1.

Obiective si scopul psihiatriei

2. Clasificarea tulburarilor psihice

3. Semiologia psihiatrica
4. Scale de evaluare utilizate în psihiatrie
 
Obiective psihiatriei
Psihiatria – este o stiinta medicala care studiaza
- incidenta,
- prevalenta,
- diagnosticarea,
- etiologia,
- patogeneza,
- tratamentul si
- organizarea asistentei psihiatrice populatiei.
.
Psihiatria- provine de la grecescul `psyche` - suflet si `iatria`- tratament,
adica tratarea sufletului.
Se poate presupune ca aceasta notiune a aparut atunci cand se considera
ca toata lumea animala inclusiv omul era dotat cu suflet.
Scopul psihiatriei
1. Diagnosticarea tulburarilor psihice
2.Studierea tabloului clinic, a etiologiei, patogenezei,
evolutiei si consecintelor tulburarilor psihice
3. Studierea epidemiologiei tulburarilor psihice
4. Elaborarea metodelor de tratament ale pacientilor cu
tulburari psihice
5.Elaborarea tipurilor de reabilitare a pacientilor cu
tulburari psihice

6. Profilaxia tulburarilor psihice

Componentele de baza ale psihiatriei moderne:
1. Psihopatologie generala
2. Psihiatria nozologica
3. Psihiatria varstelor
4. Narcologia ( include diagnosticarea , tratamentul si
profilaxia dependentei de alcool, droguri si toxicomaniile)
5. Psihiatria legala
6. Psihiatria sociala
7. Psihiatria transculturala
8. Psihiatria biologica
12. Sexopatologie
13. Suicidologie
14. Psihiatria militara
15. Psihoterapia
 
Tangențele psihiatriei cu alte discipline:
• filozofie
• psihologie
• dreptul
• stiintele biologice ( anatomie, fiziologie, biochimie, etc.)
• alte specialitati medicale ( terapie, neurologie,
psihofarmacologie), psihologie medicala
Psihiatria face parte din stiintele medicale.
Aparitia tulburarilor psihice in bolile somatice este
preocupația somatopsihiatriei, iar factorii psihici care
cauzeaza bolile somatice este in competența
psihosomaticii.
 Etapele dezvoltarii asistenței psihiatrice :

1. Etapa preștiințifică
2. Etapa greco-romană
3. Evul mediu ( etapa inchiziției)
4. psihiatria secolului XVIII - XIX .
5. Etapa actuală
 Clasificarea tulburărilor mentale :
Toate tulburărilor mintale pot fi de aspect :

- psihopatic
- nevrotic
- psihotic
 
Exista trei principii de clasificare a tulburarilor
psihice:

1. Principiul sindromologic

2.Nozologic
3. Etiologic
- tulburari endogene
- exogene
- psihogene
La moment tulburarile psihice sunt clasificate in ICD-10
(Clasificarea Internationala a tulburarilor psihice, ediția a zecea)
și Clasificarea americana a tulburarilor psihice (DSM-V).
Compartimentele clasificarii ICD-10:
Consta din 11 compartimente:
Tulburari mentale si de comportament (F00-F99) Acest capitol contine
urmatoarele blocuri:
F00 - F09 Tulburari mentale organice, inclusiv tulburarile simptomatice
F10 - F19 Tulburari mentale si de comportament datorite utilizarii substantelor
psihoactive
F20 - F29 Schizofrenie, tulburari schizotipale si delirante
F30 - F39 Tulburari ale dispozitiei [afective]
F40 - F48 Tulburari nevrotice, de stress si somatoforme
F50 - F59 Sindroame comportamentale asociate perturbarilor fiziologice si
factorilor fizici
F60 - F69 Tulburari de personalitate si de comportament la adulti
F70 - F79 Retardare mentala
F80 - F89 Tulburari de dezvoltare psihologica
F90 - F98 Tulburari comportamentale si emotionale cu debut de obicei in
copilarie si adolescenta
F99 Tulburare mentala nespecificata
DSM-V:
1. Clasificarea Asociației Americane de Psihiatrie se bazeaza
pe criterii bine definite, poliaxiale care includ definitii
explicite pentru fiecare criteriu
2.Cauzele aparitiei versiunii DSM-V ( 2013) constau in
apariția datelor noi medicale, implementarilor de noi metode
de diagnosticare si tratament.
Tabel 1. Compartimente de diagnostic DSM-5:
Tulburari de dezvoltare psihica
Tulburari de spectru schizofren si alte tulburari psihotice
Tulburari bipolare si adiacente
Tulburari depresive
Tulburari anxioase
Tulburari obsesiv-compulsive si adiacente
Tulburari legate de traume psihice si datorate stresului
Tulburari disociateive
Tulburari psihice cu prevalenta simptomelor somatice si stari adiacente
Tulburari de alimentare (feeding and eating disorders)
Tulburari de excreție
Tulburari hipnice ( datorate somnului)
Tulburari sexuale
Disforia legata de gen
Stari agresive, impulsive si discomportamentale (disruptive, impulse-control, and
conduct disorders)
Tulburari legate de consumul de substante psihoactive si stari datorate adictiei.
Tulburari neurocognitive
Tulburari de personalitate
Parafilii
Alte tulburari psihice
 Clasificarea tulburarilor psihice dupa DSM IV.
Unul din meritele acestui sistem de clasificare consta in faptul ca propune formularea
diagnosticului pe 5 axe. Sistemul multiaxial al diagnosticului consta in :
- Axa 1 – diagnosticul tulburarilor clinice
- Axa 2 – tulburarile de personalitate si retardarile mentale
- Axa 3 – conditiile medicale generale
- Axa 4 – stresori psihosociali si de mediu – se acorda un punctaj pe o scara ordinala de la 1 la 5
(punctajul creste proportional cu nivelul de stresori), pe baza evaluarii urmatoarelor aspecte:
probleme legate de grupul de suport primar, legate de mediul social, probleme educationale,
probleme profesionale (ocupationale), probleme legate de conditiile de locuit, probleme
economice, probleme determinate de accesul la serviciile de sanatate, probleme legate de
incalcari ale legii, alte probleme psihosociale si de mediu
- Axa 5 – scorul GAF (Global Assessment of Functioning) reprezinta o cuantificare a modului in
care simptomele tulburarii psihice afecteaza nivelul global de functionare al pacientului – scorul
GAF se exprima in intervale de 10 puncte, intre cele doua extreme:
GAF = 100 - 91 – lipsa oricaror simptome, cu functionare normala
GAF = 10 - 1 – pericol crecut si persistent de a cauza injurii lui sau altora; incapacitate
persistenta de mentinere a unei igiene personale minime; acte suicidare cu intentie si
expectanta clara de a muri
 Categoriile diagnostice cuprinse in DSM IV pe axa 1,
schematic:
 tulburarile diagnosticate de regula pentru prima oara in perioada de sugar, copilarie
sau adolescenta
 delirium, dementa
 tulburari mentale datorate unei conditii medicale generale
 tulburari induse de consumul de substante psihoactive
 tulburari afective
 tulburari anxioase
 tulburari somatoforme
 tulburari factice: tulburari factice cu simptome predominant psihologice, cu
simptome predominant fizice (somatice), cu simptome psihologice si fizice
 tulburari disociative
 tulburari sexuale
 
