Fiecare persoana aflata la bord este un

potential pompier si, pentru siguranta

colegilor de pe nava si siguranta navei,
toti trebuie sa fie atenti in mod constant
in privinta riscurilor si sa fie pregatiti
sa se confrunte cu o izbucnire a
incendiului.
TRAINING CENTER LAYOUT
Alarms

Emergency
exits

Muster
points

Emergency
phn:+112

First aid
location

Domestic
arrangements
 CONDUITA

1.Fumatul interzis in interiorul

cladirilor
2.Este interzisa participarea la curs
sub influenta alccolului sau a
drogurilor
3.Telefoanele mobile SE INCHID si se
tin in buzunar
4. Tinuta corespunzatoare

4
Capitolul I - Siguranţa şi principiile
luptei împotriva incendiilor la nave
Obiectivele siguranţei contra incendiilor
conform SOLAS (Cap. III – 2 Reg. 2):
Prevenirea apariţiei incendiului şi a
exploziei
Reducerea pericolului pentru viaţă
Reducerea pericolului de avarie pentru
marfă şi mediu
Localizarea, controlul şi suprimarea
incendiului în compartimentul unde acesta
s-a produs
Asigurarea căilor de evacuare rapidă în
caz de urgenţă pentru pasageri şi echipaj
 1.0 Teoria focului. Incendiu la bord

Focul este rezultanta reacţiei chimice a interacţiunii simultane a

unui material combustibil, combinat într-o anumită proporţie cu
oxigenul atmosferic şi o sursă de căldură.
Această teorie este ilustrată printr-un triunghi al focului,
precum în desenul alăturat şi prezintă totodată soluţiile optime
de prevenire dar şi combatere, după cum urmează:
Dacă un element din cele trei care formează triunghiul lipseşte,
focul nu se iniţiază.
Dacă în timpul arderii, se elimină unul din cele trei elemente,
focul se stinge.
Combustibil - orice material solid, lichid sau gaz, care emite
vapori inflamabili ce se aprind şi ard.
Oxigen – al doilea gaz ca şi prezenţă în aerul atmosferic, cca
20,9%
Căldură – o temperatură suficient de ridicată pentru a declanşa
aprinderea.
Tetraedrul focului :
Teoria tetraedrului focului oferă soluţia optimă
de prevenire şi combatere aşa cum este ilustrat
mai sus, în timp ce grija cea mai mare în
combaterea focului trebuie să se canalizeze pe
celpuţin una dintre direcţiile:
- Limitarea focului prin împiedicarea
aprinderii materialelor combustibile care încă
nu sunt implicate în reacţie
- Răcirea materialelor combustibile
care ard
- Înăbuşirea focului prin sistarea sursei
de oxigen.
 Rolul cunoasterii triunghiului focului :

Prevenire

Focul nu se produce dacă un singur element al

triunghiului focului lipseşte

Stingere

Focul se stinge dacă se înlătură un element al

triunghiului focului sau se întrerupe legătura lanţului
chimic al reacţiei
REACTIA CHIMICA IN LANT
Caldura degajata se propaga prin :

Radiatie (unde de energie

electromagnetica)
Conductie : (proprietatea corpurilor solide de a lasa sa
circule energia termica prin interiorul lor, de la cald la rece)
Convectie : (circulatia prin curenti de aer sau
lichid. Poate antrena si particule aprinse)
Cantitatea de caldura degajata este :

Q = K.S.t [kcal]
THERMAL LAYER IN FIRE AFFECTED SPACE

16
Exemple de Radiatie, Convectie si
Conductie

17
Clase de foc
Atunci când avem de-a face cu un incendiu la
bord este foarte important să recunoaştem
tipul său (clasa de foc) pentru că în funcţie de
acest lucru incendiul trebuie atacat diferit şi cu
mijloace de stingere şi protecţie
corespunzătoare, uneori fiecărui tip de foc în
parte.
În cele de mai jos, sunt prezentate clasele de
foc conform celor două standarde European
ISO (International Organization for
Standardization) şi respectiv American NFPA
(National Fire Protection Association
 IMPORTANT

IMO agreeaza ambele sisteme de

clasificare
Capitolul II - Prevenirea incendiilor la bordul navelor

Grija pentru prevenirea incendiilor trebuie să

constituie o preocupare curentă a vieţii la bordul
navelor.
Orice persoană care descoperă un focar de
incendiu sau unul pe cale să se producă,
trebuie să raporteze de urgenţă acest lucru
prin mijloacele existente la navă: direct,
telefon, dispozitiv de alarmare.
Fumul, mirosul specific, temperaturile anormale,
scurgerile din tubulaturi, constituie factori de
alarmare ce nu trebuie neglijaţi,nesupravegheaţi
sau neraportaţi.
Punctul de aprindere (flash point) :
Reprezintă temperatura la care materialul combustibil eliberează suficienţi
vapori care se aprind atunci când intervine o sursă externă de aprindere.
Reluând exemplul acetonei, punctul de aprindere al acesteia este de 21°C.

Temperatura de autoaprindere :
Este temperatura la care un material combustibil emite vapori inflamabil,
capabili să se aprindă fără aportul unei surse de aprindere exterioară. De
exemplu, în cazul acetonei, temperatura de autoaprindere este de 465°C.
Procesul de autoaprindere se întâlneşte cel mai frecvent atunci când
combustibilul foarte fin pulverizat este orientat către o suprafaţă cu temperatură
ridicată (cazul spargerii tuburilor de înaltă presiune din instalaţia de alimentare
cu combustibil sau ungere a motoarelor cu ardere internă) şi care se soldează
adeseori cu incendii de mari dimensiuni şi pagube foarte mari.
Substante cu tendinta la autoaprindere : aluminiul pulbere in prezenta apei sau
uleiului,azotat de amoniu in prezenta uleiurilor sau umezelii,bumbac imbibat in
ulei, piei depozitate compact cu umezeala,furaje,fan)

Explozia
Este o reactie fizico-chimica foarte rapida in care se produce o mare cantitate
de gaze la temperaturi inalte
Parametrii LEL, UEL :
Aşa după cum deja s-a arătat, pentru a exista pericolul focului, proporţia
(concentraţia) de gaz inflamabile din aer poate avea valori diferite pentru
diversele tipuri de materiale combustibile.
Concentraţia minimă de gaze combustibile sau vapori necesară aprinderii în
aer este definită ca fiind Limita Inferioară de Explozie pentru acel gaz [Lower
Explosive Limit (LEL)]. Sub această limită, amestecul este prea sărac pentru a
se aprinde.
Concentraţia maximă de gaz sau vapori care pot susţine arderea în aer este
definită Limita Superioară de Explozie [Upper Explosive Limit (UEL)]. Deasupra
acestei limite, amestecul este prea bogat pentru a arde. Intervalul cuprins între
LEL şi UEL se defineşte ca fiind domeniul de inflamabilitate.
100 % vol

Amestec prea bogat pentru a susţine arderea

UEL

Amestec inflamabil
LEL

Amestec prea sărac pentru a se aprinde

0% vol
1.3 Aprinderea spontană

O serie de materiale cum ar fi cârpele sau rumeguşul îmbibate cu

petrol sau cu materiale chimice inflamabile sunt vulnerabile şi se pot
aprinde spontan.
Oxidarea lentă produce căldură şi după o perioadă de timp,
substanţele respective pot atinge temperatura de autoaprindere.
Riscul aprinderii spontane este mai scăzut în cazul produselor
petroliere decât în cazul uleiurilor vegetale dar totuşi el nu este de
neglijat.
Unele chimicale utilizate în tratamentul aplicat cazanelor navale sunt
de asemenea agenţi oxidanţi care, deşi în stare diluată, sunt uneori
capabili de aprindere spontană, dacă circumstanţele le permit să
ajungă în stare de vapori.
Păstrarea curăţeniei şi a ordinii sunt armele cele mai redutabile
împotriva aprinderii spontane. Magaziile pentru depozitarea vopselei şi
diluanţilor, camera pompelor de marfă, spaţiile închise, trebuie păstrate
cât mai curat posibil şi libere de reziduuri de hidrocarburi şi alte
substanţe în timp ce acumularea de lichide inflamabile trebuie să fie
evitată în oricare parte a navei.
În special în spaţiile unde sunt amplasate maşinile şi pompele de
marfă, santinele şi panourile punţilor trebuie să fie păstrate curate iar
tăvile de colectare trebuiesc golite şi curăţate regulat
1.4 Materialele din bumbac şi cârpele de şters neutilizate

Trebuie păstrate în stare uscată şi protejate împotriva contaminării cu

hidrocarburi sau apă şi pe cât posibil depozitate în spaţii răcoroase şi
întotdeauna departe de surse de încălzire. Aceste materiale nu trebuie
păstrate în compartimentele de depozitare a vopselurilor sau în camera
pompelor de marfă ci în compartimente separate, de regulă în butoaie
sau cutii din tablă cu capac.

1.5 Materialele din bumbac şi cârpele de şters utilizate

Dacă sunt înbibate cu petrol, lac, vopseluri, diluanţi trebuiesc stocate

imediat după întrebuinţare în bidoane de tablă prevăzute cu capace cu
închidere fermă.
Hainele de lucru îmbibate cu astfel de produe inflamabile şi cârpele
îmbibate şi introduse în buzunarele hainelor de lucru, favorizează riscul
de autoaprindere şi pot cauza incendii.
Hainele de lucru şi mănuşile puternic îmbibate cu produse uşor
inflamabile, nu trebuie introduse în maşina de spălat până ce
produsele respective nu sunt eliminate sau neutralizate
1.6 Operaţiunile de bunkerare
Bunkerarea şi toate operaţiunile de transfer de combustibil şi uleiuri trebuie
supravegheate îndeaprope şi supervizate de ofiţerul responsabil. Valvulele şi
liniile de bunkerare sau transfer care prezintă scăpări trebuie imediat
etanşeizate şi totodată trebuie evitată această situaţie pe tot parcursul
operaţiunii.
1.7 Opritori de flacără ( flame arrestor, flame screen)
Sunt dispozitive care previn trecerea flăcării sau scânteilor şi se întâlnesc la
coşurile de fum, la amortizoarele de sunet ale motoarelor, coşurilor căldărilor şi
incineratoarelor, tubulaturilor de aerisire ale tancurilor de combustibili şi uleiuri
şi trebuiesc menţinute în stare intactă şi curată.
1.8 Uşile rezistente la foc (fire doors)
Trebuie să fie menţinute închise tot timpul. Este interzisă blocarea acestora în
poziţia deschis. Teste de funcţionare se vor face în cadrul fiecărui fire drill şi
rezultatele vor fi consemnate.
1.9 Fumatul
Fumatul în următoarele locaţii este strict interzis:
În cuşetă
În compartimentele de încărcare şi depozitare a bateriilor, piturilor şi buteliilor
de oxigen şi acetilenă .
În magaziile de marfă, cargotancuri, tancuri de balast, spaţii goale, camera
pompelor, dublu fund
În bucătării, camere de depozitare, cambuze, compartimente refrigerate
1.10 Lucrul cu flacără deschisă
O atenţie deosebită trebuie acordată atunci când se execută lucrări de tip hot work la navă. În această
situaţie toate compartimentele expuse şi spaţiile adiacente trebuie atent şi continuu monitorizate şi
inspectate atunci când operaţiunile au fost finalizate. Pe parcursul operaţiunilor se va avea în vedere ca
întreg echipamentul necesar pentru eventuala stingere să fie la îndemână pentru uz imediat. Întreaga
lucrare de acest gen trebuie supusă unui proces de supervizare, cu respectarea prescripţiilor Codului ISM
şi Sistemului de Management al Siguranţei.

