 4-8 minute.
Hipovitaminoza K se manifestă şi prin apariţia de hematoame (hemoragii ale pielii),
scurgeri de sange din nas (epistaxis), colite şi diaree etc.
Vitamina K se dizolvă în grăsimi, e foarte sensibilă la lumină, rezistenţă la căldură şi sensibilă
la oxidanţi. Ea este uşor distrusă şi prin congelarea alimentelor înainte de a fi date în consum,
precum şi prin râncezirea grăsimilor care intră în alcătuirea alimentelor respective. Dintre
duşmanii vitaminei K, mai fac parte şi următorii: radiaţiile si razele X, aerul poluat, aspirina şi alte
produse de sinteză (anticoagulante, kanamicina, toate tipurile de penicilina, biseptol, neoxazol,
tetraciclină etc.).

radiaţiile si razele X aerul poluat aspirina

Vitamina K1 se găseşte în următoarele alimente de origine vegetală:

cartofi cătină albă măceşe mazăre verde morcovi porumb roşii salată verde spanac

Vitamina K2 se găseşte în următoarele alimente de origine animală: carne de vită şi de porc,

splină, untură de peşte, lapte şi produse lactate (iaurt), galbenuş de ou şi, îndeosebi, ficat de
porc.
Sfaturi pentru tinerele adolescente:
Evitaţi să faceţi foamea pentru a slăbi!
Încercaţi sa respectaţi cele trei mese pe zi!
Consumaţi orice aliment în cantităţi ponderate pentru a avea un organism sănătos!
Faceţi mişcare ori de câte ori aveţi timp!
Consumaţi cât mai multe fructe!
Respectaţi-vă pe voi înşivă pentru a fi frumoase!