 Tulburari ale senzației.
Tulburări de percepție:
- iluzii
- halucinații
- tulburări psihosenzoriale
Tulburări ale senzației .
Senzația este o componență a activității psihice care permite evaluarea unor
proprietăți ale obiectelor din exterior sau interiorul organismului

Substratul fiziologic al senzației sunt analizatorii:

Exteroceptivi (vizuali, auditivi, olfactivi, tactili, gustativi) ofera informatie
despre obiectele din exterior

Interoceptivi –ofera informatie din interiorul organismului

Proprioceptivi– constata pozitia in spatiu a corpului si miscarile efectuate

Pentru constatarea tulburarilor de senzație se utilizeaza urmatoarele

notiuni:
- anestezie
-hipoesteie
-hiperestezie
-cenestopatie
- parestezie
 Tulburari de senzație:

Cantitative ( schimbarea
intensitatii senzatiei) Calitative( schimbarea
calitatii senzatiei)
1.Hipoestezie
1. Parestezie
2. Anestezie
2. Cenestopatie
3. Hiperestezie
Cantitative ( schimbarea intensitatii senzatiei)
1.Hipoestezie – diminuarea senzațiilor. Excitanții
puternici sunt percepuți ca slabi. Este crescut pragul de
senzație
2. Anestezie - lipsa oricaror senzații
3. Hiperestezie- Exagerarea senzațiilor ( stare opusa
hipoesteziei). Este scazut pragul senzației. Senzațiile
slabe sunt percepute ca puternice
1
Calitative( schimbarea calitatii senzatiei)
Parestezie - apariția de senzații neplăcute
cutanate in lipsa excitanților. Apar in leziuni
organice de exemplu.
Cenestopatie – senzații neplacute de intensitate
diferita proiectate in organele interne in lipsa
unei patologii somatice constatate
Tulburari de percepție
Perceptia, spre deosebire de senzatie ofera informatie mai complexa despre obiecte.
In baza totalului de senzatii se formeaza o impresie generala despre obiect .

Tulburarile de perceptie pot fi sub forma:

- agnozii
- iluzii
- halucinatii
- tulburari psihosenzoriale
Agnozii- nerecunoasterea obiectului. Incapacitatea pacientului de
a da numele si destinatia obiectului.
Tipuri de agnozii:
- vizuala
-auditiva
-tactila
-spațiala
Se constata in urmatoarele nozologii spre exemplu:
- boli atrofice cerebrale (boala Alzheimer), demențe, etc.

Anozognozie (nerecunoasterea propriei boli ) se constata in

multe boli psihice si somatice ( tulburare histrionica, etilism,
cancer, tuberculoza,etc)
2.2.1. Iluzii – tulburare de perceptie in care obiectul real
este perceput drept altul
Se deosebesc urmatoarele tipuri:
- fizice
- fiziologice
- psihice
1. Iluzii fizice sunt cauzate de proprietatile mediului in
care se afla obiectul ( lingura in paharul cu apa spre
exemplu)
2. Fiziologice sunt cauzate de condițiile diferite de
functionare a receptorilor

3. Iluzii psihice ( afective) sunt cauzate de starea

emotionala in timpul perceptiei obiectului ( frica, anxietate,
asteptare, etc.)

