Factorii economice si non-

economice in decizia
manageriala. Exemple ale
economiei pozitive
Factorii economice si non-economice in
decizia manageriala

Managerii iau in considerare mai multe criterii

pentru a decide care alternativa va fi adoptata.

Printre factorii care trebuie analizati sunt:

• calitatea,
• siguranta in exploatare,
• probleme de mediu,
• atitudinea comunitatii locale,
• relatiile intre angajati si echipa manageriala,
• valorile estimate pentru cash-flow,
• riscurile,
• flexibilitatea sistemului,
• impactul asupra structurii de personal.
Situatiile in care anumiti factori intangibili
primeaza in luarea deciziei sunt destul de
frecvente, iar inginerul ar trebui sa le considere
normale.

Propunerile ingineresti ar trebui, la modul ideal,

sa ia in calcul, pe cat posibil, factorii intangibili
de care echipa manageriala cu siguranta va tine
seama.
Este bine cunoscut faptul ca diferentele dintre
diferitele alternative reprezinta elemente
importante in selectarea celei mai profitabile
dintre acestea.

Diferentele apar in functie de compararea

simultana pe baza mai multor criterii diferite.
Pentru a tine seama de criterii multiple,
la evaluare se utilizeaza o diagrama de
evaluare a deciziilor.
Costul/profitul echivalent prezentate pe axa
orizontala reprezinta o masura a obiectivului
de indeplinit.

Scopul analizei este acela de a selecta

alternativa cu cel mai mic cost echivalent/cel
mai mare profit echivalent si care satisface
intr-un grad suficient criteriile non-economice.
Pentru ca firmele sa supravietuiasca si sa
progreseze, managerii trebuie sa stabileasca
obiective pe termen lung, adica obiective
strategice.
Acestea pot fi, de exemplu:
• scurtarea timpului dintre proiectarea unui
produs/serviciu si momentul ajungerii acestuia
la cumparator;
• imbunatatirea calitatii produselor/serviciilor;
• reducerea numarului de materiale
inventariate.

Fiecare obiectiv principal poate avea mai multe

obiective secundare asociate.
Evaluarea fiecarui sistem alternativ ar trebui sa
includa contributia acestuia la atingerea
fiecaruia dintre cele 3 scopuri descrise.

Aceste contributii pot fi asimilate cu:

• factori de natura economica;
• factori de natura non-economica.
Unul dintre factorii importanti care determina
decizia finala in ceea ce priveste acceptarea sau
nu a unui proiect justificat din punct de vedere
economic si tehnic este modul in care autorul
proiectului isi prezinta alternativa investitionala.

Inginerii au tendinta de a pune accent pe analiza si a

neglija prezentarea in sine a acestei analize.
Managerii eficienti sunt preocupati de a fabrica
un produs/de a presta un serviciu cat mai bun,
in cel mai scurt timp posibil si cu cele mai mici
costuri.

La prezentarea recomandarilor de investitii

nivelului managerial trebuie tinut seama ca
exista concurenta pentru accesul la niste surse
de finantare limitate.
O propunere care implica investitii de capital va
necesita aprobari de la mai multe nivele
manageriale.
Numarul acestor nivele depinde de mai multi
factori, principal fiind marimea investitiei.

Analistul/inginerul care face propunerea trebuie sa

explice chestiunile complexe din punct de vedere
tehnic astfel incat acestea sa fie intelese de catre
un manager inteligent, dar fara pregatire tehnica.
Presupunandu-se ca un proiect de investitii este
viabil din punct de vedere tehnic si justificat
economic, in propunere trebuie sa se specifice si
sa se accentueze orice beneficiu colateral non-
economic pe care l-ar aduce.

Natura beneficiilor non-economice depinde de

tipul proiectului propus.

Beneficiile non-economice, alaturi de cele

economice, vor contribui, direct/indirect, la
succesul pe termen lung al afacerii.
Un aspect important al prezentarii este scrierea
unui sumar/caiet de sarcini, care trebuie sa
contina, in cateva pagini, descrierea
caracteristicilor de performanta ale
recomandarii.