1.11 Instalaţiile şi echipamentul electric

Se interzice cu desăvârşire:
Utilizarea aparatelor electrice cu defecţiuni sau improvizaţii,
Lasarea in circuit, fara supraveghere a aparatelor electrice de incalzire,
Executarea lucrarilor la instalatia electrica de catre persoane neautorizate

1.12 Bucătării
Aparatele electrice pentru prăjit în ulei (deep fat fryers) trebuie utilizate cu precauţie. De subliniat
că temperatura de autoaprindere a uleiului alimentar este relativ scăzută, între 300 şi 400°C şi este cu
atât mai scăzută cu cât uleiul este mai folosit. Nu trebuie admisă utilizarea aparatelor electrice cu
defecţiuni, improvizaţii sau care prezintă funcţionare instabilă.
Sitele de la hote trebuie incluse într-un program de întreţinere periodică şi trebuie păstrate curate şi libere
de grăsimi.

1.13 Nava în şantier

Toate precauţiile posibile trebuiesc luate împotriva incendiilor atunci când nava este în şantier. Toţi ofiţerii
trebuie să cunoască modalităţile de solicitare a ajutorului şi asistenţei pe parcursul lucrului şi în afara
acestuia.
Dacă pompele de incendiu şi/sau instalaţia de stingere cu spumă sunt scoase din uz pe timpul andocării,
trebuie avut în vedere ca nava să fie conectată la linia de stins incendiu de la mal iar dacă acest lucru nu
e posibil, echipamente suficiente să fie la îndemână în orice moment pentru intervenţie.

1.14 Manuale de instruire

Conform SOLAS Cap. III Regula 15, la bordul tuturor navelor trebuie să existe manuale de instruire la
care orice persoană din echipaj să aibă acces şi care să cuprindă instrucţiuni clare asupra modului de
utilizare a echipamentelor de siguranţă şi a procedurilor de urgenţă.
 2.0 Prevenirea incendiilor - tancuri petroliere şi nave care
transportă gaze

Adiţional la locaţiile prezentate mai sus, fumatul în

următoarele spaţii este interzis:
În exteriorul castelului navei.
În timpul incărcării, descărcării, curăţării tancurilor,
ventilării sau purjării, cu excepţia fumoarelor special
amenajate
Interzicerea totală a fumatului pe navă poate fi impusă
de către comandant
Toţi membrii de echipaj trebuie să ia la cunoştinţă faptul
că pot fi sancţionaţi disciplinar datorită nesocotirii
regulilor privind fumatul la bord.
2.1 Chibrituri şi brichete
Pe tancuri, chibriturile si brichetele nu trebuie luate în afara zonei
accomodation de către marinarii antrenaţi în lucrări.
2.2 Valvule cu închidere rapidă, acţionări mecanice de la distanţă
şi stopuri de urgenţă ale pompelor
Vor fi păstrate în perfectă stare, lunar trebuiesc efectuate teste de
funcţionare iar rezultatele acestor teste vor fi înregistrate. Nu trebuie
uitat că acestea se bucură de o atenţie deosebită din partea
inspectorilor PSC.
2.3 Spiraie şi guri de ventilaţie din CM şi compartimente de
căldari
Trebuie menţinute în bună stare şi gata oricând pentru închidere
rapidă. Lunar trebuie făcute teste de funcţionare şi rezultatele
consemnate.
2.4 Guri de aerisire tancuri
Toate ecranele din plasă cu care sunt prevăzute gurile de ventilaţie ale
tancurilor de combustibili, ulei şi tancurilor de marfă, trebuie păstrate
curate şi în bune condiţii.
2.5 Uşi rezistente la foc
Uşile rezistente la foc se ţin închise tot timpul. Este interzisă blocarea
acestora în poziţia deschis. Teste de funcţionare se vor face în cadrul
fiecarui fire drill şi rezultatele vor fi consemnate.
2.6 Aparate de sablare şi alte scule acţionate mecanic
Utilizarea aparatelor de sablare şi sculelor acţionate pneumatic, în mod normal nu sunt
considerate ca fiind asociate cu activitatea de tip hot work, dar acest lucru trebuie făcut
cu multă precauţie şi numai sub un control permanent. În zona de lucru nu trebuie să
existe emisii de vapori de marfă sau provenind de la alte materiale combustibile.
Zona în care se fac lucrările trebuie să fie gas free iar verificările efectuate cu aparatele
de testare a atmosferei trebuie să indice 0% LEL. Tubulaturile de marfă şi gaz inert nu
trebuiesc sablate sau maţagonite mecanic decât dacă întreaga navă este gas – free.
Operaţiunile de sablare nu se vor face atunci când nava este la terminal, când se fac
operaţiuni cu marfa, când se fac balastări, spălare tancuri, purjare sau inertare, gas-free,
curăţare tancuri, etc.
În timpul acestor lucrări, un echipament corespunzător de intervenţie în caz de incendiu
trebuie să se afle la îndemnă, gata de utilizare imediată.
2.7 Scule de mână
Folosirea ciocanelor de maţagonit şi a raşchetelor pentru operaţiunile curente la bord,
poate fi permisă dar numai în zonele care nu au legătură cu sistemul de marfă şi în
condiţii de gas free.
2.8 Echipamentul electric
Toate echipamentele electrice utilizate în zona de marfă trebuie să aibă siguranţă
intrinsecă. Se interzice folosirea telefoanelor mobile, radiourilor, pagerelor,
calculatoarelor, aparatelor foto sau de măsurare, care conţin baterii şi care sunt
considerate a nu fi sigure intrinsec. Pe parcursul operaţiunilor cu marfa, aparatele radio
MF/HF nu trebuie utilizate iar antenele aeriene trebuie legate la pământ. Dacă este
necesar a se utiliza acest tip de radio sau radarul de exemplu în vederea unor operaţiuni
de întreţinere, trebuie încheiat un agreement cu terminalul şi autorităţile portuare, pentru
implementarea procedurilor de siguranţă.
Lanternele trebuie să fie antiexplozie şi de un tip aprobat. Ele nu se vor folosi în tancurile
de cargo, coferdamuri, camera pompelor, fără ca acestea să fie declarate gas – free.
Definiţie: Siguranţa intrinsecă este o tehnică pentru prevenirea
exploziilor în mediile cu pericol de explozie. Ea operează prin limitarea
energiei electrice din circuite şi echipamente la un nivel suficient de
mic pentru a nu aprinde majoritatea amestecurilor explozive de gaze,
sau vapori.

2.9 Accesul la bord

Atât în port cât şi atunci când nava e în ancoră, acceptul accesului la
bord trebuie să se facă numai pentru persoanele autorizate, pe scara şi
intrarea prevăzută cu semne distinctive de interzicere a fumatului, a
echipamentelor electrice nesigure din punct de vedere intrinsec,
precum şi a focului deschis.

2.10 Echipamentele şi structurile din aluminiu, încălţămintea

Urmele lăsate de către obiecte din aluminiu frecate de suprafeţe din
oţel pot fi la originea producerii de scântei. Din acest motiv, scările din
aluminiu şi alte suprastructuri, trebuie protejate cu covoare din cauciuc,
plastic sau grătare din lemn.
Încălţămintea cu elemente de metal pe talpă sau toc nu este permisă la
bordul navelor de tip tanc.
3.0 Prevenirea incendiilor - pentru navele de
pasageri

Pe lângă precauţiile specificate mai sus, în cadrul

programului de instruire, toţi pasagerii trebuie
familiarizaţi cu următoarele reguli şi acţiuni:
În caz că este sesizat un focar de incendiu, fum
sau miros specific trebuie dată imediat alarma.
Nu se fumează decât în locurile speciale de fumat,
fumatul în pat este interzis, stingerea ţigărilor nu
se face decât folosind scrumierele speciale,
aruncarea acestora peste bord este interzisă
Utilizarea aparatelor electrice altele decât cele ale
navei , trebuie autorizata
Capitolul III – Pericolul de incendiu la navă, evaluarea
riscului – toate navele

In general cauzele care pot duce la aparitia

incendiilor pot fi clasificate astfel :

Cauze tehnice (electrice,termice,chimice

sau mecanice)
Focul deschis
Neglijenta umana
Compartimente cu risc de incendiu

Compartimentele de maşini
Cuprinzând toate cele trei elemente ale triunghiului focului, aceste compartimente sunt
cele mai expuse riscului de incendiu şi cele mai vulnerabile în caz că acestea s-au
produs. Cea mai mare atenţie trebuie acordată pe parcursul oricărei activităţi umane şi a
funcţionării instalaţiilor şi agregatelor. Cele mai multe incendii în aceste compartimente
se produc datorită scăpării de hidrocarburi din tubulaturi, flanşe, presetupe, preaplinuri,
sau în urma demontării unor tubulaturi, capace sau valvule sub presiune.
Comparimentele de maşini trebuiesc păstrate curate şi în ordine, scurgerile eliminate de
urgenţă iar lucrările de tip hot work executate cu cele mai înalte precauţii.
EX: MP(scavenging,crankcase,exhaust gas),MA(fo leak,exhaust
gas),caldari(injectoare,exhaust),incineratoare,electromotoare,inst.el.,scurgeri,valvule,etc.

Puntea de comandă
Toate echipamentele electrice trebuie menţinute în condiţii de curăţenie şi umiditate
scăzută, fără defecţiuni sau improvizaţii. Praful şi umiditatea ridicată acumulate în
aparate şi filtre pot favoriza pericolul de incendiu dacă nu sunt eliminate.
EX: resouri,fumat,focalizare raze solare,filtre imbacsite

Cabinele de locuit
De regulă incendiile în cabinele de locuit sunt asociate fumatului în pat, nefolosirii
scrumierelor corespunzătoare sau a stingerii incomplete a ţigărilor. Utilizarea
fierbătoarelor de cafea, a prăjitoarelor de pâine, a fierului de călcat şi a altor aparate de
acest tip, trebuie făcută cu maximă precauţie, dar de regulă folosirea lor în cabine este
interzisă.
EX: scrumiere,abajururi improvizate,fumat in pat
Bucătării
Printre cele mai periculoase compartimente din spaţiul accomodation se află şi
bucătăriile. Echipamentele electrice trebuie menţinute curate, fără defecţiuni şi
improvizaţii, numai pentru scopul pentru care sunt destinate. După terminarea
lucrului, ele trenuiesc scoase de sub tensiune. Sitele hotelor vor fi supuse unui
program de întreţinere conform SMS.

Spălătorii
Datorită faptului că lichidele inflamabile se pot volatiliza şi se pot produce
explozii, hainele de lucru şi alte materiale textile îmbibate cu grăsimi sau
produse de hidrocarburi nu trebuiesc spălate în maşinile de spălat.
Asiguraţi-vă ca toate echipamentele electrice sunt în ordine, sunt exploatate
corespunzător iar programul de mentenanţă este respectat. Înainte de a părăsi
compartimentul, scoateţi de sub tensiune orice aparat care nu este utilizat.
Obligatoriu, acolo unde se practică rondul tip fire patrol, spălătoriile trebuie
incluse între obiectivele supravegheate periodic.

