Inceputurile logicii

Notiuni introductive
LOGOS- LOGICA
Cuvantul deriva din grecescul “ logos” ceea ce semnifica:

a) Vorbire- exprimare a gandirii

b) Gandire, ratiune.

Astazi este folosit in mai multe sensuri. Astfel, “ a gandi logic” inseamna “ a gandi
corect, adevarat, a gandi in conformitate cu realitatea despre care este vorba”.
Dimpotriva, a “ gandi ilogic” inseamna a gandi nelogic, gresit, eronat. Spunem ca
gandirea e ilogica atunci cand este opusa realitatii despre care e vorba. Acelasi sens
au si afirmatiile: “ concluzia e logica”, adica adevarata; concluzia e” ilogica”, adica
falsa.
Cuvantul : logica” are sens de “ stiinta care studiaza gandirea logica”, adica legile si
formele gandirii corecte si adevarate.In acest sens il utilizam numind stiinta de care
ne ocupam , logica, adica stiinta formelor, legilor si operatiilor gandirii logice.

Stiinta despre formele, legile si operatiile gandiri corecte si adevarate a purtat, in

decursuldezvoltarii ei, diferite denumiri.

Cuvantul dialectica a fost primul termen utilizat pentru disciplina pe care o numim
logica. Termenul de logica a fost utilizat pentru prima data in secolul al III-lea de
catre Alexandru din Afrodisia.

In sens larg, logica se aplica , astazi , tuturor domeniilor culturii, astfel incat vorbim
despre o logica matematica, filosofica, a artei, a sportului etc.
Intemeietorul logicii, filosoful grec, Aristotel
Aristotel ( 384- 322 i. Chr.) este unul dintre cei mai de seama ganditori din toate timpurile,
a sistematizat intreaga cunoastere a timpului sau, fiind considerat intemeietorul a
numeroase discipline, printre acestea se numara si logica. Dupa cum s-a apreciat adesea, el
este primul care, in mod explicit, a gandit insasi gandirea, logica ca fiind o gandire a
gandirii.

Asadar, logica este o stiinta veche, poate cea mai veche. Cel dintai tratat de logica, care ne
uimeste si astazi prin consistenta, profunzime si complexitate, ii apartine lui Aristotel si
poarta denumirea de Organon / Instrument. Acesta si- dorit sa scrie un tratat care sa-i
ajute pe oameni sa se fereasca de discursurile inselatoare ale sofistilor.
Aristotel versus sofisti
O stiinta se naste atunci cand obiectul sau se problematizeaza, ajungand o preocupare
dominanta in constiinta contemporanilor. Mersul cugetarii si desfasurarea limbajului
argumentativ se petrec spontan si nu atrag atentia in mod obisnuit. A trebuit sa intervina o
situatie dramatica, in care argumentele sa se infrunte cu violenta, in care cautarea
adevarului sau victoria asupra adversarului sa fie de capitala insemnatate. Aceasta s-a
intamplat in Atena secolelor V si IV i.e.n. Aici s-a dezvoltat o democratie, care permitea si
chiar facea necesare confruntarile publice intre opinii. Asemenea discutii furtunoase aveau
loc si in sanul scolilor filosofice, pe care le-au intemeiat un Platon ( “ Academia”), un
Aristotel ( “ Liceul”) si altii, si in agora pe cele mai diverse teme: de politica si economie,
de morala si de drept, de arta si psihologie, de pedagogie si filosofie nu in ultimul rand.
Sofistii(I)

Exemplare au fost controversele dintre Socrate si sofisti, imortalizate in dialogurile lui

Platon. Sofistii au introdus un relativism al cunoasterii, care, condus uneori pana la
ultimele consecinte, punea in primejdie statornicia oricaror valori.In scopul salvgardarii
moralei, Socrate a recurs la definirea inductiva a notiunilor morale. Prin Teoria Ideilor,
Platon ne-a lasat o versiune metafizica a existentei notiunilor generale. Respingand
interpretarea idealista, Aristotel a refacut pe baze realiste teoria notiunilor si asrfel s-a
nascut unul din capitolele logicii. Impotriva acelora care sustineau ca orice se poate afirma
despre orice sau ca dimpotriva nimic nu se poate afirma despre ceva, Aristotel a fost silit
sa construiasca si teoria judecatii si adevarului, afirmand ca se pot aserta ca adevarate
numai acele judecati care corespund situatiei de fapt.
Sofistii ( II)
Ca filosofi profesionisti , cei dintai din istoria culturii, sofistii predau cunostinte de
matematica, gramatica si retorica; ei invatau pe tineri arta oratoriei, necesara pe atunci
vietii publice, strecurau in suflete indoiala cu privire la parerile, credintele si obiceiurile
traditionale. Dar sofistii din generatiile mai noi, precum si ganditorii din scolile socratice,
au dus la extrem latura idealista si sceptica a cugetarii sofiste. Astfel, Gorgias isi
concentra filosofia in trei teze: lumea nu exista; chiar daca ar exista, nu o putem
cunoaste; chiar daca am putea-o cunoaste, nu putem comunica cunostintele noastre.

