LIMBAJ ŞI POLITICĂ.

ANALIZA
DISCURSULUI POLITIC

Retorică şi argumentare în
discursul politic
 1. Părţile retoricii

• Inventio
• Dispositio
• Elocutio
• Memoria
• Actio (pronuntiatio)
 2. Genurile retorice
Deliberativ (politic)
– Valori: util/nociv
– Acte: sfat/avertisment
– Orientare: viitor
Judiciar
– Valori: adevărat/fals
– Acte: apărare/acuzare
– Orientare: trecut
Epidictic (demonstrativ)
– Valori: bun/rău
– Acte: elogiu/blam
– Orientare: prezent
• (a) Salariile profesorilor sunt (prea) mici.
• (b) Nu e bine că salariile profesorilor sunt
mici.
• (a) Să mărim salariile profesorilor.

(se implică reciproc)

3. Demonstraţie / Argumentare
(persuasiune)
• Adevăr // Opinie
• Silogism // Entimemă (2)
 exemple
• (a) Triunghiul are trei laturi.
• (b) Oamenii sunt muritori.
• (c) Fumatul e nociv.
• (d) Imigraţia sporeşte criminalitatea.
• (e) Românii sunt leneşi.
• (f) Cititul e nociv.
 4. Silogism
• 1. Toţi oamenii sunt muritori. • 3. Toate acţiunile au un scop.
• Socrate este om. • Domnul Ionescu a acţionat.
• Socrate este muritor. • Acţiunea domnului Ionescu are un
____________________ scop.
• 2. Unele pisici sunt negre. __________________
• Toate pisicile sunt mamifere. • 4. […]
• Unele mamifere sunt negre. • Domnul X este cel mai bun.
• Trebuie să-l votezi!

- general/particular
- afirmativ/negativ
- adevărat/fals
- corect/incorect
 5. Istoric
• - retorica Antichităţii (Aristotel)
• - retorica Evului Mediu (scolastica) şi a Renaşterii
• - “Noua retorică” – Ch. Perelman, L. Olbrechts-Tyteca
1958
• - St. Toulmin, The Uses of Argument, 1958
• - pragmadialectica argumentării (şcoala olandeză – F.
Eemeren, R. Grootendorst
• - lingvistica argumentării (şcoala franceză – O. Ducrot)
6. Structura argumentării
(Toulmin)
• Toulmin, Stephen,
The Uses of
Argument,
Cambridge:
Cambridge University
Press, 1958
• Date (dovezi)
• Aserţiune (teză, concluzie, opinie)
• Regula generală (Justificarea)

– Bază
– Respingere / rezervă
– Calificator modal
 exemplu
Am obţinut ______[deci]___[desigur]_ suntem cei mai
70% din voturi I buni
I
I \
[pentru că] [deşi] adversarii
I noştri o neagă
I
alegătorii ii votează pe cei mai buni
[pentru că]
oamenii sunt fiinţe raţionale
 7.Mijloace persuasive
• ETHOS
• PATHOS
• LOGOS
 8. Acordul preliminar cu
Destinatarul
- distanţa dintre universurile cognitive şi de
valori
• informaţii, opinii, valori
• valori declarate / operante
• ierarhia de valori
• valori in conflict
- locuri comune (topoi)
 Valori
• cinste, libertate, muncă, patriotism,
eficienţă, democraţie, solidaritate,
compasiune, succes, avere, familie,
religie, confort, divertisment, ordine,
echitate…

• libertate / ordine
• libertate de expresie / respectul valorilor religioase
• respectul sferei private / securitatea publicǎ
 II.Analiza discursului
argumentativ (persuasiv)
1. Caracterizare comunicativă
• mediu de comunicare (oral / scris),
registru stilistic, situaţie de comunicare,
autor / destinatar, scop, caracter
monologic / dialogic
 2. Tema, teza globală

• - Există? – E unică - sau multiplă, divizată etc.?

• - Este explicitată? - În ce punct(e) apare?
• - Obiectul (evaluării sau acţiunii) e ambiguu,
aproximat pe parcurs, sau definit, descris?
• - componentă: descriptivă / evaluativă /
exortativă
• Miza persuasiunii
- modificarea unei evaluări (opinii) sau acţiune?
 3. Adversarul

• - precizat sau nu, individual sau

colectiv, general ("opinia curentă"),
multiplicat, divizat...
• - gradul de prezenţă în text (ignorare /
citare amplă); evaluări directe
• - obiect sau / şi destinatar
ex.: Apel către lichele
 4. Destinatarul
explicit/implicit
restrâns/larg
multiplu
- strategii de captare
- umorul, ironia
5. Structurarea discursului

 compoziţie: incipit, final,

alternare...
 gestionarea discursului
(conectori, articulare)
 explicitarea metalingvistică a
argumentării (“anunţare”)
 Părţile discursului