Pareidolii reprezinta un grup de iluzii psihice vizuale

schimbatoare, cu continut neobisnuit, fantastic intr-un
interval scurt de timp
Conform altei clasificari iluziile sunt grupate in
conformitate cu tipul de analizator implicat:

1. vizuale
2. auditive
3. tactile
4. olfactive
5. gustative
2.2.2. Halucinatii – reprezinta o tulburare de perceptie
in care obiectul perceput nu exista in realitate. In plus
lipseste atitudinea critica ca regula fata de obiectul
perceput.
Ca si in cazul iluziilor, halucinatiile se clasifica dupa
tipul de analizator implicat:
1. vizuale
2. auditive
3. tactile
4. olfactive
5. gustative
Toate halucinatiile pot fi clasificate funcție de mai multe
criterii:

- сomplexitate
- conținut
- timp de apariție
- tipul de analizator implicat
Dupa complexitate deosebim:

- halucinatii elementare
- simple
- сomplexe
- fantastice
Elementare :
- fotopsii (halucinatii vizuale lipsite de anumita forma,
neconturate, spre exemplusub forma de pete)
- acoasme (halucinatii auditive ca sunete neclare,
chemari dupa nume, etc).
In halucinatiile simple este implicat doar un singur
analizator

In halucinatiile complexe sunt implicati doi sau mai

multi analizatori
Halucinatiile vizuale pot avea aspectul unor obiecte
simple sau complexe, anterior vazute sau nu, mobile sau
statice, neutre ca continut sau infricosatoare, cu aspect
colarat natural sau mai putin.
Daca obiectul perceput este situat in afara campului de
vedere, dar undeva pe lateral sau in spate – asemenea
halucinatii se numesc extracampine.
Senzația de a percepe dublorii proprii se numeste
halucinatie autoscopica.
Halucinatii auditive мpot fi percepute de pacient ca bataia de vant,
zazait de insecte, dar frecvent sub forma unor halucinatii verbale.

Pot fi auzite voci ale unor persoane cunoscute sau necunoscute, a

unei persoane sau a unui grup de persoane ( halucinatii polifonice),
aflate in apropiere sau la distanta.

Dupa continut halucinatiile auditive pot fi:

- neutre, indiferente pentru pacient
- amenintatoare sau suparatoare la adresa pacientului
- comentatoare (comenteaza actiunile pacientului)
- antagoniste ( doua sau mai multe ”voci” dintre care una ameninta
sau acuza pacientul, iar cealalta( celelalte) il apara.
Cel mai mare pericol il prezinta halucinatiile imperative care ordona pacientului ,
iar ordinele sunt adeseori executate de pacient
Halucinatiile tactile – sunt prezentate avand senzatia de percepere a unor insecte pe
piele sau dedesubt

Halucinatiile olfactive si gustative sunt rar diagnosticate.

Halucinatiile olfactive frecvent sunt prezente sub forma unor mirosuri, frecvent
neplacute ( sulf, mucegai,etc.)

Halucinatiile gustative au aspectul unui gust specific, deosebit prezent in cavitatea

bucala indiferent de hrana consumata

Halucinatiile viscerale reprezinta perceperea unor fiinte in interiorul organismului (

serpi, broaste, etc.) care provoaca durere, le consuma hrana, perturba somnul, etc.

Halucinatiile viscerale, spre deosebire de cenestopatii au un aspect ca forma, cu

anumite dimensiuni, culoare, miscare, etc.
Conform altei clasificari se constata:
- halucinatii functionale
- dominante
- hipnogogice
- hipnopompice
Halucinatiile functionale - apar odata cu un excitant
extern , se percep in paralel cu acest excitant ( nu se
contopesc ca in cazul iluziilor)

Halucinatii dominante- reflecta continutul

psihotraumatic care a cauzat boala
Hipnogogice – diverse ca continut care apar la granita
intre starea de veghe si somn
Halucinatii hipnopompice- diverse ca conținut care apar
la trezire
Pentru diagnostic este importanta clasificarea conform
careia halucinatiile se impart in :
1. halucinatii propriu zise
2. pseudohalucinatii
Proprietatile halucinatiilor propriu zise:
1. Sunt proiectate in mediul extern, se contopesc cu el
2. Au toate proprietatile unor obiecte reale
3. Pacientii considera ca ceilalti percep aceleasi obiecte pe
care le percepe pacientul doar ca nu recunosc faptul
4. Halucinatiile propriu zise influenteaza , ca regula,
comportamentul pacientului
5. Halucinatiile propriu zise sunt caracteristice pentru
psihozele exogene
Pseudohalucinatiile au un sir de particularitati:
1. Sunt lipsite de continut real, nu se asambleaza cu mediul extern, sunt percepute
ca straine, deosebite fata de senzatiile reale ale pacientului. ( Tigrul agresiv vazut
in apropiere provoaca mai mult starea de curiozitate decat de frica- V. Kandinski.)