In cele din urma, sofistica a degenerat in acrobatie verbala, in arta de a demonstra orice. In
felul acesta s-a ajuns la sensul peiorativ al termenului “ sofism”: argument fals folosit cu
intentia de a insela.
Sofistica, “ arta argumentarii inselatoare”
“ Nu putem cunoaste nimic nou, fiindca sau il stim dinainte, deci nu este nou, sau nu-l
stim dinainte si atunci nu stim daca este chiar ceea ce cautam” ( Menon)

“ Nu exista deosebire intre adevar si eroare, deoarece noi spunem totdeauna ceva care
exista: spunem cuvinte si cuvintele exista.”( Euthydemos)

“ Un cizmarbun poate fi rau? Daca da, atunci cizmarul bun este rau”.

“ Hotul nu fura ceva rau; a lua ceva bun este bine, deci hotul vrea binele”.
I

n acest cerc de idei s-a format si s-a dezvoltat filosofia lui Aristotel. Eforturile sale in
directia constituirii logicii au fost desigur provocate de necesitatea de a da un raspuns
valabil problemelor care puneau la indoiala posibilitatea gandirii stiintifice. Ca filosof si
ca om de stiinta, Aristotel a sustinut, impotriva sofistilor, ca exista cunostinte necesare, de
valoarea carora nu avem dreptul sa ne indoim. In acest scop, filosoful grec distinge stiinta,
aceea care ne procura cunostinte necesare, de opinie, care ne ofera doar cunostinte
probabile.

Dupa Aristotel, cunostintele necesare sunt cunostinte fundamentate pe cauze. Cauza ne

explica de ce un lucru este asa si nu este altfel. Se pare ca Aristotel s-a inspirat din
modelul demonstratiilor matematice, in plina inflorire pe vremea lui, in care teoremele se
intemeiaza unele pe altele.Asa se explica faptul ca logica sa este in mare masura o teorie a
demonstratiei , a rationamentelor prin care putem dovedi cu certitudine ca o numita
IMPORTANTA LOGICII( I)
Logica, inteleasa ca o stiinta a legilor rationamentului nu poate fi ignorata de nici o stiinta
sau disciplina, astfel logica se afla in legatura cu:

- Psihologia:Logica sta la baza intelegerii si memorarii logice, contribuie la formarea

calitatilor gandirii ( claritatea, coerenta, consecventa) si a limbajului.
- Retorica si argumentarea: Retorica inteleasa ca ansamblu de procedee ale expunerii
orle, in antichitate, urmareste convingerea auditoriului prin maiestria argumentatiei,
prin frumusetea stilului si a limbii, trebuie sa se aplice enunturilor care sunt
verosimile , trebuind sa respecte legile logice, care se supun regulilor rationamentelor
valide. Argumentarea, inteleasa ca ansamblu de rationamente trebuie sa respecte
aceleasi rigori logice.
- Domeniul juridic: Inca din antichitate logic a fost implicata in domeniul juridic si
incepand cu anii ‘50, a fost creata o logica deontica care a permis formalizarea
IMPORTANTA LOGICII ( II)
- Teologia: In Evul mediu, unii filosofi ( care erau si teologi) au utilizat instrumentele
limbii si ale logicii pentru a justifica existenta lui Dumnezeu.
- Medicina si informatica :Inca din secolul al -II-lea , vestitul medic Galenius utiliza
rationamentul pentru stabilirea diagnosticului medical.Astazi, rationamentul medical
apeleaza la instrumente matematici si la diferite logici. Este vorba despre ceea ce
realizeaza, in plan informatic, sistemele expert in decizia medicala.
- Filosofia:Filosoful Bertrand Russel considera ca “ logica filosofica” priveste
utilizarea logicii pentru a trata anumite probleme filosofice.