PARTICULARITĂŢILE

ANATOMO-FIZIOLOGICE
ALE SUGARULUI ŞI COPILULUI
 Tegumentele

Sugar sănătos, alimentat natural → alb-roz, catifelate

Sugar alimentat artificial → mai palide

Epidermul:
- începe îngroşarea păturii cornoase;
- apare pigmentul în celulele bazale;
- se dezvoltă celulele cromatoformatoare;
- creşte rezistenţa la infecţii şi agenţi fizico-chimici.
 Tegumentele

Dermul: Tegumentele sugarului

- se maturizează; sunt elastice.
- papilele dermice se În stările de deshidratare
înmulţesc; pliul revine lent sau este
- capilarele se alungesc. persistent.
 Tegumentele
Glandele sebacee:
- bine dezvoltate de la
naştere
- exces de secreţie →
dermatită seboreică la
nivelul pielii capului.
Glandele sudoripare:
- încep să se dezvolte la
vârsta de 2-3 luni;
- ating activitatea
funcţională integrală la 2
ani când se maturizează
centrii nervoşi
corespunzători.
 Tegumentele
Părul:
- îşi schimbă culoarea în cursul creşterii.
- instalarea pubertăţii → caracterele sexuale secundare
→ pilozitatea facială, axilară, toracală anterioară,
pubiană, pe faţa externă a membrelor.

Suprafaţa cutanată a sugarului:

- este mare în raport cu G;
- descreşte cu vârsta.
 Tegumentele

Se poate calcula după una din formulele:

S.cut. = T2 x 0,92
S.cut. = √ G x T/ √ 3600

Suprafaţa cutanată specifică (raportul S.cut/G) este de

2 ori mai mare ca a adultului → pierderi de căldură de 2
ori mai mari.
 Ţesutul celular subcutanat

Se dezvoltă pe membrele superioare, inferioare, torace

şi abia la 6 săptămâni şi pe abdomen.

În stările de malnutriţie → dispariţia lui în ordinea

inversă apariţiei: abdomen, torace, membre inferioare,
membre superioare şi ultima, bula lui Bichat.
 Ţesutul celular subcutanat
Aprecierea clinică a stării de nutriţie a sugarului:
- măsurarea grosimii pliului cutanat toracic (PCT),
normal 1-1,5 cm;
- măsurarea grosimii pliului cutanat abdominal (PCA),
normal 1,5-2 cm;
- prezenţa pliurilor adductorilor;
- prezenţa turgorului.
 Ţesutul celular subcutanat

Evaluare mai precisă a stării de nutriţie:

- indice ponderal (IP);
- perimetrul braţ mediu (PBM);
- indice de nutriţie (IN);
- index de masă corporală (IMC; Body Mass Index -
BMI).
 Sistemul muscular

Dezvoltarea musculaturii = inegală (muşchii membrelor

inferioare sunt mai dezvoltaţi).
După prima lună de viaţă → normotonia.
Activitatea motorie:
 îmbogăţeşte circulaţia;
 stimulează creşterea fibrelor musculare;
 menţine un tonus bun.
 Sistemul osos

Decalaj între creşterea substratului organic al

scheletului şi posibilitatea organismului de a-l calcifica
prin aport alimentar obişnuit → osteoporoza fiziologică
→ rezistenţă foarte redusă a oaselor sugarului la
traumatisme directe.

Ţesutul osos este bogat vascularizat

 mare putere de refacere;
 reacţii inflamatorii intense la această vârstă.
 Examenul clinic pe segmente

Capul: continuă închiderea progresivă a FA şi FP.

Coloana vertebrală: dezvoltarea funcţiilor motorii →

forţe mecanice → curburile:
- la 3 luni ţine capul → lordoza cervicală;
- la 6 luni stă în şezut → cifoza dorsală;
- la 9-12 luni începe să meargă → lordoza lombară.
Aceste trei inflexiuni se accentuează în cursul celui de
al 2-lea an, când copilul merge independent.
 Examenul clinic pe segmente

Toracele:
 cilindric;
 coastele → iniţial orizontale, se oblicizează după 6
luni;
 diametrul transversal ~ diametrul antero-posterior,
apoi îl depăşeşte → toracele = trapez;
 respiraţiei de tip abdominal-diafragmatică la sugar →
respiraţie toracică la copil.
 Examenul clinic pe segmente

Bazinul:
 formă de pâlnie;
 la fete devine cilindric la pubertate.

