PRINCIPIILE DE

EXAMINARE, DIAGNOSTIC
ȘI TRATAMENT
ÎN
DERMATOVENEROLOGIE
 
 PLANUL LECŢIEI
 
• Metodele de examinare a bolnavului cu
maladii cutanate și venerice
 
• Metodele de diagnostic utilizate în
dermatovenerologie
 
• Principiile generale de tratament a bolilor
cutanate  
Comentați în 1-2 propoziții citatul

,,Vorba dulce
mult aduce.”
 Reamintițivă- schema
examinării bolnavului cu
maladii somatice.
 Schema de examenare a pacientului

 
 
I. DATELE DE PAŞAPORT
Numele de familie, prenumele ______
Vârsta _________ sexul
Profesiunea şi specialitatea _________ ____________
Domiciliul ___________________________
 Acuzele bolnavului
Reflectarea plângerilor bolnavului în ziua de examinare

Se descrie:
 simptomele majore(caracterizarea amănunţită a fiecărui simptom):

 timpul şi condiţiile apariţiei,

 caracterul,
 localizarea simptomului (durerea, prurit)
 iradierea durerilor, intensitatea, durata, a indica ce duce la
diminuarea sau dispariţia lor.
 III. Istoricul actualei boli
Se descrie debutul bolii şi dinamica ei la examinare.

 Debutul acut sau treptat (insidos). Cu ce simptome a început

boala şi consecutivitatea manifestării lor, rezultatele de
laborator şi instrumentale, unde şi cu ce s-a tratat bolnavul
până în prezent, şi eficacitatea tratamentului.
 perioadele de acutizare şi starea bolnavului în perioada de
remisiune.
 Starea bolnavului în timpul ultimei adresări la medic, motivele
adresarii. Cauzele internării la spital. Măsurile de tratare
efectuate la spital şi eficacitatea lor, dinamica simptomelor pe
parcursul tratamentului.
 Descrierea prescurtată a istoricului bolii asociate.
  
IV. Anamneza (istoricul) vieţii
 Date succinte biografice- unde s-a născut bolnavul, al cîtelea copil a fost înfamilie, cum a
crescut şi s-a dezvoltat. Unde şi cum a învăţat. Condiţiile de trai până în prezent.
Alimentarea (caracterizarea calitativă şi cantitativă, regularitatea, întrebuinţarea hrănii reci
(uscate), în grabă).

 Activitatea de muncă. Vârsta, condiţiile încadrării în câmpul muncii, condiţiile de muncă

(durata, nocivităţile profesionale etc, condiţiile habituale). Gradul efortului fizic,
însemnătatea muncii intelectuale. Respectarea regimului de muncă şi odihnă.

 Antecedentele personale fiziologice - perioada de începere a maturizării sexuale. La

femei: când a început prima menstruaţie, când s-au stabilit, la cîte zile se repetă, durata
cantitatea eliminărilor menstruale (abundente, insuficiente). Când s-a căsătorit. Numărul
sarcinilor, a naşterilor, a avorturilor (indicaţiile avortului), cum au decurs naşterile (la
bolnavă sau la soţia bolnavului). Când a apărut perioada de menopauză (la femei).

 Deprinderile nocive - cît şi de cînd fumează. Abuzul de băuturi spirtoase (de care în ce
cantitate, cît de des) şi folosirea substanţelor narcotice. Folosirea abundentă a lichidelor.
Alte deprinderi dăunătoare.
  
IV. Anamneza (istoricul) vieţii
 Antecendentele personale – afecţiunile şi traumele din trecut (din copilărie până în prezent). Gravitatea
evoluţiei bolilor din trecut. Evidenţierea în trecut a ulcerilor, erupţiilor, durerilor nocturne a picioarelor,
afoniei pe un timp îndelungat. Contarctul cu bolnavul de tuberculoză şi alte boli infecţioase, supartarea
sifilisului şi hepatitei. Deplasări în localităţile epidemiologic nefavorabile.

