VIRUSURI

SCURT ISTORIC
- 1884 - Pasteur - a preparat vaccinul turbării, fără să vadă microbul;
- 1892 -Ivanovski (botanist rus) - comunică descoperirea primului
virus, virusul tutunului sau VMT şi susţinea că este vorba de un
microb special (nu putea fi colorat şi observat la microscop);
- 1909-Constantin Levaditti – descoperă virusul paraliziei infantile
(poliomelita);
- 1922 - C. Levaditti şi elevul său Ştefan S. Nicolau descoperă că
virusurile sunt ultrafiltrabile şi că imunitatea la infecţiile virale
se câştigă numai prin contact direct cu virusurile;
- 1935-Stanley – a obţinut virusul VMT sub formă de „cristale”, ceea
ce a întărit concepţia că virusurile ar fi entităţi fără viaţă;
- 1936 - R. Ruska (inginer german) - inventează microscopul electronic,
care va putea dezvălui tainele structurii virale şi etapele
conflictului virus – celulă.
 DEFINIŢIE
Virusurile sunt entităţi infecţioase
submicroscopice, acelulare, strict parazite
intracelular.
•Lwoff (1970) – a formulat cea mai
cuprinzătoare definiţie a virusurilor:
„Entităţi infectante nucleoproteice, potenţial
patogene, cu un singur tip de acid nucleic, ce se
reproduc prin materialul lor genetic. Sunt
incapabile de creştere, diviziune, având nevoie
pentru a se reproduce de ribozomii celulei gazdă
pe care o parazitează.”
 DIMENSIUNI ŞI FORME
• Dimensiunea virusurilor:
- între 8 mμ - 200 mμ, faţă de cele mai mici bacterii,
de 350 - 400 m μ;
- pot fi observate doar la microscopul electronic,
care le măreşte de zeci de mii şi chiar de sute de mii
de ori.
• Compararea cu dimensiunile celulelor gazdă:
- peste 2.000 de virusuri ale bacteriilor (bacteriofagi)
corespund unei celule;
- peste 50.000.000 poliovirusuri ar corespunde unei
celule umane de dimensiuni medii.
• Forma virusurilor:
- există o varietate extrem de mare de forme virale:
sferice, beţişoare, spirale, cireaşă cu coadă, glonte
etc.
 Caractere generale

• -sunt entitati infectioase situate la

limita dintre materia vie si cea
nevie
• -nu au metabolism propriu(sunt Virusologi
lipsite de enzime) celebri
• Nu au organizare celulara( sunt • Dr.Victor
acelulare) Babes
• Nu se pot inmulti singure fiind • Luis Pasteur
inmultite de celula vie pe care o
paraziteaza
 Clasificare
• 1.Dupa tipul acizilor nucleici din genom pot fi:
a.Ribovirusuri care au genom cu ARN
b.Adenovirusuri care au genom cu ADN
• 2.Dupa forma lor ,virusurile pot fi:
a.Cilindrice
b.Sferice
c.Hexagonale
• 3.Dupa organismul parazitat pot fi:
a.vegetale
b.animale
c.umane
• 4.Dupa substrat-virusul rabic ataca celulele nervoase.
 1.Dupa tipul acizilor nucleici din genom pot fi:
a.Ribovirusuri care au genom cu ARN
• VMT-virusul mozaicului
tutunului

• Virusul gripal

• Turbarii

• Poliomielitei
VIRUSURILE HIV ÎN COMPARAŢIE
CU GLOBULELE ALBE ATACATE

Imagine mărită de 14.400 ori

VIRUS CE ATACĂ O BACTERIE
FORME VIRALE
 CLASIFICAREA VIRUSURILOR

1. După tipul de acid nucleic:

a) adenovirusuri (conţin ADN);
b) ribovirusuri (conţin ARN).
2. După organismul parazitat:
a) bacteriene;
b) vegetale;
c) animale;
d) umane.
STRUCTURA VIRUSULUI HIV
 CONSTITUENŢII VIRALI
Capsida (înveliş proteic) alcătuită din subunităţi
(capsomere), care dau o simetrie geometrică.
Înveliş Anvelopa - este o structură accesorie;
- înveliş extern de natură lipido-
proteică;
- poate prezenta spicule de natură
Particulă
glicoproteică
virală
Molecula de ADN sau ARN
- informaţie genetică pentru replicare
sau asamblare;
Miez central - poate avea forme diferite (liniară,
circulară, helix etc.);
- poate avea structuri diferite (moleculă
unică sau segmentată).
Diferite proteine (enzime)
 MULTIPLICAREA VIRUSURILOR.
RELAŢII VIRUS – CELULĂ GAZDĂ

• Cel mai mult studiat sistem (virus – celulă gazdă)

este sistemul bacteriofag – celulă bacteriană
• Se disting două modalităţi principale de evoluţie:
- ciclul litic – replicarea fagului în celula gazdă şi,
în final, liza acestuia;
- ciclul lizogen – integrarea genomului viral în
genomul celulei gazdă, în stare de profag, tolerat
temporar de aceasta.
MULTIPLICAREA BACTERIOFAGULUI
 FAZELE CICLULUI LITIC
1. Adsorbţia fagului la celula gazdă – ataşarea
2. Penetrarea celulei sau pătrunderea (injectarea) genomului
viral .
3. Evoluţia intracelulară
- sintezele celulare sunt înlocuite de sinteze virale;
- substituirea genelor celulare cu cele virale = parazitism
(absolut) viral.
4. Maturarea virală – componentele fagice sunt asamblate
pentru a forma virioni infecţioşi (particule virale
complete.
5. Eliminarea particulelor fagice – liza celulei şi eliberarea
noilor virioni.
STĂRI POSIBILE DE EXISTENŢĂ
a) Virionul – particula virală matură în
forma în care este eliminată din celula în
care s-a replicat;
b) Virus vegetativ – genom viral liber în
celulă, pregătit pentru iniţierea procesului
de replicare;
c) Provirus – genom viral integrat în
genomul celulei gazdă.
 CARACTERE VIRALE
• tipul de organizare – acelular;
• unitatea de structură şi funcţie: virion sau particula
virală matură;
• stări posibile de existenţă: - virionul;
- virus vegetativ;
- provirus;
• simetria la nivel molecular la nivelul capsidei;
• compoziţia chimică limitată la acizi nucleici (ADN sau
ARN), proteine şi, în unele cazuri, lipide şi glicoproteine;
• multiplicarea realizată prin replicare (copiere) are loc
obligatoriu într-o celulă vie, pornind în exclusivitate de
la genomul viral
COMPARAREA VIRUSURILOR CU CELULELE
Proprietatea Virusuri Celule
Tipul de acid nucleic ADN sau ARN, dar ADN şi ARN
nu ambele
Proteine Câteva Numeroase

Membrana Anvelopă Membrană celulară

lipoproteică prezentată la unele prezentă la toate
virusuri celulele
Ribozomi Absenţi Prezenţi
Mitocondrii Absente Prezente la celulele
eucariote
Enzime Niciuna sau câteva Numeroase
Multiplicare prin Nu Da (majoritatea
diviziune celulelor)
 IMPORTANŢA
1. Numeroase boli la plante, animale şi om
(viroze, cancere);
2. Bacteriofagii sunt utilizaţi ca instrumente
de cercetare (vectori de clonare, vectori în
procesele de manipulare genetică);
3. Utilizare în terapii genetice;
4. Virusuri mortale (modificate genetic) –
posibile arme biologice ???