ALIMENTAŢIA ÎN

PERIOADA 0 – 1 AN
 ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Definiţie: Alimentaţia naturală reprezintă

alimentaţia sugarului din primele 4 - 6 luni de viaţă
exclusiv cu lapte uman (l.u.).

Metode:
 direct de la sânul mamei (suptul copilului)
 din biberon cu tetina,
 cu linguriţa,
 prin gavaj.
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Mecanismul secreţiei lactate:

 Factorul endocrin:
 hormonii estrogeni,
 hormonul lactogenic placentar.

 Factorul nervos
 Mecanismul secreţiei lactate:

Factorul endocrin:
• Prolactina controlează declanşarea şi menţinerea
secreţiei lactate.

•În sarcină: titru ↑ ↑ ↑ h. estrogeni → inhibă prolactina.

• După eliminarea placentei: ↓ ↓ h. estrogeni →
prolactina acţionează liber → secreţia lactată.

• Hormonii estrogeni, prin intermediul hormonilor

hipofizari (factorii mamogeni 1 şi 2) determină
transformările glandei mamare în vederea lactaţiei.
 Mecanismul secreţiei lactate:

Factorul nervos:
• acţionează reflex, prin excitaţiile provenite de la intero
şi exteroceptorii mamelonari şi areolari, declanşate de
supt sau de storsul glandei mamare;
• contribuie la formarea şi menţinerea secreţiei lactate.
 COMPOZIŢIA LAPTELUI UMAN

Secreţia glandei mamare:

 colostru,
 lapte de tranziţie,
 lapte matur.

Colostrul:
 secreţia lactată în primele 5 zile după naştere,
 lichid galben opac,
 mai bogat în proteine şi Ig decât laptele uman matur.
 Colostrul
Proteinele:
 variază între 27-41 g/l
 diminuă odată cu stabilirea fluxului laptelui.
 Imunoglobulinele:
 iniţial valori foarte mari, care scad în primele zile
după naştere.
 90% din cantitatea totală de Ig sunt IgA (Ac
antipoliomielitici, anticoli, antistafilococici,
anticoxakie).
 Ac din colostru (rezistenţi la acţiunea fermenţilor
digestivi) + Ac secretaţi de intestin distrug
germenii patogeni din tractusul digestiv → grad
crescut de imunitate locală.
 Colostrul

Colostru este adaptat la necesităţile noului născut din

primele zile de viaţă, având cantităţi crescute de:
 lactoferină,
 IgA secretorii,
 proteine care leagă vitamina B12,
 zinc,
 lipază, alfa-amilază, fosfataze, proteaze şi inhibitorii
lor,
 taurină.
 Colostrul

Glucidele:
 cantitate totală de 55-60 g/l,
 lactoza este în proporţie mică (37 g/l),
 oligozaharidele (23g/l), favorizează implantarea
bacilului bifidus în intestinul nou-născutului.
 Colostrul

Lipidele totale:
 iniţial 30g/l, în corelaţie cu activitatea redusă a
lipazelor intestinale ale n.n.,
 nivelul lor creşte ulterior,
 acizii graşi nesaturaţi mai ales cei esenţiali sunt în
cantitate mare şi au rol în dezvoltarea sistemului nervos.
 Colostrul

Sărurile minerale:
 în cantitate de 3,9g/l,
 nivelul Na, P, Ca, Fe, Zn, Cu mai mare, în concordanţă
cu cel al proteinelor.

Vitaminele A, E, C, B12 sunt bine reprezentate în

colostru comparativ cu laptele matur.

Valoarea calorică = 58 kcal/100ml.

ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 Laptele de tranziţie

 ziua a 6-a şi a 10-a postpartum, deşi modificările

biochimice şi imunologice continuă până la o lună,
 scade conţinutul de proteine, săruri minerale, pH-ul,
 creşte nivelul lipidelor şi al lactozei.
 Laptele uman matur

Apă - 87%.