 Anamneza alergologică – nesuportarea unor medicamente, vaccine, seruri, a unor produse alimentare.
Manifestarea nesuportărilor: urticaria sau alte apariţii pe piele, prurit cutanat, edeme localizate sau difuze,
acces de astm ş.a..E necesar de a clasifica de asemenea cum suportă bolnavul contractul cu diferite substanţe
chimice, înţepături de insecte. Dacă nu se schimbă starea bolnavului în perioada de înflorire a anumitor tipuri
de plante.

 Anamneza de asigurare socială – continuitatea în muncă (generală şi fără întreruperi în legătură cu boala
respectivă) – pierderi temporare a capacităţii de muncă, confirmată prin fişa medicală în ultimile 12 luni. La
pierderea stabilă a capacităţii de muncă; cînd este confirmată de expertiza medicală, ce grad de invaliditate I
s-a determinat termenul următor al expertizei medicale. Prezenţa poliţei de asigurare medicală.

 Antecendentele eredo-colaterale – vârsta şi starea sănătăţii (sau cauza morţii) părinţilor, copiilor bolnavului
şi a altor rude apropiate (bunici, fraţi, surori). Relaţiile în famlilie.Dacă nu au suferit părinţii sau rudele
apropiate de boli venerice, psiho-neurologice, alergice,endocrine,boli ale schimbului de substanţe, alcoolism,
neoplasme, boli hemopoetice, deasemenea lezarea acelor organe şi sisteme, în care au fost depistate dereglări
patologice la bolnavul examinat.
 V. Starea prezentă a bolnavului
Inspecţia generală.

Starea generală a bolnavului: Conştiinţa bolnavului: clară,

satisfăcătoare, de gravitate medie, tulburări de comnştiinţă – stupor,
gravă. sopor, comă, delir, halucinaţii.

Expresia feţei: obişnuită, tristă,

Poziţia bolnavului: activă, pasivă, iritată, trismus, edemaţiată, ”faţa
forţată. Dacă poziţia e forţată de Hipocratică”, acromegalică, ftizică,
descris amănunţit. Corvizar, în luna plină, nefrotică,
etc.

Tipul constituţional: normostenic,

astenic, hiperstenic. Conformaţia
corpului: talia, masa corporală
bolnavului.
V. Starea prezentă a bolnavului
Inspecţia generală.

Ganglioni limfatici: submaxilari,

Capul: forma, dimensiuni
cervicali, supra-şi subclaviculari,
(microcefalee, hidrocefalee),
axilari, cubitali, inghinali. Forma,
proporţionalitatea, evidenţierea
dimensiunile, consistenţa,
punctelor dureroase prin apăsarea
suprafaţa, mobilitatea, durerea,
în regiunile
starea pielii deasupra ganglionilor.

Gîtul: proporţionalitatea, prezenţa Muşchii: gradul de dezvoltare,

sau lipsa deformaţiilor. Pulsaţia tonusul, prezenţa atrofiilor locale,
patologică a arterelor carotide. induraţii, durere în timpul palpării
Prezenţa glandei tiroide mărite Edeme:, localizarea şi răspîndirea,
(guşa), edem local. caracteristicile.

