Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs de
Management Instituţional
CURS 9
MANAGEMENTUL INSTITUŢIONAL
ORGANISME INTERNAŢIONALE
The North Atlantic Treaty Organization (NATO)
Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic
alianţă formată din 29 de state din Europa şi America de Nord
Muntenegru - ultimul membru cu drepturi depline la 5 iunie 2017.
Scopul esenţial al NATO - de a asigura libertatea şi securitatea
tuturor membrilor săi prin mijloace politice şi militare, în conformitate
cu Tratatul Nord-Atlantic şi cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.
este o asociere de state libere, unite în hotărârea lor de a-şi menţine
securitatea prin garanţii comune şi prin relaţii stabile cu alte ţări.
a fost semnat la data de 4 aprilie 1949. Tratatul reprezintă baza
legală şi contractuală a Alianţei şi a fost stabilit în cadrul Articolului 51
al Cartei Naţiunilor Unite, care reafirmă dreptul inalienabil al statelor
independente la apărarea individuală sau colectivă.
Principiul fundamental - un angajament comun faţă de cooperarea
mutuală între statele membre, axat pe indivizibilitatea securităţii
acestora.
The North Atlantic Treaty Organization (NATO)
Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic
noiembrie 2010 - Summit-ul NATO de la Lisabona, şefii de stat şi de guvern au adoptat Noul
Concept Strategic al NATO, document care oferă liniile principale de acţiune ale Alianţei Nord-
Atlantice în următorii 10 ani.
Trei sarcini fundamentale ale Alianţei:
apărarea colectivă
Ţările membre NATO îşi vor asigura întotdeauna asistenţă în mod reciproc în cazul unui atac
îndreptat împotriva lor, conform prevederilor Articolului 5 al Tratatului de la Washington,
considerând un atac împotriva unuia dintre ele drept un atac împotriva tuturor.
gestionarea crizelor
NATO deţine un set solid şi unic de capabilităţi politice şi militare pentru a aborda întregul spectru
al crizelor – înainte de producerea, pe timpul desfăşurării şi după încheierea acestora. NATO va
întrebuinţa în mod activ un mix corespunzător de instrumente politice şi militare pentru a putea: să
gestioneze crizele care afectează securitatea Alianţei, înainte ca acestea să escaladeze şi să devină
conflicte; să pună capăt conflictelor în curs de desfăşurare, atunci când acestea afectează
securitatea Alianţei; să consolideze stabilitatea în perioada post-conflict.
securitatea prin cooperare
NATO se va preocupa în mod activ pentru întărirea securităţii mondiale prin: intermediul
parteneriatelor cu alte ţări şi organizaţii internaţionale relevante; asigurarea unei contribuţii active
în domeniul controlului armamentelor, neproliferării şi dezarmării; menţinerea deschiderii în
privinţa aderării la NATO a tuturor democraţiilor europene care îndeplinesc standardele Alianţei.
The North Atlantic Treaty Organization (NATO)
Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic
Mod de lucru
Din 1949 şi până în prezent - 28 de Summit-uri ale
Alianţei. Cele mai recente reuniuni la cel mai înalt
nivel au avut loc la Varşovia şi la Bruxelles.
o structură militară şi civilă complexă,
România – NATO
Aprilie 2004
2-4 aprilie 2008 – Summit-ul NATO de la
Bucureşti
General Agreement on Tariffs and Trade (GATT)
Acordul general privind comerţul cu bunuri
Obiective şi principii
Obiectivele ONU, conform Cartei ONU, sunt următoarele :
să menţină pacea şi securitatea internaţionale;
să dezvolte relaţiile prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalităţii în
drepturi a popoarelor şi dreptului lor la autodeterminare;
să realizeze cooperarea internaţională în soluţionarea problemelor internaţionale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar şi în promovarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale;
să fie un centru pentru armonizarea eforturilor naţiunilor în realizarea acestor scopuri comune.