Proteine totale - 10g/l:

 4g/l cazeina,
 6g/l proteinele din lactoser (lactalbumine şi
lactoglobuline),
 laptele uman este un lapte de tip albuminos.
 Laptele uman matur

Cazeina umană:
 sintetizată de glanda mamară din acizii aminaţi din
sânge
 trei fracţiuni (alfa, beta şi kappa),
 kappa - cazeina are rol în colonizarea cu Bacilus
Bifidus a intestinului sugarului alimentat natural.
 Laptele uman matur

Proteinele din lactoser:

 Alfalactalbumina - conţine lactosintetaza, enzimă
implicată în sinteza lactozei;
 Lactoferina
 glicoproteină capabilă să fixeze reversibil fierul →
absorbţia Fe din lapte la nivelul intestinului şi
stomacului.
 chelator de fier → acţiune bacteriostatică.
 factor suplimentar de protecţie al intestinului faţă de
agenţii patogeni, alături de IgAs, lizozim şi
Lactobacilus bifidus.
 Laptele uman matur

Proteinele din lactoser:

 Betalactoglobulina este absentă → laptele uman este
nealergizant.
 Albuminele serice → rol de liganzi pentru folaţi, vit.
B12, tirozină, zinc.
 Imunoglobulinele: IgAs
 aglutinează antigenii de origine alimentară,
virusurile şi enterotoxinele bacteriilor, blocând
aderarea lor la suprafeţele epiteliale,
conţin Ac anti E. coli, Shigella, Salmonella,
Klebsiella, Coxackie, Echo, virus poliomielitic,
virus hepatitic B şi virus rujeolic.
 Laptele uman matur
Ig G şi Ig M:
 în cantităţi mici în lapte,
 nu diferă structural de Ig serice.

Enzimele laptelui uman - rol în:

 digestia componentelor laptelui
 apărarea antiinfecţioasă.

Lizozimul:
contribuie la liza unor germeni intestinali,
potenţează formarea anticorpilor.
 Laptele uman matur - Enzimele laptelui
uman
Lipazele au rol în digestia trigliceridelor laptelui uman.

Alfaamilaza:
catalizează hidroliza amidonului în maltoză,
compensează deficitul amilazei pancreatice şi
intestinale la sugar.

Proteazele şi inhibitorii proteazelor:

cantitate mai mare comparativ cu laptele de vacă,
catalizează hidroliza proteinelor.
 Laptele uman matur

Aminoacizi liberi:
taurina - rol în resorbţia lipidelor şi dezvoltarea
creierului.

Proteinele laptelui uman sunt absorbite şi utilizate de

către sugar cu un randament optim.
Nici un procedeu fizic sau chimic nu permite obţinerea
unor proteine similare cu cele din laptele uman.
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 Laptele uman matur

Glucidele - 70 g/l:
 lactoză (beta lactoză - 60 g/l) - sursă de galactoză
(în compoziţia cerebrozidelor creierului);
 oligozaharide (10 g/l) - rol în apărarea antiinfecţioasă
nespecifică (favorizează colonizarea intestinului cu
Lactobacilus bifidus).
 Laptele uman matur

Lactobacilus bifidus – roluri:

 determină acidifierea mediului intestinal → inhibă
creşterea germenilor patogeni,
 antianemic şi antirahitic (favorizează absorbţia de Fe,
Ca, vit. D şi lipide),
 sinteza vitaminelor B şi K.
 Laptele uman matur

Lipidele: 36 - 40 g/l

 acizi graşi (AG) mono şi polinesaturaţi (acid oleic,

palmitoleic şi linoleic):
 peste 1/2 din totalul AG din l.u.
 rol în maturarea SNC în perioada neonatală

 trigliceride - raport egal între AG nesaturaţi şi

saturaţi.
 Laptele uman matur

Colesterolul şi lecitina:
 cantităţi mai mari în l.u. decât în l.v.

