TUMORILE HIPOFIZARE

Gheorghe Caradja
Doctor în ştiinţe medicale,
Conferenţiar universitar
 nediferenţiate.
Frecvenţă: 10 – 15% din totalul tumorilor intracraniene.
Constituie circa 40% cazuri de boli hipofizare.
Stadiile evolutive:
- intrahipofizar, microadenom sub 5 mm în diametru,
uneori cu dereglări clinice, hormonale.

- intraselar, atinge pereţii osoşi ai şeii, destinde dura

mater,
lărgeşte, deformează şeaua turcească, inclusiv intrarea în ea,
dedublează şi subţiază pereţii şelari formînd neregularităţi;
- invaziv, cu expansiunea supra- sau infraselară a tumorii.
Clasificarea:
- benigne (adenoame), întâlnite în 80 – 90% cazuri;
- maligne, rareori primare, mai des metastaze din plămâni, sân,
neoplasme;
-craniofaringioame (disgenetice).
- tumori rare – teratoame, condroame, colesteatoame.
 ADENOAMELE HIPOFIZARE
Clasificarea histologică (microscopică)
 - cromofobe (50% ),secretante de PRL, STH, TSH, FSH, LH,
nesecretante (50%);
 - acidofile (35%), secretante de PRL şi/sau STH;
 - bazofile (15%), secretante de ACTH, TSH, FSH, LH.
Clasificarea funcţională
 - secretante (85 – 90%):
a) primare de PRL (45%), STH (25%), ACTH (15%), MSH (5%),
TSH (5%), FSH şi LH ;
b) secundare (reactive) – la insuficienţa primară a unei glande
endocrine periferice:
- ACTH secretante după suprarenalectomia bilaterală fără substituţie
hormonală (s-m Nelson);
- TSH secretante (insuficienţă primară tiroidiană netratată – mixedem);
- FSH, LH secretante (hipogonadism primar netratat).
 - nesecretante (10 – 15%) , cromofobe sau craniofaringioame.
Clasificare după dimensiuni (Hardy)
 - stadiu I, microadenom sub 10 mm
diametru;
 - stadiu II, macroadenom de 10 – 20 mm,
intra-, sau, şi extraselar;
 - stadiu III, invaziv localizat, cu
infiltrarea osului selar;
 - stadiu IY, invaziv difuz, cu distrucţia
difuză a osului selar.
 TABLOUL CLINIC
Sindromul funcţional (endocrin) include:
 - simptome de hipersecreţie hormonală
adenomhipofizară :
PRL – prolactinom cu galactoree;
GH – somatotropinom cu acromegalie-gigantism;
ACTH - boala Cushing cu manifestări de
hipercorticism;
TSH crescut primar – tirotropinom primar cu
hipertiroidie;
TSH crescut secundar la hipotiroidie-mixedem;
FSH, LH cresc mai des secundar, în hipogonadismul
primar.
simptome de hiposecreţie adenomhipofizară
- parţială sau totală datorate compresiei asupra
hipofizei de către adenoame mari, în special,
cromofoabe, craniofaringioame, condiţionînd
- nanism hipofizar,
- diabet insipid,
- hipofuncţii secundare a glandelor endoine
periferice:hipotiroidie,hipocorticism,hipogonadism
simptome mixte(hiper-hipofuncţie hipofizară)
De exemplu: hipersomatotropism (acromegalie
sau gigantism) cu insuficienţă gonadotropă
sau/şi tireotropă datorată compresiei.
Sultan Cosen (Turcia) cel mai înalt om din lume – 247 cm.
Hă Pinpin (Mongolia) cel mai scund om din lume – 74 cm.
 Sindromul tumoral
- include semne clinice determinate de sediul, volumul tumorii şi
gradul de compresie intra- sau/şi extrahipofizară:
 - macroadenomul intraselar poate genera cefalee frontală,
retroorbitală, greaţă, vome;
 - expansiunea inferioară, în sinusul sfenoidal: epistaxis,
hemoptizii, scurgeri nazale de licvor, meningită;
 - creşterea laterală, spre sinusul cavernos: paralizia nervilor
oculomotori III, IV, VI, exoftalmie unilaterală;
 - compresia superioară, prehiasmatică: hemianopsie
bitemporală,anosmie,tulburări comportamentale,diabet insipid;
 - extinderea retrochiasmatică: hipertensiune intracraniană,
modificări hipotalamice, nervoase (afectarea ventricolului III)
şi de trunchi cerebral: dereglări de temperatură, apetit
(obezitate, caşexie), epilepsie.
 Creştere temporală: crize convulsive, hemianopsie.
 Diagnosticul paraclinic
 - Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti,
tomografia computerizată (TC), rezonanţa magnetică
nucleară (RMN) confirmă prezenţa tumorii, sediul,
dimensiunile, forma, gradul de invaziune şi distrucţie locală;
Microadenomul – cu intrând selar larg, contur selar dublu.
Macroadenomul – cu şa balonată, deformată, osteoporotică.
 - ecoscopia, TC, RMN a glandelor endocrine periferice pun
în evidenţă modificări organice primare sau secundare;
 - dozările serice de hormoni hipofizari, tiroidieni,
corticosuprarenali, precum şi testele de stimulare şi
inhibiţie, certifică starea funcţională a tumorii, hipofizei şi a
glandelor endocrine periferice, precizînd şi diagnosticul;
 - examenul cîmpului vizual, a fundului de ochi,
ecoencefalografia ş.a. metode semnifică compresia
extrahipofizară.
 Diagnostic diferenţial
 - şeaua turcească constituţional mare;

 - sindromul de şa vidă;

 - anevrism carotidian;

 - chisturi arahnoidiene sau dermoide;

 - tumori craniene cu modificări secundare în

şeaua turcească (gliom, meningiom);
 - craniofaringiomul;

 - hiper- sau hiposecreţii de hormoni

hipofizari şi/sau, ai altor glande endocrine.
Tratament. Obiective. Metode
 Înlăturarea tumorii - 2 scopuri:
1. preventiv (evitarea complicaţiilor mecanice şi hormonale);
2. curativ (eliminarea cauzei care produce dereglajul hormomal şi
tulburările mecanice).
2 metode de tratament chirurgical:
 Abordul transsfenoidal, rino-septal , microchirurgical
- include incizie sublabială;
- decolarea mucoasei septale;
- rezecarea porţiunii inferioare a cloazonului nazal;
- ablaţia rostrului sfenoidal;
- rezecţia durei mater;
- înlăturarea tumorii prin polul său inferior.
Este indicat în adenoamele mari, intrahipofizare, spre sinus.
Riscurile sînt limitate, fiind preferată şi eficientă în 80% cazuri.
Poate genera rinoree,sindrom de şa turcească vidă,insuficienţă hipofizară
 Abordul transfrontal,intracranian
include
 deschiderea cavităţii craniene prin volet frontal;
 deschiderea scizurii Sylvius;
 vizualizarea regiunii optochiasmatice;
 abordarea tumorii prin polul său anterosuperior.
 Este indicat în tumorile hipofizare cu dezvoltare
supraselară şi în craniofaringioame.
 Complicaţii în circa 40% cazuri:
hematom, edem cerebral, lezarea formaţiunilor
vecine, diabet insipid, tulburări neurologice
insuficienţă hipofizară.
Distrugerea celulelor tumorale
Radioterapie convenţională,clasică, mai frecvent practicată.