Magazii de depozitare
Păstraţi camerele de depozitare în ordine şi curate. Piturile şi alţi produşi
inflamabili trebuie să se depoziteze doar în spaţii special amenajate,
prevăzute cu sisteme de ventilaţie şi protecţie corespunzătoare. În scopul
evitării combustiei spontane, pânza de velă şi alte materiale textile trebuie
menţinute pe cât posibil în condiţii de mediu uscat.
1.6 Echipamentul de sudură

Atunci când se lucrează cu aparate de sudură, trebuie avute în vedere toate procedurile de siguranţă,
atât în ceea ce priveşte echipamentul în sine cât şi asigurarea climatului de lucru şi a mijloacelor de
acţionare în caz de aprindere. În aceste situaţii trebuie eliberat un permis de lucru la cald, problemă
care va fi tratată într-unul din capitolele următoare.
Niciodată valvulele cilindrilor de oxigen şi acetilenă sub presiune nu vor fi menţinute în stare deschisă
pe durata transportului către locul de intervenţie, pe perioada pauzelor, sau după utilizare. Pe uşa
compartimentului unde sunt depozitaţi cilindri sub presiune, trebuie plasată atenţionarea:
Pressure Cylinders to be removed in case of fire.

1.7 Lucrul cu flacară deschisă.

Operaţiunile cu flacără deschisă (sudură, taiere, polizare, rectificare cu pietre abrazive,

sablare) în spaţiile periculoase, nu vor demara fără aprobarea comandantului navei care se va
asigura în prealabil că toate verificările au fost efectuate şi că nu există potenţial pericol de foc
sau explozie. Acolo unde nu există posibilităţi de testare a atmosferei, se va face ventilare
prealabilă şi pe tot parcursul lucrărilor.

În cazul tancurilor sau navelor ce transportă mărfuri similare şi care sunt considerate a fi periculoase,
nu se va lucra cu flacără deschisă până ce zona respectivă nu va fi liberă de gaze periculoase (gas
free).
Pentru a putea lucra cu flacară deschisă la tancurile petroliere, tancurile de transport gaze lichefiate şi
alte nave similare acestora, se cer îndeplinite următoarele condiţii :
1. Eliberarea unui permis de lucru la cald (Hot Work Permit)
2. Ventilarea corespunzătoare a compartimentului înainte de începerea lucrului. Indicatorul de
gaze combustibile (explozimetrul) nu trebuie să arate mai mult de 1% L.E.L. iar valoarea concentraţiei
de oxigen 21% din volum.
3. Toate reziduurile şi sedimentele trebuie curăţate pe o suprafaţă de cel puţin 10m2 în jurul
zonei în care se lucrează în faţă şi în jurul punctului de lucru. Tancurile adiacente trebuie ţinute sub
observaţie şi menţinute într-o atmosferă de gas-free sau umplute cu apă. Alte tancuri care nu pot fi
făcute gas-free, trebuie inertate sub 8% oxigen. Un tanc de bunker adiacent poate fi considerat ca
fiind în sigurantă atâta timp cât este umplut până deasupra nivelului în care se face lucrarea.
 4. Pătrunderea gazului inert în zona de lucru trebuie făcuta imposibilă prin toate
mijloacele inclusiv păstrarea sistemului la o suprapresiune minimă
5. Tubulaturile de marfă trebuie spălate corespunzator şi menţinute pline cu apă
pe toată durata lucrărilor de reparaţii
6. Camera pompelor de marfă trebuie să fie certificată gas-free şi santina
compartimentului fără reziduuri de hidrocarburi.
7. Toate valvulele din camera pompelor şi de pe instalaţia tancului trebuie
menţinute închise pe toată perioada reparaţiilor şi semnalizate corespunzător ex: DO
NOT OPERATE. Sistemul hidraulic de acţionare al valvulelor de cargo trebuie menţinut
presurizat pe toată durata operaţiunilor.
8. Lucrările cu flacără deschisă la punte şi tancuri necesită ca instalaţia COW să
fie continuu presurizată pe toată durata lucrărilor.
9. Trebuie luate toate măsurile de precauţie inclusiv păstrarea la îndemână a
aparatelor de respirat, a furtunurilor de incendiu presurizate în stand-by şi cel puţin două
stingătoare portabile cu spumă.
10. Ofiţerul responsabil trebuie să monitorizeze continuu nivelul de gaze şi să
asigure ventilarea permanentă a spaţiului.
11. Folosirea pompelor de cargo, balast şi spălare tancuri precum şi alte operaţiuni
implicând sistemul de marfă nu este permisă pe durata operaţiunilor de tip Hot Work în
camera pompelor, cargotancuri, tancurilor de balast, spaţiilor dintre ele şi altor spaţii
asociate.
12. Dacă lucrările respective cauzează transfer de căldură, spaţiile adiacente
trebuiesc umplute cu apă sau combustibil până deasupra nivelului la care se lucrează
sau făcute gas-free după ce în prealabil au fost eliminate toate reziduurile combustibile.
Atunci când nu se poate crea o atmosferă gas-free, tancurile respective vor fi inertate iar
oxigenul va reprezenta mai puţtin de 8% din volumul total.
1.8 Lucrul cu flacară deschisa în atelierele navei (valabilitate permis de lucru 7 zile)
Stabilirea ofiţerului mecanic care supraveghează lucrarea, înainte ca aceasta să înceapă
Verificarea compartimentului (ordine, curăţenie, lipsa produselor inflamabile, iluminat şi
ventilaţie corespunzătoare)
Luarea tuturor precauţiilor necesare şi înregistrarea acestora
Verificarea perioadei de validitate a permisului de lucru
Semnarea permisului de lucru de către şeful mecanic, ofiţerul mecanic I şi toţi lucrătorii
angajaţi în lucrarea respectivă.

1.9 Lucrul cu flacară deschisă în compartimentele de maşini / spaţiile interioare

ale navei (valabilitate 6 - 12 ore)
Verificarea santinelor înainte de începerea lucrului (libere de vapori inflamabili) şi
reziduuri de hidrocarburi,
Lucrarea trebuie efectuată cu emisie minimă de scântei,
Când se sudează tubulaturi prin care circulă substanţe inflamabile, acestea se
demontează pe secţiuni, se curăţă şi se verifică dacă sunt libere de emisii de vapori
inflamabili,
Când se lucrează cu flacară deschisă la tubulaturi care ies din compartimentul de maşini,
acestea trebuie obturate înaintea ieşirii,
Pentru lucrări de acest gen, şeful mecanic numeşte un ofiţer mecanic de supraveghere
înainte şi pe toată durata lucrărilor,
Lucrarea se va stopa de urgenţă dacă s-au schimbat condiţiile iniţiale. În acest caz,
trebuie emis un nou permis de lucru dacă lucrarea a fost stopată pentru mai mult de 6
ore,
Înscrierea în jurnal a valabilităţii permisului, a descrierii genului de lucrare necesar a fi
efectuată şi a locaţiei acesteia,
1.10 Lucrări cu flacără deschisă pe punţile navei (permis de lucru
maximum 12 ore one job only)

Acest gen de lucrări nu se vor efectua în port fară ca autorităţile de la

mal să emită o autorizaţie în acest sens,
Nu se lucrează cu flacară deschisă în timpul curăţirii tancurilor,
operaţiunilor cu mărfuri periculoase, balastarea tancurilor de
combustibil şi operaţiunilor de bunkerare,
Pompa de incendiu trebuie să fie în funcţiune cu furtun cuplat la hidrant
şi refulare peste bord,
În situaţia când lucrarea este cu emisie de scântei, aceasta nu va
continua dacă scânteile se propagă spre gurile de ventilaţie ale
tancurilor de bunker sau ce conţin alte substanţe inflamabile,
Lucrarea se va stopa de urgenţă dacă s-a schimbat oricare dintre
condiţiile iniţiale. În acest caz, trebuie emis un nou permis de lucru
dacă lucrarea a fost stopată pentru mai mult de 6 ore,
Înscrierea în jurnal a valabilităţii permisului, a descrierii genului de
lucrare necesar a fi efectuate şi a locaţiei acesteia,
Permisul de lucru trebuie semnat de către comandantul şi secundul
navei şi personalul care execută lucrarea, atât înainte de începerea
lucrului cât şi după finalizarea acestuia.
Capitolul IV
Protecţia împotriva focului
1.0 Cerinţe funcţionale

La construcţia navelor se au în vedere o serie de reguli de protecţie

contra incendiilor ce se aplică elementelor constructive, sistemelor de
semnalizare precum şi celorlalte dotări tehnice în conformitate cu
cerinţele stipulate în Convenţia SOLAS Cap.II Regula 2, ,,Cerinţe
funcţionale’’:
Compartimentarea navei în zone principale verticale şi orizontale
prin pereţi având rezistenţă termică şi mecanică,
Separarea încăperilor de locuit de restul navei prin pereţi cu
rezistenţă termică şi mecanică ridicate,
Utilizarea limitată a materialelor combustibile,
Detectarea oricărui incendiu în zona unde s-a produs,
Localizarea şi stingerea oricărui incendiu în zona unde s-a
produs,
Protecţia mijloacelor de evacuare şi acces necesare pentru
combaterea incendiului,
Posibilitatea utilizării rapide a mijloacelor de stingere,
Reducerea posibiliăţii de aprindere a vaporilor de marfă
inflamabili.
1.1 Definiţii (SOLAS Cap.II Reg.3)

Încăperi de locuit (Accommodation Spaces) - sunt acele spaţii folosite

ca incăperi sociale, cabine, coridoare, spălătoare, birouri, infirmerii, săli
de cinema, camere de recreere, frizerii, oficii, magazine şi care nu
conţin instalaţii de gătit şi spaţii similare.