Prezenţa lipazei în laptele uman:

 facilitează hidrolizarea lipidelor
 favorizează eliberarea de AG rapid utilizabili pentru
metabolismul energetic.
 Laptele uman matur
Sărurile minerale şi oligoelementele:
 conţinut de 4 ori mai scăzut comparativ cu l.v., puţin
influenţat de aportul alimentar matern, el fiind asigurat
de depozitele materne.
Astfel, dacă fosforul şi calciul sunt insuficiente în dieta
mamei, ele sunt obţinute prin mobilizarea din depozitele
osoase ale acesteia.
 Laptele uman matur

Sodiu: cantitate scăzută → este evitată suprasolicitarea

funcţiei renale.

Calciu de 4 ori mai puţin şi fosfor de 6-7 ori mai puţin

decât l.v., dar raportul Ca : P = 2 : 1 este favorabil
pentru buna lor utilizare.

Fierul:
 cantitate de două ori mai mare în l.u.,
 absorbţia intestinală şi încorporarea în molecula de
Hb sunt net superioare la sugarul alimentat natural.
 Laptele uman matur

Vitaminele:
 liposolubile (A, D, E, K)
 hidrosolubile (C, acid folic, complexul vit. B)

 proporţii variabile, în raport cu aportul alimentar.

 o dietă echilibrată a mamei asigură aportul adecvat
al acestor vitamine, cu excepţia vitaminei D.
 Laptele uman matur

Cantitatea de vitamină D din laptele uman nu asigură

necesităţile sugarului chiar în condiţiile unei expuneri
solare corecte, dar este mai mare comparativ cu cea din
laptele de vacă, ceea ce explică incidenţa mai mică a
rahitismului la sugarul alimentat natural.

Valoarea energetică a l.u. matur = 65-68 kcal/100ml.

ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 Factorii laptelui uman

1. Factorii de protecţie antiinfecţioasă:

 imunologici
 biologici
 asigură protecţia faţă de agenţii infecţioşi din mediul
înconjurător până ce sugarul îşi dezvoltă imunitatea
proprie.
 sugari alimentaţi natural versus sugari alimentaţi
artificial:
 rată scăzută de spitalizare,
 incidenţă scăzută a infecţiilor respiratorii, a
diareei, a rash-urilor etc.
 Factorii laptelui uman
Factorii de protecţie antiinfecţioasă
Factorii celulari (macrofage, PMN, Ly B şi T):
 rol antiinfecţios la nivelul glandei mamare materne
şi tractului digestiv al sugarului (protejează faţă de
enterocolita ulceronecrotică).

Imunoglobulinele – IgAs:
 rol opsonizant,
 mobilizează şi aglutinează bacteriile, virusurile şi
antigenii de origine alimentară,
 stimulează formarea IgA în Ly mucoasei intestinale
a sugarului.
 Factorii laptelui uman
Factorii de protecţie antiinfecţioasă
 Lactoferina – rol bacteriostatic.

 Lizozimul – rol antimicrobian în asociere cu

complementul şi IgAs, cărora le potenţează acţiunea.

 Lactoperoxidaza – acţiune bactericidă împotriva

unor germeni ca: Pseudomonas, E.coli, Salmonella,
Streptococcus.
 Factorii laptelui uman
Factorii de protecţie antiinfecţioasă
 Mucina – împiedică aderenţa germenilor şi a
rotavirusurilor de suprafaţa intestinului.

 Fracţiunile C3 şi C4 ale complementului – rol în

chemotactismul fagocitelor şi în înglobarea
intracelulară a particulelor.

 Factorii bifidogeni (glicoproteine şi oligozaharide) -

rol în promovarea creşterii Lactobacilus bifidus în
intestinul sugarului alimentat natural.
 Factorii laptelui uman

2. Factorii modulatori ai creşterii:

stimulează creşterea glandei mamare,
acţionează asupra unor organe ale sugarului.

 Factorul epidermic de creştere (Epidermal Growth

Factor – EGF) şi factorul de creştere insulin-like
(Insulin–like Growth Factor: IGF-1) - rol în
maturarea tractului gastro- intestinal.
 Factorii laptelui uman
Factorii modulatori ai creşterii
 Factorul de creştere nervoasă – esenţial pentru
dezvoltarea neuronilor simpatici şi a celulelor
senzoriale.

