Efectele comunicării

politice

PERSUASIUNE, MANIPULARE, PROPAGANDĂ

 Comunicarea politică

 Este o formă a comunicării prin intermediul căreia

se transmit intenționat și direcționat mesaje având con ținut politic, mesaje
transmise prin intermediul mass-media sau prin alte instrumente și
actiuni,
 transfer si contratransfer informațional care se realizeaza într-un câmp sau
într-un spațiu de acțiune bine definit, într-o anumita perioadă de timp,
 folosindu-se tehnici si metode de formare a imaginilor actorilor politici
specifice publicității și
 care are drept scop principal realizarea unei legături pe cât posibil pozitive
între actorii politici si opinia publică si invers.
 Flaviu Călin Rus
 Definirea comunicarii politice

 perspectiva comportamentalista
 "Comunicam pentru a influenta, pentru a produce un efect în concordata cu intentiile
noastre" (pag 33), D.K. Berlo. 
 H. Eulau, S.J. Eldersveld si M. Janowitz, politologi dar care aveau la baza teoriile
behavioriste, "imagineaza comunicarea drept unul dintre cele trei «procese (cu liderul
si cu structurile de grup) prin care influentele politice sunt mobilizate si transmise între
institutiile guvernamentale si comportamentul electoral»" 
 perspectiva structuro-functionalista
 Almond vede comunicarea ca pe "elementul dinamic al sistemului politic, de care
depind alte procese, precum socializarea, atragerea, participarea".
 Definirea comunicarii politice
 Perspectiva interactionista
 Comunicarea politica este, pentru D.Wolton, "un spatiu în care se
relationeaza discursurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea
de a se exprima în mod public asupra politicii:
 oamenii politici,
 jurnalisti si
 opinia publica prin intermediul sondajelor de opinie".
 Roland Cayrol în Noua comunicare politica, vedea procesul comunicarii politice ca
un rezultat al conlucrarii dintre "televiziune, sondajele si publicitatea" (apud
Thoveron pag 11), rezultând cea ce el numeste sfânta treime.
 Gabriel Thoveron în lucrarea Comunicarea politica azi, mai adauga un element,
acela fiind americanizarea, rezultând o cvadratura.
 abordarea dialogica
 Comunicarea politica -o relatie de persuasiune între interlocutori, un
proces de influentare si intentionalitate.
Caracteristici ale comunicării politice

 Comunicarea politică are urmatoarele elemente distinctive:

 o rețea de interacțiuni (vizează instituții si actori cu resurse,
proiecte si legitimități diferite);
 dimensiunea reprezentativă( negociază construcția agendei
publice)
 ritualizarea, (este un rezultat al interacțiunii dintre actori sociali
diferiți,este conventională ) 
 rolul mass-media, (o conditie intrinseca a oricărei actiuni de
comunicare politică, asigură vizibilitate, mediază interactiunea dintre
participanti)
 o practică democratică (este si un mijloc de implementare a unor
practici sociale). Camelia Beciu
 Reguli ale comunicarii politice
 Comunicarea politica "include procedurile si acțiunile prin care
este folosită si organizată informația politică". 
 Reguli de baza ale comunicarii politice (Andrei Stoiciu) :
 pastrarea coerentei (succesiunea elementelor trebuie sa fie
logica, eliminarea contradictiilor la nivel intern sau extern),
 adaptarea campaniei la timpul prezent (adaptare la
realitatea socială, economică, politică si culturală a
societătii), 
 identificarea minimală (apartenenta la un grup si
diferentierea în cadrul aceluiasi grup),
 coordonarea maximă(etapizarea procesului comunicarii
politice precum si respectarea termenilor limită).
Dimensiuni ale comunicării politice
 dimensiunea pragmatică,

Perspectiva practică a comunicării "poate fi concepută ca o reprezentare a politicului, definit ca spațiu social al

tensiunii dintre cooperare si conflict". Interactiunea este realizată prin persuasiune, convingere, seductie, informare,

condamnare, negociere sau dominare.

 dimensiunea simbolică

Simbolurile sunt ceea ce folosesc oamenii pentru a da un sens experientei lor. "a simboliza înseamna a reprezenta

realul si a stabilii un raport de semnificatie între lucruri" . Pentru a realiza acest lucru, omul se foloseste de limbaj

dar si de rituri sau ritualuri. Semnele care sunt folosite nu doar în comunicarea politica, dar si în alte forme ale

comunicarii umane se regasesc în coduri.

 dimensiunea structurală

Dimensiunea structurala face trimitere la caile prin care avansează comunicarea politică. Acestea pot fi canale,

retele și media prin intermediul cărora se deruleaza fluxul comunicării.