Membrele inferioare:
 cresc mai repede;
 condilii interni ai tibiei sunt mai puţin dezvoltaţi decât
cei externi → curbură fiziologică (diferită de cea
rahitică).
 Aparatul respirator
Căile respiratorii superioare (CRS):
 înguste la sugar,
 inflamaţia → tumefierea mucoasei → dificultăţi în
respiraţie.

Celulele etmoidale şi antrul în sinusurile maxilare:

 bine dezvoltate
 pot fi sediul unor infecţii.
Sinusul sfenoidal şi cel frontal:
 se dezvoltă lent;
 procese patologice după vârsta de 4 – 5 ani, respectiv
6-10 ani.
 Aparatul respirator
Faringele → cercul limfatic al lui Waldeyer
Amigdalele palatine:
 hipertrofie fiziologică până la 4-6 ani;
 involuează la 11-12 ani (involuţia fiziologică a
întregului sistem limfatic).

Laringele:
 situat mai sus decât cel al adultului → sugarul poate
să înghită şi să respire în acelaşi timp;
 spasmul glotic este frecvent la copil;
 la pubertate → schimbarea timbrului vocii.
 Aparatul respirator
Traheea:
 săracă în ţesut elastic;
 slab fixată şi uşor deplasabilă;
 pereţii - puţin rezistenţi la presiune.

Bronhiile:
 bogate în fibre musculare;
 mucoasa săracă în glande mucoase;
 bronhia dreaptă, are un unghi de bifurcare mai mic
decât cea stângă.
 Aparatul respirator

Plămânii:
 vascularizaţie bogată → favorizează infecţiile;
 alveolele cresc în volum → se măreşte volumul
plămânilor şi suprafaţa respiratorie;
 fibrele elastice, slab dezvoltate la sugar → atelectazii;
 elasticitatea pulmonară creşte până la vârsta de 20 ani.
 Aparatul respirator
Diafragmul → mai ridicat, cupola sa atinge a 4-a
coastă.
Sughiţul:
 actul reflex de contracţie a diafragmului;
 frecvent la sugarii sănătoşi în primele luni de viaţă;
 nu are semnificaţie patologică.
Frecvenţa respiratorie:
 50 resp./minut la sugar;
 40 resp./minut > 1 an;
 30 resp./minut la 3 ani;
 25 resp./minut la 5 ani;
 16 resp./minut la 15 ani.
 Aparatul respirator

Amplitudinea respiratorie → inegală;

Ritmul → uneori neregulat;
În somn → pauze respiratorii lungi ± respiraţie de tip
Cheyne-Stokes.
Ascultaţia pulmonară: MV mai înăsprit (grosime redusă
a peretelui toracic).
 Aparatul cardio-vascular
Inima
La sugar:
 orizontalizată
 vârful anatomic → sp. V i.c. stg
 şocul apexian → sp. IV i.c. stg, cu 1-2 cm în afara
liniei medio - claviculare
 aspect globulos, cu diametrul transversal mărit

După vârsta de 2 ani:

 cordul se verticalizează
 şocul apexian → sp. V i.c. stg pe linia medio -
claviculară.
 Aparatul cardio-vascular
Atriile → mari
Grosimea peretelui VS ~ cu cea a VD.
Dezvoltarea ţesutului elastic şi conjunctiv → grosimea
peretelui VS = 3 x grosimea peretelui VD

La ascultaţie:
 zgomotele cordului se percep mai puternic (peretele
toracic este subţire)
 frecvent sufluri cardiace (nu au întotdeauna
semnificaţie patologică).
 Aparatul cardio-vascular
Arterele mari → mult mai largi la copil decât la adult
comparativ cu talia → hipotensiune, uşurează activitatea
inimii şi hemodinamica.
Pulsul:
 la sugar este 120 bătăi/min,
 la 2 ani 110 bătăi/min,
 la 5 ani 100 bătăi/min,
 la 8 ani 90 bătăi/min,
 la 14 ani 80 bătăi/min.
 Aparatul cardio-vascular

Tensiunea arterială (TA):

vasele largi şi elasticitatea
pereţilor mare → TA mică
(80-90/50-60 mm Hg în
primul an).