Oasele: prezenţa deformaţiilor, Articulaţiile: forma, dimensiuni,

durere la apăsare şi percuţie. schimbarea configuraţiei, edem şi
Schimbarea degetelor sub formă de hiperemia ţesuturilor ambiante,
beţişoare de tobă (degetele durere, limitarea mobilităţii,dureri
hipocratice). în momentul palpării.
•• Caracterul
Caracterul respiraţiei:
respiraţiei: murmur
murmur vezicular,
vezicular, respiraţia
respiraţia aspră,
aspră, suflul
suflul bronşic,
bronşic, respiraţia
respiraţia bronhoveticulară,
bronhoveticulară, suflul
suflul amforic,
amforic,
diminuarea
diminuarea zgomotelor
zgomotelor sau
sau lipsa
lipsa lor.
lor. Auscu
Auscu
•• Zgomotele
Zgomotele respiratorii
respiratorii supraadăugate:
supraadăugate: raluriraluri (uscate,
(uscate, umede,
umede, caracteristica),
caracteristica), crepitaţia,
crepitaţia, frotaţia
frotaţia plenrală,
plenrală, frotaţia
frotaţia plenro-
plenro- ltaţia
pericardială.
pericardială.
•• Bronhofonia
Bronhofonia –– înîn regiuni
regiuni simetrice
simetrice aleale cutiei
cutiei toracice
toracice..
••Percuţia
Percuţia comparativă:
comparativă: caracterul
caracterul sunetului
sunetului percutor
percutor pe
pe regiuni
regiuni simertice
simertice aa cutiei
cutiei toracice
toracice (clar
(clar pulmonar,
pulmonar, submat,
submat, mat,
mat, timpanic,
timpanic, sunet
sunet Percu
de
de cutie).
cutie).
ţia
ţia
••Percuţia
Percuţia topografică
topografică
•• Simetria participării în
Simetria participării în actul
actul de
de respiraţie
respiraţie ambelor
ambelor hemitoraci.
hemitoraci. Palpa
Palpa
•• Elasticitatea
Elasticitatea cutiei
cutiei toracice.
toracice.
••Evidenţierea
Evidenţierea locurilor
locurilor dureroase
dureroase..
ţia
ţia
•• Vibraţia
Vibraţia vocală
vocală pepe regiuni
regiuni simetrice
simetrice aa cutiei
cutiei toracice
toracice
•• Nasul: respiraţia nasală
Nasul: respiraţia nasală (liberă,
(liberă, îngreunată),
îngreunată), paricipare
paricipare aripilor
aripilor nasului
nasului în
în actul
actul de
de respiraţie,caracterul
respiraţie,caracterul eliminărilor
eliminărilor din
din nas
nas..
•• Vocea: neschimbată, răguşită,
Vocea: neschimbată, răguşită, afonie
afonie..
Inspec
•• Cutia
Cutia toracică
toracică :: forma,
forma, simetricitatea,
simetricitatea, retracţii,
retracţii, participare
participare uniformă
uniformă a
a ambelor
ambelor hemitorace
hemitorace în
în actul
actul de
de respiraţie
respiraţie ţia
ţia
•• Tipul
Tipul respiraţiei (toracic, abdominal,
respiraţiei (toracic, abdominal, mixt).
mixt). Ritmul,
Ritmul, amplitudinea,
amplitudinea, şişi frecvenţa
frecvenţa mişcărilor
mişcărilor respiratorii.
respiratorii.
•• Excursia
Excursia respiratorie cutiei toracice:
respiratorie aa cutiei toracice: perimetrul
perimetrul eiei în
în timpul
timpul inspiraţiei
inspiraţiei şişi expiraţiei
expiraţiei maximale
maximale..
Acuze
Acuze
•• secreţiei
secreţiei nazale,dispneia:acces
nazale,dispneia:acces de
de sufocare
sufocare tusea,
tusea, sputa
sputa dureri
dureri în
în cutia
cutia toracică.
toracică. le
le
Sistemul respirator
V. Starea prezentă a bolnavului
 Sistemul cardiovasculat