 PERSUASIUNEA
 Persuasiunea este un set de strategii ce are ca unic scop
convingerea grupului tinta.
  "o comunicare prin care se intentioneaza sa se influenteze
alegerea" (apud Larson).
 “...bazându-se pe credibilitatea sursei (ethos), pe apelul emotional
(pathos), sau pe cel logic (logos) ori pe o combinatie a acestora,”
considera Aristotel .
 "o încercare constienta de a schimba gândurile si actiunile,
manipulând motivatiile oamenilor în raport cu telurile
predeterminate“ W. Brembeck si W. Howell
 "persuasiunea este crearea împreuna a unei stari de identificare
între sursa si receptor, ca urmare a utilizarii simbolurilor"  Larson
Caracteristici ale persuasiunii

 Acțiunea persuasivă se desfășoară înăuntrul unui act de comunicare autentic propus de E și

acceptat ca atare de de R
 Mesajul este generat de intenția E de a propune și a promova inaintea R o idee?opinie/atitudine
 Obiectivul este de a genera o atitudine favorabilă a R în raport cu ipoteza avansată, de a îndemna
spre un comportament prevăzut ca dezirabil de către E și asumat ca dezirabil de către R
 Intențiile E sunt transparente și sunt cuprinse explicit și implicit în interiorul mesajului
 Mesajul este structurat în mod deliberat pe două planuri: rațional și cel emoțional, care
contribuie la cizelarea relației cu R.Un mesaj care nu exploatează ambele planuri nu este
persuasiv.
 Mesajul este receptat cu spirit critic9cu discernământ):modificarea atitudini șsau a
comortamentului se va produce după ce R a asumat pe deplin sau cu amendamente poziția E
 Rezultatul persuasiunii este în beneficiul ambelor părți implicate.
 Propaganda
 Propaganda "reprezinta o campanie extrem de bine organizata, cuprinzând mesaje
si indicii orchestrate atent pentru a orienta omul obisnuit catre concluzia
inevitabila" L. W. Doob

 Există trei elemente foarte importante în orice tip de propaganda:

 pastrarea secretului,

 manipularea si

 scurtcircuitarea judecatii logice, cu ajutorul argumentelor emotionale si a sugestiei.

( D. Johnson)
 Propaganda
caracteristici
 Propaganda este ideologie.

 Propaganda se folosește de mass-media(discursuri, filme documentare, programe TV, show-uri

radiofonice, postere si panouri publicitare, pliante prin posta, precum si timbrele postale, monedele, hârtia de
circulatie monetara, muzica, drama, arta, etc.) 

 Secretele propagandei (sursa comunicarii, obiectivul sursei, reversul povestii, tehnicile utilizate în
transmiterea mesajului, rezultatele propagandei. R.Taylor. Film propaganda)

 Propaganda urmărește uniformizarea. "Propaganda urmareste uniformizarea parerilor, atitudinilor si

comportamentelor receptorilor„ Larson

 Propaganda obstrucționeaza procesul gândirii. Scopul propagandei este acela de a stimula emoțiile
publicului si nu raționamentul acestora.
 Manipularea

 M. este acțiunea orientată în scopul determinării

unui actor social să gândească și să acționeze
într-un mod compațibil cu interesele
inițiatorului și nu cu interesele sale prin
utilizarea unor tehnici de persuasiune la nivel
rațional și afectiv-emoțional care distorsionează
intenționat adevărul și inoculează o percepție
falsă a realității., lăsând însă impresia libertății
de gândire și decizie.
 Tipuri de manipulare

 Manipularea emoțiilor
 Manipularea intereselor
 Manipularea contextului
 Manipularea relațiilor
 TEHNICI DE MANIPULARE

 Complimentarea;
 Parafrazarea;
 „Piciorul-în-prag”;
 „Trântitul-ușii-în-nas”;
 Intoxicării statistice;
 Tehnica întrebărilor
 Tehnica „stresării și tracasării”
 Tehnica „băiat bun-băiat rău”
 Tehnica exploatării primului impuls
 Noam Chomsky, „Zece strategii de
Manipulare” prin mass-media
 1. Strategia diversiunii
 Strategia diversiunii consista în deturnarea atenţiei publicului de la problemele
importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, printr-
un potop continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. Chomsky
analizează diferitele tehnici de spălare a creierului, pe care o îndura poporul.
 2. A cauza probleme şi, apoi, a oferi soluţii
 Această metodă se mai numeşte şi „problemă – reacţie – soluţie”. La început se
creează problema sau „situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a
publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară masurile mai dinainte stabilite
pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violenţei urbane
sau organizarea de atentate sângeroase pentru ca publicul să ceara legi
represive, în detrimentul libertăţii.
 Strategii de manipulare

 3. Strategia „în degradeu”

 Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în
„degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut
noi din 1980 până în 1990. Şomaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări,
salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi
fost aplicate în mod brutal.
 4. Strategia acţiunii cu date diferite
 O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca
„dureroasă, dar necesară”, obţinând acordul publicului în prezent pentru aplicarea ei în viitor. Este
mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că
efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui, „totul va
merge mai bine mâine”, şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta manieră lasă publicului
timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit.
 Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările
europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
 Strategii de manipulare

 5.A se adresa publicului ca unor copii mici

 Cea mai mare parte a adresărilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente,
personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic,
de 12 ani, sau un handicapat mental.
 De ce oare? „Daca ne adresam unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin
sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită
de simţ critic ca al unui copil de 12 ani”, analizează Chomsky.
 6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire
 Este o tehnica clasica pentru a opri analiza raţională şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus,
folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei,
dorinţe, spaime, pulsaţii sau comportamente.
 7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie
 A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlarea şi
robirea lui.
 Strategii de manipulare

 8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate

 A încuraja publicul să creadă ca e „bine” să fi prost, vulgar şi incult. A-l îndopa cu seriale
americane şi emisiuni de tele-realitate, nişte dobitocenii monstruoase.
 9. A înlocui revolta cu învinovăţirea
 A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei
inteligenţe insuficiente sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzătoare.
 Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează şi se învinovăţeşte,
ceea ce creează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu
exista revoluţie !
 10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi
 În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între
cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare.