 Factorul de stimulare a limfocitelor B – rol în

proliferarea Ly B şi producerea de imunoglobuline.

 Taurina – ameliorează absorbţia lipidelor şi

favorizează colonizarea intestinului cu Lactobacilus
bifidus.
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 Alte calităţi ale laptelui uman

 este întotdeauna proaspăt şi la îndemână (imediat

accesibil);
 nu implică pregătiri speciale (este obligatorie igiena
sânului);
 are temperatura ideală;
 este aseptic;
 nu determină alergie sau intoleranţă;
 are o distribuţie energetică optimă, totalul energetic
fiind furnizat de lipide (55%), glucide (38%) şi proteine
(7%).
 EVOLUŢIA SECREŢIEI LACTATE

“Furia laptelui” = transformarea colostrului în l.u. de

tranziţie şi apoi în l.u. matur.

Manifestări clinice:
 turgescenţa glandelor mamare ± durere, hipertermie
locală,
 febră, cefalee, tahicardie.

Paraclinic: leucocitoză cu limfocitoză şi eozinofilie.

 EVOLUŢIA SECREŢIEI LACTATE

“Psihoza de lactaţie” = modificări ale stării psihice ce pot

ajunge până la stări maniaco - depresive.

 aceste fenomene dispar spontan în majoritatea

cazurilor.
 rareori se impune internarea mamelor în spitale de
psihiatrie.
 EVOLUŢIA SECREŢIEI LACTATE

Maximum de intensitate a secreţiei lactate:

 între a 15-a zi şi 3 luni după naştere;
 poate dura un an sau mai mult dacă este stimulată prin
supt sau stoarcerea sânului.

Compoziţia laptelui uman prezintă variaţii:

 după etapele lactaţiei,
 după timpul zilei (variaţii diurne/nocturne),
 de la un sân la altul,
 la acelaşi sân de-a lungul mesei.
 EVOLUŢIA SECREŢIEI LACTATE

La aceeaşi masă laptele de la sfârşitul prânzului

(„hindmilk”) este mai bogat în lipide şi proteine decât
cel de la începutul prânzului („foremilk”), deci este mai
săţios şi mai hrănitor.

Administrarea numai de l.u. după vârsta de 6 luni nu

este suficientă calitativ şi cantitativ pentru dezvoltarea
sugarului.
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
SECREŢIA LACTATĂ
 vârsta: femei tinere → secreţie lactată mai abundentă;
 paritatea: la primipare secreţia lactată se instalează cu
o întârziere de câteva zile;
 felul naşterii: intervenţiile la naştere (cezariene,
forceps, perineorafii) prin traumatisme şi regim
alimentar postoperator constituie factori inhibitori ai
secreţiei lactate;
 alimentaţia, repaosul, efortul fizic gradat şi mai ales
factorul psihic contribuie la menţinerea unei secreţii
lactate satisfăcătoare;
 SECREŢIA LACTATĂ

Stimularea secreţiei lactate:

 supt,
 storsul glandei mamare,
 asigurarea confortului psihic al mamei.

Agalactia: extrem de rară.

Hipogalactia: mai frecventă la primipare, la
intelectuale, la femeile care nu respectă repaosul.
Scurgerea spontană a secreţiei lactate: poate fi un
semn de hipogalactie.
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE

1. Avantajele pentru copil:

 creştere şi dezvoltare fizică optimă – l.u. are toate

principiile nutritive necesare, în cantităţi şi proporţii
ideale pentru nevoile copilului şi o
biodisponibilitate maximă;

 legătură afectivă copil - mamă trainică şi durabilă,

cu consecinţe pe termen lung asupra sănătăţii
psihice a copilului.
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE
Avantajele pentru copil
 morbiditate scăzută prin:
 riscuri incomparabil mai mici de malnutriţie, boli
diareice acute, parazitoze intestinale, afecţiuni
dentare (carii, malocluzii, parodontoze);
 incidenţă cu peste 50% mai redusă a proceselor
maligne în perioada 0-16 ani;
 patologie respiratorie şi ORL mai rară şi mai puţin
gravă;
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE
Avantajele pentru copil
 morbiditate scăzută prin:
 astm bronşic şi diverse manifestări alergice mult mai
rare şi cu forme mai uşoare;
 risc de diabet zaharat şi de moarte subită la sugar de
2-3 ori mai mic;
 ITU de 5 ori mai rare în primele 6 luni de viaţă;
 rol protector faţă de HTA şi ateromatoză.
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE

2. Avantajele pentru mamă:

 afectiv (psiho-emoţional):
 contactul fizic nemijlocit („skin to skin”) mamă –
copil → reacţii emoţionale pozitive → ↓ riscul de abuz,
neglijare sau maltratare a copilului şi ↓ riscul stărilor
depresive postpartum;
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE
Avantajele pentru mamă
 contraceptiv → spaţierea sarcinilor → efecte benefice
asupra sănătăţii reproductive a mamei;

 scade riscul cancerului de sân, de ovar;

 osteoporoza are o incidenţă mai mică dacă alăptarea a

durat mai mult de 9 luni.
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE

3. Avantajele pentru familie:

 sugarul alimentat natural se dezvoltă armonios,

reprezentând astfel un liant afectiv pentru familie;

 economice – se evită costurile mari, grijile şi

pierderea timpului pentru prepararea laptelui, se
economisesc energia termică, detergenţii etc.
 AVANTAJELE ALIMENTAŢIEI
NATURALE
Avantajele pentru familie

mai puţine îmbolnăviri → mai puţine vizite la medic,

mai puţine tratamente;

 confort crescut – nu mai sunt necesare deplasări

pentru procurare, manevre de pregătire, sterilizare,
riscuri de contaminare, etc.
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Regurgitarea:
 apare la sfârşitul mesei, în momentul eructării,
 nu trebuie confundată cu vărsătura,
 cantitatea de lapte eliminată este mică, fără jet şi nu
influenţează curba ponderală,
 nu apare în timpul somnului,
 este izolată, tranzitorie, fără simptome concomitente,
 se remit spontan în al 2-lea semestru de viaţă.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Diareea (post)prandială = diaree motrice, sindrom de

colon iritabil al n.n. şi sugarului mic alimentaţi natural.
 nu este o gastroenterită;
 emisie de scaune semilichide, galbene, acide, în
timpul suptului sau imediat după alimentaţiei, adesea
însoţite de ţipete, agitaţie;
 poate determina apariţia eritemului fesier;
 curba ponderală se menţine ascendentă;
 starea generală este bună.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Diareea (post)prandială:
 sursă de nelinişte pentru mamă şi familie →
consultaţii medicale, tratament antibiotic inutil;
 alimentaţia naturală nu va fi întreruptă;
 se poate recomanda administrarea de calciu carbonic,
0,5 – 1g/zi, înainte de a se administra laptele.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Icterul:

 formă precoce („brest-feeding early onset jaundice”)

- apare în prima săptămână de viaţă

 formă cu debut tardiv - începe către sfârşitul primei

săptămâni de viaţă
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Icterul cu debut precoce:
aport ↓ de lapte → inaniţie relativă → ↑ bilirubina

Prevenirea accentuării icterului fiziologic:

 alăptarea la sân, precoce şi frecventă;
 suplimentarea temporară a alimentaţiei cu o formulă
de lapte.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Icterul cu debut tardiv:
 a 4-a – a 7-a zi de viaţă, cu maxim în a 3-a săptămână
şi persistenţă până la 10 săptămâni;
 hiperbilirubinemie neconjugată (BI),
 absenţa altor semne de boală.
Test diagnostic şi terapeutic:
 valorile BI ↓ rapid, în câteva zile, dacă se întrerupe
alimentaţia cu l.u. şi ↑ la reluarea acesteia.
Se recomandă continuarea alimentaţiei naturale ±
fenobarbital câteva zile.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Hipogalactia maternă:
 rareori primară,
 frecvent secundară, legată de starea fizică, psihică, de
dieta mamei şi de o tehnică alimentară deficitară.