- se foloseşte o sursă de Rx de înaltă energie îndreptată spre
hipofiză din 3 –5 câmpuri;
- se schimbă zilnic(frontal, 2 temporale,occipital sau 2
maxilozigomatice);
- se începe cu o doză mică (25 – 50 r în zi), care se creşte
progresiv pînă la 200 r zilnic;
- se menţine pînă la atingerea dozei sumare eficiente (5000 –
7000 r) în funcţie de excesul hormonal produs de tumoare;
 Telegamaterapia cu Co 60, are răspuns tardiv de peste 3 ani
şi hipopituitarism frecvent;
 Radioterapie supravoltată cu accelerator liniar, betatron
(800 – 1000 Kw);
 Radioterapie neconvenţională cu nuclee de Heliu;
 Radioterapie interstiţială cu plasare de sursă radiantă - Au
198, Itrium 90, în hipofiză (nepracticată în prezent) .
 Indicaţiile radioterapiei:
- tumorile hipofizare cu volum moderat, hormonal-secretante;
- cu evoluţie progresantă după tratamentul medicamentos administrat;
- cu recidive după adenomectomia hipofizară.
 Mai sensibile la tratament sînt adenoamele acidofile şi bazofile.
 Puţin sensibile – cele cromofobe şi prolactinoamele.
 Contraindicaţii: - tumorile voluminoase;
- cu expansiune intracraniană;
- cu tulburări oculare grave.
 Complicaţii: - epilarea părului din zona radiată după doza 3000 r,
reversibilă spontan după 2 – 3 luni de la încetarea iradierii;
- edemul şi staza papilară,
- lezarea tractului optic, a nervului oculomotor comun;
- arterita cerebrală radică, necroza hipofizară şi cerebrală (apar dacă nu
este respectată regula de a se începe terapia cu doze mici, crescute
progresiv, repartiţia defectuoasă a iradierii, volumul mare al tumorii).
 Mai sensibile celule cu mare proliferare - tumorale, oprind astfel
progresia tumorală, micşorînd volumul ei, restabilind funcţia
hipofizară.
 Blocarea secreţiei tumorale
 este eficientă prin faptul că acţionează selectiv pe receptorii
neurohormonali ai celulelor secretante de tropi, inhibînd
secreţia hormonilor hipofizari corespunzători. Astfel:
 Derivaţii ergolinici (Bromcriptina, Bromergonul,
Parlodelul) stimulează receptorii dopaminergici (PIF) ai
celulelor prolactinice, blocînd sinteza de prolactină, STH;
 Somatostatina (Minisomatostatina, Octreotid) blochează
receptorii celulelor somatotrope;
 Ciproheptadina (peritol) antagonizează serotonina şi
histamina, inhibînd celulele corticotrope.
 Indicaţiile terapiei medicamentoase - tumorile secretante,
înainte şi după tratamentul chirurgical şi cu iradiere.
 Contraindicaţii - în timpul radioterapiei, deoarece, e
scăzută sensibilitatea celulelor tumorale la iradiere.
 Corectarea tulburărilor secundare hormonale
 recomandată în cazurile cu insuficienţe secundare a
glandelor hipofizodependente.
 include administrarea hormonilor glandelor endocrine
periferice respective:
- pentru tiroidă – hormoni tiroidieni;
- pentru corticosuprarenale – hormoni corticosteroizi;
- pentru testicule – testosteron, sustanon;
- pentru ovare – estrogeni şi progestine.
 Se obţine - înlăturarea dereglărilor de metabolism;

-restabilirea feed-back-ului spre hipotalamus şi hipofiză.

Anularea edemului şi a stazei
intra- şi extrahipofizare
 Spironolacton (Veroşpiron, Uracton, Triampur)
câte 25 – 50 mg, 1 – 3 ori/zi.
 Soluţie Magnesiu Sulfat 25% - 10 ml şi Eufilină
2,4% - 10 ml, intravenos, lent.
 Efecte clinice - diminuiază cefalea, greaţa, voma,
vertijul, dereglările de vedere, uneori manifestările
patologice reactive la terapia radiantă, medicamen-
toasă, chirurgicală.
 Se va monitoriza permanent şi tensiunea arterială.
 Evoluţie . Prognostic
- Lentă dar persistentă în majoritatea cazurilor;
- Mai rapidă, agresivă în tumorile maligne;
- Tratamentul adecvat al tumorilor sub 2 cm în multe cazuri
este eficient;
- În cazurile cu evoluţie persistentă, cu compresii şi distrucţii
evidente apar complicaţii, neurooftalmice, metabolice,
hipopituitarism, diabet insipid, infart şi ictus intra- sau
extrahipofizar;
- Adenoamele mari, deseori sânt nonfuncţionale;
- Prognostic pentru restabilirea sănătăţii şi capacităţii de
muncă nefavorabil în majoritatea cazurilor.
- Adenoamele masive, invazive au prognostic rău şi de viaţă.
 Dispensarizare
 Scopul:
- administrarea tratamentului adecvat;
- prevenirea complicaţiilor;
- reabilitarea pacientului.
 Pe parcursul primului an se recomandă consult
periodic peste fiecare 3 luni.
 În anul 2 – peste fiecare 6 luni.
 Fiecare consult include examen clinic atent,
investigaţii hormonale şi imagistice.
 În cazul evoluţiei favorabile a bolii, controalele de
mai departe se vor efectua la fiecare 6 –12 luni.
 CRANIOFARINGIOMUL
 Definiţie: tumora disgenetică, disembrioplastică din
resturile celulelor scuamoase embrionare , care
formează hipofiza.
 Frecvenţa:-10% dintre tumorile intracraniene la copii;
- depistată în 40% cazuri la vărsta 15 – 40 ani;
- la adulţi apare mai rar.
 Sediul: - supraselar în 70-80%;
- supra-intraselar, intraselar în câte 10-15% cazuri.
 Structură: - des incapsulată,cu structură chistic-solidă;
- multiloculară, calcificată, benignă;
- evolutivă, comprimînd hipotalamusul,
ventricolul III, hiasma optică, hipofiza.
Tabloul clinic
 Semne de hipertensiune intracraniană datorate hidro-
cefaleei (cefalee, greaţă, vome, verţij, edem papilar);
 Modificări de câmp vizual cu sindrom de chiasmă
optică (la 65%);
 Întârzierea vârstei osoase, sau hipotrofie staturală,
nanism armonic;
 Hipogonadism sau pubertate tardivă (la 60%);
 Diabet insipid (la 30%);
 Insuficienţă tirotropă şi/sau corticotropă (la 30%);
 Exces sau deficit ponderal hipotalamic (la 20%);
 La adult: hipogonadism secundar cu amenoree-
galactoree, infertilitate.
 Investigaţii imagistice şi de laborator
 Radiografia, CT, RMN - adenom-chist, calcificări supra-, sau intraselare.
 Examen oftalmologic, a fundului de ochi (edem papilar, decolare).
 Câmpimetrie, cu evidenţierea hemianopsiilor.
 Nivelul seric al hormonilor tropi şi periferici deseori scăzut.
Tratamentul. Obiective şi metode
 Înlaturarea cauzei - excizia chirurgicală a tumorii pe cale transfrontală;
- asocierea Ro-terapiei postoperatorie, deşi este relativ rezistentă;
- frecvente complicaţiile postoperatorii.
 Corectarea insuficienţei hipofizare cu HT, corticosteroizi, gonadotropi,
sexuali ş.a..
 Stimularea creşterii,maturizării sexuale(Somatotropină,Coriogonină).
 Evoluţia - deseori lentă, persistentă, cu compresii mari supraselare;
- sindrom tumoral evident, uneori cu recidive postterapeutice;
- se impun investigaţi imagistice şi hormonale la fiecare 6 - 12 luni.
 Prognostic - favorabil pentru viaţă la tratamentul tumorilor mici;
- prognostic rezervat în cazurile cu tumori mai mari, cu evoluţie
persistentă, recidive, insuficienţă hipofizară globală.
 SINDROMUL NELSON
 Definiţie - adenom hipofizar secretant de ACTH, care apare
după adrenalectomia bilaterală şi e caracterizat de insuficienţa
corticosuprarenală şi hiperpigmentarea tegumentelor.
 Frecvenţa: 20-30% cazuri după 2-5 ani de la
suprarenalectomie bilaterală.
 Etiopatogenie: - după adrenalectomia bilaterala creşte
ACTH-ul seric;
- hiperplazia hipofizei, urmată de micro- şi macrotropinom;
- hiperpigmentarea pielii şi a mucoasei;
- activarea lipolizei, hipoglicemie.
- scade memoria, deviază comportamentul şi reflexele.
- rar tumori testiculare, paratesticulare, paraovariene, virilism,
(stimulăre cu ACTH a celulelor gonadale
steroidosecretante).
 Tabloul clinic
 hiperpigmentarea tegumentelor şi a mucoaselor;
 Crize de insuficienţă corticosuprarenală, nu cu scădere, dar
creştere a tensiunii arteriale;
 uneori tablou clinic de “abdomen acut”, înlăturate uşor la
administrarea Hidrocortizonului sau a analogilor;
 Simptome clinice ale sindromului tumoral hipofizar.
Diagnosticul pozitiv
 confirmarea adenomectomiei bilaterale din ultimii 2 – 5 ani;
 apariţia şi agravrea semnelor clinice menţionate;
 confirmarea adenomului hipofizar cu/sau fară simptome
neurooftalmologice;
 creşterea evidentă a ACTH-lui seric, în special, dimineaţa şi
noaptea, peste 200pg/ml, pe fondalul cortizolului, uneori şi
a altor hormoni tropi scăzuţi.
Tratamentul. Obiective şi metode
 compensarea insuficienţei corticosuprarenalei şi inhibiţia
secreţiei de corticotrop realising factor prin feed-back-ul
negativ, cu tratament permanent glucocorticoid (Hidrocortizon
sau anologi).
 unii autori recomandă cât mai curând radioterapia hipofizară.
 blocarea stimulării celulelor corticotrope de către
corticoliberină prin administrare simultană de ciproheptadină
(Periactin sau Peritol).
 scăderea ACTH-ului prin administrarea Bromcriptinei.
 distrugerea celulelor tumorale prin radioterapia hipofizară.
 înlăturarea sindromului tumoral prin adenomectomie,
recomandată la distrucţii mari, invazive, intra- şi supraselare
cu tulburări neuro-oftalmologice pronunţate.
Profilaxia-tratament corect al bolii şi sindromului Cushing
- tratament precoce cu corticosteroizi după adrenalectomie.
 SINDROMUL DE ŞA TURCEASCĂ GOALĂ

