Voința este o formă de autoreglare a conduitei. Este o
autoreglare conștientă pentru că în urma deliberărilor alegem în cunoștință de cauză varianta de acțiune.
Deliberare – Dezbatere; hotărâre luată în urma unei dezbateri.
Componentele voinței:
1. Scopul - anticiparea rezultatelor acțiunilor noastre
2. Obstacolul – rezultă din confruntarea dintre resursele noastre actuale și condițiile necesare atingerii scopului 3. Efortul voluntar – concentrarea, mobilizarea energiei spre depășirea obstacolului/atingerii scopului. Etape ale voinței 1.Actualizarea motivelor prin apariția impulsului și a intenției Inițierea acțiunii voluntare se poate realiza pornind de la o trebuin ță internă sau o solicitare externă, o cerință, o comandă, un îndemn, un imbold. Unele dintre acestea cer a fi satisfăcute. Pentru a nu rămâne la acest stadiu al dorinței, este nevoie să proiectăm scopul ca finalitate a acțiunii prin care motivul va fi satisfăcut. 2.Lupta motivelor – se traduc în alegerea dintre două motive. 3.Adoptarea hotărârii ca urmare a deciziei – este cea mai complexă. 4.Realizarea efectivă sau executarea hotărârii – finalizarea acțiunii voluntare impune menținerea resurselor, organizarea acestora, antrenarea cunoștințelor în vederea atingerii scopului. Este important ca voința să manifeste rigoare și coerență, să nu ne lăsăm influențați de tendințe opuse, să nu renunțăm la greu. 5. Verificarea – încheie ciclul sau poate impune revenirea la o etapă anterioară atunci când rezultatul final nu corespunde scopurilor și planurilor ini țiale. Calitățile voinței
1. Puterea voinței – este expresia energiei fizice și
nervoase investite, fermitatea, tăria de caracter, ambi ția în urmărirea scopurilor propuse. 2. Perseverența – denotă răbdare, rezistență la eșec, puterea de a reveni după eșec, urmărirea minuțioasă a planului de acțiune. 3. Curajul -implică înfruntarea riscurilor într-o manieră lucidă și asumată. Este susținut de experiența confruntării cu situații dificile, de încrederea în forțele proprii. 4. Independența – implică evaluarea autonomă a planului de acțiune, asumarea deciziilor, a riscurilor, dar și a posibilelor e șecuri. 5. Calmul în situații de incertitudine – este expresia capacității de autocontrol. Povestea broscuței – curajul de a-ți urma visul
A fost odata ca niciodata un grup de broscute care s-au hotarat sa se ia la
intrecere, asa ca si-au propus sa ajunga in varful unui turn foarte inalt. S-au adunat spectatori curiosi sa vada cursa si sa le incurajeze pe broscute, desi erau cam sceptici ca vreuna dintre broscute o sa reuseasca sa ajunga in varful turnului. Prima broscuta a inceput sa urce, iar de jos auzea „Ce obositor! Nu are cum sa reuseasca!”. Totusi broscuta a urcat pana la jumatatea turnului dupa care a abandonat. Cea de-a doua broscuta a urcat putin mai sus decat prima, dar a abandonat si ea cursa. Cea de-a treia broscuta a urcat mai sus decat celealte doua, dar dupa putin timp a abandonat si ea. In ultimul moment la turn a mai venit o broscuta vioaie care a inceput sa urce si sa urce pana a ajuns la jumatatea turnului. Cand s-a intors, toate broscutele s-au strans in jurul ei si au intrebat-o cum a reusit. Atunci, broscuta le-a facut semn ca nu aude pentru ca este surda. (Autor necunoscut) Poate si noi ar trebui sa fim uneori „surzi” la cei care incearca sa ne descurajeze, sa ne spuna ca este prea greu ca sa reusim. Poate uneori facem alegeri gresite, alterori bune pentru noi, dar curajul de a face o alegere si de a ne asuma urmarile acesteia – pozitive sau negative – este de preferat decat sa abandonam de teama ca putem esua sau mai rau, sa nu facem nicio alegere. Sa ne ascultam gandurile, instinctul, sa ne urmam visurile, sa avem curajul de a face alegeri, de a ne invinge temerile, altfel toata viata ne vom intreba „ce-ar fi fost daca as fi incercat sa ajung in varful turnului?”.
Este o metafora pe care o putem analiza dupa valorile, convingerile si deschiderea noastra.