TA= 2X  80 (10)
(X este vârsta în ani)
 Sistemul hematopoietic
Hematopoieza la sugar şi copil:
 în măduva osoasă → seria eritrocitară, granulocitară
şi trombocitară
 în organele limfatice şi măduvă → seria limfocitară.

Hematopoieza la copilul mare:

 în oasele scurte şi late: coaste, vertebre, stern, bazin,
omoplat, oase craniene, clavicule, epifizele oaselor
lungi.
 Sistemul hematopoietic

Când capacitatea hematoformatoare a măduvei osoase

nu poate satisface necesităţile organismului,
hematopoieza se produce în organele parenchimatoase:
ficat, splină, ganglioni limfatici.

Organele limfatice: timusul, ganglionii limfatici, plăcile

Payer, amigdalele, nodulii limfatici subepiteliali şi
splina au rol limfopoietic şi imunocompetent.
 Sistemul hematopoietic
Eritrocitele:
 dimensiuni ca la adult până la vârsta de 5 ani;
 durata de viaţă creşte la 120 de zile;
 la 14 ani → 5 000 000/mm3 (♂)
→ 4 500 000/mm3 (♀)
 Ht = 42-45% la pubertate.

Hemoglobina:
 scade în primii 2 ani → 11 g%;
 creşte progresiv până la vârsta de 14 ani → 16 g% la
băieţi şi 14 g% la fete.
 Sistemul hematopoietic

Leucocitele:
 7 000 – 8 000/mm3;
 până la 4 ani → neutropenie (30-40%) şi limfocitoză
(până la 60%);
 valorile adultului sunt atinse la vârsta de 5-6 ani.

Trombocitele: 200 000 – 300 000/mm3.

Aparatul digestiv
 Aparatul digestiv

Cavitatea bucală are buzele şi musculatura adaptate

pentru supt:
- plica lui Robin-Magitot (pliu al mucoasei bucale, cu
ţesut erectil în submucoasă, localizat la nivelul viitorilor
incisivi şi canini superiori) - contribuie la apucarea şi
comprimarea mamelonului;
- pliurile transversale ale mucoasei palatine - fixează
mamelonul în timpul suptului;
 Aparatul digestiv

- bula lui Bichat, prin consistenţa mărită nu permite

deprimarea părţilor moi ale obrajilor în timpul
suptului, facilitând realizarea presiunii negative în
cavitatea bucală;
- buzele prezintă pe partea internă a mucoasei o serie de
şanţuri radiare şi în submucoasă ţesut erectil care
uşurează fixarea buzelor în jurul mamelonului.
 Aparatul digestiv

Suptul = act reflex cu

centrul în bulb, declanşat
de atingerea buzelor sau a
mucoasei bucale.
 Aparatul digestiv

Saliva conţine lizozim şi Ig A secretorii cu rol în apărarea

locală antiinfecţioasă.
Amilaza salivară transformă amidonul în dextrină şi
maltoză.
Deficit fiziologic al amilazei pancreatice la sugarul mic
→ amilaza salivară asigură hidroliza amidonului din
decoctul / mucilagiul de orez.
 Aparatul digestiv

Dentiţia: temporară = 20 dinţi

definitivă = 32 dinţi

Mugurii dentari ai dentiţiei temporare apar în timpul

vieţii intrauterine (4-5 luni).

Calcifierea coroanei începe în aceeaşi perioadă şi se

termină la un an după naştere.
 Aparatul digestiv
Erupţia dentară poate fi
însoţita de:
- sialoree,
- tumefierea mucoasei
gingivale,
- tulburări de tranzit
intestinal,
- uşoară indispoziţie,
- insomnie.
 Aparatul digestiv

Apariţia dinţilor temporari:

- 6-8 luni → incisivii mediani inferiori, apoi din 2 în 2
luni câte o pereche:
- 8-10 luni → incisivii mediani superiori;
- 10-12 luni → incisivii laterali superiori;
- 12-14 luni → incisivii laterali inferiori;
- 16-20 luni → primii molari superiori şi inferiori;
- 18-22 luni → caninii;
- 24-30 luni → a doua pereche de molari superiori şi
inferiori.
 Aparatul digestiv

Erupţia întârziată: primii dinţi apar după 1 an.