 Definiţie - forme nozologice cu spaţiu subarahnoidal,

intraselar lărgit, într-o şa turcească, de regulă, mărită.
 Frecvenţa: 25% cazuri de şa turcească mare, des la femei.
 Etiopatogenia - insuficienţa diafragmului selar;
- îngroşarea durei mater din acoperişul şeii turceşti,
- formarea de arahnoidocel, care ocupă o parte din hipofiză,
- ocuparea restului de hipofiză de licvor cu sindrom tumoral.
 Clasificare
 primar: datorat incompetenţei congenitale de diafragm sellar;
 secundar: după intervenţie chirurgicală, radioterapie
hipofizară, la infarct de hipofiză (postpartum, hipertonii
intracraniene, hidrocefalee, tumori supraselare cu hemoragii,
compresie de chiasmă şi aspiraţie, tumori intraselare în
creştere sau în involuţie).
 Diagnosticul pozitiv
 Anamneza cu factori predispozanţi.
 Semnele clinice puţine – creşterea ponderală, cefalee, scurgeri nazale
de licvor, modificări de vedere;
 radiografia, TC, RMN a creierului - contur dublu selar cu delimitare
intrahipofizară, şeaua mărită, uneori deformată, demineralizată, şa
închisă, mărirea dimensiunii verticale;
 Modificări în secreţia hormonilor hipofizari cu semne clinice
corespunzătoare.
Tratamentul
 Se recomandă înlăturarea arahnoidocelului.
Este indicată, în special, atunci, când apar tulburări de vedere, rinoree
(tamponadă cu muşchi), alte manifestări clinice pronunţate.
 Profilaxia include preîntâmpinarea traumelor, infecţiilor, inclusiv
intrauterine, a trombozelor, tumorilor creierului şi a hipofizei.
 Prognosticul depinde de gradul compresiei hipofizare, asocierea
distrucţiei selare şi gradul de insuficienţă adenohipofizară şi a
glandelor endocrine periferice.
 SINDROMUL DE HIPOFIZĂ IZOLATĂ
Definiţie – patologie determinată de lezarea tijei hipofizare cu scăderea
sau lipsa efectului liberinelor, statinelor hipofizare şi a vasopresinei.
Etiologie
 Iatrogen, datorat secţiunii vaselor porto-hipofizare şi a tractului
supraoptic.
 tumori supraselare, tumori metastazante endocrino-dependente, uneori cu
exoftalmie.
Patogenie
 Factorul etiologic blochează stimulinele şi/sau inhibinele hipotalamice
la nivelul hipofizei cu lipsa sau scăderea şi a vasopresinei.
Tabloul clinic
 - prezenţa factorului etiologic, care poate genera sindromul;
 - semne clinice de insuficienţă adenohipofizară totală sau subtotală;
 - galactoree, deseori dismenoree;
 - diabet insipid cu diferit grad de manifestare;
 - scăderea vederii, auzului.
 Diagnosticul de laborator şi instrumental
 - ACTH, LH, FSH, TSH, STH, scăzuţi;
 - PRL serică crescută deseori;
 - densitatea urinară sub 1010 g/l;
 - probe la realizing hormoni cu răspuns bun;
 - Radiografia, CT, RMN craniană – modificări intra-, supraselare;
 - Examen oftalmologic – îngustarea câmpului de vedere.
Tratamentul. Obiective şi metode
 Înlăturarea cauzei - a tumorii chiirurgical sau radioterapie;
 Substituţia deficitului hormonal prin administrarea de Prednizolon,
DOCA, tiroxină, hormoni sexuali, Adiuretin, Adiurecrin ş.a.
 Blocarea hiperprolactinemiei cu Bromocriptină.
Prognosticul
 La înlăturarea factorului etiologic poate fi restabilită legătura
hipotalamus – hipofiză doar parţial cu o oarecare ameliorare a activităţii
hipofizare;
 deaceea prognosticul pentru viaţă, deseori - favorabil;
 pentru restabilirea sănătăţii şi a capacităţii de muncă - nefavorabil, cu
invalidizarea bolnavului.
 ACROMEGALIA
 Definiţie – boală determinată de hipersecreţia STH
după închiderea cartilajelor de creştere urmată de
mărirea disproporţională, periostală a oaselor, a
organelor interne cu modificări morfofuncţionale.
 Frecvenţa – la 1 mln. populaţie – circa 50 cazuri;

- Incidenţa anuală – 3 cazuri la 1 mln. populaţie;

