Proceduri de stins incendiul

bordul navelor

PROPAGAREA ŞI IZOLAREA INCENDIULUI LA BORD

În ceea ce priveşte propagarea şi izolarea incendiului la bord nava beneficiază pe de-o

parte de măsurile pasive, impuse de registrele de clasificaţie, iar pe de altă parte de măsurile
organizatorice ale echipajului, care luptă pentru izolarea şi stingerea incendiului. Măsurile
pasive, care fac parte din protecţia constructivă a navei împotriva incendiilor, sunt:
- separarea de restul navei a încăperilor locuite;
- protecţia ieşirilor din compartimente prin perdele de apă;
- construcţia pereţilor din tablă sau din materiale necombustibile (cu punct de aprindere
mai mic de 750C), care asigură izolarea fiecărui compartiment;
- folosirea pentru covoare, saltele, huse, perdele etc. a unor materiale care nu trebuie să
propage flăcările mai rapid decât ţesăturile de lână cu greutatea specifică de 800g/m2.
Măsurile active luate de echipaj pentru izolarea şi propagarea incendiului la bordul navei
fac parte din tactica stingerii incendiului şi în esenţă cuprind:
- alarmarea rapidă a echipajului;
- manevrarea navei astfel încât flăcările incendiului să ajungă sub vânt pe calea cea mai
scurtă, fără a pune în pericol însă bărcile de salvare sau plutele gonflabile; pentru a se menţine
nava cu prova uşor în vânt se poate fila ancora cu 4-5 chei de lanţ la apă;
- punerea în funcţiune a pompelor principale de incendiu şi pregătirea celorlalte pompe,
ce se pot cupla la magistrala de incendiu;
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice în zona avariată şi pregătirea mijloacelor
portative de iluminat;
- oprirea ventilaţiei în compartimentele stabilite ca fiind afectate de incendiu;
- stropirea cu apă a pereţilor compartimentelor învecinate pentru a împiedica
transmiterea căldurii;
- evacuarea materialelor explozive din zonele învecinate
 STINGEREA INCENDIILOR

METODE GENERALE DE LICHIDARE

A UNUI INCENDIU

Metodele generale de lichidare a unui incendiu sunt date de însăşi condiţiile de existenţă a
focarului care au fost explicate anterior şi sunt componentele aşa zisului triunghi al focului,
adică:
Existenţa oxigenului O2
Temperatura necesară T
Existenţa materialului combustibil C
Acest triunghi, în care apar cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite simultan, sugerează şi
mijloacele de stingere :
O2 . Micşorarea procentului de O2 sub 9 % duce la stingerea jarului, iar sub 15 % nu se
mai întreţine arderea. De aici rezultă necesitatea existenţei instalaţiei cu dioxid de carbon şi de
gaz inert la petroliere. De asemenea întreruperea alimentarii cu O2 a focarului de incendiu, prin
interpunerea unui strat de spumă, are ca rezultat apariţia instalaţiei de stins incendiu cu spumă (în
diferite variante – cu formare interioară sau exterioară a spumei) .
T La bord temperatura poate creşte natural sau artificial. Natural de la radiaţiile solare
şi artificial în compartimentul de maşini. Pentru a împiedica apariţia unui focar de incendiu
trebuie să avem în vedere o scădere a temperaturii până sub limita de aprindere. Scăderea
temperaturii se realizează prin răcire, adică stropirea cu apă de unde apare necesitatea
construcţiei instalaţiei de stins incendiu cu apă.
C Existenţa combustibililor la bord nu poate fi înlăturată şi din această cauză se iau
măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, măsuri stipulate de tratatele internaţionale. Încă din
faza de proiectare se iau măsuri de amenajare a încăperilor navei cu materiale rezistente la foc,
având diferite clase de rezistenţă în ceea ce priveşte temperatura.
A acţiona numai asupra factorilor care fac posibilă apariţia unui incendiu, înseamnă a
echipa nava cu materiale şi echipamente scumpe, ceea ce ar mări preţul de cost şi aşa mare şi de
aceea constructorii realizează o conlucrare între detectarea incendiului în faza incipientă (atunci
când poate fi stins uşor) şi dotarea cu mijloace de stins incendiu, de aici rezultând dezvoltarea
detectoarelor de incendiu. Din această analiză se poate desprinde concluzia că limitarea unui
incendiu poate avea la bază două principii şi anume:
- lichidarea incendiilor în compartimente închise prin reducerea procentului de oxigen cu
ajutorul diferitelor instalaţii (instalaţii volumice);
- lichidarea incendiilor în locuri deschise prin scăderea temperaturii, deci folosirea
instalaţiei de stins incendiu cu apă (instalaţii de suprafaţă).
 ROLUL DE INCENDIU ŞI PREGĂTIREA
ECHIPAJULUI

Rolul de incendiu se înscrie în ansamblul rolurilor specifice organizate la bordul navei.