Acuzele Inspecţia Palpaţia

• Dispnee • Starea vaselor • Caracteristica

• Palpaţii sangvine ale şocului apexian
• Dureri în regiunea gîtului • Şocul cardiac
pericordiacă • Inspecţia regiunii
• Edeme precordiace
• Hemoptizie • Pulsaţii în alte
locuri
 Sistemul cardiovasculat
Percuţia
• Matitatea absolută (limita
dreaptă, stângă, superioară) a
inimii.
• Lăţimea pediculului vascular în
spaţiul intercostal doi.
• Configuraţia inimii:
• Configuraţia inimii şi a vaselor
mari pe spaţiile intercostale
Auscultaţia
• Caracteristica zgomotelor
cardiace
• Suflurile: sistolic, diastolic
(protodiastolic, mezodiastolic,
presistolic), tembrul (aspirativ,
aspru, muzical), focarul
auscultaţiei maximale,
propagarea.
 • Cavitatea bucală: mirosul,
starea mucoasei (culoarea,
umeditatea, ulceraţii, alte
(pete Filatov)).
•Scaunul
• Limba: culoarea, starea gastro-intestinală.
intestinului papilelor, umiditatea, fisuri,
• Peristaltismul ulceraţii, depuneri, saturnism. •Hemoragia: esofagiană,
Starea gingiilor: paloarea, (slăbirea ponderală):
hiperemia, saturnism, secreţia •Pierderea în greutate
purulentă.
• Auscultaţia
•Apetitul
fluctuaţie • Dinţii: patologii, proteze. abdominal.
• Abdomenul: forma şi
abdominală. Proba de greaţa, vomitări. Meteorismul
volumul în poziţia verticală şi
liber în cavitatea dispeptice: setea eructaţie,
decubit dorsal, participarea în
Evidenţierea lichidului
cutanat. Simptomele
actul de respiraţie, prezenţa abdomenului. Icterul, pruritul
colateralelor venoase,
• Percuţia.
epigastrică şi în alte zone a
profundă • Circumferinţa abdomenului •Durere în regiunea
• Palpare superficială, (la nivelul ombilicului).
Palpare Inspecţie Acuzele
Sistemul digestiv
 • Edeme: faciale, periorbitale. • Prezenţa tumefierii, hiperemiei
• Dureri în regiunea lombară, localzarea precisă, iradierea. pielii în regiunea lombară,
• Dureri în regiunea suprapubiană.
bombarea in regiunea
• Micţiunile: frecvenţa, libere sau îngreunate (jetul urinar
suprapubiană.
îngust, întrerupt), asociate de dureri, arsuri. Incontinenţa de
urină sau retenţie. • Edeme: localizarea şi
• Urina: cantitatea, culoarea . caracteristicile.

Sistemul urinar
Inspecţia
Acuzele

Percuţia
Palpaţia
• Determinarea manevrei de tapotament Pasternaţki, • Palpaţia bimanuală a rinichilor (în
bilateral. poziţia verticală şi decubit dorsal).
• Percuţia vezicii urinare. Forma, dimensiunile, consistenţa,
doloritatea, mobilitatea. Palparea
regiunii suprapubiene şi pe traectul
ureterelor.
 Sistemul hematopoetic
Acuzele
• Slăbiciune, • Starea tegumentelor şi
supraoboseală,
pierderea capacităţii de
muncă, dispnee,
palpitaţii, vertijuri,
lipotimii. Gradul febrei,
caracterul curbei termice,
prurit cutanat.
Taranspiraţii abundente.
Inapatenţa, pierderea în
greutate.
• Hemoragii cutanate
şi pe mucoasele
vizibile, hemoragii
nazale, din gingii,
gastro-intestinale,
pulmonare, renale, din
uter; condiţiile de
apariţie.
Inspecţia Palpaţia
• De indicat forma,
mucoaselor vizibile dimensiunile,
(palide, icter, diateze consistenţa,
hemoragice, caracterul mobilitatea,
şi localizarea), a sensibilitatea la
unghiilor (deformaţia, palpare a
haşurate, fragile) şi a ganglionilor
părului (fără luciu, limfatici. De descris
fragilitatea, căderea). caracterul
Starea papilelor limbii, tegumentelor cutanate
starea dinţilor. deasupra ganglionilor
Prezenţa anginei modificaţi patologic.
necrotice. • Palpaţia splinei:
dimensiunile,
doloritatea,
consistenţa, forma,
mobilitatea.
 Sistemul endocrin
Setea, poliuria, Particularităţile
Forma şi
Acuzele

