Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a

patra cultură mondială ca producție după trestia

de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se
află porumbul. În Europa Occidentală și în Orientul
Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte din
alimentația curentă.
Porumbul este o cereală originară din
America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii
ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă
alături de grâu, 80% din producția de cereale.
Porumbul aparține familiei Poaceae. Are tulpina înaltă
și groasă, neramificată, care se numește popular
„cocean”, cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe
aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori
masculine pe aceeași tulpină. Florile masculine se
găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma
unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la
subsoara frunzelor.
Deși unele varietăți de
porumb pot crește până la 7
metri în înălțime, porumbul
comercial este cultivat la o
înălțime maximă de 2,5 metri.
Porumbul dulce este de obicei
mai scurt decât varietățile de
porumb de câmp.
Frunzele sunt mari și liniare. Florile bărbătești
sunt grupate în vârful tulpinii într-o
inflorescență numită spic compus ramificat.
Florile feminime se găsesc mai jos pe tulpină,
grupate într-o inflorescență, numită știulete.
Stigmatul pistilului este foarte lung și formează
mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă
care conține amidon, substanțe proteice și
uleiuri.
100 g de porumb – 97 kcal.
Conține multe hidrocarburi, amidon, albumine,
foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E,
fier, fosfor, magneziu, zinc și potasiu.
Magneziul, care este prezent în cantități mari în
porumb completează într-un mod excelent lipsa
acestui element datorată bolilor legate de
îmbătrânirea organismului. Boabele de porumb
sunt utilizate în industria amidonului, a
spirtului, glucozei și dextrinei
Germenii sunt utilizați pentru extragerea uleiului,
utilizat în alimentația dietetică. Randamente de
extracție: 100 kg boabe – 77 kg mălai sau 63 kg amidon
sau 71 kg glucoză sau 44 litri alcool sau 50–60 kg
izomeroză. Porumbul este utilizat în hrana animalelor ca
nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde
(însilozat), tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă,
însilozați (nutreț suculent). Particularități fitotehnice:
rezistență bună la secetă și căldură, număr relativ redus
de boli și dăunători, adaptabilitate la condiții diferite de
climă, fiind prășitoare, lasă terenul curat de buruieni,
constituie o bună premergătoare pentru multe plante,
valorifică bine îngrășămintele organice și minerale,
reacționează foarte puternic la irigații, coeficient de
înmulțire foarte mare, importantă plantă meliferă și
medicinală, prin cantitatea mare de polen pe care o
produce. Porumbul are efect împotriva stresului.
Făina de porumb –
Proprietăţi

Porumbul din care se face

celebra mămăligă este
încărcat cu multiple vitamine
– A, B, C şi E, dar şi minerale –
potasiu, magneziu şi fier. Cel
mai impresionant fapt
nutriţional al porumbului este
că acesta conţine în proporţie
de 85% acizi graşi nesaturaţi şi
o sumedenie de fibre.
Măcinat sub formă de făină de mălai, porumbul
reprezenta astfel principala sursă de „pâine” a ţăranilor
români din cele mai vechi timpuri. Astăzi, mămăliga se
află în meniurile celor mai selecte restaurante, ca
înlocuitor pentru pâine pentru preparatele care nu merg
neapărat cu făină albă, cum este peştele, brânza cu
smântână, laptele sau mujdeiul.

Folosit ca medicament, mămăliga administrată intern sau

extern are efecte detoxifiante, antiinflamatoare,
calmante, hepatice şi digestive.
Detoxifică ficatul şi rinichii

Boabele de porumb conţine substanţe cu efecte detoxifiante

remarcabile, care ajută ficatul la eliminarea toxinelor şi la
menţinerea acestuia sănătos faţă de ciroză, insuficienţă hepatică
sau alte boli de ficat. Terciul de mălai poate reduce cu 20% riscul de
afecţiuni ale celulei hepatice. Mămăliga creşte secreţia şi
evacuarea bilei. Este recomandată pentru dieta celor bolnavi de
colecisitică, dischinezie biliară sau dispepsie.

Pentru pietre la rinichi, se poate bea ceai din mătase de porumb

pentru efectul său diuretic natural.
Protejează stomacul, intestinele şi fierea

Consumul de mămăligă ne aduce beneficii importante

intestinelor, datorită acizilor graşi de tip palmitic şi
arahidic cu rol protector din rădăcina porumbului. Lucrul
cel mai uimitor este că aceşti acizi se absorb foarte
repede în intestin, fără să sufere „vătămări” chimice.

