CE ESTE ECONOMIA?

gr. Oikos = casa, gospodărie

gr. Nomos = normă,lege

Economia= administrarea eficientă a resurselor limitate

pentru a asigura satisfacerea unor nevoi variate și
nelimitate.

Paul Samuelson (laureat al premiului Nobel pentru

Economie în anul 1970): “Știința economică studiază
modul în care sunt utilizate resursele rare pentru a fi
realizate mărfuri folositoare și pentru a le distribui
diferiților oameni”.
Tensiunea nevoi - resurse

Nevoile și dorințele umane sunt:

• resimțirile, doleanțele, așteptările oamenilor de a fi, a avea, a ști, a
crede.....
• nelimitate ca numar;
• în continuă multiplicare si diversificare;
• ca mobiluri ale activității oamenilor interese economice;

După natura lor:a) fiziologice,

b) sociale.

După gradul de complexitate: a) elementare (de bază)

b) complexe (superioare)
Piramida lui Maslow

Nevoia de
autorealizare
Nevoi de stimă
Nevoi de apartenență
Nevoi de siguranță
Nevoi de bază
(fiziologice)
• Resursele:
• sunt utilizate pentru producerea bunurilor necesare satifacerii nevoilor
umane;
• sunt limitate, le caracterizeaza raritatea;
• sporesc si se diversifica continuu datorită progresului omenirii.

În funcție de proveniență: a) primare (potențialul uman și

natural)
b) derivate (rezultatul activității
umane)

În funție de natura lor: a) umane (populația aptă de muncă)

b) materiale (materii prime,
combustibili, tehnologii)
c) financiare (bani, acțiuni, obligațiuni)
d) informaționale (cunoștințe
culturale, științifice, tehnice)
 creșterea și creșterea și
diversificarea diversificarea
<
resurselor nevoilor

Activitatea economică = utilizarea rațională a resurselor

economice rare, în vederea obținerii de bunuri și servicii
necesare satisfaceriio optime a nevoilor umane nelimitate.

Raționalitatea (eficiența) economică = maximizarea

rezultatelor/efectelor utile prin minimizarea
efortului/consumului de resurse.
Raționalitatea (eficiența) economică presupune
compararea rezultatelor obținute/scontate (acoperirea
nevoilor/dorințelor) cu eforturile realizate (resursele/bunurile
consumate) astfel încât să se obțină maximum de efect
și/sau minimum de efort.

 
𝐸 𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚 ă 𝑟𝑖𝑡
𝐸𝑓 𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡
 
→ Max.

𝐸𝑓𝑜𝑟𝑡 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡
 

𝐸𝑓𝑒𝑐𝑡 𝑢𝑟𝑚 ă 𝑟𝑖𝑡

 
→ Min.
Nevoile umane se satisfac prin folosirea de satisfactori (bunuri
destinate consumului final) și prodfactori (bunuri destinate
producției).
• Costul de oportunitate (costul alternativei sacrificate) =
prețul celei mai bune alternative la care se renunță atunci
când se optează pentru o anumită variantă/soluție.
• Criteriile principiului eficienței/raționalității economice:
• Utilitatea (gradul de satisfacere a nevoilor/dorințelor existente pe care îl
aduce acțiunea întreprinzătorului);

• Optimizarea (întreprinzătorul urmărește realizarea unui maxim de efect

cu un minim de efort/resurse consumate);

• Rentabilitatea (nivelul efectelor/rezultatelor economice obținute de

întreprinzător trebuie să fie cel puțin egal cu nivelul efortului/consumului
de resurse).
 Tipuri de sisteme economice
Economia naturală / autoconsumul= acoperirea nevoilor de
consum din producție proprie.

Economia centralizată / de comandă = satisfacerea trebuințelor

individuale și sociale cu bunuri economice, în cadrul unui sistem
economic bazat pe preponderența proprietății publice în care
statul este principalul întreprinzător.