Cauze:
- rahitism,
- distrofie,
- mixedem,
- sindrom Down.

Dinţii congenitali:
- determină dificultăţi de supt,
- se recomandă extracţia lor deoarece au rădăcina absentă
sau slab formată şi pot fi aspiraţi.
 Aparatul digestiv
Erupţia dentiţiei definitive:
- 6-7 ani → primii molari,
-7-8 ani → incisivii
mediani,
-8-9 ani → incisivii
laterali,
- 9-10 ani → premolarii,
- 10-11 ani → caninii,
-12-14 ani → a doua
pereche de molari,
-18-25 ani → ultima
pereche de molari
(măselele de minte).
 Aparatul digestiv
Dezvoltarea normală a
dentiţiei este condiţionată de
aportul adecvat de:
- proteine,
- vitamină D,
- calciu, fosfor, fluor,
- funcţia tiroidiană,
- igiena bucală.

Aportul excesiv de dulciuri

favorizează apariţia cariilor.
 Aparatul digestiv

Esofagul are o creştere mai lentă decât a coloanei

vertebrale → poziţie înaltă până la pubertate.

Stomacul este aşezat transversal şi se verticalizează

după 2-3 ani.
Criptele şi glandele stomacale cresc în mărime şi
numeric sub acţiunea gastrinei.
Acidul clorhidric liber este secretat în cantitate redusă la
sugarul mic.
 Aparatul digestiv

După vârsta de 3 luni, pH-ul gastric coboară la 2,5 – 3,5

la sugarul alimentat natural (creşte activitatea
receptorilor la gastrină), în timp ce la sugarul alimentat
artificial este mai ridicat.

Secreţia gastrică conţine:

- fermenţi proteolitici: pepsina, catepsina, labfermentul;
- fermenţi lipolitici: lipaza, lipokinaza.
 Aparatul digestiv
Pepsina:
- în cantitate suficientă încă de la vârsta de nou născut
- activitatea ei creşte cu scăderea pH-ului gastric.

Labfermentul:
- în cantitate suficientă la sugar,
- produce coagularea laptelui

Lipaza gastrică acţionează asupra grăsimilor →

glicerină şi acizi graşi.
 Aparatul digestiv

La sugar eructaţia
(eliminarea aerului
înghiţit) şi tonusul redus al
cardiei favorizează
regurgitaţia şi vărsătura,
de aceea după alimentaţie
sugarul trebuie ţinut în
poziţie verticală.
 Aparatul digestiv

Evacuarea stomacului:
- în 2 ore la sugarul alimentat natural,
- în 3 ore la sugarul alimentat artificial,
- în 4 ore în alimentaţia diversificată.
 Aparatul digestiv

Intestinul sugarului este mai lung faţă de al adultului

dacă îl raportăm la lungimea corpului, fiind de fapt o
adaptare la cerinţele organismului în creştere.
Vasele limfatice alcătuiesc o reţea bogată.
Ţesutul limfatic din plăcile Peyer şi ganglionii limfatici
prezintă o hipertrofie până la vârsta de 6 ani.
 Aparatul digestiv
Secreţia enzimatică a intestinului conţine:
- erepsina (acţionează asupra cazeinei)
- enterokinaza (activează tripsinogenul pancreatic)
- arginaza (descompune arginina cu eliberare de uree şi
ornitină)
- lipaza (în cantitate redusă)
- amilaza (scindează amidonul, hidrolizează maltoza şi
unele oligozaharide)
- dizaharidazele (izomaltaza, maltaza, zaharaza şi lactaza
active din primele zile de viaţă).
 Aparatul digestiv

Majoritatea produşilor rezultaţi în urma hidrolizei

digestive sunt absorbiţi la nivel intestinal datorită
suprafeţei mari a mucoasei şi vascularizaţiei abundente
sanguine şi limfatice.

Absorbţia unor proteine reprezintă substratul alergiilor

alimentare.
 Aparatul digestiv
La nivelul colonului, în primele 3-4 luni de viaţă, flora
este facultativ anaerobă: Enterobacteriacee,
Lactobacillus, Streptococcus, Staphilococcus.
Ulterior aceasta devine strict anaerobă: Bifidobacterium,
Eubacterium, Clostridium, Bacteroides.

