Curs 6

Modele de jurnalism
politic.
Jurnalismul politic în
România
 Influențe asupra jurnalismului politic
Jurnalismul politic nu este omogen și nu se practică
uniform, la nivel european sau mondial
Este modelat de mai mulți factori:
 nivelul sistemului politic – nivel de emancipare
 nivelul organizațional al mass-media (structura,
componența sistemului media, economia)
 nivelul individual (componența și calitatea oamenilor
politici)
 relația strânsă, interdependentă și controversată cu
actorii politici
Această relație modelează atât procesele cât și
conținutul jurnalismului politic
 Criterii
Clasificarea sistemele media europene din
perspectiva jurnalismului politic, în funcție de:
(a) cât de dezvoltate/(in)dependente sunt
piețele mass-media (sărace/bogate)
(b) măsura în care organizațiile media sunt
direct sau indirect legate de sistemul politic –
(politicieni patroni/acționari)
(c) dezvoltarea profesionalismului jurnalistic
(d) gradul și caracterul intervenției statului în
sectorul mass-media (legi, subvenții, publ.)
 Modele ale jurnalismul politic
Pe baza acestor patru variabile, cercetătorii
Daniel C. Hallin și Paolo Mancini oferă trei
tipuri ideale:
1. Modelul „liberal” - caracterizat prin
dominația relativă a mecanismelor de piață
și de logica comercială în sectorul mass-
media
Statele Unite sunt considerate cel mai bun exemplu;
nu este unul obișnuit în Europa, unde aproape fiecare
țară are un fel propriu de furnizare de servicii publice
de difuzare și multe ziare au rădăcini mai puternice în
politică decât în piață
 Modelul democratic corporatist
2. Modelul „corporatist democratic” -
caracterizat prin coexistența mass-media
comerciale, a mass-media cu rădăcini în
societatea civilă și a grupurilor politice
și a serviciilor publice

Ex.: Germania este văzută ca un exemplu

important al acestui model, de asemenea,
Țările de Jos și țările nordice
 Modelul „pluralist polarizat”
3. Modelul „pluralist polarizat” -
caracterizat prin presă comercială slab
dezvoltată, printr-un nivel ridicat de
întrepătrundere între mass-media și
politică și o intervenție substanțială a
statului în majoritatea sectoarelor media

