Biosinteza proteinelor

(traducere)
 Codul genetic
• Reprezintă relația dintre secvența de nucleotide din
ARNm și secvența de aminoacizi dintr-un lanț
polipeptidic
• Secvența de nucleotide din ARNm este citită în
grupuri de câte 3 nucleotide numite codoni
• Din cei 64 codoni, 61 specifică cei 20 aminoacizi
naturali
• Codonii UAA, UGA și UAG sunt codoni non sens, stop
sau terminatori (reprezintă semnale de întrerupere a
traducerii ARNm)
 Codul genetic
• Codonul AUG este codonul de inițiere și specifică
metionina și N-formil-metionina (la procariote)
• Codonii care specifică același aminoacid se numesc
codoni sinonimi (Met și Trp au un singur codon)
Codul genetic
 Caracteristicile codului genetic
• Este degenerat – mai mulți codoni specifică același aminoacid;
degenerarea se manifestă în special la nucleotidul 3 din codon ( o
mutație punctiformă care afectează acest nucleotid nu va influența
secvența aminoacizilor din peptidul codificat  degenerarea
codului genetic minimalizează efectele mutațiilor
• În timpul sintezei proteinelor, fiecare codon este recunoscut pe
principiul complementarității bazelor, de un anticodon din
structura ARNt
• Asocierea primelor 2 nucleotide din codon cu cele corespunzătoare
din anticodon este întotdeauna fermă; dacă nucleotidul 1 din
anticodon are o bază minoră ( de ex. inozina) atunci acesta se poate
asocia cu mai mulți codoni sinonimi (această bază se numește de
aceea bază oscilantă sau șovăielnică); asocierea acestor nucleotide
din codon și anticodon va fi întotdeauna mai slabă
 Caracteristicile codului genetic
• Nu are semne de punctuație – citirea secvenței din
ARNm se face continuu, fără să existe semnale de
delimitare a codonilor
• Este universal – este aproape același la toate
organismele; în mitocondrie sunt unele diferențe
( ex. UGA corespunde Trp în loc să fie un codon stop,
AUA corespunde Met și nu Leu)
• Nu este ambiguu – un codon nu specifică mai mulți
aminoacizi
 Biosinteza proteinelor
• 1. Activarea aminoacizilor = legarea
aminoacizilor la ARNt
a) Formarea complexului aminoacil-AMP
aa + ATP aminoacil~ AMP

PPi
 Biosinteza proteinelor
b) Transferul restului de aminoacid activat la gruparea –OH
din poziția 2’ sau 3’ a ribozei de la nucleotidul adenilic de la
capătul 3’ al ARNt (secvența CCA)
aminoacil~ AMP + ARNt aminoacil~ ARNt