Tranzitul se realizează:
- în 6-8 ore prin intestinul subţire
- în 6-12 ore prin intestinul gros.
Sugarul prezintă în medie 1 - 4 scaune / zi.
 Aparatul digestiv

Scaunele sugarului Scaunele sugarului

alimentat natural: alimentat artificial:
- galben-portocalii, - galben-cenuşii,
- semiconsistente, - consistente,
- aderente de scutec, - rulează pe scutec,
- pH acid. - pH alcalin.
 Aparatul digestiv
Rectul este lung, puţin
fixat la organele din jur de
aceea apare tendinţa la
prolaps.
Controlul sfincterului
anal se realizează după
vârsta de 15 luni când se
formează reflexul
condiţionat al defecaţiei şi
se definitivează numărul
scaunelor.
 Aparatul digestiv

Ficatul:
Marginea inferioară → până la 2 cm sub rebordul costal
pe linia medio-claviculară dreaptă.
Marginea superioară:
- la nivelul sp V sau VI ic pe linia mamelonară,
- la nivelul sp VII ic în axilă,
- la nivelul sp IX ic posterior.
 Aparatul digestiv

Sinteza hepatică de proteine serice, lipoproteine, factori

de coagulare, lecitine, uree şi glicogen nu prezintă
diferenţe semnificative faţă de adult.

Secreţia bilei este mai redusă.

Funcţia antitoxică şi cea de conjugare a unor

medicamente sunt deficitare.
 Aparatul digestiv
După vârsta de 5 luni depozitele de fier de la nivelul
ficatului sunt epuizate → sugarul face anemie
hipocromă dacă regimul său alimentar nu conţine fier
suficient.

Pancreasul:
- amilaza pancreatică, absentă în primele săptămâni de
viaţă, atinge nivelul normal al activităţii sale la vârsta
de 2 ani.
- lactaza, invertaza şi lipaza pancreatică sunt în cantităţi
mai reduse.
Aparatul urinar
 Aparatul urinar

Rinichii:
- lobulaţi, aspect ce dispare în al doilea an de viaţă,
- regiunea corticală prezintă un ritm de creştere dublu
faţă de medulară.

Ureterele:
- fibre musculare şi elastice slab dezvoltate în perioada
de sugar,
- pereţii sunt hipotoni ceea ce favorizează staza şi
infecţia.
 Aparatul urinar

Vezica urinară:
- peretele anterior în raport cu peretele abdominal la
naştere,
- după 1 an se găseşte îndărătul pubisului.

Uretra are un calibru relativ lung la naştere la ambele

sexe.
 Aparatul urinar

Diureza sugarului este de 3 - 4 ori mai mare decât cea a

adultului.

Frecvenţa micţiunilor:
- scade de la 10 - 20/zi la 6 - 8/zi după instalarea
controlului vezical (la vârsta de 1-2 ani apare contracţia
voluntară a sfincterului, iar la 4 ani, controlul voluntar
al micţiunii este deplin).
Aparatul genital
 Aparatul genital
La ambele sexe se dezvoltă lent până la pubertate.
La fetiţe:
- vulva are o poziţie verticală în perioada de sugar;
- la pubertate se dezvoltă labiile şi clitorisul care devine
erectil, iar glandele Bartholini încep să secrete;
- menarha este precedată de leucoree;
- ciclurile menstruale sunt anovulatorii în primii 1-2 ani.

La băieţi penisul şi testiculii prezintă o creştere

importantă după vârsta de 12-13 ani, concomitent cu
scrotul, care începe să se pigmenteze la vârsta de 11-12
ani.
Apărarea antiinfecţioasă
 Apărarea antiinfecţioasă
Imunitatea nespecifică:
Bariera mecanică:
- tegumentele → protecţie mai ridicată prin
îngroşarea stratului cornos şi prin apariţia secreţiei
glandelor sudoripare la vârsta de 2-3 luni (pH acid al
pielii, nefavorabil multiplicării germenilor).
- mucoasele → eficiente prin scăderea
permeabilităţii