2. Halucinatiile sunt proiectate in interiorul organismului. Pacientul aude ”voci”

”in cap”, vede obiecte aflate ”in abdomen”, etc.

3. Pacientul percepe senzația de implantare din exterior a halucinatiilor ( chipuri

facute, voci facute, etc.)

4. Daca halicinatiile vizuale sunt proiectate in exterior, dar contin restil

proprietatilor, atunci vor fi atribuite pseudohalucinatiilor.

5. Daca pseudohalucinatiile nu sunt imperative comportamentul pacientului

adeseori nu provoaca suspiciuni.
Halucinoza- – este un sindrom de aparitie a halucinatiilor
cu implicarea unui analizator pe fundal de constiinta
lucida ( halucinoza verbala acuta sau cronica in etilism,
halucinoza vizuala Charles Bonnet – in deficientele de
vedere la varstnici, halucinoza tactila- miscarea
insectelor in intoxicarea cu cocaina)
2.2.3. Tulburari psihosenzoriale

Reprezinta o tulburare de perceptie in care un obiect real

(deosebire de halucinatii) este perceput corect( deosebire de
iluzii) dar de dimensiuni schimbate.
Se deosebesc 2 tipuri de tulburari psihosenzoriale:
1. derealizare
2. depersonalizare
Derealizare – perceperea modificata a anturajului . Este exprimata cu dificultate de
pacient. Uneori se invoca ca lumea inconjuratoare este perceputa cumva ireal, alteori
se declara schimbarea dimensiunilor, formei, greutatii, culorii obiectelor din jur.
Componente ale derealizarii:
micropsie– perceperea obiectelor din jur in dimensiuni micsorate

macropsie- perceperea obiectelor din jur in dimensiuni crescute

metamorfopsia - perceperea ”schilodita”, modificata a obiectului ( stricat, inclinat,

deformat, etc)
Derealizarea poate sa se manifeste inclusiv cu simptomele urmatoare:

-déjà vu – deja vazut

- deja entendu - deja auzit
- deja cecu – deja trait ( senzatia)
- jamais vu – niciodata vazut
-jamais vecu – niciodata trait
-jamais entendu – niciodata auzit
Simptomele de depersonalizare pot fi de 2 tipuri:

1. somatopsihica
2. autopsihica

Depersonalizarea somatopsihica- ( tulburare a schemei corporale) . Reprezinta

senzatia de schimbare a dimensiunilor membrelor propriului corp , a greutatii, etc. Se
constata preponderent in tulburarile exogene.

Depersonalizarea autopsihica – reprezinta senzatia de schimbare a ” propriului EU” .

Este specifica tulburarilor endogene.

Depersonalizarea vitala —forma cea mai grava a depersonalizarii cand pacientul

invoca lipsa senzatiilor vitae : ” sunt ca mort”, ” nu inteleg daca traiec sau nu”, ”
parca nu exist”, etc.

 
3.1. Gandirea si tulburarile de gandire

Gandirea – este capacitatea de reflectie in propria

constiinta a lumii inconjuratoare . Reprezinta capacitatea
de intelegere a fenomenelor din jur.
 3.1. Tulburarile de gandire

3.1.1. Dupa forma 3.1.2. Dupa continut :

1. Tulburare de ritm 1. Idei delirante
2. Tulburare de fluență 2. Idei prevalente
3. Distorsiune a gandirii 3. Idei obsesive
Tulburare dupa forma ( asociativa)
Tulburare de ritm a gandirii
1 Accelerarea gandirii (tahifrenie). Se prezinta prin cresterea fluxului ideator intr-o unitate de timp. Are loc in :

- sindromul maniacal
- stari euforice

2.Scaderea fluxului ideator ( bradifrenie). Se prezinta prin gandire lenta ( lentoarea gandirii), reducerea asociatiilor
verbale, dificultati de trecere de la o tema la alta. Are loc in urmatoarele situatii:
- depresii
- traume cerebrale
- epilepsii
Tulburare de forma a gandirii
(asociativa)
Tulburare a fluentei gandirii

1Vorbire scindata . Se prezinta prin lipsa de sens intre

componentele frazei pastrandu-se oformarea gramaticala. Exemplu:
”Anuntul facut de D-ra este neclar fiindca eu dorm bine noaptea.”
Este caracteristic pentru schizofrenie.

2 Incoerenta gandirii. Este o forma mai avansata a tulburarii fara a

avea sens logic dar si gramatical. Se expun un sir de cuvinte lipsite
de sens: ” afirm... Zece...niciodata... Da...”
Caracteristic schizofreniei, psihozelor organice exogene cu stare de
amență.
Tulburare de forma a gandirii
( asociativa)
Distorsiune a gandirii

1Raționalism steril . Gandirea abunda cu notiuni de prisos, are un aspect filozofic,

complicat si alogic.
” – Cum Va simtiti?
- Doctore, importanța mea ca personalitate este inexplicabil de reusita avand in vederea
cauza expusa? Dupa un asemenea raspuns atat pacientul, dar si uneori persoana cu care
dialogheaza poate uita intrebarea adresata.
2 Gandire autistă – este lipsita de realitate, amorfa. Specifica pentru schizofrenie , dar si
tulburarea schizoidă de personalitate.