Construcţii de tip A (A class divisions) - sunt acele construcţii formate

din pereţi şi punţi care îndeplinesc următoarele criterii:
Sunt din oţel sau dintr-un alt material echivalent suficient de rigide
Sunt astfel executate incât să nu permită trecerea flăcării sau fumului
până la terminarea incercării standard la foc timp de 60 minute,
Sunt izolate cu materiale incombustibile astfel incât temperatura medie
pe suprafaţa neexpusă să nu crească mai mult de 140 C peste
temperatura iniţială şi nici temperatura din orice punct, inclusiv la orice
îmbinare, să nu crească mai mult de 180C peste temperatura iniţială
în timpul specificat mai jos :
A-60; A-30; A15; A-0
Construcţii de tip B (B class divisions) - sunt acele construcţii formate din pereţi, punţi,
plafoane, sau căptuşeli care îndeplinesc următoarele criterii:
Sunt executate din materiale incombustibile aprobate,
Au un grad de izolare adecvat, astfel încât temperatura medie de pe suprafaţa neexpusă
să nu crească mai mult de 140C peste temperatura iniţială şi în nici un punct, inclusiv
îmbinările, temperatura nu trebuie să crească mai mult de 225  C peste temperatura
iniţială, în timpul specificat mai jos :
Tipul B-15 15 minute
Tipul B-0 0 minute
Sunt executate astfel încât să prevină propagarea flăcării la sfârşitul primei jumătăţi de
oră a încercării standard a rezistenţei la foc.
Puntea pereţilor etanşi (Bulkhead Deck) - este puntea superioară până la care se extind
pereţii transversali etanşi .
Zona de marfă (Cargo Area) - este acea parte a navei care conţine magaziile de marfă,
tancurile de marfă şi cele de reziduuri şi compartimentele pompelor de marfă inclusiv
compartimentele pompelor, coferdamurile, spaţiile de balast şi spaţiile goale adiacente
tancurilor de marfă şi de asemenea suprafeţele punţii pe toată lungimea şi lăţimea părţii
navei deasupra spaţiilor mai sus menţionate.
Spaţii de marfă (Cargo Spaces) - sunt încăperile folosite pentru marfă, tancurile pentru
hidrocarburi, tancurile pentru alte mărfuri lichide şi puţurile aferente acestor spaţii.
Post central de incendiu (Central Control Station) este un post de comandă în care sunt
centralizate următoarele funcţii de comandă şi semnalizare :
Instalaţia fixă de detectare şi de semnalizare a incendiului;
Staţia automată de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor cu sprinklere;
Tablou de semnalizare a uşilor antifoc;
Închiderea de la distanţă a uşilor antifoc;
Tablou de semnalizare a uşilor etanşe la apă;
Construcţii de tip C (C class divisions) - Sunt realizate din materiale
incombustibile aprobate. Ele nu sunt obligate să satisfacă nici cerinţele privind
trecerea fumului şi a flăcarii, şi nici pe cele privind limitele de creştere a
temperaturii.
Plafoane sau captuşeli continue de tip B (continuous B class ceilings or linings)
- sunt plafoane sau captuşeli de tip B care se termină în dreptul unei construcţii
de tip A sau B.
Post central de comandă supravegheat continuu (Continuously Manned
Central Control Station) - este un post central de comandă supravegheat în
permanenţă de un membru responsabil al echipajului.
Post de comandă (Control Station) – este o încăpere în care se găsesc
echipamentele radio, echipamentele principale de navigaţie, sursa de energie
pentru avarie sau instalaţiile centralizate de detectare şi de comandă pentru
stingerea incendiilor.
Încăperi de maşini de categoria A (Machinery spaces of category A) sunt acele
încăperi care adăpostesc următoarele echipamente:
Motoare cu ardere internă folosite pentru propulsia principală ;
Motoare cu ardere internă folosite în alte scopuri decât propulsia principală
dacă puterea lor totală este de cel puţin 375kW ;
Orice cazan cu combustibil lichid sau instalaţie de combustibil, sau orice
echipament cu combustibil lichid altul decât căldările, cum ar fi generatoarele
de gaz inert, incineratoarele, etc
Sisteme de detecţie a incendiilor
Scopul înzestrării navei cu sisteme de detecţie automată
şi alarmare în caz de incendiu, este acela de a detecta
focul în spaţiul în care s-a produs şi de a alarma
echipajul oferindu-i posibilitatea de a-l anihila înainte de
a creşte în intensitate. (SOLAS Cap II – 2 Regula 7).
Sistemul de detecţie şi alarmare trebuie testat
săptămânal şi păstrat în condiţii optime de funcţionare.
Pentru că există o mare varietate de astfel de
echipamente, comandantul şi ofiţerii trebuie să fie
familiarizaţi cu tipul de echipament din dotarea propriei
nave.
 Fazele incendiului :

Faza I – degajarea de produse de ardere

invizibile (fara fum,flacara,putina caldura)
Faza II – apare fumul dar nu si flacarile ,
se degaja putina caldura
Faza III – flacara si incendiul este observat
Faza IV – cantitatea de caldura degajata
creste,aerul se dilata,arderea se
intensifica
Sisteme automate de detectare

-Fum
Detectoare -Temperatură
-Flacără
Convenţionale
Circuite legătură

Centrală semnalizare

Prize fum

Tubulaturi prelevare probe

Extracţie probe
Staţie analiză probe şi semnalizare
Instalaţia de detectare a incendiilor bazată pe principiul detecţiei
termice, conţine detectoare de incendiu (de temperatură) care transmit
semnale la depăşirea unei anumite temperaturi prestabilite în
compartimentul unde sunt instalate.(termostatice,cu bimetal,tip
Wood,cu fuzibil,termodiferentiale,termovelocimetrice,cu termistoare)

Cerinte conform FSS :

Detectoarele de caldură trebuie să intre în funcţiune înainte ca temperatura din

spaţiul protejat să depăşească 78C dar nu înainte de 54C, dacă
creşterea temperaturii la aceste limite nu depaşeste 1C pe minut.

Temperatura la care detectoarele de caldură intră în funcţiune în

uscatorii şi încăperi similare în care temperatura ambiantă este de
obicei mai ridicată, poate fi de până la 130C şi de până la 140 în
saune.

Toate detectoarele vor fi de un astfel de tip încât să poată fi încercate

în ceea ce priveşte funcţionarea corectă şi să poată reveni la regimul
normal de supraveghere fără înlocuirea vreunei componente. În cazul
în care unul sau mai multe detectoare se defectează, în panoul de
comandă se declanşează un semnal distinct şi care indică poziţionarea
detectoarelor defecte.
Instalaţia de detectare a incendiilor prin
detecţie de fum:

Se bazează pe diminuarea fluxului luminos emis

de o lampă către o celulă fotoelectrică, dacă între
acestea se interpune o atmosferă cu fum.
Detectoarele de fum sunt prevăzute cu camere de
ionizare sau sisteme de detecţie optice, în care
analizarea aerului din incintă se face automat, în
timp ce impulsul electric purtător de informaţie
pleacă spre centrala automată de semnalizare.
Acest tip de detectoare se amplasează de regulă
în toate casele scărilor, coridoarelor şi căilor de
evacuare din încăperile de locuit şi sunt setate a
intra în funcţiune înainte ca densitatea fumului să
depăşească 12,5% obscuritate pe metru, dar nu
mai înainte de 2% obscuritate pe metru.
Instalaţii de detectare a focului deschis:

Detectoare de flacară, au o cameră ce dispune

de un sistem de filtre şi lentile sensibile la
radiaţiile infraroşii şi ultraviolete emise de
flacără. Sistemul este imun la lumina solară şi
nu există pericolul declanşării alarmelor false.
Ele se montează de regulă deasupra
caldarinelor, turbosuflantelor, preâncălzitoarelor,
separatoarelor de combustibil şi generatoarelor
de curent, adiţional la alte tipuri de detectoare
(cerinţă FSS).
1.1 Sisteme de detecţie prin extracţie de probe

În cazul instalatiilor de detectare a fumului prin extragere de probe,

conform Codului FSS, acestea trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe conform SOLAS şi FSS:

În fiecare spaţiu închis, pentru care se cere detectarea de fum,

trebuie sa fie amplasată cel puţin o priză de fum,
Tubulatura pentru prelevarea probelor trebuie să fie proiectată astfel
încât locul în care aizbucnit incendiul să poată fi rapid identificat,
Detectarea fumului sau a altor produse de ardere trebuie să
declanşeze un semnal optic şi acustic la panoul de comandă cu
supraveghere permanentă
Capitolul VI - Substanţe stingătoare
Apa ca agent de stingere

Apa este cel mai comun agent de stingere şi totodată cel mai
eficace. Nici o altă substanţă stingătoare nu are abilitatea apei de a
absorbi căldura şi de a răci materialele combustibile implicate în
incendiu.
Efectul de răcire se realizează atunci când apa, sub efectul căldurii
absorbite, trece din stare lichidă în stare de abur, 1 litru de apă
expandând în 1200 litri abur.
Aplicată sub formă pulverizată şi nu jet, apa are un efect superior
datorită atragerii unei cantităţi mai mari de căldură, dar are un efect
penetrant mai mic în cazul materialelor solide care ard.
Apa nu poate fi utilizată la stingerea incendiilor de amestecuri şi
aliaje uşoare precum carbid, sodiu, calciu, magneziu, potasiu,
stronţiu sau bariu, aceste substanţe reacţionând violent cu apa şi
dezvoltând gaze explozive şi fierbinţi.
Apa nu trebuie aplicată asupra echipamentelor electrice care ard,
datorită proprietăţilor conductoare a acesteia, cu risc major asupra
echipei de intervenţie, precum şi datorită capacităţii distructive
asupra echipamentelor respective.
1.1 Bioxidul de carbon
Este un gaz neinflamabil. La presiunea normală de 1 bar
şi la temperatura mediului înconjurător, CO2 este cu
circa 50% mai greu decât aerul. Atunci când CO2 este
utilizat ca agent de stingere, el are proprietatea de a
disloca oxigenul şi de a sufoca focul fiind eficient în cazul
stingerii incendiilor de mici dimensiuni de lichide
inflamabile şi mai ales în cazul celor de origine electrică,
nefiind electric conductiv.
CO2 este utilizat atât în stingătoarele portabile cât şi în
instalaţiile fixe de la bord, pentru stingerea incendiilor în
compartimentele de maşini, în cele ale pompelor de
marfă, magazii pituri şi alte zone protejate.
1.2 Substituienţi ai Halonului
Deşi hidrocarburile halogenate (Halonii) sunt considerate a
fi printre cele mai eficiente substanţe stingătoare, utilizarea
lor la nave a devenit prohibitivă datorită efectului distructiv
al acestora asupra stratului de ozon. Alternativele în
această privinţă sunt:
Halocarbonul (FM 200 sau FE 13) - sunt gaze non-
conductive din punct de vedere electric, care au un efect
inhibator asupra focului prin ruperea reacţiei în lanţ. Totuşi,
în comparaţie cu Halonul 1301 (prohibit), pentru a stinge
un focar de incendiu de aceeaşi aploare ar fi necesară o
cantitate dublă de halocarbon.
Gazul inert (ex Argonul) – volumul de Argon necesar
pentru a stinge un incendiu este de cca. 10 ori mai mare
decât dacă s-ar folosi Halon 1301
INERGEN-ul (IG-541) este un gaz inert care are in compozitia sa 52% azot, 40% argon si
8% dioxid de carbon. Fiind derivat din gaze ce se gasesc in mod natural in atmosfera, este
singurul agent perfect ecologic, adica: nu are niciun impact asupra stratului de ozon, nu
contribuie la incalzirea globala si nu produce compusi chimici remanenti in atmosfera. Nu
produce scaderea brusca a temperaturii in zona protejata sau reducerea vizibilitatii.
Sistemele de stingere incendiu cu INERGEN au la baza principiul reducerii concentratiei
de oxigen in interiorul volumului protejat sub nivelul de intretinere a combustiei. Dupa
deversarea gazului INERGEN, persoanele aflate in incinta protejata pot sa respire
confortabil, intrucat usoara crestere a concentratiei de dioxid de carbon mareste
capacitatea hemoglobinei de a asimila oxigenul si de a-l transporta la tesuturi. Este
singurul gaz din lume testat pe subiecti umani si, in consecinta, acceptat oriunde in lume.
INERGEN-ul este stocat in recipienti la presiunea de 300 bari iar in cazul unui inceput de
incendiu, este deversat in maximum 60 de secunde, prin intermediul unei retele de
distributie si duze care asigura o descarcare uniforma in zona protejata.
FM 200
1.3 Pulberile chimice