- Constituie 20 – 30% dintre adenoamele hipofizare;
- Raportul F/B = 3/2;
- Vârsta medie a pacienţilor – 35 – 45 ani;
- Mortalitatea printre acromegali creşte de circa 10 ori;
- Fără tratament decedează 50% pacienţi până la vârsta
de 50 ani.
 Etiologia
1. Hipofizară:
- Adenoame hipofizare (microadenoame 25%,
macroadenoame 75%) secretante de STH – 90%, de
STH – prolactină ş.a. - 10%;
- Carcinom somatotrof (rar);
- Hiperplazie hipofizară cu hipersecreţie de STH.
2. Extrahipofizară:
- Afectarea hipotalamică cu hipersecraţie de
somatoliberine;
- Adenom în sinusul sfenoid, parafaringial, supraselar;
- Tumori secretante de STH în plămân, mediastin, sân,
pancreas, endometru, ovar.
 Patogenia
1. Creşte producţia hepatică de somatomedine
(IGF-1 Insuline like growth factor) datorată
surplusului de STH, îngroşând, deformând
periostul, ţesuturile şi organele.
2. Modificări metabolice – hiperglicemie (creşte
rezistennţa periferică la insulină, hiperinsulinism),
lipoliză, retenţie de Na şi lichid cu HTA.
3. Compresia hipofizei de către adenom cu
insuficienţă hipofizară.
4. Compresia extrahipofizară cu hemianopsie
bitemporală, hipertensiune intracraniană ş.a.
 Tabloul clinic
Sindromul tumoral hipofizar:
- cefalee retrooculară, bitemporală, somnolenţă, bradicardie,
greţuri, vome;
- hemidiscromatopsie apoi hemianopsie bitemporală,
- manifestări hipotalamice cu polifagie, transpiraţii, vertij;
- modificări de fund de ochi cu edem papilar, stază, atrofie
optică, diminuarea acuităţii vizuale spre orbire.
Sindromul somato-visceral:
- îngroşarea oaselor, exostoze, îngroşarea şi proieminarea
arcadelor zigomatice, sprâncenare, maxilarelor, în special
inferior (prognatism), mărirea spaţiului dintre dinţi (diastemă);
- Cutia craniană îngroşată, protuberanţa occipitală, mastoidele,
nasul, buzele, pleoapele, urechile, limba, pielea îngroşate.
- Laringele hipertrofiat cu agravarea vocii;
- Toracele cu cifoză, clavicule, stern, omoplaţi, coaste
îngroşate, proieminate;
- Oasele membrelor groase, cu tuberozităţi, în special la
degete, călcâie. Palmele, tălpile late, cu pliuri adânci;
- Pielea groasă, umedă, uneori cu pete brune, vitiligo,
nevi, xantoame. Părul gros, aspru;
- Glande sebacee, sudoripare mărite, hipersecretante;
- Cartilajele şi ligamentele şi capsulele articulare
îngroşate cu artrită;
- Muşchii se hipertrofiază în debutul bolii dar scade
forţa musculară, peste ani – atrofie musculară.
- visceromegalie: cardiomegalie cu HTI şi
bradicardie, hepato-splenomegalie, colonomegalie
cu apetit crescut, greutate abdominală, constipaţie.
Sindromul endocrino-metabolic:
- Amenoree (35% cazuri), oligomenoree, galactoree;
- Impotenţă după exagerare temporară a funcţiei
sexuale;
- Tiroida difuzmărită, indurată, nodulară, rareori
exoftalmie, hipertiroidie scurtă, hipotiroidie;
- Diabet zaharat (15 – 20%) cu insulinorezistenţă,
hiperglicemii variate, în debut cu hiperinsulinism
(hiperplasia celulelor beta)mai târziu iepuizarea
pancreasului endocrin;
- Hiper- sau hiposecreţie corticosuprarenală.
 Diagnosticul paraclinic:
- STH seric evident crescut;
- STH scade evident la TOTG;
- Creşterea plasmatică a IGF 1 (somatomedina C);
- Prolactina serică uneori crescută;
- Alţi hormoni hipofizari, rareori cu niveluri scăzute;
- Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti,
RMN, CT înregistrează adenom hipofizar,
îngroşarea oaselor craniene;
- Examen oftalmologic cu hemianopsie bitemporală,
scăderea acuităţii vizuale, edem papilar urmat de
stază şi atrofie, atrofie optică.
 Diagnostic diferenţial:
- Creşterea fiziologică a STH la persoane acive, efort
fizic, insuficienţă hepatic, DZ necontrolat;
- Munca manuală, osteoartropatie;
- Alte tumori selare;
- Sindromul MEN – 1;
- Pahidermoperiostoza;
- Boala Peget;
- Mixedem cu infiltrare mucopolizaharidică;
- Acromegaloidie nedeterminată de STH;
- Aspect la unele gravide determinat de hormonul
lactogen placentar de tip STH;
 Tratamentul
Blocarea hipersecreţiei de STH:
- Analogi ai somatostatinei: Lanreotid i/m peste 10 – 14 zile,
sau Octreotid timp îndelungat;
- Antagoniştii receptorilor de STH: Pegvisomant s/c o dată-n
zi peste 3 luni eficient în peste 95%;
- Agoniştii receptorilor dopaminergici: Cabergolin,
Bromocriptin, Hinagolid.
Lichidarea sursei excesului de STH:
- În cazurile cu sindrom tumoral pronunţat şi ineficienţa altor
metode de tratament.
- Radioterapia convenţională gamaterapia, protonoterapia la
persistentă de STH fără macroadenom. Efectul în câtiva ani.
 Gigantismul
 Definiţie – sindrom de hiperfuncţie hipofizară
somatotropă cu talia care depăşeşte cu 20% media
vârstei şi sexului.
 Etiopatogenia – creşte STH cu hiperplasi, rareori
adenom hipofizar, înainte de închiderea cartilajelor
de creştere continuă uneori şi după 20 ani.
 Tabloul clinic

Simptome somatoviscerale:
- Talie peste 200 cm cu alungirea proporţională a
scheletului(capul, toracele, membrele;
- Cardio-, hepatosplenomegalie, megacolon, dispepsii;
- Pubertatea deseori întârzie, insuficienţă ovariană,
uneori amenoree, sterilitate, infantilogigantism.
Simptome neurologice:
- Cefalee retroorbitală, greaţă, vertij;

- Hemianopsie bitemporală – în macroadenoame.

Simptome psihice:
- Retardare mintală, rareori debilitate;

- Comportament puierilic cu astenie, neuroză,

melancolie, rareori crize de violenţă.
Forme clinice:
- Gigantism pur; - Gigantoacromegalie;
- Gigantism familial; - Gigantism cu eunucoidism.
Diagnosticul paraclinic:
- Creşterea serică de STH, fosfor, fosfatazei alcaline;
- Imagistic, confirmarea tumorii hipofizare;
- Uneori hipofuncţie hipofizară şi endocrinoperiferică.
Diagnosticul diferenţial:
- Hipertrofia familială;
- Pubertate familială precoce;
- Macrosomia hipofizară;
- Gigantismul cerebral;
- Sindroamele Klinefelter, Marfan.
Tratamentul acelaş ca în acromegalie, dar mai rezervat.
La necesitate, androgeni, estrogeni, estrogeni-progestine.
 SINDROMUL HIPERPROLACTINIC
 Definiţie - patologii din afara perioadei de sarcină şi
alăptare, caracterizate de creşterea evidentă a PRL, lactaţie
persistentă şi dismenoree.
 Sinonime - sindromul galactoree-amenoree;
- sindromul lactaţiei persistente cu dismenoree;
- sindromul Chiari-Frommel,
- prolactinomul – tumoare hipersecretantă de prolactină.
 Frecvenţa: 0,1 – 0,2% dintre femei - suferă de prolactinom.
- La bărbaţi, apare de 3 – 4 ori mai rar.
- Peste 40% dintre adenoamele hipofizare sînt prolactinoame.
- Sindromul hiperprolactinic e prezent la 2 – 3% dintre femei.
 CAUZE DE HIPERPROLACTINEMIE PATOLOGICĂ
I. Afecţiuni hipotalamice:
 boli inflamatorii – encefalite, meningite;
 tumori primare supraselare şi secundare (metastaze);
 traumatisme cranio- crebrale, postiradiere;
 afecţiuni vasculare: infarctizări, embolisme;
II. Leziuni ale tijei hipotalamohipofizare:
 Secţiuni, compresii, afecţiuni vasculare supraselare
III. Leziuni hipofizare:
 tumori hipofizare hipersecretante de prolactină sau mixte;
 hiperplasia celulelor lactotrope (în afara sarcinii);
 şa turcească vidă.
IV. Medicamentoase:
 psihotrope (fenotiazine-clorpromazina, butirofenone, surpiride ş.a.);
 antihipertensive ( Rezerpina, Alfa-metildopa);
 antihistaminice – blocanţi-H2 receptori (Cimetidin);
 opiacee şi opioide (morfină, metadonă);
 hormoni (estrogeni, contraceptive orale, TRH);