• exordium
• narratio
• partitio
• confirmatio
• refutatio
• peroratio
 Incipit
• punct strategic, de orientare
• mediere exterior - interior, context – text

Structuri compoziţionale
a) prefaţarea pragmatică - anunţ - “Aş vrea să vă vorbesc”
b) secvenţă rezumativă - adesea enunţ gnomic: - datele
problemei / teza sau concluzia / regula generală / alt
element (se va vedea pe parcurs care din ele)
c) Secvenţă de orientare - introducere treptată a informaţiei
d) intrare abruptă - in medias res (exemplu sau dezbatere)
 Final

- punct strategic
 
Structuri compoziţionale
a) postfaţarea pragmatică - “Asta am avut de spus”
b) secvenţă concluzivă
c) final deschis (continuare, relativizare, punere la
îndoială....)
d) final abrupt
 Explicitarea metalingvistică
• "voi avea onoare a mă încerca să dovedesc onorabilei
Camere" (Maiorescu 44)
• "am cerut voia de a vorbi şi de a pune înaintea onor.
Camere un alt punct de vedere în cestiune" (Maiorescu
67)
• “Voiesc să dau toată tăria ce pot da argumentării mele”
(Maiorescu II, 87)
• “Poate că voi fi în stare să conving pe vreunul din dv.”
(Maiorescu II, 89)
• “Acum să explic în puţine cuvinte ce m-a făcut să
abandonez actuala direcţiune a partidului” (Delavrancea,
166)
 Argumentare şi contraargumentare

• - strategie afirmativă (susţinere) vs

strategie polemică (combatere)
• - impusă de situaţie / - opţiune liberă
• - avantaje şi dezavantaje; eficienţa

Ex: Trebuie retrase trupele din Irak.

Nu trebuie să mai avem trupe în Irak.
 Pro / Contra
+ siguranţă, forţă, + dramatism, a
autoritate; vivacitate, tensiune
---------------------------- --------------------------
- parţialitate - subiectivitate
- nesinceritate (intenţie - agresivitate
de manipulare) - negativism
 Negaţia

“Onorată adunare,
Nu dorinţa de a aduce o schimbare de persoană în
conducerea Teatrului Naţional, nu cine ştie ce duşmănie,
care nu şi-ar avea rostul şi care, declar de la început, nu
există între mine şi persoana care conduce acum Teatrul
Naţional, - persoană pe care în particular nu o cunosc, -
nici râvna de a uşura cuiva suirea scărilor Teatrului
Naţional în calitate de director şi nici, iarăşi, dorinţa de a
ocupa Adunarea, al cării timp îl ştiu cât este de preţios,
cu chestii de critică literară sau de artă generală aplicată
la teatru, niciunul din aceste motive nu m-a îndemnat să
anunţ această interpelare” (Iorga, DP, 145)
 Concesia

• Concesia • - în prim plan

• Anticiparea obiecţiei admiterea obiecţiei
(prolepsa) • - în prim plan
ignorarea obiecţiei
• - menţionare neutră a
obiecţiei

> Depăşirea obiecţiei

 Desigur, …… . Dar….
• Ce-i drept,.............. • Dar
• cu toate acestea
• Deşi • dimpotrivă
• de fapt
• Se spune că… .....
• Unii ar spune că...
 “Să admitem că, în ciuda tuturor
promisiunilor făcute de politicieni, şi în ciuda
tuturor speranţelor şi predicţiilor noastre, nu s-ar
schimba, în lunile urmatoare, nimic. Ei bine,
chiar şi în acest caz, încă am avea destule
argumente să pretindem că a avut loc o mare, o
uriaşă schimbare.”
(A. Pleşu, Dilema Nr. 202, 22-28 noiembrie 1996)
• “Mi se va zice acum că nu e o chestiune de
cumul, pentru că aceasta e tot una ca cum ar fi şi
ziarişti. Nu, domnilor, advocatul, cât ţine
instituţiunea corpului advocaţilor, este funcţionar
public” (Kogălniceanu, 57)

• “Mi se va zice apoi, domnilor, că din aceasta

am perde facultatea de drept, căci nu se vor găsi
profesori; ei bine, domnilor, ar trebui să aveţi o
opiniune foarte rea de ţara noastră ca să ziceţi că
nu se vor găsi profesori între aceste sute de tineri
cari ne vin din străinătate, cari să prefere ştiinţa
câştigului lucrativ; eu cred că se vor găsi oameni
cari vor preferi să aibă o retribuţie mai mică şi vor
ţine mai mult la profesorat” (Kogălniceanu, 57)
Variantă: toposul opoziţiei aparenţă / esenţă