Rezultatele excelente obţinute în stingerea unor incendii de mari proporţii

implicând gaze sau lichide combustibile, posibilităţile bune de
conservare, simplitatea aplicării, fac ca pulberile stingătoare să constituie
un agent de stingere deosebit de eficace. Componentul de bază al
majorităţii pulberilor stingătoare este bicarbonatul de sodiu, sulfatul de
potasiu sau mono-fosfatul de amoniu.
Pulberile stingătoare şi produsele de descompunere nu sunt periculoase
pentru sănătatea omului, nu sunt toxice dar totuşi pot avea un efect iritant dacă
sunt inhalate. Sunt foarte eficiente în cazul stingerii incendiilor de gaze şi
hidrocarburi, de asemenea în cazul celor de natură electrică cu menţiunea că
reziduurile de agent rămase la locul intervenţiei, pot cauza pagube majore
instalaţiei.
Pulberile chimice nu au efect de răcire şi prin urmare, unele materiale se pot
reaprinde datorită efectului radiant, ceea ce înseamnă că după stingere ele
trebuiesc răcite cu apă.
Depozitarea. Pulberile stingătoare sunt fabricate astfel încât nu sunt afectate
de o depozitare pe termen lung. Deşi toate pulberile sunt stabile atât la
temperaturi joase cât şi la temperaturi ridicate, există limite ale temperaturilor
de depozitare, care se vor corela cu natura chimică a fiecărui tip de pulbere.
Ca regulă generală, nu se vor depaşi temperaturi de 50 grade Celsius. Durata
la valabilitate a pulberilor este de minim 5 ani. Pulberile se vor depozita într-un
loc uscat, în ambalajul original indicat pentru depozitare.
Spuma ca substanţă stingătoare
Stingerea incendiilor cu spumă se bazează pe separarea
şi întreruperea contactului materialului combustibil cu
aerul. Datorită vâscozităţii reduse, spuma este
recomandată pentru stingerea lichidelor inflamabile.
Funcţie de tipul de spumă, acest lucru se poate face în
felul următor:
Pătura de spumă acoperă combustibilul sufocând focul;
Combustibilul este răcit de către apa ce intră în
compoziţia spumei;
Pătura de spumă împiedică producerea şi eliberarea
vaporilor combustibili care s-ar putea combina cu
oxigenul din aer.
Spumanţii concentrati, sunt în general netoxici,
necorozivi şi biodegradabili în condiţii normale de
utilizare. Pierderile prin scurgerea spumei se spală cu
apă, neexistând pericolul poluării mediului ambiant.
Tip Principiul Efectul asupra Mod utilizare
stingator de stingere focului
Apa Racire Reduce temperatura Proiectarea la baza
focului
Spuma Inabusire, Separa contactul Proiectarea pe un perete
racire intre oxigen si vertical de pe care se
partiala gazul/vaporii poate scurge in zona
inflamabili incendiului

Pulberi Inhibare Inhibarea formarii Miscare de maturare

flacarii
Dioxid de Inabusire Inlocuieste oxigenul Miscare de maturare
carbon cu gaze inerte

69
Capitolul VII - Lupta pentru
combaterea incendiilor la nave
Obiectivele siguranţei contra incendiilor
conform SOLAS (Cap. III – 2 Reg. 2):
Prevenirea apariţiei incendiului şi a
exploziei
Reducerea pericolului pentru viaţă
Reducerea pericolului de avarie pentru
marfă şi mediu
Localizarea, controlul şi suprimarea
incendiului în compartimentul unde acesta
s-a produs
Asigurarea căilor de evacuare rapidă în
caz de urgenţă pentru pasageri şi echipaj
1.1 Sisteme de stingere cu efect de răcire - Instalaţii de stins incendiul cu
jet de apă

Acţionează de la distanţă asupra focarelor de incendiu cu jeturi cinetice

de apă, cu debite cuprinse între 2 şi 6 l/s şi sunt compuse din
următoarele elemente:
Pompe de incendiu sunt de obicei electro-pompe centrifugale
verticale, cu capacitatea intre 40 m3/h si 200 m3/h, care împing apa pe
coloană cu o forţă de pâna la 6 Kgf/cm2. La navele de pasageri şi
similare lor, cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 4000 tdw, sunt
prevăzute cel puţin 3 pompe de incendiu iar la cele cu un tonaj mai mic
de 4000 tdw, 2 pompe. (cerinţă SOLAS). Atunci când nava e în marş,
pompele de incendiu trebuie testate săptămânal, atât în cadrul unui
program separat de mentenanţă, cât şi în cadrul exerciţiilor de tip drill.
Testul trebuie să includă verificarea comenzilor locale şi de la distanţă,
precum şi presiunea de refulare. La navele de peste 6000 tdw,
presiunea minimă cu două furtunuri cu ajutajele montate şi o pompă în
funcţiune trebuie să fie de cel puţin 2,8 bar.

Racord internaţional. Navele cu un tonaj brut mai mare sau egal cu

500 tdw trebuie să dispună la bord de cel puţin un racord internaţional
de legătură cu uscatul, corespunzător FSS
Hidranţi. Numărul şi amplasarea hidranţilor de incendiu sunt stabilite astfel
incât să asigure furnizarea a cel puţin două jeturi de apă ce nu pleacă din
acelaşi hidrant, unul din jeturi fiind furnizat de un furtun dintr-o singura bucată,
care pot fi dirijate spre orice punct al navei accesibil în mod normal echipajului
sau pasagerilor în timpul navigaţiei şi în orice punct al oricărei încăperi de
marfă când aceasta este goală, al oricărei încăperi ro-ro sau al oricărei
încăperi pentru vehicole, în acest ultim caz, cele doua jeturi trebuind să atingă
orice punct al încăperii, fiecare provenind de la un furtun dintr-o singură bucată
iar hidranţii să fie amplasaţi lânga căile de acces ale încăperilor protejate.
Furtunuri. Furtunurile de incendiu sunt fabricate din materiale nedegradabile
aprobate de Administraţie şi trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a putea
proiecta un jet de apă în oricare din spaţiile care ar necesita acest lucru.
Fiecare furtun este prevăzut cu o ţeavă de refulare de mâna şi cuplajele
necesare. Furtunurile de incendiu împreună cu toate sculele şi accesoriile
necesare, trebuie să fie menţinute gata de utilizare şi la vedere, în apropierea
hidranţilor sau a racordurilor de incendiu. În spaţiile interioare ale navelor de
pasageri care transportă mai mult de 36 persoane, furtunurile de incendiu
trebuie să stea în permanenţă cuplate la hidranţi. Furtunurile de incendiu vor
avea o lungime de cel puţin 10 m dar nu mai mult de :
– 15m în încăperile de maşini,
– 20m în alte încăperi sau punţi deschise,
– 25m pentru punţile deschise de pe navele cu o lăţime de peste 30m.
Ajutajele. În funcţie de tipul jetului care poate fi refulat se deosebesc trei tipuri
de ajutaje : cu jet compact, care se folosesc pe punţile exterioare, cu jet
imprăştiat, ce se folosesc la punţile interioare şi C.M. în combinatie cu cel cu
jet compact şi cu jet combinat, folosite la interioare şi în C.M.
1.2 Instalaţii de stins incendiul cu sprinklere

Instalaţiile automate cu sprinklere, sunt printre cele mai

eficiente sisteme de acţiune contra incendiului, care
folosesc drept agent de stingere apa şi care constau în
principal în mijloace de protecţie cu funcţie complexă
care detectează, localizează, semnalizează incendiul şi
intră automat în funcţiune pentru anihilarea acţiunii
distructive a acestuia. Cap/seal
Superioritatea lor asupra celorlalte sisteme automate de
protecţie cu apă este determinată în primul rând de
faptul că sprinklerele se declanşează individual şi
acţionează numai asupra ariei incendiate, evitând astfel
aplicarea inutilă a apei asupra zonelor necuprinse de
incendiu. Glass bulb
Se bazează pe răcirea suprafeţei carburante cu un curent
de particule de apă creat automat cu ajutorul unor
capete de pulverizare tip sprinkler. Instalaţia se
montează în cabine birouri, saloane, sufragerii precum şi
în coridoarele care comunică cu aceste incăperi.
Instalaţiile tip sprinkler sunt obligatorii pentru navele de
pasageri şi cele similare lor şi se compun în principiu
din următoarele elemente principale:
Cap/sealDeflectorGlass bulbCap sprinkler Deflector
hidrofoare Cap sprinkler
reţele de conducte ramificate sau inelare,
capete sprinkler (duze de refulare) care se deschid la o
temperatură definită,
aparate de control şi semnalizare,
racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de incendiu.
Există trei categorii de sisteme sprinkler:

Sisteme conventionale cu presiune scăzută (watersprinkler system)

unde presiunea de lucru este sub 10 bar (un sprinkler acoperă cca 9
m2 suprafaţă podea).
Sisteme cu presiune medie (watermist system). Presiunea de lucru
este cuprinsă între 10 si 40 bar iar consumul de apă reprezintă cel mult
50-70% din cel al sistemelor convenţionale (suprafaţa acoperită de un
cap sprinkler 16 m2)
Sisteme de înaltă presiune (hi - fog system), sunt cele mai eficiente
sisteme de sprinklere şi în comparaţie cu sistemele clasice, prezintă
următoarele avantaje:
* Particulele de apă sunt emise sub forma de ceaţă, fiind
nonconductive electric.
* Cantitatea de apă utilizată este mult mai mică,
* Pericolul acumularii de apă în spaţiile interioare este scăzut,
* Puterea de penetrare mult mai mare,
* Eficacitate sporită,
* Efect de răcire extrem de ridicat,
* Suprafaţa de podea acoperită de o duză, 25 m2
* Diametrul tubulaturilor de drenaj şi cel al tubulaturilor instalaţiei este
mult mai mic
În imaginile de mai sus sunt prezentate : un compartiment de maşini protejat
cu HI-FOG, o baterie de butelii cu agent (gaz) propulsor, o duză de ceaţă tip
sprinker.
1.3 Sisteme de stingere cu efect de inăbuşire - Instalaţii de
stingere cu bioxid de carbon.

CO2 este eficient în stingerea incendiilor de mici dimensiuni, în

principal cele de natură electrică, dar şi în cazul incendiilor mari, în
compartimente închise. Domenii de utilizare ca agent de stingere:
Depozite de materiale, magazii de marfă,
Maşini şi instalaţii electrice aflate în incăperi închise,
Transformatoare şi generatoare electrice, staţii de distribuţie.

Instalaţiile de stingere cu CO2 se împart în două categorii :

– Instalaţii de înaltă presiune, unde CO2 este stocat în butelii în stare lichidă
la temperatura mediului ambiant. La o temperatură de 21°C,
presiunea în butelii este de cca 58 bar.
– Instalaţii de joasă presiune, unde CO2 este stocat în rezervoare mari la
temperatura de cca - 20°C şi la o presiune de cca 20 bar.