 V. Producţie ectopică de prolactină:
 neoplasm renal, neoplasm bronhogenic, de tract digestiv.
VI. Boli endocrine:
 hipotiroidism primar;
 Boala Addison, hipoglicemia;
 Carcinomul adrenal feminizant şi testicular;
 Sindromul ovarelor polichistice;
 Pubertatea precoce, sindromul olfactogenital;
VII. Boli cronice:
 Insuficienţa renală şi hepatică cronice.
VIII. Leziuni iritative ale peretelui toracic:
 inflamaţii, mastite, herpes Zoster, pleurezie;
 traumatisme, stimulare mecanică a sânilor, mamelonului, arsuri.
IX. Prin mecanism neuroendocrin:
 efort fizic şi stress prelungit;
 leziuni vaginale, uterine, sterilet.
X. Hiperprolactinemia idiopatică:
 fără modificări organice, uneori cu hipercalciemie.
 Patogenie
 Hiperprolactinemiile funcţionale de lungă durată (luni, ani) deseori duc
la epuizarea, scăderea sintezei de prolactostatină şi/sau creşterea
prolactoliberinei – motiv de hiperplasie lactotrofă şi formare de micro-
sau macroadenom hipofizar.
 Unii autori afirmă, că, microadenomul este un adenom aparte, mai
rezistent la tratament şi nu e un pro- macroprolactinom.
 La nivel hipotalamic are loc alterarea eliberării pulsatile de GnRH
determinînd hipogonadism hipogonadotrop.
 La nivel supraselar – îngustarea cîmpului vizual, anosmie, diabet
insipid, hipertensiune intracraniană.
 La nivel hipofizar – scade secreţia pulsatilă de LH şi FSH şi peack-ul
preovulator de LH, determinînd amenorea, anovulaţia, sterilitatea.
 Uneori, datorită compresiei, scade nivelul seric de TSH, ACTH,
generînd insuficienţa secundară tiroidiană şi corticosuprarenală.
 La nivel corticosuprarenal – poate devia steroidogeneza spre formare
de androgeni, generînd hirsutismul.
 La nivel gonadic – inhibă feed-back-ul pozitiv estrogenic şi
steroidogeneza la femee, scade testosteronul, spermatogeneza la
bărbat.
 Tabloul
La femeie:
clinic
 sindromul mamar: galactoree spontană sau provocată cu aspect
lactescent pînă la incolor, în afara sarcinii sau a alăptării, mai des
bilaterală, senzaţie de tensiune în sâni;
 sindromul gonadic: oligobradimenoree, spaniomenoree, amenoree,
ovare polichistice virilizante, sterilitate secundară (90% cazuri), cu
anovulaţie, involuţia tractului genital, cu vagin şi uter hipoplazic;
 alte modificări endocrine şi de metabolism : uneori osteopenie, retenţie
hidrică, hirsutism, acnee, hiperpigmentare, anabolism proteic, lipidic,
efect diabetogen.
La bărbat:
 sindromul mamar: uneori ginecomastie,galactoree(hiperestrogenemiei);
 sindromul gonadic: diminuarea libidoului, erecţiei, ejaculării,
orgasmului, impotenţă, condiţionate de scăderea secreţiei de testosteron,
scăderea spermatogenezei.
La copii: retardare pubertară cu amenoree primară, fără galactoree.
La prolactinoamele mari:
 sindromul tumoral cu greaţă,vomă,cefalee,vertij,tulburări de vedere;
 insuficienţă hipofizară cu hipogonadism, hipotiroidie, . hipocorticism
 Investigaţii de laborator şi imagistice
 Valorile prolactinei serice crescute în majoritatea cazurilor.
 Creşterea moderată caracteristică pentru formele ideopatice,
funcţionale.
 Nivelul seric peste 5 ori confirmă prolactinomul, de regulă,
fiind direct proporţional cu dimensiunea tumorii.
 Testul de stimulare cu TRH creşte moderat prolactina.
 Evoluţia hiperprolactinemiei nu este direct proporţională cu
cea clinică.
 FSH, LH, estrogenii, progestinele uneori şi ACTH scad
progresiv, pe cînd STH şi TSH pot fi crescuţi sau scăzuţi.
 Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti, TC, RMN
pot confirma prolactinoamele şi urmări extinderea lor.
Diagnostic diferenţial
 cu hiperprolactinemiile patologice (vezi cauzele)
 cu hiperprolactinemiile fiziologice din perioada pubertară,
faza luteală, sarcină, alăptare, somn, stress, act sexual, efort
Tratament. Obiective. Metode
normalizarea nivelului prolactinei serice
 Bromocriptina (bromergon, parlodel, previdel), extraşi din secara
cornută cu efect antiprolactinic în toate formele de hiperprolactinemie,
medicaţia fiind de elecţie, conform schemei.
 Uneori, efecte secundare: cefale, vertij, greaţă, vome, hipotensiune
sistolică, congestie nazală , constipaţii, somnolenţă, astenie, tulburări
psihice, care dispar la încetinirea tempoului de creştere a dozelor şi la
administrarea Spironolactonei, soluţiei Sulfat de Magneziu, Eufilină.
 L-DOPA (precursor al DOPA) scade eliberarea de prolactină prin
creşterea producţiei de DOPA.
 Amantadina eliberează DOPA din terminaţiile nervoase specifice.
 Odată cu normalizarea secreţiei de prolactină se restabileşte funcţia
ovariană, fiind posibilă şi sarcina.
 Tamonefril inhibă receptorii estrogenici, crescând efectul
bromcriptinei.
 Piridoxina(Vit.B-6) în hiperprolactinemiile modeste, netumorale.
 Pergolidele (Cabergolina), Lizurid, Lergotril, Peritol, Ciproheptadina
sânt puţin active şi rar utilizate.
 Distrucţia celulelor tumorale – prin radioterapia recomandată,
utilizată rar.
 Înlăturarea tumorii – adenomectomia transsfenoidală, rareori
ttransfrontală.
 Îndepărtarea factorului etiiologic: a medicamentelor
administrate, patologiilor asociate cu creşterea prolactinei (vezi
cauzele hiperprolactinemiei).
 Corectarea insuficienţei adenohipiofizare induse: la
necesitate - hormoni tiroidieni, corticosteroizi, estrogeni-progestine,
Adiuretin, Adiurecrină.
Profilaxie
 - administrarea atentă, neândelungată a medicamentelor care cresc
prolactina;
 investigarea şi tratamentul precoce a bolnavilor cu galactoree şi
dereglări de ciclu menstrual;
 tratamentul adecvat de corecţie şi substituţie hormonală a patologiilor
endocrine şi neendocrine cu predispoziţie de creştere a prolactinei;
 dispensarizarea corectă pentru tratament eficace şi evitarea
complicaţiilor.
 SINDROMUL SECREŢIEI INADECVATE A ADH
Definiţie – sindrom determinat de secreţia inadecvat de mare a
vasopresinei, care se manifestă prin retenţia lichidului în lipsa setei.
Sinonime – s-m Parhon, s-m hiperhidropexic, hipervazopresinism,
antidiabet insipid.
Etiologie
 hipotalamică: leziuni cerebrale traumatice, inflamatorii, tumorale,
viscerale, metabolice;
 tumorală: cancer bronhopulmonar, intestinal, pancreatic,
hemangioame, neuroblastom, cancer de prostată, timom, limfom,
compresiuni pe vena cavă inferioară;
 viscerală (somatică): - pulmonară (tuberculoză, embolii, abcese
pulmonare, pneumonii, bronşite obstructive), cardiovasculară, renală
cu potenţarea ADH-lui.
 idiopatică, cu afectarea primară a hipofizei;
 iatrogenă: după rezecţia hipofizară (peste 1-2 săptămâni), după
tratamentul diabetului insipid, la administrarea de Vincristin,
Dihlofos, Nicotin, Clopropamidă, pulbere de retrohipofiză;
 Factori predispozanţi
-gripa, neuroinfecţie;
- sarcină, naştere, avort;
- expunerea la soare, stres.
 Patogenie
- apare hiperhidratarea, hiperosmolaritate serică,
hiponatriemia prin diluţie, care, scade setea, migraţia sodiului
şi a apei în celule (deaceea, în majoritatea cazurilor, lipsesc
edemele);
- hipernatriuria şi hiperosmolaritatea urinară, posibil