AMP

– Hidroliza PPi deplasează echilibrul spre dreapta, făcând

reacția ireversibilă
– Reacția este catalizată de aminoacil-ARNt sintetaze; sunt
în număr de 1-2 pentru fiecare aminoacid; prezintă o
extrem de mare specificitate pentru aminoacid cât și
pentru ARNt
 Biosinteza proteinelor
• 2. Inițierea biosintezei proteinelor = formarea
complexului 30 S
– Citirea ARNm se face în direcția 5’-3’ iar biosinteza proteinei de
la capătul N-terminal
a) Legarea subunității 30 S la ARNm este asistată de factori de
inițiere (IF-1, IF-2, IF-3); legarea corectă la codonul AUG start
este realizată prin recunoașterea unei secvențe, ce precede
codonul de inițiere din ARNm, de către subunitatea 30 S ca
fiind complementară cu o secvență din ARNr 16 S din
subunitatea 30S (ribozomul alunecă pe ARNm și caută acel
codon AUG start, deosebindu-l de ceilalți codoni AUG
“ordinari”)
 Biosinteza proteinelor
b) Legarea la complexul format anterior a N-
formilmetioninei-ARNtfMet (primul ARNt care
poartă primul aminoacid din structura proteinei)
c) Legarea subunității 50 S; este însoțită de hidroliza
GTP și eliberarea factorilor de inițiere
- Se constituie astfel ribozomul funcțional sau
complexul de inițiere (N-formilmetionina-ARNtfMet
se află în dreptul situsului P din ribozom)
 Biosinteza proteinelor
• 3. Elongarea = adăugarea succesivă de aminoacizi
a) aminoacil2-ARNt corespunzător codonului ce urmează
după AUG se leagă la ribozom în poziția A (necesită GTP
și factori de elongare EF)
b) Transferul restului formil-Met la gruparea –NH2 a
aminoacil2-ARNt cu formarea primei legături peptidice
(reacția este catalizată de peptidil-transferaza care este
localizată în subunitatea 50S a ribozomului); în acest
moment locusul P este ocupat de ARNtfMet iar locusul A
de ARNtdipeptid; energia necesară transferului
aminoacidului provine de la ruperea legăturii
formilMet~ ARNtfMet care este o legătură macroergică
 Biosinteza proteinelor
• 3. Elongarea
c) Translocarea ribozomului spre capătul 3’al ARNm
cu un codon; în acest moment locusul P este
ocupat de ARNtdipeptid, locusul A este liber și va fi
ocupat de aminoacil3-ARNt iar locusul E este
ocupat de ARNtfMet care va fi eliberat ulterior în
citosol
- Aceste etape se repetă până când ribozomul va
întâlni un codon STOP
 Biosinteza proteinelor
• 4. Terminarea biosintezei proteinei și eliberarea ei
– În cazul în care ARNm este policistronic (codifică mai
multe lanțuri polipeptidice), ribozomul sare peste
codonii terminatori
– Codonii stop sunt recunoscuți de anumite proteine
numite factori de eliberare; legarea factorilor de
eliberare la codonul terminal activează peptidil-
transferaza ribozomală care acționează acum ca o
hidrolază desfăcând legătura polipeptid-ARNt
– Polipeptidul, ARNt și ARNm părăsesc ribozomul iar acesta
se disociază în cele două subunități
 Biosinteza proteinelor
• Particularități la eucariote
– Ribozomul are constanta de sedimentare 80S
– Aminoacidul inițiator nu este N-formil metionina ci
metionina
– Pe molecula de ARNm există un singur semnal de
inițiere (ARNm este monocistronic)
– Sunt mai mulți factori de inițiere
– Viteza procesului este mult mai mare pentru că mai
mulți ribozomi sunt angajați simultan la citirea unui
ARNm (ei alcătuiesc un poliribozom sau polizom)
 Biosinteza proteinelor
• 5. Prelucrări post-traducere
– Îndepărtarea de la capătul N-terminal a N-formil metioninei
sau metioninei
– Hidroxilarea prolinei/lizinei din structura unor proteine
– g-carboxilarea acidului glutamic din structura unor proteine
– Formarea cistinei prin oxidarea cisteinei
– Atașarea unor grupări fosfat pentru formarea fosfoproteinelor
– Glicozilarea lanțurilor peptidice, formând glicoproteine
– Iodurarea resturilor de tirozină ale tireoglobulinei, în procesul
de biosinteză a hormonilor tiroidieni
– Îndepărtarea unor peptide mici din structura unor proteine
sintetizate ca precursori (insulină, glucagon, etc.)
 Biosinteza proteinelor
• 6. Inhibitori ai biosintezei proteinelor – cei mai
mulți sunt antibiotice
– Eritromicina – se leagă la subunitatea 50 S și împiedică
translocarea ribozomului
– Tetraciclina – inhibă legarea aminoacil-ARNt la ribozomi
– Puromicina – blochează elongarea
– Neomicina, kanamicina – introduce erori în descifrarea
codului genetic
– Streptomicina – interferă în legarea formil-metionil-
ARNtfMet la locul de inițiere
Poliribozomi
Biosinteza proteinelor la eucariote
• BAFTĂ ÎN SESIUNE !!!