Imunitatea celulară (polimorfonucleare, monocite) şi

imunitatea umorală nespecifică (complementul seric) au
o activitate comparabilă cu a adultului.
 Apărarea antiinfecţioasă

Imunitatea specifică:
Imunitatea specifică celulară este elaborată la naştere,
creşte progresiv până la vârsta de 12 ani, apoi diminuă.
Timusul creşte în greutate până la pubertate, apoi
involuează.
Splina ajunge la dimensiunile adultului la vârsta de 16-
17 ani.
Ganglionii limfatici îşi dobândesc structura complexă
(apariţia centrilor germinativi în corticală) şi cresc în
dimensiuni prin stimularea antigenică postnatală.
 Apărarea antiinfecţioasă

Plăcile Peyer cresc numeric până la 20 ani, apoi

numărul lor scade.
Cercul limfatic Waldeyer se dezvoltă rapid morfologic
şi funcţional în perioada de sugar.
Plasmocitele apar la 2-3 săptămâni după naştere ca
răspuns la invazia microbiană postnatală.
 Apărarea antiinfecţioasă

Imunitatea umorală:

Imunoglobulinele G care au traversat placenta de la

mamă la făt scad foarte mult în primele 2 - 4 luni.
În aceeaşi perioadă începe imunogeneza proprie pentru
Ig G, insuficientă cantitativ, ceea ce explică apariţia
hipogamaglobulinemiei fiziologice.
 Apărarea antiinfecţioasă

Imunoglobulinele A serice cresc foarte lent postnatal.

Aportul de Ig A prin laptele uman, creşte considerabil
posibilitatea de apărare a mucoasei digestive la sugarul
alimentat natural.

Imunoglobulinele M sunt primele sintetizate în urma

unei stimulări antigenice. Ating valorile de la adult la
vârsta de 1 an.
Sistemul nervos
 Sistemul nervos

Particularităţi morfologice ale S.N.C. la sugar:

- circumvoluţiile şi scizurile cerebrale sunt prezente dar
puţin accentuate;
- scoarţa cerebrală este insuficient dezvoltată;
- celulele nervoase sunt incomplet diferenţiate;
- fibrele nervoase sunt incomplet mielinizate.
 Sistemul nervos

Reflexele arhaice, proprii

copilului, prezente de la
naştere, dispar în jurul
vârstei de 4 - 5 luni.
 Sistemul nervos

Particularităţile dinamicii corticale:

- procesele de inhibiţie apar mai târziu;
- procesele de excitaţie predomină;
- ambele iradiază larg, alternează rapid şi au o labilitate
extremă.

Imaturitatea S.N. explică şi imperfecţiunea sistemului

termoreglator. Prima se perfecţionează termogeneza, cu
dezvoltare maximă la 3-4 luni, când mecanismele
termolitice abia încep să intre în funcţie.
 Sistemul nervos

Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei

perioade:
1) naştere → 3 luni: intrarea în funcţie a diverşilor
analizatori;
2) 3 luni → 6-7 luni: elaborarea mişcărilor coordonate
complexe (apucare, întoarcere, târâre) posibile prin
mielinizarea căilor motorii;
3) 6-7 luni → 12 luni: perfecţionarea motricităţii şi
apariţia celui de al doilea sistem de semnalizare.
 Sistemul nervos
Dezvoltarea motorie în perioada de sugar:
- ridicarea şi susţinerea capului,
- întoarcerea pe abdomen,
- apucarea obiectelor prin mişcări coordonate,
- mersul.
După vârsta de 1 an:
- urcatul scărilor,
- căţăratul,
- şezutul pe scaun,
- pedalarea tricicletei.
 Sistemul nervos

În jurul vârstei de 2 ½ ani,

copilul învaţă să alerge, să
sară pe două picioare.