determinată de scăderea sintezei de aldosteron şi de factorul
natridiuretic atrial la hipervolemie;
- scăderea reabsorbţiei tubulare de natriu;
- scăderea secreţiei de mineralocorticoizi.
 Tabloul clinic
 oliguria (sub 300ml/24h) permanentă, sau periodică (în s-mul Parhon);
 creşterea masei corporale, rareori edeme neânsemnate;
 hiperpigmentare şi hipercorticism în cazurile cu ACTH crescut.
 intoxicare cu apă, edem cerebral;
 astenie fizică persistentă în repaus, pronunţată la efort;
 anorexie profundă pentru alimente şi lichide, greţuri, vome, constipaţii;
 apatie sau iritabilitate, dezorientare, dereglarea somnului, scad reflexele
tendinoase, cefalee, hipotermie, reflexe patologice, stupoare, areflexie,
paralizie pseudobulbară,comă prin intoxicare cu apă,deces în 50% cazuri.
Investigaţii de laborator
 Valori crescute de ADH în ser, hipoaldosteronemie, hiponatriemie,
hipocloremie, normo- sau hipokaliemie, hipoosmolariate serică, scăderea
hematocritului, a proteinelor şi a osmolarităţii plasmatice, a creatininei şi
a ureei serice.
 Creşte excreţia natriului şi osmolaritatea urinei.
 Proba cu restricţie hidrică(700 ml/zi),ameliorare clinică şi de laborator.
 Proba încărcării cu lichide (15-20 ml/kgcorp),restricţie salină,
administrarea diureticelor accentuiază hiponatriemia şi intoxicarea cu apă.
 Diagnostic diferenţial
 insuficienţe hepatice, renale, cardiace,
corticosuprarenale,tiroidiene;
 hipercorticism, hiperprolactinemie,
hiperaldosteronism secundar indus de administrea
incorectă a diureticelor,
 hiponatriemia asociată cu hipocaliemia, intoxicarea cu
apă (polidipsie psihogenă).
 modificări neuroendocrine şi hemodinamice cu
dezechilibrarea hidrosalină, caracterizat de edeme
generalizate sau locale pe faţă, gambe, uneori
premenstruale, ortostatice sau emoţionale de stress, cu
semne isterice, vegeto-vasculare, dismenoree, sete.
 Tratamentul. Obiective. Metode
 Înlăturarea factorului etiologic: a tumorii (chirurgiical sau
radioterapie), a urmărilor traumatismului şi infecţiilor cerebrale,
administrarea unor medicamente care cresc secreţia de ADH.
 Înlăturarea semnelor de exces ADH:
 restricţie hidrică până la 700 ml/24h;
 forţarea diurezei cu Furosemid;
 corticoterapie, pentru a creşte filtraţia glomerulară şi a coreja
hiponatriemia;
 Carbonat de litiu pentr blocarea receptorilor vasopresinei;
 Demeclociclina (Declomicin) pentru provocarea diabetului insipid
nefrogen, reversibil;
 Derivat de Fenition, pentru a inhiba eliberarea de Vasopresină;
 administrarea de soluţii saline, preparate de K, p-u restabiliirea
echilibrului hidrosalin;
 Bromocriptina, uneori eficientă în edemele idiopatice.
BOLILE CU HIPERSECREŢIE SUPRARENALĂ
- HIPERCORTICISME – stări determinate de
nivelul seric crescut de corticosteroizi.
Include formele:
 Patologice:
1. ACTH dependente (boala Iţenco – Cushing, s – m
hipotalamic pubertar, s-m ACTH secretant ectopic);
2. ACTH independente (s – m Cushing, s – m
Cushing subclinic, incomplet, exogen – la
supradozare cu corticosteroizi).
 Funcţionale:
sarcină, obezitate, sindrom metabolic, diabet
zaharat, alcoolism, efort fizic stabil .
 BOALA IŢENCO - CUSHING
Definiţie – patologie hipotalamo-hipofiară cu
hipersecreţie de ACTH şi hiperstimulare
morfofuncţională a corticosuprarenalelor.
Istoric. În 1924, N. M. Iţenko a descris pentru prima
dată tabloul clinic.
În 1932, Harvey Cushing a descris sindromul
“bazofilism hipofizar”.
Frecvenţa 70% - la adulţi, 20 - 30% la copiii cu
hipercorticism endogen.
În 80% cazuri-microadenoame intraselare,bazofil-
cromofobe, bazofile.
Etiopatogenia Comoţiile cerebrale, neuroinfecţiile,
traumatismul psihic, intoxicaţiile, sarcina, naşterea
afectează hipotalamulsul (în special nucleele paraven-
truculare şi supraoptice),scad activitatea dofaminergică
de inhibiţie, urmată de hipertonia şi autonomia centrilor
secretanţi de CRF, STH, prolactină,FSH,TSH
TSH. Se formeză
adenom corticotrop.
 Afectarea adenomatoasă, primară a hipofizei.
 Consecinţa secreţiei excesive a ACTH este modificarea
morfofuncţională a corticosuprarenalelor: hiperplazia
difuz adenomatoasă, în special a zonei fasiciculate cu
secreţie exagerată de glucocorticoizi, hipercorticism.
 Dereglările hipotalamo-hipofizo-suprarenale se
asociază deseori cu scăderea STH, FSH, LH, TSH şi
creşterea prolactinei serice.
 Modificările de metabolism
Metabolismul proteic : predomină
catabolismul proteic (hipotrofie musculară,
osteoporoză, hipercalciurie, litiază renală,
fragilitate vasculară, hemoragii, vergeturi
roşii-violacee.
Metabolismul glucidic: creşte absorbţia de
glucoză la nivel intestinal, blocarea trecerii
glucozei în celulă, stimularea neoglucogenezei
hepatice epuizarea treptată a pancreasului
endocrin cu instalarea diabetului zaharat.
Metabolismul lipidic: descompunerea lipidelor de la
extremităţi, hipercolesterolemia generantă de
ateroscleroză.
Metabolismul hidrosalin: retenţie de sodiu şi apă cu
hipertensiune arterială,hipokaliemie cu astenie,
alcaloză metabolică cu edeme.
Modificări de imunitate: limfocitopenie, eozinopenie,
neutrofilie, scade rezistenţa la infecţii, răspunsul febril
şi capacitatea de regenerare a plăgilor.
Modificări hematopoietice: creşte eritropoieza,
factorii coagulării V şi VIII, protrombina, determinînd
tromboze şi tromboembolii.
 Clasificare. Tabloul clinic
După gradul de manifestare: uşoară, gravitate medie, gravă.
După evoluţie: progresantă (rapidă, în cîteva luni, întâlnită
mai frecvent în formele tumorale) şi torpidă (cu evoluţie
lentă, în formele hiperplazice).
Tabloul clinic Semne de leziune hipotalamo-hipofizară:
cefalee, greaţă, vertij, vome, tulburări de vedere, gust,
miros, auz, memorie, psihice, comportamentale.
Modificări de hipercorticim (metabolice, la distanţă)nclud:
Adipozitate centripetă: facies rotungit “de lună plină”; gât
gros, cilindric, pare scurtat; torace globulos, cu reliefuri
osoase şterse, adipozitate locală în proiecţia vertebrei
VII cervicale (“gibozitate climacterică”, “ceafă de
bizon”, “cocoaşă de dromader”); abdomen voluminos,
“de batracian”, cu strat adipos ferm, nu face pliuri;
membrele subţiri cu gropi în şold şi în centura scapulară.
Tegumentele subţiri, uscate, cu striuri roşii-purpurice
(catabolism proteic) situate preponderent pe
flancurile abdomenului, sâni, părţile mediale a
braţelor, coapselor, la pipăit sînt adîncite, mai intens
colorate, mai late şi mai difuz răspîndite odată cu
agravarea bolii, şi invers, mai pale şi mai mici – la
tratament eficient. Deseori, pielea are nuanţă
marmorie, cu acnee, pete echimotice, furuncule,
seboree, tulburări trofice, uneori hiperpigmentare,
acrocianoză, hiperemia obrajilor în formă de fluture.
Pilozitatea rareori se intensifică la bărbaţi, iar la femei
poartă caractere bărbăteşti, cu fire de păr de culoare
închisă, groase, ondulate, deseori alopeţie.
Ungiile subţiri cu modificări trofice, deseori cu infecţii
sau micoze.