Copilul nu creşte în greutate, este agitat (înfometat), are

scaune rare şi închise la culoare, apoi devine somnolent
şi prezintă semne de deshidratare.
 INCIDENTE ŞI COMPLICAŢII ÎN
ALIMENTAŢIA NATURALĂ

Mastita şi abcesul sânului:

 consecinţa stazei lactate şi a ragadelor mamare,
apărute ca urmare a suptului inadecvat.
 OBSTACOLE ÎN ALIMENTAŢIA
NATURALĂ
Din partea copilului:
 malformaţii ale cavităţii bucale (buza de iepure, gura
de lup, retrognatismul);
 infecţii (rinite, otite, pneumopatii);
 boli neurologice (hemoragii meningocerebrale,
meningite, encefalite);
 OBSTACOLE ÎN ALIMENTAŢIA
NATURALĂ
Din partea copilului:
 prematuritate;
 boala hemolitică a nou-născutului;
 ictere;
 vărsături.
 OBSTACOLE ÎN ALIMENTAŢIA
NATURALĂ
Din partea mamei:
 furia laptelui;
 hipogalactia temporară a primiparelor;
 mameloane ombilicate;
 ragade mamelonare;
 limfangite, mastite;
 Contraindicaţii permanente

Cauze materne:
 maladii viscerale evolutive grave: TBC, hepatită,
SIDA, malarie, septicemii, neoplazii/tratament cu
citostatice, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală;
 boli neuropshice: tulburări psihice grave/psihoza de
lactaţie, scleroza în plăci, epilepsie/tratament cu
anticonvulsivante;
 alte situaţii/boli: diabet zaharat, o nouă sarcină cu
vârsta > 20 săptamâni.
 Contraindicaţii permanente

Cauze legate de copil (rare, unele chiar excepţionale):

 galactozemie congenitală;
 intoleranţă ereditară/primară la lactoză;
 fenilcetonurie.
Suplimentări necesare în alimentaţia naturală
La copil:
 Vitamina D (profilaxia rahitismului)
 Fier (preparate orale):
 sugarii născuţi la termen:
 1 - 2 mg Fe elemental/kgcorp/zi de la vârsta de 5 - 6
luni, timp de 3 luni.
 prematurii:
 2 – 2,5 mg Fe elemental/kgcorp/zi, de la 1 ½ - 3 luni
până la vârsta de 1 an.
Administrarea injectabilă a fierului este contraindicată.
Suplimentări necesare în alimentaţia naturală

La copil:
În general, în alimentaţia naturală, nu este necesar un
aport hidric suplimentar (apă/ceai, suc de fructe, etc.),
mai ales la nou născut şi sugarul mic.

Sugarul născut la termen, sănătos, cu o curbă ponderală

constant ascendentă nu are nevoie de nimic altceva
decât de lapte uman.
Suplimentări necesare în alimentaţia naturală

La mamă - pentru lactaţie:

 aport caloric suplimentar,
 evitarea consumului de alcool,
 evitarea alimentelor puternic mirositoare (ceapă,
usturoi, condimente) şi a celor bogate în celuloză
(mazăre, fasole, varză) care pot da diaree la copil,
 evitarea conservelor.
Suplimentări necesare în alimentaţia naturală

Mamele vegetariene:
 vor consuma lapte zilnic
 vor suplimenta dieta cu vitamina B12 care se găseşte
aproape exclusiv în produsele animale.
 ÎNŢĂRCAREA

 Se va face cât mai târziu posibil.

 Sunt considerabile avantajele oferirii fie şi a unor

cantităţi mici de l.u. până la vârsta de 1an, 1 ½ , chiar 2
ani.
ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ
 ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Definiţie: Alimentaţia artificială este alimentaţia

copilului în primele 4 luni de viaţă cu un alt lapte decât
laptele uman.

