A

R E
N I
V E
E
PR I
D E PE
D E I A
O R I
T
E U A
M L ia
PO sile dar a a
Va 7
l sa
C
 Principalele surse ale apei 

Când ne gândim la cauzele de poluare a apei, trebuie să ne gândim la cele

două surse de apă de pe planeta noastră.

 În primul rând, nu există apă de suprafață - care este apa pe care o vedem în 
oceane , râuri, lacuri și iazuri. Aceasta apa este acasa , la multe specii
de plante și animale care se bazează nu numai pe cantitatea , ci și calitatea
apei respective pentru a supraviețui.
Nu mai puțin importantă este apa subterană - Se apei stocate în straturile
acvifere ale Pământului. Această sursă de apă alimentează râurile și oceanele
noastre și formează o mare parte din productia mondiala a apei potabile. 
Ambele surse de apă sunt esentiale pentru biodiversitatea, ambele pot deveni
poluate în moduri diferite. 
 
Principalele surse ale apei
Apa in circuitul in natura capata mai multe forme, si
provine din mai multe surse. Formele pe care le poate capata
apa, in functie de o serie de procese fizice/chimice sunt:
lichida, solida si gazoasa. In natura, apa in stare solida consta
in zapada, ghetari si calota glaciara. Apa sub forma lichida
poate fi sarata, care provine din mari si oceane. Apa sub
forma lichida poate fi si dulce curgatoare, care provine din
izvoare, parauri, rauri, fluvii, sau apa dulce statatoare care
provine din balti, lacuri si lacuri de acumulare. Apa dulce se
poate gasi si subteran in panza freatica, iar sursa apei sub
forma gazoasa consta in nori. Sursa apei minerale este izvorul.
Circuitul apei in natura
Apa are un parcurs in natura trecand prin cele trei stari de agregare:solida,lichida si gazoasa.
Circuitul apei in natura este determinat de mai multi factori care duce la schimbarea climatica
a unei zone. Acesti factori care alcatuiesc baza circuitului apei in natura ar fi evaporatia,
condensarea si precipitatiile.

Exista iIntre fenomenele care se petrec cu apa din atmosfera, de pe uscat si din oceane este o
foarte stransa legatura. Prin circulatia ei in natura, apa realizeaza o serie de circuite.

Soarele determian evaporarea apei din mari,oceane lacuri,etc.Cand apa se ridica in sus prin
acest procedeu se formeaza norii.Vantul ajuta ca acesti nori sa plece spre zonele
aride,uscate,secetoase.Ajunsi in zone reci  se produce fenomenul de condensare.Si astfel se
creeaza ploaia.cand picaturile deplaoie ajung pe pamant o parte din ele iar se evapora,iar
altele ajung in panza freatica,in lacuri,rairu ,etc.O parte din apa ce ajunge in pamant este
absorbita d epalnte care datorita respiratiei le elimina in atmosfera prin frunza prin
fenomenul de evaporare.
FACTORII POLUANTI AI APEI
Apa poate fi distilata, potabila, minerala, sau naturala. Procesul de poluare a apei potabile poate
avea loc ca urmare a activitatii umane, economice si sociale, principalele riscuri fiind:
1)Poluarea cu agenti patogeni: bacterii, virusuri sau alte organisme vii;
2)Poluarea chimica cu:
a)Substante fitofarmaceutice provenite din combatarea daunatorilor in agricultura si
silvicultura, precum si compusi ai azotului,fosforului si potasiului rezultați din aplicarea
NECORESPUNAZTOARE A îngrășămintelor în agricultură;
b) substanțe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea produșilor chimici
ca: fenoli, gudroane, detergenți, petrol și reziduuri de petrol, uleiuri, combustibili lichizi,
coloranți, cianuri, metale grele și altele asemenea;.
c) substanțe radioactive; 3. poluarea termică cu ape cu temperatura ridicată evacuate de la
instalațiile de răcire ale unităților industriale.
Un exemplu concret in poluarea chimica este folosirea cianurilor in procesul tehnologic de
extragere a metalelor rare/pretioase(Rosia Montana, Romania)
3. poluarea termică cu ape cu temperatura ridicată evacuate de la instalațiile de răcire ale unităților
industriale.
Trei surse majore de poluare a apei sunt:
1. municipală
2. industrială
3. Agriculturală
Surse de răspândire a poluării apelor:
Driftul la pulverizare
-Acesta poate deveni o problemă atunci când, în timpul pulverizării, pesticidele pot fi transportate la
sursele de apă din apropiere sau la zonele sensibile de către drift și pot concentra cantități ridicate de
produse pentru protecția plantelor în apă.
Factorii care influențează driftul de pulverizare sunt: viteza vântului și a tractorului, direcția vântului,
distanța până la apă/zone sensibile, cultura, umiditatea aerului, dimensiunea picăturilor, influența
aerului și distanța de pulverizare până la țintă.
Driftul se poate minimiza prin utilizarea duzelor cu reducere, mai ales în capetele și marginile solelor,
prin reglarea echipamentului, prin adaptarea vitezei tractorului și prin planificarea lucrărilor conform
condițiilor meteo.
 
Scurgerile
După aplicare, pesticidele pot ajunge în apă din solele tratate, prin particulele erodate de sol.
Apa contaminată poate ajunge în sursele de apă, conducând pe termen scurt sau mediu la
concentrații relativ mari de produse pentru protecția plantelor în apă.
Factorii care influențează scurgerile către cursurile de apă sunt: condițiile precipitațiilor,
permeabilitatea solului, umiditatea solului, viteza de scurgere a apei și distanța până la apă.
Scurgerile pot fi evitate prin adaptarea lucrărilor solului pentru a maximiza infiltrarea apei,
utilizarea lucrărilor de conservare, a sistemului de arătură și cultivare în contur, alternarea
culturilor și plantarea de perdele vii.