 Tulburări osteoarticulare: osteoporoză cu deformarea
coloanei vertebrale, scădere în înălţime, tasări, fracturi de
vertebre, alte fracturi osoase cu refacere lentă,
pseudoarticulaţii.
 Modificări musculare: hipotrofie musculară, preponderent
a membrelor, toracelui, cu aspect de “cartof pe scobitori”.
Forţa musculară diminuată, astenie fizică.
 Tulburări pulmonare: bronşite, pneumonii, tuberculoză cu
caverne, hemoptizii.
 Tulburări vasculare: echimoze, peteşii, gingivoragii,
epistaxis, hemoptizii, tromboflebite, hematurii, melene,
uneori fatale.
 Modificări cardiace: deseori suflu cardiac la apex şi aortă,
tahiaritmii, hipertensiune arterială, crize de angor pectoral,
accidente vasculare, insuficienţă cardiacă.
 Tulburări digestive: uneori hepatite, gastrite erozive, ulcere
gastro-duodenale cu hemoragii.
 Modificări renale: litiază renală, eliminare de calculi, colici
renale, uneori hematurie, infecţii renale, sepsis, nefroscleroză.
 Neuro-psihice: neurite, radiculite, modificări de sensibilitate,
scade atenţia, memoria, intelectul, labilitate emoţională,
anxietate, depresie, euforie, suicid, stări maniacale şi
epileptice.
 Endocrine:Tiroida: hipotiroidie uşoară, cu tegumente uscate,
aspre descuamate.
 Pancreasul: uneori DZ steroid, treptat cu epuizarea
pancreasului endocrin.
 Gonadele: la femee: oligospaniomenoree pînă la amenoree,
sterilitate secundară, diminuarea libidoului, hipertrofia
clitorisului, hipotrofia uterului, ovarelor, sânilor.
 La bărbat: scade libidoul, potenţa, erecţia, ejacularea,
hipotrofia testiculelor, scade spermatogeneza, ginecomastie,
rărirea părului facial.
 Diagnosticul paraclinic
 eritrocitoză, leucocitoză neutrofilă pe contul
limfocito- şi eozinopeniei.
 creşte fibrinogenul, colesterolul, Na, Cl şi
scade P, K seric (osteoporoza).
Hormonii serici: creşte nivelul seric de ACTH,
cortizol, testosteron, a metaboliţilor - 17-
OHCS şi 17-KS, uneori şi PRL. Poate fi scăzut
nivelul de FSH,LH,TSH,STH.
EKG - semne de hipokaliemie.
Investigaţii imagistice:
 Radiografia craniului cu centrarea şeii turceşti , TC,
RMN (lărgirea intrării selare, balonarea,
deformarea, osteoporoza şeii).
 Ecoscopia, pneumosuprarenografia, TC, RMN
( hiperplasia bilaterală a suprarenalelor, uneori
adenomatoasă).
 Radiografia oaselor ( osteoporoză, fracturi cu
pseudoarticulaţii).
 Testul cu Dexametazon. Se administrează cîte 2 mg
peste fiecare 6 ore pe parcursul a 2 zile. În boala
Iţenko-Cushing scade excreţia 17 – OHCS şi 17 –
KS cu peste 50%, în sindromul Cushing – rămîne
neschimbată.
 Diagnostic diferenţial
 sindromul Cushing;
 secreţia ectopică de ACTH în tumorile
bronhopulmo-nare, mai rar timice, gastrice,
pancreatice, medulare tiroidiene, feocromocitom;
 bazofilismul juvenil;
 diabetul hipertensivilor;
 hipercortricism de supradozare cu corticosteroizi şi
adrenocorticotropină;
 hipercorticism funcţional (obezitate, sportivi,
sarcină, etilism);
 psihoză, depresie, anorexie nervoasă.
 Tratamentul
Blocarea hipertoniei hipotalamo-hipofizare prin
terapia neuromodulatorie:
 Ciproheptadina (peritol, periactin) blochează
secreţia de CRF şi receptorii serotoninici, inhibînd
secreţia de ACTH.
 Bromocriptina fiind administrată (vezi tratamentul
s-m hiperprolactinic) eficientă în cazurile şi cu
hiperprolactinemie.
Anularea sindromului tumoral şi
endocrinofuncţional hipofizar:
 radioterapia este metodica de distrucţie des
recomandată, date fiind dimensiunile mici ale
adenomelor ACTH secretante.
Adenomectomie, preponderent transsfenoidală,
deoarece predomină microadenoamele
intrahipofizare, cu posibilă insuficienţă hipofizară,
diabet insipid, recidive.
Abolirea hiperfuncţiei corticosuprarenale
recomandată la catabolism proteic, osteoporoză şi
hipertensiune arterială grave, persistente:
suprarenalectomia subtotală, combinată – se
înlătură suprarenala mai mare şi mai deformată,
apoi, la necesitate, peste o lună şi mai mult, se
înlătură o parte din a doua suprarenală.
Prevenirea instalării sindromului Nelson -
administrare după adrenalectomie de corticosteroizi,
rareori radioterapie hipofizară.
Distrugerea chimică a corticosuprarenalelor poate fi
recomandată pînă sau după adrenalectomie
Lysodren (mitotan, hloditan, orimiten).
Blocarea biosintezei hormonilor CSR prin anularea efectelor
unor enzime:
Cytadren, Metyrapon (metopiron), Ketoconazol (nizoral).
Blocarea receptorilor steroizi cu Mefipriston(RU–486).
Tratament simptomatic: Timalin, T- activin, la scăderea
imunităţii;
Retabolil stumulează anabolismul proteic;
Spironolacton scade hipertensiunea intracraniană şi alcaloza
hipokaliemică;
Biguanide (sulfonilureice,insulină – mai rar), la diabetul
zaharat steroid;
Hipotensive, glicozizi cardiaci, antibiotice, ş.a. – la
necesitate.
 GLUCOSTEROMUL
- tumoră benignă(adenom)sau malignă(carcinom)corticosuprarenală cu
hipersecreţie autonomă de glucocorticoizi.
Sinonim - sindrom Cushing suprarenal,care include şi hiperplazia
corticosuprarenalelor hipersecretantă de corticosteroizi.
Frecvenţa: cca 5% din totalul hipercortizolismelor primare şi secundare,
mai des la 35 – 40 ani, carcinoamele la 50 ani. Circa 50% - maligne.
Sindromul Cushing suprarenal constituie 30% din hipercorticisme.
Tablou clinic caracteristic hipercorticismului, identic cu cel din boala
Iţenko-Cushing, însă cu debut şi evoluţie mai rapidă cu virilism mai
pronunţat.
Investigaţii imagistice şi de laborator
Depistarea tumorii: la ecoscopia suprarenalelor, pneumosuprarenografia,
CT, RMN, arteriografia renală.
Investigaţiile hormonale creşte cortizolul seric, metabolitul-17 OH
CS,scade ACTH.
Ritmul circadian de secreţie a cortizolului şi 17 – OH CS este absent.
Testul de inhibiţie la dexametazon nu scade peste 50% excreţia 17-OH CS.
Tratamentul. Înlăturarea tumorii sau suprarenalei, substizuţie hormonală.
 cushing[1].jpg  M-44[1].jpg
 ANDROSTEROMUL
Definiţie – tumoare corticosuprarenală virilizantă, secretantă de
androgeni.
Frecfenţa : 1 – 3% din totalul tumorilor. Mai des suferă femeile
de vârstă sub 35 ani. Posibil, multe cazuri de androsterom la
bărbaţi nu sunt înregistrate din cauza virilizării mai puţin
suspecte.Circa 50% sunt maligne, în special la copii.
Diagnosticul: virilizare direct proporţională cu activitatea
hormonalsecretorie a tumorii şi durata bolii,scade ţesutul
adipos subcutanat, creşte masa musculară, vocea devine
gravă, creşte păr pe corp, membre, faţă, chelie pe cap. Sânii se
hipotrofiază. Menze anormale, pînă la amenoree. Clitor mărit.
Creşte nivelul androgenilor şi metaboliţilor (17 – KS) în sânge
şi urină.
Tumoarea depistată imagistic(vezi glucosteromul).
 CORTICOESTROMUL
– tumora corticosuprarenală care produce în exces estrogeni.
Frecvenţa – foarte rară. Sunt descrise cca 100 cazuri. Suferă
bărbaţii.
De regulă sînt maligne cu creştere şi metastazare rapidă.
Diagnosticul: ginecomastie bilaterală,fenotip feminin,
hipotrofia testiculelor.
Depistarea tumorii imagistic şi hipersecreţie estrogenică.