Dezvoltarea motricităţii
mâinilor permite aruncarea
şi prinderea mingii,
încheierea nasturilor şi
legarea şireturilor.
 Sistemul nervos

Dezvoltarea limbajului:
- între 3-6 luni → gânguritul (sunete confuze şi
neorganizate)
- de la 5 luni → lalaţiunea (silabe pe care copilul le
repetă cu plăcere)
- la 9 luni → silabe, rostite prin imitaţie şi autoimitaţie
- la 10 luni → cuvinte simple
- după 2 ani → propoziţii
 Sistemul nervos

Dezvoltarea afectivă:
- în trimestrul I de viaţă: manifestări legate de
alimentaţie şi contactul corporal cu mama.
- în trimestrul al II-lea: apar râsul, mirarea, frica,
simpatia şi antipatia.
- în trimestrul al III-lea: practică jocuri afective,
simulează supărarea,
- în trimestrul al IV-lea: simulează plânsul.
 Sistemul nervos

La vârsta de 1 an, copilul este puternic ataşat afectiv de

mama sa.
Stările afective ale copilului mic sunt variate, intense
dar superficiale – negativismul se manifestă intens,
bucuria şi tristeţea se instalează brusc, dar durează
puţin.
Preşcolarul se poate adapta colectivităţii (grădiniţa), iar
relaţia cu alţi copii îi dezvoltă dorinţa de
competitivitate.
 Sistemul nervos

La copilul şcolar se dezvoltă sentimente estetice şi

morale (responsabilitatea şcolară, opoziţia faţă de faptele
reprobabile - minciună, furt, înşelătorie).
În perioada pubertăţii se dezvoltă sentimentul
autonomiei, al obligaţiilor morale în relaţiile interumane
şi prietenia.
Adolescentul pune pasiune în toate acţiunile, are
preocupări de viitor, intenţii de autoeducare, îşi cultivă
stăpânirea de sine, iar satisfacţia intelectuală este trăită
intens.
 Sistemul nervos

Dezvoltarea psihică:
prima copilărie → adaptarea senzorială, însuşirea
mersului, vorbirii şi autoservirii.
preşcolar → se pun bazele personalităţii, se dezvoltă
memoria, imaginaţia şi gândirea.
şcolar → se dezvoltă strategia învăţării organizate,
maturizarea gândirii, dezvoltarea vieţii spirituale şi
orientarea socio-profesională.
Îngrijirile copilului
 Îngrijirile copilului
Camera copilului:
- separată, aerisită de cel puţin 2-3 ori / zi,
- culori deschise
- mobilierul limitat la strictul necesar pentru vârstă,
- saltea care să evite formarea curburilor vicioase ale
coloanei vertebrale,
- sub vârsta de 2 ani nu se folosesc perne.
Îmbrăcămintea şi încălţămintea copilului:
- din materiale naturale,
- adaptate anotimpului, microclimatului din cameră sau
activităţilor desfăşurate în aer liber.
 Îngrijirile copilului

Climatul familial afectiv şi protector este indispensabil

unei dezvoltări armonioase a copilului.

Dacă părinţii limitează posibilităţile de acţiune ale

copilului → reacţii de iritare, furie
→ reacţii de autostimulare (suptul degetului,
legănat)
→ frustrarea afectivă.
 Îngrijirile copilului
Somnul copilului:
- important pentru dezvoltarea sistemului nervos şi
refacerea capacităţii funcţionale,
- durata descreşte cu vârsta (de la 20 ore la 8 ore pe zi).
Educaţia fizică:
- asigură o dezvoltare armonioasă,
- creşte capacitatea de adaptare la variaţiile factorilor
fizici şi biologici din mediul înconjurător.
Jocul este un mijloc de dezvoltare psihică a copilului.
PUBERTATEA
 PUBERTATEA

Definiţie: perioada în care se maturează gonadele, se

dezvoltă caracterele sexuale secundare şi funcţia de
reproducere.

Vârsta apariţiei pubertăţii:

variaţii individuale, familiale, legate de sex,
influenţată de alimentaţie, climat, factori sociali,
la fete → la 11-14 ani ( ~13 ani),
la băieţi → la 13-16 ani ( ~ 15 ani).
 PUBERTATEA

Pubertatea precoce: caracterele sexuale secundare apar

înainte de vârsta de 8 ani la fete şi 9 ani la băieţi.

Pubertatea tardivă: absenţa semnelor de pubertate până

la vârsta de 14 ani la fete şi 15 ani la băieţi.

Infantilism genital: absenţa dezvoltării caracterelor

sexuale primare şi secundare după vârsta de 17 ani la
fete şi 18 ani la băieţi.
 Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".
Lucian Blaga, Poemele luminii