Tema: Costituirea CEE, CEEA.

Tratatul de la Roma

Elaborat: Std. GRÎU D

 Comunitatea Europeană a fost înființată la Roma sub
numele de Comunitatea Economică Europeană (CEE), la
data de 25 martie 1957, de către cele șase state membre
(Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda).
Constituirea CEE a avut la bază Tratatul privind
constituirea Comunității Europene. Denumirea sa inițială a
fost Tratatul privind constituirea Comunității Economice
Europene, actul având însă și alte denumiri uzuale, cum ar
fi „Tratatele de la Roma” sau „Tratatul CEE”
 La 25 martie 1957, au fost semnate două tratate – Tratatul de instituire
a Comunității Economice Europene (CEE) şi Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom).
Pentru ambele Comunități, deciziile erau luate de către Consiliu, la
propunerea Comisiei. Adunarea Parlamentară trebuie să fie consultată
şi să prezinte Consiliului avizele sale. Numărul membrilor Adunării
creşte la 142. Adunarea Parlamentară Europeană şi-a ținut prima
şedință în anul următor, la 19 martie 1958. Odată cu Tratatele de la
Roma, o dispoziție specială prevede alegerea directă a membrilor
(aceasta a fost pusă în aplicare în 1979).
 Semnat la: Roma (Italia) la 25 martie 1957
 Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1958
 Tratatul de la Roma (CEE)
 
 CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?
 Tratatul a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), care
a reunit șase țări (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și
Țările de Jos), pentru a acționa în vederea integrării și a creșterii
economice prin intermediul comerțului.
 Acesta a creat o piață comună bazată pe libera circulație a:
 bunurilor;
 persoanelor;
 serviciilor;
 capitalurilor.
 Tratatul a fost semnat în paralel cu un al doilea tratat, de instituire
a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom).
 Tratatul de la Roma a fost modificat de mai multe ori, iar în
prezent este denumit 
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
 Scopuri
• Scopurile CEE și ale pieței comune erau:
• să transforme condițiile de comerț și de fabricație pe teritoriul
celor șase țări membre; și
• să servească drept pas către o unificare politică mai strânsă a
Europei.
 Obiective specifice
 Părțile semnatare au convenit:
 să pună bazele unei „uniuni tot mai strânse” între națiunile
Europei;
 să asigure progresul economic și social al țărilor membre prin
acțiuni comune în vederea eliminării barierelor din calea
comerțului și a altor bariere între acestea;
 să îmbunătățească condițiile de viață și de muncă ale cetățenilor
lor;
 să asigure relații comerciale echilibrate și concurență echitabilă;
 să reducă diferențele economice și sociale dintre
diferitele regiuni ale CEE;
 să elimine treptat restricțiile privind comerțul
internațional prin intermediul unei 
politici comerciale comune;
 să respecte principiile Cartei ONU;
 să pună în comun propriile resurse în vederea menținerii
și consolidării păcii și a libertății și să apeleze la alte
popoare din Europa, care împărtășesc acest ideal, să li se
alăture în aceste eforturi.
 Piața comună
 Tratatul:
 stabilește o piață comună, în cadrul căreia țările semnatare convin
alinierea progresivă a propriilor politici economice;
 creează un spațiu economic unitar cu liberă concurență între
întreprinderi. Acesta pune bazele pentru apropierea condițiilor care
guvernează comerțul cu produse și servicii, în afara celor reglementate
deja de alte tratate [
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Euratom];
 interzice în mod larg acordurile restrictive și subvențiile de stat care
pot afecta comerțul între cele șase țări;
 include țările și teritoriile de peste mări ale celor șase țări membre în
aceste acorduri și în uniunea vamală, în vederea promovării dezvoltării
economice și sociale a acestora.
 Uniunea vamală
 Tratatul a eliminat cotele (mai precis, plafoanele pentru importuri)
și taxele vamale între cele șase țări semnatare.
 Acesta a stabilit un tarif extern comun pentru importurile din
afara CEE, înlocuind tarifele anterioare ale diferitelor state.
 Uniunea vamală a fost însoțită de o politică comercială comună.
Această politică, care nu mai este gestionată la nivel național, ci la
nivelul CEE, face distincția între uniunea vamală și o simplă
asociație a liberului schimb.
 Politici comune
 Încă de la început, tratatul a instituit anumite politici drept politici
comune între țările membre, inclusiv:
 politica agricolă comună (articolele 38-47);
 politica comercială comună (articolele 110-116);
 politica în domeniul transporturilor (articolele 74-84).
 Acesta a permis crearea altor politici comune, în caz de
necesitate. După 1972, CEE a instituit o acțiune comună în
domeniul politicilor de mediu, regionale, sociale și industriale.
 Aceste politici au fost însoțite de crearea:
 Fondului social european, în vederea îmbunătățirii
oportunităților de angajare pentru lucrători și a creșterii
nivelului de trai;
 Băncii Europene de Investiții (BEI), în vederea facilitării
expansiunii economice a CEE prin crearea posibilităților de
finanțare a investițiilor.
 Instituții
 Tratatul a instituit instituții și mecanisme decizionale, care permit
exprimarea atât a intereselor naționale, cât și a unei viziuni comune.
 Principalele instituții sunt:
 Consiliul de Miniștri;
 Comisia;
 Adunarea Parlamentară (care a devenit ulterior 
Parlamentul European);
 Curtea de Justiție.
 Primele trei instituții sunt consiliate în procesul decizional de către 
Comitetul Economic și Social.