Economia de schimb (de piață) = satisfacerea trebuințelor

individuale și sociale prin vânzare-cumpărare pe piață, în cadrul
unui sistem economic bazat pe preponderența proprietății private,
iar numeroșii agenți economici acționează conform propriului
interes.
Trăsături ale economiei de piață
 Agenții economici: specializați, autonomi,
independenți
își exercită liber dreptul de proprietate,
își asumă avantajele și riscurile propriilor decizii,
acționează conform principiului eficienței și
raționalității economice ↔ min. efort cu max. efect
(profit)→ crearea unui avantaj comparativ pe piată in
condiții legale.
 tranzacțiile economice de pe piață sunt bilaterale, libere
și directe (tranzacție economică= tranfer de bunuri și
servicii de la un proprietar la altul contra unui preț);
 activitatea economică se desfășoară în mod corect și loial
în jurul pieței;
 monetarizarea economiei de piață – tranzacțiile se
realizează prin intermediul banilor

 în cadrul economiei de piață, bunurile îmbracă forma de

marfă, adică:
 bun economic destinat schimbului prin vânzare-cumpărare;
 bun economic capabil să satisfacă o nevoie de consum.
Premisele funcționării economiei de piață
1. dominația proprietății private într-un sistem pluralist
de forme de proprietate;
2. existența unui stat democratic care să asigure cadrul
legal de funcționare a economiei de piată;
3. concurența loială reglementează prin preț activitatea
economică și socială a tuturor agenților economici.
Un sistem economico-social sănătos:
• maximizarea satisfacției pentru consumatori;
• maximizarea profitului pentru producători;
• interesul individual reprezintă temelia inovării și creșterii eficienței
economice
• atenuarea problemelor sociale și a disfuncționalităților statului.
Conținutul și funcțiile pieței

Piața:

Spațiul economic în care își desfășoară activitatea

purtătorii cererii și ai ofertei;

Locul unde se formează prețul produselor;

Locul unde se manifestă concurența;

Locul de întâlnire dintre cerere și oferta.

Rolul pieței în economie
a) Verifică concordanța dintre
volumul, structura, calitatea
OFERTEI
(ofertanții/producătorii) PREȚUL
• Așteptat de ofertant
nevoile și dorințele • Acceptat de cumpărător
CERERII
(cumpărătorii)

Interesele ambilor actori ai relațiilor de piață sunt

satisfăcute
Rolul pieței în economie
b) asigură condițiile autoreglării economiei printr-un sistem
de pârghii:
• Preț,
• Cerere,
• Concurență.

c) Asigură echilibrul economic pe termen lung între

ofertă/producție și cerere/consum
Echilibrul pieței
Prețul Cererea Oferta Cererea și Exces Exces de
(lei/kg) (kg) (kg) oferta de ofertă
satisfăcute cerere (kg)
(kg) (kg)
1000 500 100 100 400 -
2000 400 200 200 200 -
3000 300 300 300 - -
4000 200 400 400 - 200
5000 100 500 500 - 400
6000 0 600 600 - 600
Condiții obligatorii pentru funcționarea
normală a pieței

• Autonomia de decizie a agenților economici;

• Stabilirea prețului în funcție de cerere și ofertă;

• Libertatea concurenței
Tipuri de piețe

1. După obiectul tranzacționat:

• Piața bunurilor de consum,
• Piața resurselor naturale,
• Piața muncii,
• Piața monetară,
• Piața informațiilor.

2. După natura materială a bunurilor

tranzacționate:
• Piața bunurilor materiale,
• Piața serviciilor
• Piața informațiilor

3. După starea obiectelor supuse vânzării:

• Piața reală,
• Piața fictivă
4. După locul tranzacționărilor:
• Piață locală,
• Piață regională,
• Piață națională,
• Piață internațională,
• Piață mondială.
5. După timpul în care se transferă bunurile
tranzacționate:
• Piața la vedere,
• Piața la termen.
6. După raportul cerere – ofertă:
• Piața vânzătorului,
• Piața cumpărătorului.
7. După modul de acces pe piețe:
• Piețe libere,
• Piețe reglementate (licența de funcționare acordată de o autoritate).
CONCURENȚA
= confruntare deschisă, o rivalitate între ofertanți
(vânzători) pentru atragerea purtătorilor cererii
(consumatorilor) => un comportament specific, interesat
al tuturor purtătorilor unui drept de proprietate.

Lupta de concurență => creșterea eficienței economice

și a progresului (căutarea și găsirea de către
ofertanți/producători a soluțiilor pentru a produce ieftin
și de calitate, în vederea satisfacerii cât mai bune a
nevoilor/cerințelor/idealurilor/ așteptărilor
consumatorilor la prețul pe care aceștia îl pot plăti ) =>
PROFIT
Concurența loială
 Luptă concurențială cu respectarea reglementărilor
legale și folosind instrumente economice:
Reducerea costurilor sub cele ale concurenților;
Diminuarea prețului în vederea creșterii vânzărilor și a
profitului;
Ridicarea calității produselor și a serviciilor;
Utilizarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor de marketing
– acordarea unor facilități.