3. Gandire simbolica-М Predomina oferirea unui sens aparte expresiilor, iar cuvintele sunt
substituite cu neologisme, adaugari de silabe astfel incat limbajul devine totalmente
neinteles.
Specific pentru schizofrenie.

4. Rigiditate a gandirii . Хse manifesta prin asociatii rigide, dificultate de a trece de la o tema
la alta, detalizare patologica, dificultati de diferentiere intre principal si secundar. Specific
pacientilor cu epilepsie, tulburari cerebrale organice.

5Perseverare – Se manifesta prinrepetarea unor cuvinte, expresii in timpul conversatiei.

Specific schizofreniei , tulburarilor cerebrale organice.
Tulburare de continut a gandirii:

1. Idei delirante au urmatoarele particularitati :

1. Asociatii false
2. Domina constiinta pacientuluiNu pot fi corectate prin convingere
4. Debuteaza pe un substrat patologic

Functie mecanismul psihopatologic se divizeaza in :

1.Delir primar (de interpretare, sistematizat) : bazat pe tulburarea gandirii abstracte

2. Delir secundar. (senzitiv):

- bazat pe existența altor tulburari psihice
Se disting urmatoarele tipuri de delir:
- halucinator,
- maniaca,
- depresiv,
- confabulator,
- imaginativ.Apare in contextul altor tulburari psihice ( halucinatii, automatisme, tulburare a
constiitei).
Dupa continut toate delirurile pot clasificate in 3 grupuri de baza :

1. de persecutie
2. de grandoare
3. de autoumilire

1. La delirul de persecutie se refera:

-delirul de otravire
- delirul de relatie
- delirul de influenta
-delirul erotomanic
2. La delirul de grandoare :
- delirul de invenție,
- delirul reformator
- delir de filiație
- delir de grandoare
3. La delirul de autoumilire :
- delir de autoinvinuire,
- delir de autoumilire,
-delir de vinovăție,
Sindroame delirante
1.Paranoic (paranoial) se manifesta cu monodelir sistematizat de relatie,
gelozie, invenție , etc.
- nu sunt halucinatii
- este monotematic
se constata in etilism, psihoze de involutie, tulburari de personalitate,
schizofrenie.

2.Paranoid. Este un grup din cel putin 2 deliruri cu sau fara halucinatii. Se
constata in schizofrenie, psihoze reactive (psihogenii), psihoze exogene, etc.
In schizofrenie se constata o forma aparte a sindromului halucinator-paranoid
– si anume sindromul Kandinsky-Clerambault care are urmatorii parametri:
1. pseudohalucinatii
2. automatisme psihice
3. idei delirante de influenta
Automatismele psihice – reprezinta senzatia de pierdere a apartenentei
proprii a gandurilor, miscarilor sau senzatiilor. Clerambault ( 1920) a
descris 3 tipuri a acestui sindrom:

1. Ideator (asociativ) - se manifesta pri senzatia de instrainare a gandurilor

proprii, impunere fortata a gandurilor, furt a gandurilor, senzatia ca propriile
ganduri devin cunoscute anturajului, ”ecoul gandirii”, transmiterea
gandurilor de la distanta, etc.
2. Senzitiv (cenestopatic) – senzatia neplacuta in interiorul corpului , a
unor dureri, intepaturi, etc. care sunt ”provocate, facute” intentionat.
Pseudohalucinatiile olfactive si gustative fac parte din acest tip de
automatism.
3. Motor (cinestetic). Se manifesta prin senzatia de miscari impuse, fortate,
care nu sunt proprii. Pacientul se simte in calitate de ”robot” fiind dirijat din
afara.
Tulburare de conținut a gandirii:

2. Idei prevalente
Sunt idei aparute in baza unor fapte sau evenimente reale, dar
supraevaluate, hiperbolizate si care ocupa pozitia dominanta in
constiinta pacientului. Atitudinea critica este mult diminuata.
Apar sub influenta unor evenimente cu sustinere afectiva si ocupa
un loc dominat in constiinta ( idei de inventie, gelozie,
hipocondriace)
Tulburare de continut a gandirii:
3. Idei obsesive
Sau reprezinta idei aparute spontan, domina constiinta
pacientului, sunt deranjante pentru pacient, dar fata de
care pacientul are atitudini critice. Se constata la persoane
dependente, anxioase, nevroze.
Particularitatile obsesiilor
1. Apar involuntar sub forma de idei, prezentari, frici,
asociate de miscari( compulsii)
2. Exista constiinta bolii adica atitudinea critica
3. Pacientul incearca sa le depaseasca
Tulburarile de continut ale gandirii:
3. Ideatie obsesiva

Ezitari obsesive – lipsa de incredere in propriile actiuni

Amintiri (rememorari) obsesive-– amintiri si analizari

permanente asupra unei fapte sau fapte petrecute in trecut.
Tulburari de continut a gandirii:
3. Idei obsesive
Frici obsesive (fobii) :
Аgorafobia – frica de spatii deschise, de a ramne fara
ajutor in asemenea conditii
Sоciofobia – frica de a se manifesta in prezenta altor
oameni ( pe scena, in public,etc)

Nozofobia - – frica de a se imbolnavi de o boala

incurabila (cardiofobia, cancerofobia, etc)
Tulburari de continut a gandirii: :
3. Idei obsesive
Tendinte obsesive – prezenta unor ganduri de a comite fapte
indecente, periculoase, etc. Care se asociaza cu starea de
anxietate. Nu se comit.