Inspecţia

Palpaţie
repartizării ţesutului
prurit cutanat, adipos subcutanat dimensiunle
apetitul (tipul, simetria
exagerat, (uniform,
glandei
pierdere în neuniform); tiroide,
exagerat, diminuat).
greutate, consistenţa,
alimentaţie Retardul fizic.
Ispecţia glandei
caracterul
exagerată, suprafeţei,
tiroide, prezenţa
transpiraţii,
tremurături,
vergeturilor,
hiperpigmentaţiei,
prezenţa
miastenie. depigmentaţiei ş.a.. nodulelor,
sensibilitatea
• Carcterul glandei.
învelişului pilos
(insuficient,
hipertrihoz,
căderea părului).
 Starea neuro-psihică şi organele de
sensibilitate
Dispoziţia:
Dispoziţia: Convulsii:
Convulsii: convulsii
convulsii
echilibrată,
echilibrată, apatia,
apatia, cronice,
cronice, tremirături.
tremirături.
Conştiinţa:
Conştiinţa: clară,
clară, iritabilitatea,
iritabilitatea, Cum
Cum suportă
suportă Mişcările
Mişcările înîn membre
membre
obnubilaţie,
obnubilaţie, comă,
comă, tendinţa
tendinţa lala plîns.
plîns. variaţiile
variaţiile (hiperkineze).
(hiperkineze).
sopor,
sopor, stupor,
stupor, Somnul:
Somnul: cumcum barometrice.
barometrice. Coordonarea
Coordonarea
delirul,
delirul, halucinaţii
halucinaţii adoarme,
adoarme, somnul
somnul Slăbirea memoriei, mişcărilor.Parastezei
Slăbirea memoriei, mişcărilor.Parastezei
(ce
(ce fel).
fel). ,, anestezii,
anestezii, senzaţie
senzaţie
superficial
superficial sau
sau amnezii.
amnezii. Valuri
Valuri de
de
de
de răcire
răcire aa
Comportamentul
Comportamentul adînc,
adînc, cu
cu visuri,
visuri, se
se căldură
căldură (buferi
(buferi de
de membrelor.Determin
membrelor.Determin
social.
social. scoală
scoală odihnit
odihnit după
după căldură).
căldură). Dureri
Dureri pe
pe area
area sensibilităţii:
sensibilităţii:
Autoaprecierea
Autoaprecierea somn.
somn. Cefalee
Cefalee traiectul
traiectul tactile,
tactile, dureroase,
dureroase,
stării.
stării. Orientarea
Orientarea înîn (localizarea),
(localizarea), trunchiurilor
trunchiurilor senzaţiei
senzaţiei
spaţiu
spaţiu şi
şi timp
timp acufene,
acufene, vertije.
vertije. nervoase.
nervoase. temperaturii.
temperaturii. Starea
Starea
Comportamentul
Comportamentul văzului,
văzului, auzului,
auzului,
social.
social. mirosului.
mirosului. Vorbirea.
Vorbirea.
 Statutul dermatologic

PIELEA
PIELEA MUCOASELE
MUCOASELE ANEXELE
ANEXELE

•• Examinarea
Examinarea • Se recomandă •• Se
Se impune
impune determinarea
determinarea
sectoarelor
sectoarelor ne­
ne­ culorii
culorii tegumentelor
tegumentelor şi şi
examinarea mucoaselor
mucoaselor vizibile,
vizibile,
afectate
afectate ale
ale pielii,
pielii, erupţiilor la elasticităţii
elasticităţii şi
şi extensivităţii
extensivităţii
mucoaselor
mucoaselor şi şi lumina
lumina zilei sau pielii
pielii normale,
normale, turgorului
turgorului
muscular
muscular şi şi al
al ţesutului
ţesutului
anexelor
anexelor pielii
pielii la lumină
lumină adipos,
adipos, stării
stării glandelor
glandelor
favorizează
favorizează electrică sebacee
sebacee şişi sudoripare,
sudoripare,
unghiilor,
unghiilor, părului,
părului,
studierea
studierea puternică.
puternică. caracterului
caracterului pigmentaţiei,
pigmentaţiei,
afecţiunii
afecţiunii prezenţei
prezenţei cicatricelor,
cicatricelor,
cutanate
cutanate înîn formaţiunilor
formaţiunilor de de nevuşi
nevuşi ..
cauză.
cauză.
 Descrierea leziunilor
Leziunile pielii şi mucoaselor (status localis) se descriu
succesiv, după anumite scheme unificate.
Se recomandă a indica:
Caracteristica erupţiilor (denumirea lor, primare şi
secundare)
Originea lor inflamatorie sau neinflamatorie,
Localizarea erupţiilor cu descrierea lor detaliată, se atrage
atenţia asupra răspîndirii afecţiunii ,care pot fi strict
localizată,diseminantă,generalizată,simetrică şi asimetrică
Descrierea particularităţilor elementelor morfologice
(culoarea, hotarele, forma, configuraţia, suprafaţa,
consistenţa, corelaţia),
Hotarele elementelor morfologice pot fi clare şi
diminuate,strict limitate şi nelimitate
Metode de diagnostic
în dermatologie și
venerologie
 Diagnosticul dermatologic
prevede examenul general al tegumentelor și următoarele metode