 Funționarea economiei de piață presupune existența

luptei concurențiale loiale, legale, nediscriminatorii, cu
respectarea legislației și a normelor de desfășurare a
tranzacțiilor.
 Concurența neloială
Luptă concurențială ilegală, neloială, cu folosirea de
instrumente extraeconomice:
 Înțelegeri între vânzători în scopul împiedicării manifestării
concurenței,

 Inducerea în eroare a consumatorului asupra prețului sau a marfii

printr-o publicitate înșelătoare sau fals etichetaj,

 Spionaj economic,

 Racolarea specialiștilor firmelor rivale,

 Corupție, șantaj, boicot, etc.

 Fapte de natură a crea confuzie în legătură cu activitatea de

producție și comercială proprie / a unui concurent.
Virtuțiile / efectele concurenței loiale
 Stimulează progresul general prin:
• Minimizarea costurilor,
• Creșterea calității produselor/serviciilor,
• Modernizarea tehnologiilor.
 Conduce la reducerea prețului de vânzare,
 Generează spirit inovator,
 Conduce la extinderea piețelor,
 Conduce la creșterea condițiilor/calității vieții.
Limitele mecanismului concurențial real:

 Deteriorarea calității produselor și serviciilor în

competiția pentru reducerea prețurilor,
 Exploatarea nerațională a resurselor,

 Neasigurarea dezvoltării economice durabile,

 Reducerea salariilor în vederea scăderii costului

de producție,
 Economia subterană.
Regulile concurenței loiale și funcționarea economiei
de piață diferă de la o țară la alta in funcție de :
• “vârsta” (tradiția) economiei de piață,

• numărul și puterea economică a agenților

economici,
• facilitățile sau restricțiile la pătrunderea pe piețe,

• nivelul general de dezvoltate economică,

• raportul dintre cererea și oferta de bunuri,

• complexitatea și funcționalitatea sistemului piețelor,

• conjunctura politică internă și internațională.

Concurența perfectă

1. atomicitate perfectă a cererii și a ofertei,

2. omogenitatea produselor,

3. accesibilitatea agenților economici pe piață

4. transparența pieței

5. mobilitatea perfectă a factorilor de producție

 Concurența imperfectă
1. Concurența monopolistă (monopolistică):
• Numar mare de ofertanți și de cumparatori;

• Diferențierea produselor din punct de vedere preț, calitate,

cantitate, publicitate, ș.a.;

• Ex: piața produselor cosmetice, piața produselor de îmbrăcăminte, piata

construcțiilor, etc.

2. Concurența de monopol:
• Existența unui singur producător / ofertant – se pierde atomicitatea

ofertei;
• Marfa este unică.
• Ex: furnizorii de utilitați (gaze, electricitate, apa-canalizare)
3. Concurența de oligopol:
• Număr mic de producători - se pierde atomicitatea ofertei;

• Pătrunderea pe această piață este îngrădită de înțelegerile

producătorilor care nu doresc noi competitori;

• Mărfurile sunt diferențiate;
• Ex: telefonie mobilă, petrolul autohton, ciment

4. Concurența de monopson/oligopson:
• Existența unui singur cumparător – se pierde atomicitatea cererii;

• Existența mai multor vânzători de putere economică mică;

• Mărfurile sunt diferențiate.

• Ex: armata (aparatură specializată, uniforme, incalțăminte, alte accesorii)
Forma Atomicitatea Accesibilitatea Produsul Tranparentă
concurenței (numărul de (bariere de (informații
concurenți) intrare pe despre piață)
piață)
Monopolistă mulți unele bariere produse > oligopol
vânzători si diferențiate cu < monopol
cumpărători multi
substituanți
Oligopol câțiva multe bariere diferențiate imperfectă
ofertanți
Monopol un ofertant multe bariere aproape nu imperfectă
există
substituanți
Monopson/ un multe bariere produse imperfectă
Oligopson cumpărător/ diferențiate cu
câțiva mulți
consumatori substituanți
Perfectă nelimitat nu sunt produse perfectă
omogene
Noțiuni curs I

1. Economia 1. Concurență
2. Nevoi 2. Concurența loială
3. Resurse 3. Concurență neloială
4. Interese economice 4. Concurența perfectă
5. Raționalitatea economică 5. Concurența imperfectă
6. Economia naturală 6. Concurența monopolistă
7. Economia de schimb 7. Concurența de oligopol
8. Piața 8. Concurența de monopol
9. Economia de piață 9. Concurența de
funcțională monopson / oligopson