 Se recomandă utilizarea preparatelor industriale din

lapte de vacă (l.v.) deoarece prin prelucrare acestea tind
să fie cât mai apropiate de l.u.
 Se va recurge la administrarea l.v. doar atunci când
este absolut imposibilă folosirea formulelor de lapte.
 Compoziţia laptelui de vacă

Proteinele: 32 - 34 g/l
 cazeina - 28 g (l.v. este un lapte de tip cazeinos)
 proteinele din lactoser (lactalbumina şi
lactoglobuluina): 4-6 g.

β-lactoglobulina este puternic antigenică/alergizantă.

Cazeina l.v. precipită în stomacul sugarului în cheaguri
mari, greu digerabile → intervale mai mari de timp între
prânzuri.
 Compoziţia laptelui de vacă

Glucidele: 48-50 g/l (versus 68-70 g/l în l.u.)

 reprezentate exclusiv de lactoză → aport mic de

galactoză → mielinizare mai lentă a SNC.

 oligozaharidele lipsesc → absenţa colonizării

intestinului sugarului alimentat artificial cu bacil
bifidus.
 Compoziţia laptelui de vacă

Lipidele: 36 g/l

 saturate, maldigeste, deficitare în acizi graşi esenţiali,

 cantitate de 5 ori mai mică de acid linoleic,

 colesterol în cantitate mai mică decât în l.u.

 Compoziţia laptelui de vacă

Sărurile minerale:
 cantitate de 4 ori mai mare decât în l.u.

 alături de conţinutul proteic ridicat → metaboliţi şi

osmolaritate ↑↑ → ↑ nevoile de apă ale sugarului.

 fosfaţi şi citraţi în cantitate ↑ → ↑ pH-ul gastric →

împiedică absorbţia şi favorizează eliminarea Ca.
 Compoziţia laptelui de vacă
Sărurile minerale
Raportul Ca/P ~ 1:
 inadecvat pentru absorbţie,
 rahitigen,
 putrefactiv (flora intestinală - E. coli)
 efort hepatic şi renal ↑ pentru eliminarea metaboliţilor.
 Compoziţia laptelui de vacă

Fierul:
 carenţa de Fe a l.v. şi absorbţia sa deficitară explică
frecvenţa anemiilor feriprive la sugarii alimentaţi cu
lapte de vacă.

Vitaminele:
 cantităţi mai reduse decât în laptele uman,
 prin fierberea laptelui o bună parte din ele se distrug.
 Dezavantajele administrării laptelui de vacă

 deficienţa de fier, prin aport/absorbţie scăzute +

pierderi intestinale (hemoragii oculte) datorate
alergenicităţii laptelui de vacă;

 deficienţe nutriţionale diverse (rahitism, ş.a.);

 deshidratarea, prin încărcare renală crescută;

 riscul crescut de a face alergie.

 ALERGIA LA PROTEINELE LAPTELUI
DE VACĂ
Definiţie: APLV = Reacţie de hipersensibilitate
generată de oricare dintre componentele proteice ale l.v.
(cel mai probabil de betalactoglobulină).

Reacţia alergică:
 imediată - mediată prin IgE,
 întârziată - mediată celular.
 ALERGIA LA PROTEINELE LAPTELUI
DE VACĂ
Manifestări clinice:
 piele (eczema sugarului, prima manifestare alergică),
 aparat digestiv (vărsături, diaree, colici, creştere
nesatisfăcătoare, RGE, constipaţie cronică),
 aparat respirator (wheezing recurent).

Sugestivă: anemia carenţială feriprivă (hemoragiile

digestive oculte).
 ALERGIA LA PROTEINELE LAPTELUI
DE VACĂ

Cel mai important test de diagnostic utilizat în practică

este cel terapeutic (la sugar investigaţiile alergologice se
realizează cu dificultate):
 scoaterea din alimentaţie a l.v. şi a derivaţilor lui →
ameliorarea simptomatologiei.

Tratamentul medicamentos nu este necesar.

Este suficientă înlocuirea l.v. cu o formulă de lapte
hipoalergenică.