Atunci când CO2 este lansat dintr-un stingător, temperatura lui poate
atinge valori chiar mai mici de - 78°C. În ciuda acestui lucru, CO2 nu
are efect de răcire. Asta înseamnă că dacă materialul implicat în
incendiu nu este răcit sub temperatura de aprindere, există riscul ca
acesta să se reaprindă.
Stingerea prin inundarea unui compartiment cu CO2 se va adopta
atunci cand folosirea altor mijloace de stingere nu este eficace.
*Atunci când se iniţiază semnalul de alarmă de declanşare a instalaţiei,
compartimentul respectiv trebuie evacuat rapid.
*CO2 nu va fi admis în compartiment până ce acesta nu este evacuat
complet,
*Instalaţia nu va fi activată decât cu permisiunea comandantului navei
şi a şefului mecanic sau a persoanelor împuternicite de către aceştia.
*Înainte de a fi inundat cu CO2, compartimentul trebuie închis etanş şi
ventilaţia trebuie oprită.
În paralel cu alarmarea echipajului se demarează procedurile de
lansare a bioxidului de carbon în spaţiile vizate după cum urmează:
Oprirea ventilaţiei,
Închiderea etanşă a spaţiilor,
Stoparea utilajelor în funcţiune din compartimentele respective,
Evacuarea oamenilor din aceste spaţii,
Efectuarea prezenţei (nu se lansează instalaţia dacă cineva este lipsă
la apel până nu se află situaţia exactă),
Lansarea CO2
Observarea evoluţiei focului,
Supravegherea compartimentelor adiacente,
1.4 Sisteme de stingere cu efect de înabuşire -Instalaţii de
stingere cu spumă

Un sistem de stingere cu spumă constă în principal dintr-

un rezervor în care se află agent spumant concentrat şi un
ansamblu de tubulaturi, manici, aplicatoare şi elemente de
conexiune la instalaţia generală de stingere cu apă.
Apa de la hidranţii navei, prin intermediul unui distribuitor,
antrenează o cantitate de aer şi spumant, într-o proporţie
corectă (există posibilitatea reglării la distribuitor), rezultatul
fiind obţinerea unei soluţii apoase de spumă cu
concentraţia dorită, trimisă prin liniile instalaţiei, către
monitoarele aplicatoare.
La punerea în funcţiune a instalaţiei, jetul nu trebuie
orientat către incendiu întrucât până la formarea spumei,
la monitor va apărea apa.
1.6 Instalaţii de stingere în bucătării

Conform Codului FSS, echipamentul pentru gătit trebuie prevăzut cu

următoarele elemente de protecţie:

O instalaţie automată sau manuală de stingere a incendiului conform

standardelor internaţionale acceptate,
Un termostat principal şi unul de rezervă cu o alarmă pentru alertarea
utilizatorului în cazul unei defecţiuni ,
Dispozitiv pentru oprirea automată a alimentării cu energie electrică la
activarea instalaţiei de stingere a incendiului,
O alarmă pentru indicarea funcţionării instalaţiei de stingere a
incendiului, situată în bucătăria în care este instalat echipamentul,
Comenzi pentru funcţionarea manuală a instalaţiei de stingere care să
fie vizibil afişate în vederea utilizării imediate de către echipaj.

Agentul de stingere utilizat trebuie să aibă urmatoarele calităţi :

- să nu fie toxic,
- să fie un agent curat adică să nu rezulte reziduuri în urma utilizării lui,
- să aibă eficienţă mare de stingere.
2.0 Stingătoare de incendiu portabile

Stingătoarele portabile constituie prima linie de apărare

împotriva focului.

Majoritatea incendiilor au un început de mică amploare iar

o acţiune promptă şi hotărâtă cu un stingător sau mai
multe în paralel poate pune rapid capăt unei situaţii care ar
deveni altfel foarte periculoasă.

Stingătorul este un aparat de stingere acţionat manual,

care conţine o substanţă stingătoare (apă, spumă, pulbere,
CO2), ce poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de
ardere, sub efectul presiunii unui gaz (Azot sau CO2)..
1. clapetă acţionare
2. mâner
3. duză evacuare
4. inel siguranţă
5. tijă
6. supape
7. butelie gaz
8. tub sifon
9. agent stingere
Stingătorul cu spumă
Acest tip de stingătoare sunt cele mai
eficiente mijloace de stingere pentru
incendiile de mică anvergură în cazul
produselor de hidrocarburi. Presiunea
din butelie trebuie verificată anual,
ceea ce însă nu implică schimbarea
încărcăturii, aceasta având de regulă
un termen de valabilitate de minimum 5
ani.
La acţionarea clapetei, gazul propulsor
antrenează spuma prin tubul
ascendent şi furtunul de refulare către
baza focarului.
De subliniat că acest gen de
stingătoare au ca terminaţie a
furtunului un ajutaj cu orificii radiale,
care are rolul de a antrena o cantitate
de aer care să permită un grad ridicat
de înfoiere a spumei .
Stingatorul cu agenti chimici lichizi (Wet Chemical
Extinguisher) pentru clasa K (bucătarii şi restaurante) care
implică în principal uleiuri de gătit nesaturate şi care au o mare
capacitate de stingere în principal datorită efectului de răcire şi
inhibiţie chimică.
Agentul de stingere este constituit din amestecuri de acetat de
potasiu, citrat de potasiu şi săruri de potasiu cu PH scăzut şi
care nu lasă reziduuri chimice la locul acţiunii care să
trebuiască a fi curăţate ulterior. Modul de construcţie a
aplicatorului, are menirea de a ţine pe cel ce face intervenţia,
la distanţa sigură faţă de foc.
Stingătorul cu apă presurizată (Stored Pressure Water
Fire Extinguisher). Apa sub presiune este pulverizată cu
putere în particule foarte mici. Având un foarte bun efect de
răcire şi penetrare, stingătoarele de acest tip sunt eficiente
îndeosebi pentru stingerea incendiilor de clasa A (în spaţiul
accommodation), nefiind recomandate pentru combaterea
altor clase de foc.

Stingătoarele cu ceaţă de apă (Water Mist Fire

Extinguisher). Au apărut ca o alternativă la stingătoarele cu
halon, apa neavând potenţial agresiv faţă de stratul de
ozon. Agentul de lucru este apa distilată stocată într-un
recipient sub presiune. Particulele de apă cu diametre de
ordinul micronilor şi presiuni foarte mari, sunt non-conductiv
electric şi prin urmare acest gen de stingătoare pot fi folosite
cu succes în stingerea incendiilor de clasa A chiar şi în
spaţii unde există instalaţii electrice.
Stingatorul cu pulbere uscata ( Dry Powder)

Tip BC – pulvogen (normale)

Tip ABC –polivalente
Tip D - speciale
 Stingatorul cu CO2

Gaz inert
Incarcare la 60-75 bar
Lichid Solid
- 78,6 grade Celsius
Se verifica prin cantarire
Daca pierd 20-25% se
inlocuiesc
Manerul din material special
Stigătoare de incendiu transportabile
Stingătoarele de incendiu transportabile sunt
acele echipamente care au o greutate mai mare
de 20 kg şi care pentru a putea fi deplasate la
locul interventiei, sunt dotate de regulă cu roţi
pentru uşurinţa manevrei care se face de regulă
de doi servanţi.
Acestea pot fi stingătoare cu bioxid de carbon,
cu pulberi stingătoare sau cu spumă.
 Greşit Corect

Atenţie la direcţia de propagare a focului

Focul se atacă întotdeauna de la bază şi cât mai de aproape

O intervenţie hotărâtă cu mai multe stingătoare simultan oferă şanse

de reuşită mai mari

Niciodată nu lăsaţi nesupravegheat un foc abia stins

Stingătoarele folosite nu se repun niciodată la post

Aplicatoare de spumă mecanică
Prezintă avantajul că în caz de
necesitate, se poate produce
imediat agent de stingere cu
spumă mecanică utilizând
instalaţia generală de stingere cu
apă. Aşa cum este prezentat în
desen, agentul spumant
concentrat aflat în recipienţi cu
diverse volume este preluat printr-
un tub ejector şi combinat cu o
cantitate de apă şi aer prin
intermediul unui proporţioner
(amestecător de linie) funcţie de
concentraţia finală dorită a spumei
mecanice. Atenţie deosebită
trebuie acordată termenului de
garanţie a spumantului concentrat
precum şi familiarizării întregului
echipaj cu modul de utilizare a
unui astfel de echipament.
 Ghid de utilizare în siguranţă a stingătoarelor

Înainte de a începe atacul asupra focului, testează dacă

stingătorul e funcţional,

Alege tipul corect de stingător funcţie de natura focului,

Fii sigur că ştii procedurile corecte de punere în funcţiune

şi acţionare,
Asigură-te că eşti în siguranţă tot timpul,

Ai grijă, rapiditatea este esenţială dar este mai important e

să fii precaut şi calculat

Asigură-ţi să ai tot timpul la îndemână cel puţin o cale de

retragere şi nu te apropia de foc mai mult decât este
necesar,
 TABEL STINGATOARE
TiP de Capacitate DURATA DE ACTIUNE RAZA DE RAZA DE TIP INCENDIU
stingator ACTIUNE ACTIUNE
EFECTIVA

APA 9 LITRI 60 – 90 SECUNDE MAX 8 MTR 3 MTR CLASA A

SPUMA 9 LITRI 60 – 90 SECUNDE MAX 5 MTR 3 MTR CLASA B

PULBERI 4.5KG – 15 – 45 SECUNDE MAX 3 – 4.5 3 – 4.5 MTR CLASA

13.5KG MTR A–B–C

CO2 1.5 KG – 10 – 30 SECUNDE MAX 2 MTR 2M CLASA

7.5 KG B–C

99
Capitolul VIII - Echipamente de
protecţie folosite la stingerea
incendiilor
1.0 Echipamentul pentru pompieri (Fireman`s outfits)
Toate navele sunt dotate cu cel puţin două echipamente complete de protecţie tip
pompier, depozitate în compartimente special destinate lor şi în permanenţă accesibile şi
gata de utilizare. Navele tip tanc şi cele ce transportă mărfuri periculoase, trebuie dotate
suplimentar cu alte două astfel de echipamente. Un echipament complet este compus
din costum de protecţie, ghete, cască, mănuşi, lanternă antiexplozie, secure, coardă
călăuză.
Costumul de protecţie este confecţionat din materiale ignifuge speciale, care
protejează pielea de căldura radiantă, de arsuri şi opărire cu abur. Suprafaţa exterioară a
costumului este impermeabilă şi prevăzută cu benzi reflectorizante.
Ghetele trebuiesc confecţionate din materiale nonconductive din punct de vedere termic
şi electric şi cu rezistenţă mecanică şi chimică ridicată.
Casca trebuie să asigure protecţia împotriva impactului mecanic, să fie prevăzută cu
vizor panoramic rezistent şi guler de protecţie.
Lanterna, să fie de un tip aprobat şi alimentată cu baterii cu o durată de lucru de cel
puţin trei ore.
Securea de pompier trebuie să aibă coada dintr-un material neconductor pentru
curentul electric şi construită conform destinaţiei.
Costumul de apropiere este confecţionat dintr-un material aluminizat, fapt care îi
confera un grad ridicat de termoreflexie, constituind o barieră termică împotriva căldurii
emise prin radiaţie şi convecţie. Pentru intervale scurte de timp poate rezista la
temperaturi de 400-600°C. Se compune din gluga (capişon) cu vizor, bluză, mănusi,
pantalon, cizme.
Costumul de protecţie pentru pătrundere este confecţionat dintr-o singură piesă, din
materiale speciale, captuşit la interior cu lâna şi kevlar şi permite trecerea prin foc. În
spate, costumul este prevăzut cu o glugă ce permite echiparea prealabilă cu aparatul de
respirat
 1.1 Aparatul de respirat cu aer comprimat

Dispozitivele de protecţie a căilor respiratorii pot fi considerate ca o prelungire

a aparatului respirator, motiv pentru care la analiza modului de protecţie
trebuie să se ţină seama de mecanismul de functionare al acestuia.
În condiţiile desfăşurării diferitelor activităţi, poluanţii atmosferici din spaţiile de
lucru care actionează asupra căilor respiratorii variază în limite foarte largi, de
la agenţi relativ nepericuloşi dar “supărători”, la agenţi foarte periculoşi
generatori de intoxicaţii grave.