În realizarea obiectivelor de mai sus, ONU şi membrii săi trebuie să acţioneze în conformitate cu
următoarele principii:
egalitatea suverană a tuturor statelor membre;
îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate conform Cartei;
soluţionarea diferendele internaţionale prin mijloace paşnice;
abţinerea de a recurge la ameninţarea cu forţa sau folosirea ei împotriva integrităţii teritoriale ori
independenţei politice a vreunui stat sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile ONU;
statele membre trebuie să acorde Organizaţiei asistenţă în orice acţiune pe care aceasta o
întreprinde în conformitate cu Carta ONU şi să se abţină de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia
ONU întreprinde o acţiune preventivă sau de constrângere;
nici o prevedere a Cartei nu autorizează Organizaţia să intervină în chestiuni care aparţin
esenţial competenţei interne a fiecărui stat.
United Nations (UN)
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)
România în ONU
dorinţa exprimată oficial încă din 1946, însă aderarea
a fost blocată până în 1955.
La 14 decembrie 1955, Adunarea generală a ONU a
decis primirea României în ONU, alături de alte 15
state.
România a fost membru nepermanent
al Consiliului de Securitate în anii 1962, 1976-1977,
1990-1991 şi 2004-2005,
în ECOSOC în perioadele 1965-1967, 1974-1976,
1978-1980, 1982-1987, 1990-1998, 2001-2003 şi
2007-2009.
Grupul Băncii Mondiale
Misiunea sa
eradicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare.
format din cinci instituţii financiare internaţionale:
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – BIRD/IBRD 1972
(International Bank for Reconstruction and Development)
Corporaţia Financiară Internaţională – CFI/IFC 1990
(International Finance Corporation)
Asociaţia Internaţională de Dezvoltare – AID/IDA 2014
(International Development Association)
Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor - MIGA 1992
(Multilateral Investment Guarantee Agency)
Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiţiilor - ICSID 1975
(International Center for Settlement of Investments Disputes)
A fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul
Monetar Internaţional.
reuneşte 188 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a
fondurilor.
Sediul este la Washington D.C.
Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi
grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare.
una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii,
învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere a datoriei
ţărilor sărace
Fondul Monetar Internaţional
este o instituţie financiară internaţională care reuneşte 186 de ţări membre, înfiinţată în 1945, în
urma Conferinţei Naţiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA).
Obiective
promovarea cooperării monetare internaţionale,
facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional,
promovarea stabilităţii cursurilor de schimb,
furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem multilateral de plăţi
punerea la dispoziţie a resurselor sale ţărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei
de plăţi
3 funcţii principale:
supraveghere,
asistenţă tehnică
creditare
Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar
Internaţional şi Consiliul Director. În vârful structurii organizatorice se află Consiliul
Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre
cele 186 de state membre. Guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a
Băncii Mondiale. Consiliul Director, format din 24 de membri, conduce activităţile curente.
România a devenit membru FMI la 15 decembrie 1972
Participarea României la FMI se ridică la 1.030,2 milioane DST sau 0,43% din cota totală. Puterea
de vot a României este de 11.039 voturi reprezentând 0,44% din total.
Asistenţa financiară : Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în 13 ocazii ca suport
financiar pentru programele economice ale guvernului.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
a fost înfiinţată în 1991, după prăbuşirea comunismului în Europa, în
scopul consolidării economiilor de piaţă şi a democraţiilor în 34 de ţări din
Europa Centrală până în Asia Centrală, mandatul fiind recent extins
pentru a acoperi şi state din Sudul Mediteranei.
este deţinută de 65 de ţări şi două instituţii interguvernamentale
(Uniunea Europeană/UE şi Banca Europeană de Investiţii/BEI).
Scopul - de a asista statele din Europa Centrală şi Asia Centrală în
dezvoltarea economiei de piaţă
are un capital subscris de 30 mld. Euro (la 31 august 2012, după
finalizarea majorării de capital faţă de nivelul precedent de 20 mld. Euro),
cele mai semnificative contribuţii aparţinând SUA – 10% din capital,
Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie – câte 8% din capital, etc.