Ex.: multe țări mediteraneene, inclusiv

Italia, Spania și Portugalia, sunt
considerate aproapiate de acest model
 Observații cu privire la modele
Modele nu sunt perfecte și atotcuprinzătoare
Franța și Regatul Unit sunt greu de plasat într-un
singur model:
Marea Britanie are elemente liberale, dar și
corporatiste;
Franța combină elementele pluraliste (intervenția
statului) cu cele corporatist-democratice
Țările estice (ex-comuniste) trag evident către
modelul polarizat, dar prezintă și elemente specifice,
fiind mai sărace și cu sisteme politice și mediatice
vulnerabile (slabe, neconsolidate)
 Observații
Diferențele de sistem (istorice, politice, financiare,
profesional etc.) nu se traduc automat în diferențe ale
utilizării presei, ale conținutului media sau în concepții
jurnalistice în sine
Ambianța, contextul, împrejurăririle mediatice și
relațiile lor cu sistemul politic sunt importante în
modelarea jurnalismului politic în fiecare țară
Mediul profesional are și el propria dinamică internă
În final, impactul jurnalismului politic depinde de
modul în care cetățenii se raportează la el:
 îi acordă atenție mai multă
 îl consideră relevant
 îi acordă încredere
 Ce model funcționează în România
Factori care modelează jurnalismul politic
 nivelul sistemului politic – structură, tradiție
 nivelul organizațional și profesional al
sistemului media
 nivelul individual – componența și calitatea
oamenilor politici
 relația media cu actorii
politici
 Sistemul politic din România
 Relativ nou – nici 30 de ani (în democrație)
 Doar două partide au supraviețuit: PSD, PNL
 PSD moștenitorul PCR,
 PNL partid interbelic
 Au existat sute de partide, zeci au jucat un rol
 Apariții și dispariții frecvente de partide: au
dispărut PNȚCD, PUNR, PDAR, PRM, PSM, PDL,
PER, PAC, PL93, UNPR, PP-DD, PC – parlamentare
 Un sistem în formare și tranziție: instabilitate,
lipsă de adecvare, amestec ideologic sau lipsa
identității
 Sistemul politic din România
 Comportament și apucături comuniste:
autoritarism, partid unic, deficit democratic
 Tendință de control a comunicării și mass-
media
 Folosirea media ca mijloc de propagandă
 Tendință spre autocrație (dictatură) pentru
partidele mari aflate la putere
 Lipsa de cultură democratică
 Lipsa managementului politic și a culturii
organizaționale și comunicaționale
 Sistemul politic din România
 Lipsa tradiției și a continuității în perpetuarea unor
valori politice
 Necunoașterea, ignorarea, încălcarea,
desconsiderarea valorilor democratice (opoziție,
presă liberă, interes public, reprezentativitate,
respectarea regulilor etc.)
 Un sistem politic foarte vulnerabil în fața
tentațiilor demagogice și populiste
 Un sistem politic slab articulat ideologic-doctrinar
 Un sistem politic tânăr, imatur, instabil, nesigur
 Sistemul media din România
Paralelism între sistemul politic și cel media din România
postcomunistă
 În 1990, s-a dat startul presei libere în România, după
45 ani de dictatură comunistă și presă de propagandă
 În 10 ani, au apărut circ 1500 de ziare, multe dispărute
 Prima televiziune privată locală (SOTI) în 1993
 Prima televiziune privată națională (ProTV) în 1995
 Prima televiziune de știri (Realitatea TV) în 2004
 Statul controla resursele și le distribuia dicreționar
 Ziarele au fost primele tribune politice
 Televiziunile au devenit importante pentru politică
odată cu apariția și dezvoltarea lor
 Sistemul media din România
Presa liberă din România s-a născut în
lipsa:
 Managementului media profesionist
 Resurselor financiare dedicate
 Unui corp profesional instruit
 Unor instituții de formare a
jurnaliștilor
 Sistemul media din România
Sistemul mass-media românesc a explodat (pe
valul de entuziasm de câștigare a libertății în
1989), apoi a implodat din cauza lipsurilor
 Sistemul media românesc era eterogen,
nestructurat, slab, vulnerabil economic,
sensibil la tentații și pretabil la compromis -
cel mai adesea politic
 Dominația mogulilor de presă: purtători de
interese (A. Sârbu, D. Voiculescu, D. Patriciu,
D. Adamescu, S.O. Vântu, S. Ghiță, B.
Păunescu)
 Sistemul media din România
Trei etape, în trei decenii:
1. De formare - anii 90; căutare, apariții
noi, selecție, căutarea identității și a
rolului în societate
2. De maturizare – anii 2000; profesiona-
lizare, profilare, rezultate, atragerea de
resurse financiare, dobândirea independenței
3. De declin – după criza din 2008; concedieri,
închideri de ziare, invazia online și a gratuității,
pierderea resurselor, deprofesionalizarea,
partizanatul, populismul media,
fenomenul fake news
 Sistemul media din România
Apariția și dezvoltarea new media și a rețelelor sociale
a generat apariția unor caracteristici noi:
 Apariția blogului politic
 Prezența în rețele sociale (Facebook, Twitter,
Instagram etc.) a actorilor politici
 Transferul comunicării politice din media
clasice către online și rețele sociale
 Apariția și proliferarea media alternative (site-uri,
platforme, agregatoare), de nișă,
 Media destinate partizanatului, manipulării,
dezinformării și fake news-ului politic
 Nivelul individual al clasei politice
 Absența criteriilor meritocratice în selecția cadrelor
de conducere
 Lipsa criteriilor de selecție a membrilor: foști
comuniști, securiști/informatori, ratați profesional
 Vulnerabilitatea, șantajabilitatea, docilitatea -
criterii de desemnare în funcțiile de răspundere
 Lipsa liderilor proeminenți, a oamenilor de stat, a
liderilor vizionari – omiterea/excluderea acestora
 Atracția principală: accesul la resurse, propășirea
materială personală (familie, grup de interese,
partid)
 Nivelul clasei politice
 Criterii principale de aderare/acceptare în partid:
clientelism, nepotism, interes personal și de grup
 Cultivarea/activarea vechilor relații din PCR,
UASCR, UTC – foste instituții politice comuniste
 Lipsa vocației politice și a celei comunicaționale în
rândul membrilor
 Lipsa vocației democratice în rândul membrilor și
a liderilor
 Acapararea puterii politice ca mijloc de accedere la
bani și la influență financiară
 Relația media cu actorii politici
Interferențe grosolane în funcționarea sistemului
media:
 distribuirea discreționară a resurselor: hârtie, tipar,
distribuție pentru ziare
 acordarea preferențială a licențelor audiovideo
 control nemijlocit asupra mass-media publice
 Acces preferențial la informații pe criterii politice,
de partizanat
 Acordarea discreționară (pe criterii politice) a
publicității de stat
 Relația media cu actorii politici
 Acordarea de diverse privilegii: vizite, excursii, bani
pentru jurnaliștii politici
 Control asupra jurnaliștilor prin șantaj, intimidare,
procese
 Control asupra jurnaliștilor prin tentarea cu
informații inside (exclusivități) – mai mult decât ar fi
permis sau ar fi necesar - și cu bani
 Apariția, dezvoltaea și proliferarea televiziunilor de
știri partizane – devenite televiziuni de casă ale
diverselor partide, grupări, grupuri de influență
 Perturbările tehnologice au fost un mediu propice
pentru diversificarea comunicării politice
 Relația media cu actorii politici
 Actorii politici folosesc azi grupuri de influență în
mediul online, trolling-ul, boții, inteligența artificială
etc. pentru a obține succes
 S-au înmulțit nemăsurat mijloacele de transmitere a
informațiilor politice
 Jurnalismul politic a devenit mai complicat, mai
vulnerabil, mai expus
 Informațiile politice sunt mai greu de colectat,
selectat, verificat
 Fenomenul fake news a bulversat jurnalismul politic
(dar și cel general) și scara de valori a cetățenilor
 Credibilitatea lui are de învins multe piedici
nenaturale
 Temă

Cum credeți că s-ar putea schimba clasa

politică din România? ( eseu max. 1,5 pagini)