 Provocarea şi aprecierea dermografismului

 Determinarea sensibilităţii cutanate
 Testele cutanate
 Biopsia cutanată
 Vitropresiunea
 Raclarea leziunilor
 Examenarea cu lampa Wood
 Provocarea şi aprecierea
dermografismului
 
Dermografismul reprezintă o reacţie a aparatului
neurovascular al pielii, manifestat prin proprietatea
tegumentului de a răspunde la diferiţi excitanţi mecanici.

Se efectuează pe piept, abdomen, spate, cu ajutorul unei

spatule din lemn, ori altui obiect.

Dermografismul normal se caracterizează prin apariţia

unei fâşii roşii sau albe, mai mult ori mai puţin lată,
proieminând de asupra pielii, ce dispare peste 1-3 minute.
Dermografism mixt Dermografism alb Dermografism roşu
• fâşia roşie ce se • fâşia albă apare peste • o fâşie lată şi roşie ce
schimbă una în altă, ori 15-40 secunde de la proimenează la
la periferia celei roşii excitare şi ne suprafaţa pielii şi se
apare o fâşie albă. demonstrează o agitaţie menţine aproximativ
mărită a nervilor 10-20 min. (psoriazis,
vasoconstrictori, ea eczema, urticarie).
dispare peste 5-10
minute (neurodermită,
prurigo).
Varietăţile dermografismului
 Biopsia cutanată Pentru realizarea biopsiei se utilizează bisturiul
sau foarfecele pentru incizii, urmate de sutură. Biopsia se execută
sub anestezie locală.

 Vitropresiunea sau diascopia - aplicarea sub presiune pe suprafaţa

leziunilor a unei lame de sticlă, sau a unei spatule transparente.
Işemierea tempora­ră a zonei comprimate relevă modificările
dermice identificându-se prezenţa unor noduli inflamatori dermici.
 Raclarea leziunilor. Metoda de raclare se foloseşte în diagnosticul
ma­ladiilor cutanate ce se caracterizează clinic prin descuamare
(psoriazisul, parapsoriazisul, micozele cutanate).În acest caz se
foloseşte bisturiul, lama de sticlă, chiureta dermatologică.Înlăturarea
scuamelor de pe suprafaţa leziunilor ne per­mite să constatăm: pe cât
de compact sunt fixate; să determinam gradul de impregnare cu
exsudat a epidermului; starea suprafeţei leziunilor după înlăturarea
scuamelor, fragilitatea mărită a capilarelor stratului papilar al
dermului (hemoragii­punctiforme ori difuze)
 Determinarea
sensibilităţii cutanate

Determinarea sensibilităţii de durere

 Durerea – algorecepţia - are la bază, în primul rând,

terminaţiile nervoase libere (ele nu sunt strict

specializate), compuse mai ales din fibre nemielinizate,
neînvelite, care se termină în straturile superficiale ale
dermului.
 Pentru determinarea senzaţiei de durere se foloseşte

acul obişnuit ori alt obiect ascuţit cu ajutorul căruia se

înţeapă teritoriul pielii cercetate. Pacientul trebuie să
simtă senzaţia de durere.
 Determinarea sensibilităţii cutanate .

Determinarea sensibilităţii termice

 Senzaţiile termice. Senzaţia de frig este transmisă de receptorii
terminali Krause, situaţi în dermul superficial, iar pentru căldură –
corpusculii Ruffini, situaţi în dermul profund.
 Pentru aprecierea sensibilităţii termice se folosesc de obicei două
eprubete împlute cu apă rece ori fierbinte. Aceste eprubete se
aplică pe rând la suprafaţa pielii cercetate. Pacientul trebuie să
recunoască senzaţia corespunzătoare.
 Testul la frig se efectuează cu ajutorul unor bucăţele de gheaţă,
care se aplică pe fese ori în regiunea femurului. La oamenii sănătoşi
în locul aplicării apare o paliditate, dar în jur - un eritem ce dispare
peste 15-20 min.
 Determinarea sensibilităţii tactile.