Miscari obsesive (compulsii)

Se asociaza cu fobii ( iar ritualurile ajuta pentru depasirea
anxietatii)
Miscarile repetitive ca aranjarea parului, aruncarea capului nu
se asociaza cu fobii,
Varianta clinica a obsesiilor si compulsiiloe este tulburarea obsesiv-
compulsiva
Ca componenta a sindromului obsesiv-compulsiv este sindromul
dismorfofobic (dismorfomanic).
Dismorfofobia- – idei obsesive cu referinta la prezenta unui defect
fizic. Ca regula se asociaza cu sociofobia si dispozitie scazuta( sau
depresiva).

Dismorfomania – varianta extrema, deliranta a prezentei defectului

fizic
4.1. Memoria si tulburarile mnestice
4.1.1. Tulburarile de memorie
4.2 . Intelectul si tulburarile de intelect
  Memoria – consta din procesul de fixare, pastrare (retentie), reproducere a informatiei.
Constituie una dintre functiile principale de cunoastere, iar impreuna cu atentia asigura
eficacitatea perceperii lumii inconjuratoare. Este una dintre componentele de baza a
intelectului.

       Se clasifica in:

- memoria asociativa ( vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva, tactila)
- motorie
- ideatorie ( memoria verbal-logica)

Conform modelului de memorizare deosebim:

1. memoria de scurta durata
2. memoria de lunga durata

Legea Ribot ( de reducere mnestica progresiva) :

1. uitare de la recent la anterior ( tinerete)

2. de la particular la general
3. de la evenimente afective neutre spre uitarea evenimentelor cu unplutura afectiva
Cauzele tulburarilor de memorie sunt legate preponderent de organicitate cerebrala, demente
( vasculara, atrofica, Parkinson, etc)
 Tulburari de memorie

Cantitative: Calitative:
Hipermnezie Pseudoreminiscente
Hipomnezie Confabulatii
Amnezie Criptomnezii
 Cantitative:
Hipermnezie –acutizarea memoriei. Fixarea poate fi aceeasi, dar reproducerea
poate creste. Rememorarile sunt haotice, iar reproducerea poate creste.
Concentratia atentiei poate fi scazuta. Se constata la etapa maniacala a
tulburarii bipolare, euforii, schizofrenie, paroxisme epileptice.

Hipomnesie –Scaderea memoriei. Scaderea capacitatii mnestice ( toate trei

componente).
Anecforie- tulburare mnestica cand reproducerea unor evenimente sau nume
cunoscute are loc doar dupa amintirea din anturaj.
Se constata in sindroame organice cerebrale, demente, boli vasculare.
Amnezia – pierderea totala a memoriei dintr-un anumit interval
de timp

Amnezie retrograda- pierderea memoriei pentru perioada de pana

la tulburarea constiintei
Аnterograda – pierderea memoriei pentru perioada dupa
pierderea constiintei
Amnezie congrada – pierderea memoriei pentru perioada de
tulburare a constiintei

Аmnezie anteretrograda- pierderea memoriei pentru perioada de

pana si dupa pierderea constiintei
Amnezie de fixare – pierderea capacitatii de memorare
Tulburari calitative de memorie
Paramnezii:
1.Pseudoreminiscente – substituirea unor evenimente
reale recente cu evenimentele din trecut recente
2. Confabulatii – substituirea unor evenimente reale recente
cu
unele imajenativw cu aspect ireal, fantastic
3. Criptomnezii – asumarea unor evenimente
imprumutate din manuale, lucrari, propriei persoane
Intelectul – constituie totalitatea tuturor proceselor de
cunoastere, capacitatea de a asimila si utiliza cunostintele.
Componente ale intelectului sunt:
- Memoria
- Atentia
- Gandirea
 Tulburari de intelect

Oligofrenia(retardul mental) –
este deficitul cognitiv care apare Dementa – este deficitul cognitiv dobandit –
pana la varsta de 3 ani. dupa varsta de 3 ani.
Tipuri de oligofrenie: Clasificare dementa:
1.Debilitate более 3-х лет:
2.Imbecilitate Partiala
3. Idiotia Totala
1.Debilitate . Se manifesta prin ideatie primitiva, predominanta gandirii concrete
asupra celei abstracte, diferentierea insuficienta a emotiilor. Capacitatile de invatare
sunt reduse, adaptarea sociala este insuficienta, bagajul de cuvinte se limiteaza la
cateva sute.

2. Imbecilitate - Prezinta varianta medie a deficitului mental. Au loc dereglari atat

la nivel de gandire abstracta cat si de gandire concreta. Bagajul noțional este scazut,
la nivel de zeci de cuvinte, invatarea este limitata, adaptarea sociala scazuta .