TUMORI MIXTE A CORTICOSUPRARENALELOR

Mai frecvent se întălnesc glucoandrosteroamele,
caracterizate de hipercorticism (vezi sindromul Cushing) şi
virilizare.
 Tratamentul tumorilor
corticosuprarenale
Excluderea sursei de hormoni prin adenom- sau
suprarenalectomie.
Blocarea hipersecreţiei corticosuprarenale recomandată în
cazurile cu hipersecreţie foarte pronunţată pînă la
adrenalectomie, bolnavilor cu contraindicaţii pentru
tratament chirurgical, precum şi după intervenţia
chirurgicală.Se recomandă chimioterapia(vezi boala
Cushing)
Substituţia insuficienţei corticosuprarenale - îndată după
tratamentul chirurgical i. v. şi i. m. Sol. Hidrocortizon, cu
trecere la tratament cu tablete în doze optimale.
Prognostic În cazurile cu adenoame – prognostic bun
pentru viaţă, restabilirea sănătăţii şi a capacităţii de muncă.
În cazurile cu carcinoame, sau tumoare cu creştere rapidă,
prognostic, de regulă, nesatisfăcător.
 SINDROMUL HIPOTALAMIC PUBERTAR
înclude modificări hormonal-metabolice din perioada pubertăţii.
 Sinonime:
Bazofilism pubertar-juvenil;
Dispituitarism pubertar-juvenil;
Sindrom diencefalic pubertar-juvenil.
 Etiopatogenia:
- deseori cauza rămâne necunoscută;
- uneori traumatism la naştere şi în copilărie;
- infecţii cronice şi intoxicaţii;
- amigdalite, boli infecţioase;
- abuz de alcool, fumatul, drogarea.
- Uneori, creşte nivelul seric de ACTH, hormoni suprarenali,
prolactină, STH.
- Rareori se modifică nivelul de FSH, LH, TSH.
 Manifestări clinice:
- Mai des la vârsta 12 – 18 ani, la fete;
- Cefalee, sete, apetit crescut, iritabilitate, oboseală, depresie,
devieri de ciclu menstrual
- Creşterea rapidăla 12 – 14 ani, în special la băieţi;
- Obezitate des întâlnită, uniformă, cu obraji hiperemiaţi;
- Tegumentele marmorii-cianotice, rece, în special pe fese,
coapse.
- Vergeturi roz-cianotice de extenzie a pielii pe abdomen, în
regiunea axilară, submamară, cervicală, lombară, pe plicile
coapselor;
- TA labilă, uneori creştere tranzitorie sau stabilă;
- La fete, maturizare sexuală precoce;
- La băieţi, deseori facies feminin, cu creştere întârziată, lentă
a părului chiar şi după maturizare, ginecomastie.
Pilozitate axilopubiană normală. Testicule, penis, pilozitatea
pe piept la 16 ani ca la bărbaţi;
 Formele clinice:
- obezitară;
- neurocirculatorie;
- cu hipercorticism;
- gonadală (cu uiper- sau hipofuncţie);
- mixtă.
 Diagnosticul se confirmă ţinând con de: anamneză,
acuze, s emne clinice,
- Semne de hipertensiune intracraniană, deseori;
- La hipertensiune arterială, uneori, hipertensie intraoculară şi
angiopatia retinei;
- Creşte deseori nivelul seric de ACTH, corticosteroizi, FSH,
17-OHCS, 17-KS;
- Rareori creşte prolactina, STH;
-
 Tratamentul
- Sanarea focarelor de infecţie;
- Regim alimentar corect pentru înălţimea reală cu 5 gustări/zi;
- Rareori diuretice, acid glutaminic, aninalon, cerebrolizină,
aminalon;
- La necesitate, tratament antihipertensiv;
- Radioterapia hipotalamo-hipofizară contraindicată.
 Pronosticul bun deoarece odată cu normalizarea masei
corporale, de regulă:
- Dispar semnele clinice;
- Se întrerupe creşterea rapidă;
- Se normalizează tensiunea arterială;
- Devine bun ciclul menstrual.
 SINDROMUL ADIPOZO-GENITAL
 Definiţie: s-m hipotalamic caracterizat de obeztate şi hipogonadism.
 Sinonime: distrofia adiposo - genitală, sindromul Babinski - Fröhlich.
 Frecvenţa crescută la băieţii de 6 - 7 ani, în special 10 - 13 ani, posibil
datorată şi diagnosticării mai uşoare decât la fete.
 Etiologie: - infecţii intrauterine;
- traumatism cerebral la naştere şi în copilărie;
- tumori, tromboze, embolii, hemoragii cerebrale;
- infecţii acute (virotice, scarlatina etc.);
- cronice (tuberculoza, lues). Deseori e imposibil de stabilit cauza bolii.
 Patogenia: - include afectarea nucleeelor hipoitalamice, paraventriculare
şi ventromediale cu creşterea apetitului şi masei corporale;
- afectarea părţii mediobazale a hipotalamusului;
- obezitatea, scad secreţia gonadotropinei, condiţionând retard sexual;
- uneori apare insuficienţa tiroidiană şi corticosuprarenală.
 Tabloul clinic
- obezitate uniformă, pe faţă, trunchi, bazin, coapse cu apetit crescut;
- ginecomastie falsă;
- pielea fină, uneori, se prevăd vasele sanguine;
- semne sexuale primare şi secundare slab pronunţate:
 La băieţi – testicule mici, uneori criptorhidie, penis infantil ascuns în
cuta grăsoasă abdominală, pilozitate dificilă de tip feminin, deseori
lipseşte pe faţă, vocea subţire.
 La fete – deseori par mai în vârstă, lipseşte sexualizarea secundară,
pilozitatea axilopubiană scăzută,amenoree primară, genitale
nedezvoltate.
 La adulţi – regresia caracterelor sexuale, hipogonadism, obezitate.
 Modificări condiţionate de factorul etiologic – tumoare, hemoragie,
traumatism cerebral, cefalee, vertij, greaţă, diabet insipid, modificări
neurovegetative.
 Modificări din partea organelor interne apar peste câţiva ani:
dispnee, hipertensiune arterială, dischinezie biliară, constipaţii etc.
 Diagnosticul diferenţial
 sindromul Lawrence-Moon-Bardel-Biedl datorat
aberaţiilor cromozomiale cu obezitate,
hipogonadism, dereglări de creştere şi vicii
congenitatle: debilitate, retinită pigmentară apoi
orbire, sindactilie, polidactilie;
 obezitate constituţional-alimentară cu repartizare
uniformă a ţesutului lipidic, efect terapeutic mai bun
şi prognostic mai favorabil;
 sindromul Barraker – Simmonds apare mai des la
femeile tinere, caracterizat de obezitatea bazinului şi
a membrelor inferioare. Pot fi prezente simptome
neurovegetative, hipertonice, vestibulare, diabet
insipid, zaharat, hipoglicemii, amenoree, sindrom
 sindromul Dercum – mai des întâlnit la femei în perioada
climacterică cu obezitate, caracterizat de lipomatoză
generalizată – noduli lipidici subcutanaţi, dureroşi cu
prurită, hiperemie. Uneori – dereglări neurotice, astenie,
hipogonadism. Rareori, masa corporală normală;
 sindromul Morganii-Stiuart-Moreli – mai des la femeile de
peste 40 ani, pilozitate de tip masculin, hipertensiune
arterilă, dismenoree, îngroşarea lamelei interne osoase
frontale, uneori: hiperhidroză craniană, cefalee, dispnee,
DZ, adenoame tiroidiene, paratiroidiene, suprarenale;
 sidromul Prader - Willi cu obezitate, hipogonadism,
hiperfagie, DZ, retardare intelectuală.
 bazofilism pubertar, juvenil condiţionat de hiperstimulare
cu hiperplazia celulelor bazofile LH, FSH, ACTH şi STH.
Apare la 9 - 20 ani, mai des la fete cu obezitate de tip
feminin, deseori dermatoze, piele marmorie, strii roze,
creştere şi maturizare sexuală accelerată, hipertensiune
arterială cu angiopatii, cefalee, scăderea memoriei.
 Tratamentul. Obiective. Metode
 la tumoare – ablaţie chirurgicală, radioterapie.
 la meningite, encefalite ş.a. – antiinflamatorii.
 dieta 8 (după Pevzner), cu scăderea calorajului alimentar, mese
frecvente;
 combaterea senzaţiei de foame cu alimente sau derivaţi bogaţi în
celuloză, anorexigene (Fepranon, Dezopimon cu acţiuni adverse:
depresie,iritabilitate,aritmii,hipertensiune arterială;
 diminuarea absorbţiei intestinale cu Normoponderol, Magneziu
sulfat, Sorbit, Xilit;
 atenuarea excitabilităţii pancreatice prin excluderea dulciurilor,
mese cu orar fix;
 deshidratare uşoară cu diuretice;
 Înlăturarea hipogonadismului. Gonadotropina corionică (Profazi);
 Mai târziu, în perioada pubertară, postpubertară – Testosteron;
 La fete şi femei, după vârsta de 10-12 ani se administrează 15-20 zile
estrogeni şi 8-10 zile progestine.
 Medicaţia hormonală de substituţie: L-tiroxină, prednizolon ş.a.