Senzaţia tactilă este produsă printr-o atingere uşoară cu pielea .

 Deosebim trei tipuri de receptori:

 corpusculii lui Meissner, aşezaţi în vârful papilelor, imediat sub epiderm,

 discurile lui Merckel, alcătuite din terminaţii nervoase libere, care ajung la
celulele Merckel
 terminaţiile în formă de coşuleţ de la baza foliculului pilos

Pentru determinarea senzaţiei tactile ne folosim de o pensulă ori o hârtie

plată, vată, cu care se atinge suprafaţa pielii.
Dar pentru determinarea acuităţii tactile se foloseşte compasul lui Veber
(testul compasului), cu ajutorul căruia se măsoară distanţa minimă între
două puncte excitate, la care este posibilă recunoaşterea a două senzaţii
distincte.
 
 Testele cutanate

Testul percutan (cutireacţia) - se foloseşte pentru antigenele mai puţin purificate. Cutireacţia are un
caracter superficial şi constă în aplicarea unei picături de soluţie de alergen pe suprafaţa anterioară a
antebraţului şi practicarea la acest nivel a unei scarificări sau înţepături superficiale prin stratul cornоs. Reacţia
apare în 10-30 min, fiind caracterizată, de edem şi eritem uneori însoţită de prurit. Metoda are riscuri minime de
a declanşa reacţii adverse dar răspunsul este greu de apreciat cu exactitate.

Testul intradermic - intradermoreacţia constă în injectarea în dermul superficial a unei cantităţi reduse (0,02-
0,04 ml) de alergen în soluţie sterilă. Aprecierea reacţiei se face după 20 min şi se consideră pozitivă dacă
diametrul papulei este de minim 7 mm, şi dacă aceasta este înconjurată de un halou eritematos.

Testul epicutan - constă în aplicarea pe faţa anterioară a antebraţului sau pe spate a unei cantităţi mici din
substanţa de testat. În cazul când este vorba de un lichid o mică bucăţică de tifon impregnat cu alergen, se
acoperă apoi cu leucoplast, ceia ce asigură contactul cu pielea pentru durata necesară testării, care este de 48
ore, uneori testarea necesită, o dura­tă mai prelungită – de 96 ore. Reacţia pozitivă, este manifestată prin
hiperemia tegumentului, apariţia de vezicule şi prurit (amin­teşte tabloul clinic al unei eczeme de contact).
 Investigaţii de laborator
 Examenul bacteriologic se efectuează pentru identificarea florei microbiene: frotiuri, culturi,
antibiograme, folosind ca produse patologice cruste, puroi, exudate de pe suprafaţa leziunilor.
 Examenul micologic constă în examinarea directă a scuamelor sau a firelor de păr afectat sau
examinarea culturilor.
 Examenul parazitologic cutanat se efectuează pen­tru identificarea unor acarieni. Substanţa cercetată se
plasează cu ajutorul bisturiului ре о lama de sticlă şi se examinează la microscop.
 Examenul ultramicroscopic se aplică pentru identificarea treponemei pallidum. Materialul obţinut
prin raclarea uşoară a fundului eroziunii sau ulceraţiei se suspendă în ser fiziologic, se examinează între
lama şi lamela la microscopul cu câmp întunecat. Treponemele apar albe, spiralate şi cu mişcări
caracteristice, ceea ce le deosebeşte de alte treponeme saprofite.
 Examenul serologic se utilizează pentru identificarea sifilisului. Prin reacţii de flotare sau de fixare a
complementului, folosind antigene lipoidice netreponemice sau treponemice, se obţine о confirmare a
infectării cu sifilis. Pentru cazurile tratate, depistate tardiv sau cu false reacţii pozitive, se utilizează teste de
imobilizare a treponemelor, testul de imunofluorescenţă şi testul de hemaglutinare pasivă.
 Examenul citomorfologic şi histopatologic. Metoda constă în realizarea unor frotiuri cu conţinut de pe
fundul unor leziuni veziculobuloase sau ulcerative. Citodiagnosticul se efectuează în cazul dermatozelor
buloase, leziunilor veziculoase virale.
Metode de tratament în
dermatovenerologie
 Tratament Tratament
local general
(topic) specific
nespecific
Metode de tratament
 Preparate medicamentoase