Gradul de nocivitate al poluanţilor atmosferici pentru aparatul respirator uman

diferă de la un agent la altul, fiind determinat de o serie de factori care se
referă la cantitatea şi concentraţia activă a substanţei, la acţiunea cumulativă
în organism, la timpul de expunere, la temperatura mediului de lucru, la
particulariţaţile fiziologice. În anumite condiţii omul poate trăi într-o atmosferă
care conţine mai puţin oxigen decât în mod normal, astfel:

1. pâna la 17% oxigen, omul respiră în mod normal;

2. între 17 şi 15% oxigen, la muncile mai intense survin accidente de respiraţie;
3. sub 15% nu se pot desfaşura activităţi fizice;
4. la 8-9% oxigen, omul nu mai poate trăi decât culcat, evitând orice mişcare care
poate duce la un consum suplimentar de oxigen;
5. sub 8% oxigen, survine paralizia membrelor, pierderea conştienţei şi apoi
moartea.
Aparat de respirat cu circuit inchis :
Aparat de respirat cu circuit deschis :
Este important de semnalat că omul nu-si poate
da seama de scăderea concentraţiei de oxigen,
deoarece respiraţia nu este reglată de oxigen, ci
de bioxidul de carbon, care este un excitant al
centrului nervos respirator.

În general, omul suporta bine pâna la o

concentratie de 4% dioxid de carbon în aerul de
respiratie.
La 4-5% bioxid de carbon se observă o accelerare
a respiraţiei.
La 8% bioxid de carbon se produc ameţeli şi dureri
de cap.
La 9-10% bioxid de carbon survine pierderea
conştienţei.
Peste 10% bioxid de carbon survine moartea.
* Pe fiecare navă maritimă un număr de persoane trebuie să fie atestate şi
instruite corespunzător, în a utiliza aparatele de respirat.
* Numele persoanelor respective, a persoanelor de ajutor şi a îndatoririlor
acestora trebuie menţionate în Muster List.
* Un ofiţer este numit responsabil cu verificarea, întreţinerea, introducerea într-
un program de întreţinere conform SMS şi păstrarea în condiţii optime de lucru
a întregului echipament.
* Înaintea punerii în funcţiune se verifică starea de încărcare a buteliei prin
citirea presiunii la manometru, conectarea acestuia la aparat, funcţionarea
reductorului de presiune, etanşeitatea măştii, a tuburilor de legătură şi a tuturor
elementelor de îmbinare ale aparatului, fixarea fermă a harnaşamentului pe
corp şi funcţionarea sistemului de alarmare.
* Numărul şi tipul echipamentelor de pompier diferă de la un tip de navă la altul
dar în oricare caz ele trebuie corect depozitate, utilizate şi întreţinute. Din acest
motiv este indicat să se consulte indicaţiile fabricantului care se găsesc în
manualul de utilizare şi întreţinere al fiecărui echipament
* Toate buteliile trebuie păstrate încărcate full. Ori de câte ori se foloseşte o
butelie, chiar dacă aerul nu a fost complet consumat, aceasta trebuie
descărcată şi reâncărcată imediat.
* Compresorul, dacă există la bord, trebuie exploatat şi întreţinut în
concordanţă cu indicaţiile în manualul producătorului.
* Amplasamentul aparatelor trebuie să fie vizibil marcat şi gata în orice moment
pentru utilizare rapidă.
* Ofiţerul responsabil trebuie să înregistreze orice activitate legată de
întreţinerea aparatelor în log book.
* Este absolut esenţial ca echipajul să fie familiarizat cu tipurile de aparate
existente la bord.
* Toate exerciţiile (emergency fire drills) trebuie să includă şi utilizarea
aparatelor de respirat.
 Aparate de respiratie pentru evacuare în caz
de urgenţă (EEBD)
Un Emergency Escape Breathing Devices
(EEBD) este un aparat alimentat cu aer sau
oxigen, utilizat numai pentru evacuarea dintr-un
compartiment cu o atmosferă periculoasă.
Aceste aparate nu trebuie întrebuinţate în alte
scopuri precum intervenţii în vederea stingerii
incendiilor sau intrare în spaţii cu conţinut redus
de oxigen. În cadrul programului de instruire, tot
echipajul trebuie să fie familiarizat cu modul şi
condiţiile de utilizare a EEBD.
 Capitolul IX - Metode de luptă contra
incendiilor. Organizarea echipajului

Incendiile li se intampla intotdeauna altora,

nu mie” reprezinta o conceptie gresita
foarte frecventa.
Conform STCW, echipajul se va pregăti teoretic
şi practic atât în centrele de calificare, instruire şi
perfecţionare, cât şi la nave, în vederea
cunoaşterii noţiunilor referitoare la chimia
focului, modul de producere şi propagare, a
mijloacelor de stingere a incendiilor izbucnite la
bord, precum şi noţiuni elementare privind
organizarea, tactica şi comanda.
Se vor face exerciţii de stingere în cât mai multe
ipoteze (se va urmări deplasarea rapidă a
oamenilor, echiparea lor corespunzătoare,
acţionarea conform rolului) astfel, reuşindu-se
să se cunoască foarte bine potenţialul uman şi
tehnic.
Semnalul de alarmă pentru incendiu se transmite prin instalaţia de
semnalizare - alarmare a navei, de către orice membru al echipajului
sau persoană de la bord, care observă un incendiu în desfăşurare
sau pe cale să se producă, ori prin instalaţia generală de alarmă, de
către ofiţerul de punte (cart).

Semnalele de alarmă transmise cu suneria sau sirena se dublează

prin ordine verbale transmise prin mijloace de comunicaţii interioare
de la bord, indicandu-se şi locul de acţiune, de exemplu ,,Alarmă de
(exerciţiu) de incendiu în compartimentul de cârmă
.
Pentru însuşirea atribuţiilor prevăzute în roluri şi pentru formarea
deprinderilor de a acţiona rapid, corespunzător situaţiei, sub
conducerea comandantului navei se organizează periodic exerciţii
de roluri simulând situaţii reale, atât cât nava este în marş cât şi în
staţionare, astfel îincât fiecare membru al echipajului să participe la
cel puţin un exerciţiu de rol de incendiu pe lună iar la navele de
pasageri, un exerciţiu de rol de incendiu în fiecare săptămână,
urmărindu-se în acest scop ca echipajul navei să fie apt în orice
moment pentru a interveni conform îndatoririlor trasate în rolul de
incendiu al fiecăruia. Curent, un astfel de exerciţiu se numeste
Emergency fire drill.
 Proceduri pentru siguranţa personalului.

Conducerea operaţiunilor de stingere revine de regulă

capitanului navei pentru punte şi toate compartimentele
acesteia, în timp ce şeful mecanic coordonează
operaţiunile de stingere în compartimentele maşinilor.
Conducătorul acţiunii de stingere poartă întreaga
răspundere pentru intervenţia operativ-tactică de
lichidare a incendiului şi siguranţa echipajului.
Sarcinile conducătorului:
se informează asupra situaţiei,
apreciază situaţia,
ia decizia de intervenţie,
dă comanda de intervenţie.
Componenţa echipei de stingere cu apă:

Conducătorul echipei trebuie să fie un bun cunoscător al

navei, compartimentelor,instalaţiilor şi mijloacelor de
stingere, al tacticii de luptă contra incendiului. Este cel
care dirijează efectiv operaţiunea de stingere.
Semnalizatorul (omul de legătură) în lipsa unor mijloace
de comunicare radio.
Grupa de stingere: alcatuită din oamenii cei mai
sănătoşi, robuşti, cu o buna rezistenţă fizică,sunt cei
care acţionează direct cu ţevile de refulare asupra
focarului. Se stabileşte strict cine îmbracă costumul
anticaloric şi cine este ajutorul în această operaţiune,
Grupa cu manicile (aduce manici şi ţevi de refulare). Din
ea fac parte cei ce deschid hidranţii, cuplează şi întind
manicile, urmăresc traseul acestora, repară manicile
deteriorate, au grijă sa nu se stranguleze,
 Pentru reuşita acţiunii de lichidare a focului, cei
ce concură la acţiune trebuie să se apropie cât
mai mult de focar, să se afle mai sus sau cel
puţin la acelaşi nivel cu acesta, şi să ţină cont
de:
Direcţia şi tăria vântului (va acţiona cu vântul din
spate pentru a feri oamenii şi a nu degrada
spuma);
Focarul incendiului să se atace începând de la
baza sa
Intervenţia trebuie făcută cu rapiditate deoarece
succesul acţiunii depinde de aceasta într-o
foarte mare masură.
 Alte condiţii esenţiale pentru o intervenţie
promptă şi o reuşită a stingerii sunt:
Instalaţiile de alarmare şi stingere să fie în
perfectă stare de funcţionare;
Personalul să cunoască semnalul de alarmă de
incendiu şi indatoririle fiecăruia conform Muster
List;
Mijloacele de stins portabile să fie in
permanenţă la posturi şi în stare bună de
funcţionare
Capacele false de obturare a hidranţilor de pe
magistrală să se desfacă uşor
Manicile să fie împachetate în cutii astfel
încât ambele racorduri să fie libere;
Ţevile de refulare să fie la post (lânga
manici, în cutiile de păstrare ale acestora);
Căile de acces la posturile de incendiu să
nu fie blocate;
Generatoarele cu agent spumogen din
C.M. să aibe întotdeauna rezervoarele
pline;
Afişarea la loc vizibil a rolurilor de incendiu
şi a planurilor cu amplasarea mijloacelor
de stins incendiu la bordul navei;
 Metode de luptă contra incendiilor pe nave

Pentru ca lupta contra incendiilor să fie eficientă

trebuiesc îndeplinite simultan mai multe cerinţe cum ar fi:

Nava să corespundă din punct de vedere constructiv şi

al amenajărilor pentru scopul pentru care este
exploatată,
Utilizararea materialelor uşor inflamabile, manevrarea şi
dispunerea acestora să se facă conform regulilor;
Instalaţiile de detectare, instalaţiile de comunicaţie,
instalaţiile de stingere, mijloacele portabile şi
transportabile de stingere precum şi echipamentele de
protecţie să fie în bună stare;
 Echipajul să fie instruit corespunzător în scopul prevenirii
şi stingerii incendiilor după cum urmează:

 Să aibă cunoştinţe generale despre foc, chimia

focului, condiţii de producere şi propagare;
 Să cunoască şi să respecte întocmai regulile
generale de prevenire a producerii incendiilor;
 Să cunoască modalităţile de anunţare şi de alarmare
în caz de necesitate şi să le utilizeze fără reţinere;
 Să cunoască amplasarea posturilor de incendiu pe
navă;
 Să cunoască îndatoririle ce le revin prin rolurile de
echipaj pe linia prevenirii şi combaterii incendiilor,
 Să cunoască foarte bine în ce imprejurări şi cum se
utilizează instalaţiile, mijloacele de stingere şi
echipamentele de protecţie pe care este abilitat să le
folosească conform rolului de incendiu.
Odată cu implementarea International Safety Management Code
(ISM), capitolul 8, SOLAS 74/96, capitolul III, regula 19 si MARPOL
73/78, Anexa I regula 26, s-a elaborat un sistem integrat de planuri
de urgenţe la bord şi care oferă clişee de abordare în cazul apariţiei
unei situaţii de urgenţă, sau care este pe cale să se producă.