3. Idiotia – forma cea mai avansata de retard mental. Se manifesta cu absenta

limbajului, abilitatilor de autoingrijire. Pot fi reactii primitive de plans, uneori este
prezenta agresivitatea.
Gradul de oligofrenie

Simptome Debilitate Imbecilitate Idiotia

Vorbirea Concreta Cuvinte aleatorii Lipsa

Сapacitatea de ++ Doar capacitati _

autoingrijire elementare

Сapacitatea de + _ _
invatare

IQ 50-69 20-49 Mai putin de 20

Sindrom psihoorganic
- Clinic reflecta lezarea organica a SNC
- constituie lezarea diferitor componente ale vietii psihice
1. Memorie
2. Intelect
3. Emoții
 4Tulburari motorii .
4.1 Sindroame ale tulburarii psihomotorii
Stupoare – inhibitie totala motorie cu pierderea totala a contactului cu lumea
inconjuratoare
мutism –pierderea contactului verbal cu anturajul cu pastrarea capacitatilor vocale,
refuz de comunicare.
negativism- – rezistenta nemotivata, refuz de indeplinire a unor solicitari .
Stereotipii – repetarea incontinue a unor miscari, vociferari, imbinari de cuvinte
(verbigeratii) sau fraze.
Supunere pasiva– pacientul nu se opune anturajului, executa neconditionat toate
ordinele.
Ecopraxie – repetare totala a miscarilor anturajului.б

Ecolalie- repetarea totala a cuvintelor interlocutorului.

Ecomimie=repetarea mimicii interlocutorului

Catalepsie (flexibilitate ceroasa)- cresterea tonusului muscular muschi gat, omoplat,
cu pastrarea miscarilor oferite de interlocutor.
Ecomimie
 
 
Catatonie –totalitatea tulburarilor psihopatologice cu
predominarea tulburarilor motorii (akinezie, stupoare catatonica )
sau hiperkinezie( agitatie catatonica). In cazurile pastrarii
constiintei catatonie se numeste lucida.
Asociat tulburarii catatonice se constata frecvent tulburarea de
constiinta oneiroida (catatonia oneiroida).
Se constata sindromul catatonic in schizofrenie.
Pentru stupoarea catatonica sunt caracteristice:
- intepenire motorie
- rigiditate musculara ( se dezvolta de sus in jos)
- Hipertonus muscular poate fi sub forma de stupoare sau
flexibilitate ceroasa (catalepsie) . Functie de predominanta
sindroamelor se constata:
1. stupoare cu flexibilitate ceroasa
2. stupoare cu negativism
3. stupoare cu rigiditate musculara
Pentru agitatia catatonica sunt tipice:
- crestere activitate motorie cu tendinta de miscare( in tulburarea
bipolara este tendinta pentru actiune). Suplimentar se constata:
- stereotipii
- eco-simptome
paramimie
negativism
vorbire alaturi (parler a cote-fr.)
Alte stari de agitatie psihomotorie:
- maniacala
-Anxioasa
-halucinatorie
- deliranta
- epileptica
- in reactii afective de soc ( ca raspuns la traumatism psihic.)

Alte stari de stupoare :

- depresiva
- halucinatorie
- apatica
- depresiva

-
5. Tulburari de constiinta .

Соnstiinta – este forma superioara de interpretare psihica

a realitatii
 Tulburarea de constiinta

Cantitativa: Calitativa:
1. Obnubilare 1.Delirium
2. Torpoare 2. ОneiroidAmența
3. Sopor 4. Starea crepusculara
4. coma
Criterii tulburare de constiinta ( Jaspers, 1923)

К.Ясперс (1923) сформулировал признаки

синдромов нару­шенного сознания:
1. Detasare de mediul ambiant
2.dezorientare
3, tulburare de gandire
4. amnezia pentru perioada tulburarii de constiinta
2. Tipuri de dezorientare a constiintei

Notiunea de dezorientare include dezorientarea in timp, spatiu si prropria persoana.

Дdezorientarea in timp si spatiu:
- allopsihica-dezorientare in timp si spatiu
- autopsihica- dezorientare la propria persoana
- amnestica- se manifesta prin tulburarea de memorie
- deliranta- prin
- аллопсихическая – проявляется в нарушении ориентировки лишь в
окружающем – в месте, времени, по отношению к др. лицам.
- амнестическая - которая проявляется в нарушении памяти.
- аутопсихическая - при которой дезориентировка относится только к
собственной личности и проявляется невозможностью назвать свой возраст,
имя, профессию.
- somatopsihica- dezorientare in comparatie cu propriul corp, organe, anumite parti
orientare dubla- cand pacientul declara ca se afla concomitent in 2 locuri
-
 
Sindroame de tulburare a constiintei:
Starea de delirium—dezorientare allopsihica ( in timp si spatiu cu pastrarea
orientarii la propria persoana). Simptome adiacente:
insomnie
halucinatii hipnogogice
pareidolii
halucinatii propriu zise si iluzii microscopice
halucinatii tactile si auditive
lipsa de discernamant
posibil perioada de constiinta lucida
delir senzitiv
instabilitate afectiva (predomina frica)
agitatie psihomotorie
amnezie partiala a simptomelor si completa a evenimentelor reale
evolutie ondulanta (noaptea preponderent)
Se constata in etilism cronic, intoxicare cu substante, meningoencefalite