Drenajul
După aplicare, pesticidele pot fi transportate cu apa care se infiltrează în sol în sistemul de
drenaj. Apa contaminată intră apoi în apele de suprafață, conducând pe termen scurt și mediu
la concentrații semnificative de pesticide în cursurile de apă.
Riscurile pot fi reduse prin evitarea aplicării pesticidelor în timpul sezonului de drenare și
înainte de venirea ploilor torențiale. Dacă se poate, este recomandată izolarea și păstrarea apei
drenate într-o zonă de colectare artificială. De asemenea, pe câmpurile drenate, cu crăpături sau
cu soluri foarte uscate nu trebuie aplicate pesticide, pentru a diminua riscul de contaminare.
Levigarea
După aplicarea tratamentului, unele pesticide pot fi transportate în subsol și apoi în apele
subterane prin infiltrarea în sol. Acolo, rezultă concentrații scăzute pe termen mediu și lung, care
uneori pot încălca limitele foarte mici pentru apele potabile în UE.
Riscul de levigare poate fi diminuat prin restricționarea utilizării pesticidelor în zonele
identificate ca fiind vulnerabile, precum: soluri cu conținut scăzut de materie organică, soluri
superficiale, soluri cu apă freatică la suprafață sau soluri nisipoase.
Prin respectarea acestor măsuri, putem evita răspândirea poluării și, astfel, viitorul va fi mereu
curat și roditor.

 
Apele uzate-apele uzate menajere conţin Ploile acide
adesea detergenţi sintetici, care nimeresc
-Ploile acide sunt rezultatul de contact cu
în râuri şi mări. Acumulări de substanţe
atmosferă a gazelor de eşapament produse
anorganice afectează locuitorii de apă şi
de întreprinderi metalurgice, centrale
reduc cantitatea de oxigen în apă, faptul
termice, rafinării şi alte întreprideri
care duce la formarea aşa-numitelor
industriale şi de transportul auto. Aceste
“zone moarte”, care sunt în lume deja
gaze conţin oxizi de sulf şi de azot, care se
aproximativ 400.Deseori, reziduuri
industriale care conţin deşeuri organice şi combină cu umezeală şi oxigen pentru a
anorganice, se revarsă în râuri şi mări. forma acid sulfuric şi azotic. Apoi, aceste
Anual, în surse de apă nimeresc mii de acizi cad pe pământ, uneori, la o distanţă de
substanţe chimice, acţiunea cărora asupra câteva sute de kilometri de la sursa de
mediul încojurător nu este cunoscută poluare a atmosferei. În astfel de ţări, cum
dinainte. Multe dintre acestea prezintă ar fi Canada, Statele Unite ale Americii,
compuşii noi. Deşi rezidurile industriale, Germania mii de râuri şi lacuri au rămas
sunt supuse filtrării preliminare, acestea fără vegetaţie şi fără peşte.
totuşi conţin substanţe toxice, care sunt
dificile de detectat.
Deşeuri solide
-Daca în apă există o cantitate mare de
substanţe solide, acestea o fac opacă la
lumina soarelui şi astfel împiedică
procesul de fotosinteză în bazinele
acvatice. Acest fapt, la rândul său,
provoacă o perturbare în lanţul
alimentar din aceste rezervore de apă.
În plus, deşeuri solide, înnămolesc
râuri şi canale de transport maritime,
ceea ce conduce la nevoia de dragare
frecventă. Sunt efecte devastatoare
asupra ecosistemuluiI MARITIM
EXTREM DE DIFICIL DE
EVALUAT.
Scurgeri de petrol
Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe
efecte negative asupra vieţii marine. Mai
întâi de toate, pier păsările: se îneacă, se
supraîncălzesc la soare sau sunt private
de hrană. Petrolul  orbeşte animale, care
trăiesc în apă, de exemplu, foca. Petrolul
reduce pătrunderea luminii în bazinele
acvatice închise şi poate mări
temperatura apei, Numai în SUA în
fiecare an se întâmplă aproximativ 13
000 de cazuri de deversări de petrol. În
apă de mare în fiecare an nimeresc 12
milioane de tone de petrol. În Marea
Britanie, anual, se revarsă în canalizare
mai mult de 1 milion de tone de ulei de
motor folosit.
Surse neidentificate
-Adesea este dificil de a determina sursa
de poluare a apei – aceasta poate fi o
eliberare neautorizată a substanţelor
periculoase de la o întreprindere sau  bazinele acvatice de apă utilizată de
o contaminare, cauzată de lucrări
agricole sau industriale. Acest lucru
conduce la poluarea apelor cu nitraţi,
fosfaţi, ioni de metale grele toxice şi
pesticide, FIIND DIFICIL DE
IDENTIFICAT SURSA DE
POLUARE A APEI.
Poluarea termică a apei
-Poluarea termică a apei este cauzată de
centrale electrice termice sau nucleare.
Poluarea termică este introdusă în
răcire. Ca urmare a temperaturilor mai
mari de apă în aceste bazine acvatice se
produce o accelerare în unele procese
biochimice, precum şi o scădere a
oxigenului dizolvat în apă. Se încalcă
ciclul fin de reproducere echilibrată a
diferitelor organisme. În condiţii de
poluare termică, de regulă, se observă o
creştere puternică a algelor şi dispar
alte organisme, care trăiesc în apă.