Aceste planuri, cuprind atât ghiduri de Acţiuni Iniţiale (Initial Actions

Plan), cât şi scenarii secvenţiale de răspuns sau contracarare
(Subsequent Response Plan) şi care depind de variabile precum
natura situaţiei de urgenţă, încărcătura navei, tipul de navă, etc
oferă personalului posibilitatea de a aborda cu succes o situaţie
neaşteptată în condiţiile aplicării corecte a măsurilor necesare şi în
ordinea lor prioritară.

Dat fiind faptul că în cele mai multe situaţii, limba vorbită pe navele
din flota mondială şi mai ales ordinele, informările şi comenzile
comandantului, şefului mecanic şi ofiţerilor se fac în limba engleză,
am considerat oportună inserarea în acest material, a unor
paragrafe în această limbă
Focul – primul răspuns :
– Detecţie şi localizare rapidă
– Alarmare de urgenţă
– Aplicare rapidă şi competentă a primelor măsuri de combatere
Dacă descoperi un foc, sau un fenomen pe cale să genereze
foc, prima ta grijă trebuie să fie acţionarea butonului de alarmă,
să strigi cât de tare poţi (FOC) şi să anunţi telefonic comanda.

Odată alarma iniţiată, circumstanţele urgenţei îţi dictează acţiunile

iniţiale pe care trebuie să le intreprinzi:

- Dacă sunt vieţi în pericol, prima acţiune trebuie să fie

îndreptată către salvarea acestora. Prin ceea ce faci, ai mare grijă
să nu devii şi tu o victimă,
- În cazul incendiilor de mici proporţii, primul răspuns trebuie să
fie un atac hotărât cu stingătoare portabile,
- Dacă focul este de mari dimensiuni, prima acţiune trebuie să
fie îndreptată către izolarea compartimentului în scopul reducerii
alimentării cu oxigen şi minimalizarea extinderii fumului.
Capitolul X - STINGEREA
INCENDIILOR
 Proceduri în caz de urgentă.
Incendiu
Alarma de incendiu

Semnalul de alarmă în caz de incendiu trebuie să fie un sunet

continuu emis de sistemul de alarmare generală, acompaniat de
patru sunete lungi emise de sirena navei. La unele nave, în special
la cele de pasageri, se foloseşte doar semnalul de alarmă generală
respectiv şapte sunete scurte urmat de unul lung (alarmă generală)
şi apoi urmat de transmiterea unui Cod prin sistemul PA (Public
Address).

Ori de câte ori este auzit semnalul respectiv, tot personalul trebuie
să se îndrepte de urgenţă către posturile de incendiu alocate
comform rolurilor de urgenţă sau către Muster Station. Codul se
adresează în acest caz numai persoanelor care au atribuţiuni
speciale în aceste situaţii.
 Rolul de apel şi instrucţiuni în caz de urgenţă
(MUSTER LIST and emergency instructions)

Rolul de apel trebuie să specifice detalii privind

semnalul de alarmă generală în caz de urgenţă
(şapte sau mai multe sunete scurte urmate de
un sunet lung) transmis prin instalaţia de alarmă
generală în caz de urgenţă prevazut şi de
asemenea măsurile ce trebuie luate de echipaj
şi pasageri când această alarmă este activată.
Rolul de apel trebuie de asemenea să specifice
cum va fi dat ordinul de abandonare a navei, de
către comandant.
 Rolul de apel indică obligaţiile atribuite
anumitor membri ai echipajului, cum ar fi:
 Închiderea uşilor etanşe la apă, a
uşilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor,
hublourilor,luminatoarelor, sabordurilor şi
altor închideri similare de pe navă,
 Echipamentul ambarcaţiunilor de
salvare şi a altor mijloace de salvare
 Pregătirea şi lansarea la apă a ambarcaţiunilor
de salvare
 Pregătirea generală a altor mijloace de salvare
 Apelul pasagerilor
 Folosirea echipamentului de comunicatii
 Efectivul echipelor de incendiu insărcinate cu
lupta contra incendiului
 Sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea
echipamentului şi instalaţiilor de luptă contra
incendiului.

Rolul de apel trebuie să specifice care ofiţeri

au responsabilitatea să asigure că mijloacele de
salvare şi de incendiu sunt menţinute în stare
bună şi sunt gata pentru a fi imediat folosite.
 Exerciţii şi antrenamente
(Training drills)
În scopul menţinerii permanente la navă a unei forţe de reacţie
rapidă care să fie capabilă să abordeze cu succes o situaţie de
urgenţă care implică focul, este esenţial a se institui un program
efectiv de exerciţii de simulare şi antrenamente specifice. Acesta
trebuie să cuprindă :

Safety meetings. Lunar şi de câte ori comandantul consideră

că este necesar, se vor face întruniri pe teme de siguranţă la care
va participa tot personalul cu atribuţiuni privind siguranţa, inclusiv
ofiţerul responsabil cu intreţinerea echipamentului de siguranţă.

Emergency party organisations. În cadrul întrunirilor de

acest gen se iau la cunoştinţă şi se analizează diverse situaţii
întâlnite sau cunoscute referitoare la evenimente similare întâlnite
pe alte nave, informaţii, exemple şi sugestii oferite de pompieri
profesionişti, informaţii pe teme date oferite de companie sau
organisme internaţionale care se ocupă cu această problematică,
etc.
 Muster List

Întregul echipajul precum şi alte categorii de personal aflat la bord,

trebuie să se familiarizeze cu rolurile de echipaj şi procedurile pe
care trebuie să le aplice în cazul unei situaţii de urgenţă care poate
implica focul sau de alta natură. În muster list, alături de cele mai
sus arătate, se vor
specifica :
Detalii referitoare la semnalele de urgenţă şi acţiunile ce trebuiesc
intreprinse de către echipaj şi pasageri dacă e cazul, atunci când
aceste alarme sunt activate,
Modalitatea în care se transmite ordinul de abandonare a navei în
caz de dezastru,
Traseaza responsabilităţile diverşilor membri din echipaj în diverse
situaţii de urgenţă,
Specifică ofiţerii responsabili de mijloacele de salvare şi cele de
luptă contra incendiilor pentru menţinerea lor în perfectă stare de
funcţionare şi gata oricând de utilizare.
Muster list trebuie să fie afişat în locurile accesibile echipajului
(culoare, saloane, cluburi, PCC, puntea de comandă). Un card
individual cu extrase din Muster List (individual emergency card list)
trebuie afişat în cabina fiecărui membru din echipaj .
MUSTER PLAN
Planuri de urgenţă în caz de incendiu (Fire Control Plan)
Fiecare navă trebuie să dispună la bord de un plan de intervenţie în
caz de incendiu, întocmit în limba oficială a statului de pavilion şi
care să dispună şi de o traducere în limba engleză.
Copii după acest plan trebuie amplasate în containere etanşe, în
afara spaţiului accommodation, de regulă deasupra uşii principale
de intrare în castel şi în alte locuri vizibile pe coridoarele şi
compartimentele navei şi în care să se arate clar:
Amplasarea posturilor de comandă
Amplasarea încăperilor protejate
Amplasarea construcţiilor care intârzie propagarea focului
Particularităţi ale centralei automate de detecţie şi a sistemului de
alarmare în caz de incendiu
Amplasarea hidranţilor de incendiu
Amplasarea inventarului de incendiu
Căile de acces în diferite compartimente, pe punti, etc, cu indicarea
căilor de evacuare a culoarelor şi uşilor.
Orice modificare ulterioară în protecţia contra incendiilor trebuie
înscrisă imediat în documentele enumerate mai sus.
Echipa de intervenţie în caz de urgenţă – (Emergency team) este
formaţiunea desemnată prin Muster List şi care este antrenată pentru a
acţiona într-o anumită situaţie de urgenţă. Fiecare dintre aceste formaţiuni,
au un lider desemnat, care are atribuţiuni specifice acestei funcţii. Aceste
formaţiuni reprezintă prima linie de intervenţie. Când soseşte la locul
urgenţei, echipa intreprinde măsurile necesare şi raportează situaţia
comandantului navei care este persoana desemnată să coordoneze toate
acţiunile intreprinse în situaţii de urgenţă cu care se confruntă nava şi
echipajul.

Echipa de intervenţie la punte (Bridge team) este responsabilă pentru

comanda şi controlul situaţiei de urgenţă şi adunarea întregului personal la
posturi. Este formaţiunea care stabileşte legătura, modul şi mijloacele de
comunicare externe şi interne între punte şi maşina, între emergency
teams şi support teams, asigură siguranţa navigaţiei şi ţine evidenţa
detaliată a derulării evenimentelor. Dacă este necesar, bridge team instituie
operaţiuni de căutare şi salvare în cazul lipsei la apel.
Înainte de iniţierea operaţiunilor de căutare şi salvare, echipa de căutare (pe
cât posibil alcătuită din două persoane), trebuie să fie informată în detaliu
despre subiectul căutării, a compartimentelor în care se face căutarea,
precum şi a rutelor de acces în acestea. Căutarea trebuie de regulă
începută din locurile cele mai periculoase şi continuând cu cele în care
pericolul este mai mic, astfel încât, spre sfârşitul operaţiunii, echipa să se
afle cât mai aproape de zonele cu aer curat.
Echipa de intervenţie la maşină (Engine room
team) trebuie să ţină la curent permanent
puntea de comandă cu mersul evenimentelor în
CM. Echipa trebuie să stabilească cu
promptitudine care sunt efectele situaţiei de
urgenţă şi care ar putea fi urmările intervenţiei
lor asupra altor echipamente. Pe baza acestor
observaţii liderul echipei dispune o anumita
tactică de acţiune şi folosirea unora sau altora
dintre mijloacele de intervenţie disponibile. De
asemenea, acest grup are sarcina de a menţine
în funcţiune serviciile esenţiale de urgenţă.

Emergency team pregateşte echipamentele

necesare şi raportează la comandă atunci când
sunt gata de acţiune.
Echipa de ajutor (Support team) este
coordonată de pe comandă şi asigură ajutorul
echipelorde intervenţie după cum urmează :

* Oferă primul ajutor medical în caz de

necesitate
* Pregăteste bărcile şi plutele de salvare
* Asigură distribuirea necesarului pentru
aparatele de respirat (butelii, măşti)
* Asigură distribuirea echipamentelor şi
materialelor necesare
* Ţine sub observaţie nava (security patrols)
* Asigură răcirea şi limitarea zonei afectate.
Conducătorul echipei ( The Team Leader)

Pe fiecare navă trebuie numită câte o persoană care să-

şi asume responsabilitatea de lider pentru fiecare dintre
echipele de intervenţie. De exemplu un ofiţer mecanic
poate fi liderul echipei de intervenţie în compartimentul
maşinilor, în timp ce un ofiţer de punte ar putea fi liderul
echipei de intervenţie la punte sau al altei echipe. Nu
este simplu a găsi liderul potrivit. Deşi unii oameni sunt
foarte bine pregătiţi, ei nu pot fi adevăraţi lideri pentru că
nu sunt înzestraţi cu calităţile necesare. De asemenea,
sunt situaţii când liderul numit nu este şi cel recunoscut
deschis de grup.