Tratament Tratament Tratament

general general și topic topic
• preparate sedative •antibioticele • Medicaţia keratolitică
(hipnozoterapia, •antimicotice • Medicaţia antiseptică
electrosomnul) •virustaticele locală
• terapia • Medicaţia
•antiinflamatorii
hiposensebilizantă antiparazitară locală
• imunoterapia •antihistaminice
• hormonoterapia • Medicaţia distructivă
•vitaminoterapia locală
• Medicaţia
•medicaţia anestezică
fotoprotectorie
 Tratament local
(topic)
Topicul este format din două componente:
 excipientul (vehicul, bază) substanţe inerte din

punct de vedere terapeutic, care ajută la formarea

masei preparatului respectiv.
 principiul activ (substanţa activă) Substanţa activă

se prescrie în concentraţii mici, fiind înglobată într-

un excipient.
Tratamentul topic (local)
substanta activă + excipient
 Excipienţii (vehicul)

Excipienţi pulverulenţi Excipienţi lichizi

Excipienţi graşi
(pudre inerte)

• grăsimi de origine • pudre minerale: talcul, • apa fiartă şi răcită, apa

animală (lanolina, ceara oxidul de zinc, carbonatul distilată, alcoolul, diferite
de albine, untura de peşte de magneziu, carbonatul substanţe antiseptice
glicerina) de bismut, (borax şi acid boric de 2-
• - grăsimi de origine • pudre vegetale: 4%).
vegetală: uleiul de amidonul de grâu,
măsline, migdale, untul de amidonul de orez.
cacao,
• - grăsimi de origine
minerală: vaselina, uleiul
de vaselină,
• - grăsimi sintetice:
polietilenglicol.
Tratamentul general

Terapia sedativă
Hiposensibilizante
Antibioticoterapia
Antihistaminice
Corticosteroizi
Vitaminoterapia
Antifungice
Autohemoterapia
Virostatice
Excipienți
 Forme ale medicaţiei externe
Pudrele sunt amestecuri de pulberi care aplicate pe piele au o acţiune calmantă
în procesele inflamatorii fără exsudaţie. Cele mai utilizate pulberi sunt talcul şi
oxidul de zinc.
Unguentele sunt topice formate din excipienţi graşi care favorizează
pătrunderea în profunzime a medicamentului activ. Grăsimile cel mai des
utilizate sunt lanolina şi vaselina.
Emulsiile. Emulsiile pot fi amestecuri de apă în ulei (A/U) având indicaţie ca
şi pomezile, sau amestecuri de ulei în apă (U/A) utilizate în procesele subacute
ale pielii sau în cazul pielii grase.
Cremele sunt amestecuri de grăsimi şi lichide în proporţii variabile. Cremele
acţionează mai superficial şi au un efect calmant şi răcoritor.
Pastele sunt amestecuri de pomezi şi pudre (ex. pasta de zinc). Ele acţionează
superficial, nu se absorb, folosindu-se pentru protejarea pielii faţă de acţiunea
secreţiilor iritante.
Gelurile sunt amestecuri moleculare sau coloidale de apă cu excipienţi
hidrofili.
Mixturile sunt suspensii de pudre şi lichide.
Tincturile sunt loţiuni alcoolice
 Antisepticele

– trebuie să fie cât mai blânde, puţin agresive fată de piele,

celulele tinere, de reparaţie
– se găsesc sub formă de loţiuni antiseptice si se utilizeaza in
procese infectioase cutanate
Sulfatul de zinc
Hipocloritul de sodiu
Iodul
Violet de gentiana
Clorhexidina
Fizioterapia