 
2. Оneiroidul- —este o tulburare a constiintei asociata cu o multime de
elemente fantastice, de vis .
Se asociaza cu:
detasare de realitate
orientare dubla
pseudohalucinatii vizuale
delir depresiv sau expansiv
lipsa de congruenta intre starea pacientului si trairile avute
tulburari motorii (stupoare)
amnezie
Poate dura cateva saptamani.Continutul fantastic al trairilor se poate
asocia cu constiinta lucida (oneiroidul lucid).
Este tipic pentru schizofrenie
3. Аmența- —se manifesta cu dezorientare totala in timp, spatiu, propria persoana
si incoerenta vorbirii.
Tablou clinic:
agitatie in limitele patului
miscari haotice
vorbire incoerenta
amnezie totala
Se constata in schizofrenie, intoxicari, infectii, organicitate cerebrala

Poate dura saptamani-luni.

 
Starea crepusculara- apare spontan, urmata de amnezie completa, se asociaza cu
halucinatii, stari afective puternice,
Sunt tipice:
debut si incetare rapida
detasare completa de anturaj
pastrarea miscarilor automatizate
poate avea loc comportament obisnuit sau agitat
amnezia totala a episodului

Pacientul poate iesi de acasa si sa se regaseasca undeva in alt oras sau loc
neplanificat. Din exterior poate avea un aspect aparent ordonat.
 TULBURARILE DE DISPOZITIE

Dispozitia reprezinta o stare emotionala de intensitate variabila si durata relativa care poate fi apreciata de
subiect si care oscileaza intre tristete si bucurie. Dispozitia (pozitiva sau negativa) influenteaza functionarea
tuturor celorlalte functii psihice.
Disforia reprezinta o stare de dispozitie proasta, neplacuta, o combinatie de tristete, anxietate si neliniste
psihomotorie.
Anhedonia este un termen care provine de la grecescul “hedone” – placere, care exprima lipsa de placere
pentru orice aspect al vietii care este insotit de obicei de sentimentul de placere. Se intalneste cel mai frecvent
in depresie si schizofrenie.
Depresia este o stare de tristete nemotivata.
Apatia – incapacitate de implicare emotionala. Dezinteres, asemanatoare cu aplatisarea afectiva, se
intalneste in schizofrenie, depresii, sindroame psihoorganice.
Ambivalenta afectiva – prezenta simultana nemotivata si bizara a doua emotii, sentimente opuse,
contradictorii, intalnita in schizofrenie.
Anxietatea – “frica fara obiect”, irationala, in absenta unui pericol sau frica intens diproportionata in
raport cu un pericol.
Euforia – o stare de buna dispozitie, exaltare, anormala si nemotivata, asociata cu cresterea activitatii
psihomotorii si idei de grandoare, se intalneste in sindromul maniacal, intoxicatia cu alcool, opiacee si
amfetamine, tumori frontale. Este de intensitate mai mica decat euforia, se intalneste in sindromul
hipomaniacal si maniacal la debut.
Iritabilitatea reprezinta o tulburare a dispozitiei care se manifesta prin sensibilitatea excesiva la stimuli
externi pe care subiectul ii percepe ca fiindu-I ostili. Aceasta sensibilitate este asociata cu raspunsuri
comportamentale rapide, furioase, auto si heteroagresivitate, se intalneste in sd. Maniacal, personalitatea
borderline, tulburarea exploziva intermitenta, personalitatea antisociala.
Scale de evaluare utilizate în psihiatrie

Pentru depresie, cele mai frecvent utilizate scale includ:

 Scala Hamilton de Evaluare a Depresiei (HAM-D)
 Scala Montgomery-Âsberg de Evalu- are a Depresiei
(MADRS)
 Scala de Depresie Geriatrică (GDS)
Scala de autoevaluare a depresiei Zung (ZSRDS).
Scale de evaluare utilizate în psihiatrie

Pentru manie, scala cea mai frecvent folosită este:

 Scale Young de Evaluare a Maniei (YMRS).
Scale de evaluare utilizate în psihiatrie

Pentru anxietate, cea mai frecvent utilizată scală este:

 Scala Hamilton de Evaluare a Anxietăţii (HAM-A).
Scale de evaluare utilizate în psihiatrie

Pentru tulburarea obsesiv compulsivă (TOC), cea mai frecvent

utilizată scală este:
Scala Yale-Brown de Evaluare a Tulburării Obsesiv Compulsive
(Y-BOCS).
Scale de evaluare utilizate în psihiatrie

Pentru schizofrenie, cele mai frecvent utili- zate scale

sunt:
Scala Sindromului Pozitiv şi Negativ (PANSS)
Scala scurtă de evaluare Psihiatrică (BPRS)
Scala Calgary de evaluare a Depresiei in schizofrenie
(CDSS).
Alte scale generale din psihiatrie includ:
 Scala de Evaluare Globală a Funcţionării (GAF)
 Impresia Clinica Globală (CGI).