Cei bolnavi de gastrită hiperacidă sau ulcer, pot consuma

mămăligă caldă în loc de pâine, datorită efectelor
calmante şi de reducere a acidităţii stomacului.
mamaliga beneficii> Cura cu mămăligă pentru slăbit
Unii spun că mămăliga îngraşă, însă adevărul este că
atunci când este consumată moale, mămăliga poate
ajuta în curele de slăbire, deoarece conţine foarte
multe fibre şi aproape un sfert din caloriile pe care le
are pâinea. Persoanele care suferă de obezitate pot
constata că terciul de porumb dă rapid senzaţia de
saţietate. Mămăliga este un leac minunat pentru
simptomele de oboseală, somnolenţă, surmenaj
mental şi creştere în greutate cauzate de
hipotiroidism.
Mămăliga ne face longevivi

Cercetătorii au descoperită că mămăliga are marele dar de a

reduce incidenţa bolilor endocrinologice cu cel puţin 50%, de a
preveni bolile psihice şi de a creşte durata de viaţă. Mămăliga
este de asemenea recomandată diabeticilor deoarece poate
regla nivelul de zahăr din sânge. În ceea ce priveşte bolile de
inimă, prin efectul de scădere a colestrolului, mămăliga scade
riscul de ateroscleroză şi de infarct cardiac.
Mălaiul (denumit și făină de porumb) este un produs de
morărit, o făină alimentară obținută prin măcinarea
boabelor uscate de porumb. Are o largă utilizare în
bucătăria sudamericană și în America Centrală. Este folosit
ca ingredient pentru mâncăruri, dar și ca hrană pentru
animale. În America a fost folosit în bucătăria amerindiană
încă din antichitate și, după descoperirea Americii și de
către europeni, a ajuns în alimentația europeană și s-a
răspândit concomitent în toată lumea.
În bucătăria italiană se
face polenta, în Mexic
este mult răspândită și
agreată tortilla (un fel de
turte din mălai). În spațiul
românesc, este vorba de
mămăligă, considerat un
aliment de bază
tradițional.
Ce este mălaiul grisat?
Este mălai degerminat. Adică se înlătură germeni,
se separă embrionul din porumb pentru a se
elimina grăsimile şi substanţele ce ar scurta durata
de păstrare a malaiului. Prin urmare este un proces
determinat nu de grija pentru sănătate ci de nevoia
comercială de a se mării perioada de valabilitate.
Prin degerminare, porumbul şi făina de porumb
pierd mult din substanţele nutritive. Comparativ se
poate asemăna cu diferenţa dintre pâine integrală
şi cea albă, franzelă.
Pe vremuri, bunicii făceau mămăligă din porumbul numit
cincantin, care era sticlos, cu bob rotund şi mic, un soi
vechi, asemănător celui pentru floricele. Compoziţia
mălaiului care era măcinat la moara cu pietre este diferită
faţă de a mălaiului de azi. Era un mălai brut, care avea şi
ţărîţe. Mămăliga se făcea greu şi de aici provine şi expresia
că fata ma­re era bună de măritat cînd ştia să facă
mămăligă. Mălaiul avea multe fibre, iar mă­măliga trebuia
fiartă 40 de minute, poate chiar o oră, timp în care se mes­
te­ca temeinic.
Acum oricine poate face mămăligă, fiindcă mălaiul se
fierbe re­pede, şi există mălaiul instant prefiert, care are un
amidon ce se transformă în glucoză şi creşte glicemia.
Mămăliga ve­che era recomandată diabeticilor, fi­ind­că avea
indicele glicemic scăzut. As­tăzi cînd mămăliga are indicele
glicemic ridicat,  nu prea mai este indicată diabe­ticilor.
Mălaiul din acel soi vechi nu prea se mai găseşte. E pe cale
de dispariţie“, ne-a precizat Gheorghe Mencinicop­schi.
Boabele de porumb
conţin hi­draţi de carbon,
65 – 70%, din care ami­
don peste 80%, proteine,
8 – 14%, din ca­re zeină
45%, lipide între 4 şi
5,5%, substanţe minerale
1 – 2%, celuloză circa 2%.