“La o primă vedere, acest scenariu

conspirativ pare rodul unei imaginaţii hrănite cu
lectura unor naive romane de spionaj. Dacă
privim însă lucrurile cu atenţie, observăm că
discursul puterii posedă congruenţă.”
(Manolescu, DN 52)
 Avantaje şi dezavantaje
ale concesiei

• - manipularea
argumentelor • - risc de confuzii
adversarilor
• - efecte inverse
• - dramatizare

• - ethos al onestităţii şi
al competenţei
 6. Figuri

Interogaţia retorică Preteriţia

• - “Cum altfel decât cu ironie poţi trata pe
un om, în fond grav bolnav sub raport
moral, care crede că e destul să
murdărească pe alţii pentru a se salva • - “Vorbind de puterile şi rostul adînc al
pe sine?” (Manolescu, DN 38) măsurii, nu ne vom referi, de bună
• - “Au doară credeţi d-v. că conservatorii, seamă, la generaţiile noi, crescute într-
proprietarii teritoriali, care au făcut un alt climat sufletesc” (Ierunca, D. 73)
legea de la 1874, nu fac parte din
• - “N-am avut gînd nici într-un fel să iau
naţiune?” (Maiorescu II, 90)
cuvîntul în această chestiune, fiindcă
• - "De fapt, de ce ne mirăm că lucrurile
arată aşa? Nu este vorba în toate eu sînt unul, pot zice, din naşii acestei
acestea de o splendidă coerenţă?" legiuiri şi prin urmare aş fi vorbit în
(Liiceanu, AL 65) propria mea cauză.” (Kogălniceanu IV,
• - "Cine nu-şi aminteşte faimoasele 64)
«ctitorii» ale epocii Ceauşescu?"
(Cărtărescu, B 7)
Hiperbola
• "Dacă un amator de manele trece printr-o
pădure, toată pădurea ascultă manelele lui
preferate" (Pleşu, OP, 38)
Litota
• - “Nu în ultimul rând, neclarităţile sau jumătăţile
de măsură din informaţia asupra lunilor de după
revoluţie reprezintă una din cauzele
evenimentelor recente.” (Manolescu, DN 41)
 Repetiţia
• - “Dar mă aşteptam ca dintre aleşii Colegiului al III-lea,
cari sânt aleşi în cea mai mare parte supt anumite
presiuni, mă aşteptam ca măcar dintre cei cari poartă
cinstitul port ţărănesc, ce trebuie să ascundă o
cuviincioasă inimă de ţăran şi iubire pentru clasa din
care face parte purtătorul lui, mă aşteptam ca dintre
deputaţii aceştia să se ivească o mişcare de simpatie
pentru amnistie, o mişcare de simpatie faţă de reformele
agrare, o mişcare de simpatie pentru aceia care vin să
propună cercetare împotriva acelora cari săvârşiseră
crime în contra ţăranilor.” (Iorga DP 40)
 Dialogism – dramatizare:

• - “Dacă erau de seriat aspiraţiile noastre, nu mă

ascund: întîi alergam spre Basarabia şi mai pe
urmă spre Ardeal. Pentru ce?” (Marghiloman,
DOR 138)

• - “Dar a ne uni asupra unui principiu este

posibil? Da.” (Boerescu, DOR 26)
 7. Toposuri

• Cantitate, calitate, ordine etc.

 8. Umor, ironie
• Teoriile umorului - orientate către mecanismele cognitive (teoria
incongruenţei, a contrastelor, disocierea scenariilor) şi care încearcă să
stabilească în primul rând cauzele şi efectele antropologice-psihologice ale
umorului (ca formă de relaxare a unei tensiuni sau ca mecanism de
agresare sublimat simbolic).
• Funcţionarea în interacţiunea socială se bazează mai ales pe opoziţia
dintre un umor de includere şi unul de excludere.
Componente ale actului de umor
• mecanismul cognitiv - intelectual (surprinderea incongruenţelor,
a contrastului, a efectului de surpriză); b) valorile implicate; c)
asocierile afe

Criteriile care pot conduce la o evaluare a umorului:

• a) distanţa dintre scenarii, originalitatea asocierii;
• b) caracterul brusc al juxtapunerii/suprapunerii (concizia);
• c) reliefarea prin insistenţă, consolidarea opoziţiei;
• d) coerenţa locală a scenariilor (gradul de suprapunere);
• e) coerenţa globală a secvenţei (sensul global, motivaţia);
• f) multiplicarea scenariilor/a perspectivelor; gradul de sofisticare
(elaborare).