Incluziunea educaţională

a copiilor cu cerinţe
educaţionale speciale
 EDUCAŢIA INCLUZIVĂ

este un proces permanent de

îmbunătăţire a instituţiei de educaţie, de
explorare a resurselor umane, materiale,
spirituale existente pentru a susţine
participarea tuturor copiilor la educaţie în
instituţiile din comunitate şi pentru a le
asigura acces la servicii adecvate necesităţilor
de dezvoltare, de învăţare, sociale etc.
Elevul cu CES poate studia unele discipline în
baza curriculumului general, iar altele conform
unui curriculum adaptat sau modificat.
Adaptările curriculare la disciplina școlară se realizează corelarea
curriculumului general cu posibilitățile copilului/elevului cu
cerințe educaționale speciale, din perspectiva finalităților
procesului de integrare/incluziune școlara și socială a acestuia.
Adaptările curriculare vin să contureze designul strategiilor
pedagogice, strategiilor de evaluare, resurselor umane şi/sau
echipamentului personalizat de care are nevoie elevul pentru
învăţare.
În cazul curriculumului adaptat, cadrul didactic la disciplina
respectivă va selecta riguros și va utiliza strategii didactice
(metode, procedee, tehnici etc.) care vor sprijini elevii cu CES
în procesul educațional.
 Curriculum modificat vizează selectarea unor continuturi din curriculumul
general la disciplina școlară adresat copiilor fără deficiențe, conținuturi ce se
consideră a putea fi înțelese de copiii cu cerințe speciale si renunțarea la
conținuturile cu un grad ridicat de complexitate;
 Curriculumul modificat presupune schimbarea finalităţilor
educaţionale/subcompetențelor stabilite în curriculumul general
corespunzătoare anului de studii pentru o disciplină şcolară, în funcție de
potențialul de dezvoltare și necesitățile de învăţare ale elevului. Aceste
schimbări pot reflecta cunoştinţele şi abilităţile care sunt indicate în
curriculumul general pentru un alt an de studii. De asemenea, pot viza mărirea
sau micşorarea numărului şi/sau a complexităţii finalităţilor prevăzute pentru
anul respectiv de studii.
 Un curriculum modificat se realizează prin accesibilizarea si diversificarea
componentelor curriculumului general - copiii cu cerințe speciale sunt puși în
situația de a realiza diferite activități individuale, compensatorii, terapeutice ce
vizează recuperarea acestora si participarea lor la activitățile desfășurate în
învățămîntul obișnuit;
 În condiţiile şcolii incluzive, formula cea mai eficientă de proiectare şi realizare
a procesului de evaluare a copiilor cu CES o constituie evaluarea diferenţiată
 Accentul se pune pe diversificarea formelor şi metodelor de evaluare
 Proiectarea în manieră diferenţiată a evaluării progresului şcolar permite:
☺elevilor cu ritm mai lent de învățare să progreseze la nivelul posibilităţilor lor
de învăţare;
☺ elevilor cu CES să primească sprijinul necesar care să le permită să
progreseze, în corespundere cu particularitățile lor de dezvoltare și de învățare
 De remarcat, şi în viziune incluzivă, evaluarea pedagogică trebuie înţeleasă ca
un proces complex, continuu de măsurare, apreciere, analiză şi interpretarea
datelor privind rezultatele procesului de predare-învăţare.
 . În cazul elevilor cu CES,prin performanţă se subînţelege orice schimbare
pozitivă de comportament şcolar: de exemplu,elevul scrie mai îngrijit şi cu mai
puţine greşeli, citeşte mai expresiv ca înainte, citeşte mai repede, povesteşte
mai coerent, poate să utilizeze dicţionarul, să rezolve o problemă simplă etc.
 Proba se va elabora în funcţie de deficienţa copilului, iar rezultatele obţinute
vor servi drept bază pentru proiectarea adaptării curriculare şi a parcursului
individual al învăţării.
 În cazul elevilor cu CES, evaluarea prin raportare la curriculum este
recomandabilă mai ales în momentul proiectării şi aplicării unor probe
de evaluare finală (sumativă) în scopul stabilirii nivelului de achiziţii
şcolare la care a ajuns elevul după o anumită perioadă de învăţare,
pentru a-i permite trecerea la următoarea etapă.
 În cazul elevilor cu CES,învăţătorul trebuie să cunoască forțele și dificultăţile
acestora în ceea ce priveşte activitatea de scriere, să ştie să selecteze metodele
cele mai adecvate de evaluare a scrisului acestor elevi, să proiecteze activităţi
diferenţiate şi să utilizeze diverse tehnici de scriere,urmărind şi încurajînd orice
progres şcolar.
 Dictarea reprezintă metoda tradiţională de verificare a competenţei de scriere în
învăţămîntul primar. Însă această metodă va fi utilizată nu atît ca evaluare
sumativă, ci mai mult ca evaluare curentă a procesului de scriere, astfel încît
aceasta să favorizeze capacitatea de scriere a elevului.Fiind o scriere după auz,
această metodă poate prezenta anumite dificultăţi pentru elevii hipoacuzi sau cu
alte deficienţe. În asemenea situaţie, învăţătorul va propune elevilor respectivi
să realizeze alte activităţi de scriere (copiere sau transcriere), dar la verificare
va utiliza aceleaşi criterii de evaluare cunoscute tuturor elevilor(lizibilitatea
scrisului, corectitudinea, aspectul grafic etc.) şi aceiaşi descriptori de
performanţă
Fiecare copil este diferit, UNIC în felul
său...

Diferenţele dintre noi provin din calitatea educaţiei pe care o

primim acasă, grădiniţă şi la şcoală şi nu din faptul că aparţinem
unor clase sociale diferite, ori avem o culoare diferită a pielii, sau,
poate, vreo deficienţă de care nici măcar nu suntem noi vinovaţi...