Astfel în rolul de incendiu va fi trecut semnul de apelare, funcţiile fiecărui membru al
echipajului, locul unde îşi îndeplineşte funcţia şi modul de colaborare cu ceilalţi membrii ai
echipajului. Conform CIOVOM rolul de incendiu trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
instrucţiuni (conform tabelului).
Echipa nr 1. Echipa nr 2.
FUNCŢIA ATRIBUŢII FUNCŢIA
Căpitan secund Conduce echipa Ofiţer cu navigaţia
Timonier 1 La manică Timonier 2
Marinar 1 La manică Marinar 2
Marinar 3 Cu stingător Ospătar
Bucătar Cu pâslă Brutar
Motorist 1 Cu cange şi topor Motorist 2
Alarmarea: 12 semnale sonore scurte (litera I de 6 ori .. .. .. .. .. .. ..)
- Semnalul sonor se dă în toate cazurile de incendiu; folosind orice mijloc de legătură
pentru a comunica locul incendiului.
- Încercaţi să stingeţi focul cu ajutorul stingătoarelor, păturilor sau altor mijloace potrivite
din apropiere.
- Închideţi ventilaţia pentru a împiedica întreţinerea şi răspândirea incendiului. Aceste măsuri
sunt primele care se iau de orice membru al echipajului, mai departe intervenind echipele
conform rolului.
Echipele nr. echipa nr1 şi nr. 2 vor acţiona la locul incendiului mai puţin în
compartimentul de maşini: echipa nr. 1 la prova,. 2 în rezervă; echipa nr. 2 în castel, echipa nr. 1
în rezervă. Echipa de rezervă acţionează la ordinul secundului.
Observaţie: Cadrul medical pregăteşte targa şi trusa de urgenţă în apropierea locului
incendiului. Personalul fără sarcini în rol se adună la careul echipaj aşteptând ordine.
TACTICA STINGERII INCENDIULUI
 Principala condiţie, care face ca lupta împotriva incendiului izbucnit la bordul navei să fie
încununată de succes, este aceea de a se întreprinde cu multă rapiditate măsuri energice şi
hotărâte de lichidare a acestuia. Primul membru al echipajului care a descoperit incendiul,
trebuie să alarmeze echipajul prin cele mai apropiate mijloace şi apoi să treacă imediat la
stingerea acestuia cu mijloacele specifice din dotare.
Pentru ca lupta împotriva incendiilor să fie încununată de succes, este necesar ca întreg
echipajul navei să cunoască ordinea, dotarea şi modul de folosire a mijloacelor de stins incendiul.
Stingerea incendiului este o operaţiune vitală, caracterizată printr-o ofensivă continuă
asupra focarului, până la lichidarea lui completă.
În funcţie de situaţia existentă la bord, acţiunea de stingere poate avea două etape:
I. Localizarea incendiului. Localizarea incendiului reprezintă totalitatea acţiunilor
ce se întreprind pentru limitarea extinderii acestuia, drept care se iau următoarele măsuri:
1) Având în vedere că nava este construită, în general, din tablă navală cu o conductivitate
termică bună, se va pune un accent deosebit pe răcirea zonei de ardere. Această operaţiune se
bazează pe introducerea în zona incendiului a unor substanţe capabile să preia o cantitate de
căldură, ce ar duce în mod inevitabil la extinderea focarului. Astfel, se vor pune în funcţiune
manicile cu ţevile de refulare şi instalaţiile fixe de răcire cu apă şi spumă ce sunt amplasate în
zona respectivă.
2) Se va încerca limitarea oxidantului din mediul carburant prin: închiderea uşilor, hublourilor,
spiraiurilor din apropierea incendiului şi oprirea instalaţiei de ventilare în zona respectivă.
3) Izolarea substanţelor combustibile neincendiate de zona de ardere.
4) Lichidarea sau reducerea intensităţii arderii pe direcţiile ce prezintă pericol de explozie.
II. Lichidarea incendiului.
Lichidarea incendiului este operaţiunea prin care se înţelege stingerea completă a
focarelor de ardere şi imposibilitatea reactivării lor. În această etapă se concentrează majoritatea
forţelor şi mijloacelor asupra focarelor cu arderea cea mai intensă şi care prezintă pentru navă
pericolul cel mai mare.
Pentru reuşita acestei acţiuni trebuiesc respectate următoarele:
1) Distanţa de la mijlocul de stins incendiu până la focar să fie cât mai mică şi dacă este
posibil acesta să fie dispus deasupra focarului sau măcar la acelaşi nivel;
2) La atacarea focarului se va avea în vedere: direcţia şi tăria vântului (se va acţiona cu
vântul din spate pentru a feri oamenii de flăcări şi pentru a nu se împrăştia spuma), natura
incendiului, mijloacele de care dispunem;
3) Focarul incendiului să fie atacat de la bază spre vârf;
4) Persoanele ce acţionează la stingere vor înainta în mod continuu şi vor colabora cu cei
ce salvează oameni şi materiale;
5) Trebuie să se acţioneze cu rapiditate întrucât o mare parte din succesul operaţiunii de
stingere depinde de aceasta .