Pentru a avea o comunicare optima este indicat ca

prezentarea sa se faca de catre persoana care a
facut studiul.
Cel mai important este sa-ti cunosti bine
interlocutorii si sa vorbesti pe intelesul acestora.
 Exemple ale economiei pozitive

Proiectele de investitii care au o durata de viata de

cativa ani vor fi asociate invariabil cu beneficiile
si cheltuielile care apar periodic de-a lungul de-a
lungul ciclului de viata.
Pentru a compara aceste proiecte la un anumit
moment de timp prin masurarea eficientei
economice este nevoie de principiul valorii in
timp a banilor.
Acest principiu recunoaste faptul ca o unitate
monetara are valori diferite la momente
diferite de timp.

Atunci cand diferite alternative conducand la

rezolvarea unei anumite probleme sunt
comparate pe durata unui singur an sau mai
putin, iar influenta valorii in timp a banilor
poate fi ignorata, studiile de analiza economica
sunt numite exemple ale economiei prezente.
Intr-o asemenea situatie, pentru a selecta
alternativa optima din punct de vedere
economic, se utilizeaza 2 reguli fundamentale
(R1 si R2).
R1. Daca exista venituri sau alte beneficii de
natura economica care variaza de la o
alternativa la alta, se va alege acea alternativa
care maximizeaza profitul total in conditiile
producerii unui numar dat de piese fara
defecte.
R2. Daca nu exista venituri sau alte beneficii de
natura economica sau acestea sunt constante
pentru toate alternativele, analiza se va face
pe baza costurilor si va fi selectata alternativa
care minimizeaza costul total in conditiile
producerii unui numar dat de piese fara
defecte.
Pentru proiectele derulate pe o perioada mai mare
se considera ca valoarea in timp a banilor nu
trebuie luata in considerare cand se intalneste
cel putin una din conditiile:
• Nu exista investitie de capital, platile facandu-se
cu bani “din buzunar”.
• Dupa o prima plata, toate costurile ulterioare
sunt aceleasi pentru toate alternativele sau sunt
proportionale cu primul cost.
• Alternativele discutate vor avea aceleasi
rezultate indiferent de capitalul investit.
 Problema 1
Pentru un reper exista o cerere anuala de 100.000 buc.
Reperul este prelucrat pe un strung revolver,
utilizand ca semifabricat bare de otel rotund care
costa 0,3lei/kg. In urma unui studiu a rezultat ca se
pot face economii daca se utilizeaza ca semifabricat
bare de alama la pretul de 1,4 lei/kg.
Masa unei piese de otel era de 0,0353 kg, iar a uneia
din alama de 0,0384 kg. Ca rezultat, costul
materialului pe piesa este de 0,0106 lei/buc. pentru
otel si 0,0538 lei/buc. pentru alama.
A fost consultat inginerul tehnolog, iar acesta a
explicat ca, intr-o ora, se produc 57 piese din
otel sau 103 piese din alama.
Operatorul este platit cu 15 lei/ora, iar costurile
de regie asociate producerii reperului sunt
estimate la 10 lei/ora.
Piesele se vand cu acelasi pret.
Ce material trebuie folosit, daca ambele
corespund cerintelor functionale ale piesei?
Datele problemei 1
Rezolvarea problemei 1
 Problema 2
Pentru prelucrarea unei piese se au in vedere 2
tipuri de utilaje (A, B). Suma necesara
achizitionarii fiecaruia dintre acestea este
aproximativ aceeasi si va fi neglijata.
Pentru utilajul A se cunosc: productivitatea 100
buc./ora, ore disponibile 7 ore/zi, rata rebuturilor
3%.
Pentru utilajul B se cunosc: productivitatea 130
buc./ora, ore disponibile 6 ore/zi, rata rebuturilor
10%.
Materialul costa 6 lei/buc., iar piesele fara
defecte pot fi vandute cu 12 lei/buc. Rebuturile
nu sunt valorificabile.
In cazul fiecarui utilaj, operatorul este platit cu
15 lei/ora, iar costurile de regie sunt 5 lei/ora.
a) In cazul in care cererea zilnica este suficient
de mare incat toate piesele fara defecte sa fie
vandute, care utilaj va fi utilizat?
b) Care ar trebui sa fie rata rebuturilor utilajului
B pentru a fi la fel de profitabil ca utilajul A?
Datele problemei 2
Rezolvare problema 2,
punctul a)
Rezolvare problema 2,
punctul b)