Pecunia non olet

După domnia lui Nero și a urmașilor acestuia, împaratul

Vespasian a găsit vistieria goală. Astfel, Vespasian nu s-a dat
în lături de la nimic pentru a strînge bani.  Printre taxele pe
care le-a pus, a fost și una pentru utilizarea closetelor
publice.  Într-o zi, fiul sau Titus (viitorul imparat) i-a spus ca
poporul rîde și bîrfește fiindcă se scot bani dintr-o
asemenea sursa. La auzul acestor vorbe, Vespasian i-a pus
o monedă sub nas spunîndu-i: “Pecunia non olet”, adică
“uite, banul nu are miros”.
Prin această expresie sunt ridiculizași oamenii care
folosesc mijloace necinstite pentru a cîștiga bani sau pentru
a parveni.
 Auri sacra fames

• „Auri sacra fames” din lat. : „Blestemata sete de aur” .

• Regele Priam al Troiei încredinţase pe fiul lui cel mic Polidor,
împreună cu o parte însemnată din tezaur, pe care a vrut s-o
pună la adăpost, lui Polymnestor, regele Traciei. Mînat de
lăcomie și ca să poată pune mîna pe bani, acesta l-a ucis pe
Polydorus și l-a aruncat în mare “Blestemata foame de aur, la
cate nu inpingi tu pe oameni!” Cu aceste cuvinte Vergiliu in
opera sa Eneida infierează pe cei lacomi de avere, pe cei care în
goana lor aprigă după bogatie, se abat de la morală, calcă-n
picioare virtuti, sentimente, făgăduieli, drepturi sfinte. Graiul
nostru a ceat pentru “Auri sacra fames” un echivalent foarte
plastic ”Banul este ochiul dracului”.
 Ad Calendas Graecas

• ”Calendae”, era în Roma antică, numele generic

pentru prima zi a fiecărei luni, stabilită pentru
datornicii care trebuiau să plătească impozitele către
stat sau alte datorii. Cum în Grecia antică nu exista
acest obicei, rău - platnicii, ziceau în derâdere că vor
plăti la calendele greceşti, adică niciodată, expresie
atribuită împaratului roman Augustus care obișnuia
să dea acest răspuns creditorilor săi.
• Aceeași semnificație o au expresiile: "la Sfântul
așteaptă", "când o face plopul pere şi răchita
micşunele","la paştele cailor"ș.a.
 Tabula rasa

„Tabula rasa ”(lat.) - Tablă ștearsă - în antichitate,

romanii scriau pe tăblițe cerate, bucăți de scândură
de brad acoperite cu un strat de ceară, pe care le
puteau șterge. Expresia a fost pusă în circulație de
filosoful John Locke, care considera că mintea
noului-născut este tabula rasa - o foaie alba pe care
se imprimă cunoștintele prin educatie și contact cu
semenii. În sens actual, expresia semnifică ștergerea
cu buretele a trecutului pentru a o putea lua de la
capat.