Dotarea navelor cu echipamente şi instalaţii de

 stingere a incendiilor

Cerinţele tehnice prevăzute în convenţiile internaţionale sunt prevăzute în Regulile

registrului de clasificaţie sub a cărui supraveghere se construieşte nava, iar Regulile nu contravin
convenţiilor internaţionale (SOLAS).
Încă din timpul construcţiei unei nave, supravegherea se exercită asupra protecţiei
constructive contra incendiului, după cum urmează:
- asupra materialelor folosite pentru amenajarea interioară a încăperilor navei, din punctul de
vedere al rezistenţei la foc a acestora;
-- asupra instalaţiilor de stingere şi semnalizare a incendiului;
-- asupra obiectelor aflate în inventarul de incendiu şi amplasarea acestora pe navă.
În cazul în care mijloacele de stins incendiu folosite la navă nu au fost omologate,
constructorii sunt obligaţi să prezinte documentele ce certifică comportarea acestora la foc.
În ceea ce priveşte organizarea activităţii de prevenire şi luptă contra incendiilor la bordul
navei, sunt prevăzute următoarele reguli:
1) Pe fiecare navă în postul central de incendiu, în timonerie, sau în locuri vizibile pe
coridoare, trebuie afişate planuri generale ale navei, în care să se arate clar pentru fiecare punte:
-- amplasarea posturilor de comandă;
-- amplasarea construcţiilor rezistente la foc;
-- încăperile prevăzute cu instalaţii fixe de detectare şi semnalizare a incendiului, cu
indicarea locurilor în care se găsesc dispozitivele şi armăturile de comandă ale instalaţiilor
menţionate, precum şi a hidranţilor de incendiu;
-- căile de acces şi căile de evacuare;
-- instalaţia de ventilaţie şi numerele distinctive ale ventilatoarelor care deservesc fiecare
spaţiu;
-- amplasarea inventarului de incendiu;
2) În locul planurilor de informare indicate la punctul 1), se pot tipări broşuri care să
conţină aceste informaţii ce trebuie să fie păstrate de fiecare ofiţer, iar un exemplar într-un loc
uşor accesibil.
3) Un al doilea set de planuri sau o broşură trebuie să se păstreze permanent în afară
suprastructurii, într-o cutie etanşă la apă, care să se deschidă uşor şi care să fie accesibilă
pompierilor de la mal. Pentru aceasta cutia se plasează în general lângă scara de bord într-un loc
care să poată fi iluminat cu lumina de avarie.
În cazul în care cutia nu se află lângă scara de bord vor fi prevăzute marcaje care să
indice cu claritate locul unde se află aceste planuri.
4) Informaţiile din planuri şi broşuri trebuie să fie date atât în limba română, cât şi în limba
engleză. Această prescripţie nu este impusă, navelor care nu efectuează voiaje internaţionale.
5) Orice modificare în protecţia contra incendiilor a navei trebuie înscrise imediat în
documentele indicate mai sus.
6) Într-o mapă separată, ce va fi ţinută într-un loc uşor accesibil, se vor păstra instrucţiunile
privind deservirea şi funcţionarea tuturor mijloacelor şi instalaţiilor existente la bord, pentru
combaterea şi localizarea incendiului.