Democrația

Valeriu Sainsus, dr. conf. Univ. ASEM

Planul lecției

• Democrația, esente, evolutie

• Doctrinele democrației
• Principiile democrației si etapele democrației
• Oligarhia si plutocratia, poliarhia
• Problemele democrației
Definiții ale democrației
• Democrația este formă de orgaanizare politică a societății unde
conduce poporul. De aici rezultă și o contradicție dacă conduce
poporul sau conduc masele cine este condus.
• Democrația este o formă de organizare și conducere politică a
societății în care cei ce dețin puterea prin consultarea cetățenilor
ținând cont de voința acestora, de interesele și aspirațiile de progres
ale țării.
Esenșe ale democratiei
• Democrație – demos-popor, cratos- putere, termen de origine greacă
datează din antichitate, când sau constituit și primele forme
democratice.
• Democrația este maxim consens minim constrângere, asigurarea
egalității condițiilor pentru toți cetățenii de a participa la viață
politică, soluționarea deschisă și negociabilă a conflictelor sociale,
toleranța opoziției, manifestarea flexibilității.
• Wiliam Churchel spune că nimeni nu pretinde că democrația este
perfectă, și auto înțeleaptă, este cea mai rea formă de guvernare dar
celelalte forme sunt de excepție mai rele.
Evoluția istorică a democrației
• În epoca homerică (sec VII-VIII) organele de conducere erau bazileul – organ cu puteri
limitate, sfatul ca for consultativ, adunarea poporului – ca putere supremă,
aristocrația gentilică – stăpânul și stăpâniții.
• În perioada capitalistă democrția a pus politicul în slujba economicului de unde și s-a
produs o dezvoltare economică fără precedent. Revoluția burgheză a pus bazele
drepturilor și a libertăților umane fundamentale, vațșa liberă și demnă.
• Democrația în etapa modernă este indispensabilă de noțiunea de pluralism politic. Fără pluralism nu
există democrație. Democrația autentică nu există fără pluralism politic este o utopie. Prin pluralism
politic puterea politică nu tronează deasupra societății. Pluralismul presupune o competiție între toate
formele de exprimare a spiritului. Noțiunile de pluralism politic și de democrație acționează reciproc.
Doctrinele democratice:
• Democrația socialistă occidentală – tradiții democratice, pluralism politic, vot universal
separarea puterilor, independența mijloacelor de informare, dreptul la libera asociere și
exprimare.
• Democrație occidentală poliarhică – democrație combinată cu conducerea de către elite cu
respectarea principiilor democratice. Adepții acestei teorii susțin că elita asigurată este
capabilă de conduce echitabil, care poate să se manifeste autoritar în perioada de crize și de
amenințare.
• Democrația socialistă – are la bază un sistem social, nu un spectru larg nuanțat, tăgăduirea
valorilor reale, instaurarea democrației prin dictatura proletariatului, existența unui singur
partid, eliminarea separări puterii în stat, subordonarea unui partid și conducător autoritar,
absența garanțiilor legale, existența formală a unui sistem instituționalizat democratic.
• Postindustrialismul – asistăm la raportul dintre știință politică și tehnică. Se trece treptat de
producția industrială la servicii. La fel accentuarea caracterului tehnic al deciziei.
Principii de bază
• „guvernarea oamenilor”: puterea provine de la oameni –
oamenii reprezintă puterea suverană care exercită puterea sau
acordă mandat pentru exercitarea puterii şi oricine face parte
din autoritate poate fi considerat răspunzător de către oameni;
• „de către oameni”: puterea este exercitată fie prin reprezentanţi
aleşi fie prin conducere directă de către cetăţeni;
• „pentru oameni”: puterea este exercitată pentru a servi
intereselor oamenilor, adică binele comun.
Principii de baza:
• a) existența unui cadru legislativ (constituția)
• b) existența separată a puterii legislative, executivă și judecătorească.
• c) existența unui mecanism de executare liberă a dreptului de a alege.
• d) pluralismul politic și garantarea alternativelor reale de organizare și
conducere.
• e) manifestarea liberă a mass-media transmiterea informației prin convingere,
falsul este într-o societate democratică o infracțiune.
• f) valorificarea tradițiilor proprii și a experienței altor popoare.
• g) apărarea drepturilor și libertăților prin lege.
• h) democrația să preocupe toate sferele.
Principalele elemente ale democraţiilor
constituţionale moderne includ:
• o constituţie, de obicei în formă scrisă, care stabileşte cadrul instituţional pentru democraţie, protejată în unele ţări de o curte de justiţie independentă; drepturile omului, de
obicei nu toate, sunt protejate ca drepturi civile;
• drepturile omului sunt menţionate în constituţie şi apoi tratate ca drepturi civile fiind garantate constituţional. Guvernele care au semnat convenţii privind drepturile omului
sunt obligate să susţină drepturile pe care le-au ratificat, indiferent dacă acestea sunt menţionate sau nu în constituţie;
• statutul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii: toţi cetăţenii sunt protejaţi în mod egal de lege pe baza principiului nediscriminării şi trebuie să îşi îndeplinească îndatoririle
conform legii;
• votul universal: acesta oferă cetăţenilor adulţi, bărbaţi şi femei, dreptul de a vota pentru partide şi/sau candidaţi în alegerile parlamentare. În plus, unele sisteme includ un
referendum sau plebiscit, adică, dreptul cetăţenilor de a lua decizii cu privire la o anumită problemă, prin vot direct;
• cetăţenii se bucură de drepturile omului care le oferă acces la o varietate de moduri de a participa. Acestea includ libertatea mass-media de cenzură şi de control al statului,
libertatea de gândire, de exprimare şi de întrunire paşnică, dreptul minorităţilor şi al opoziţiei politice de a acţiona liber;
• pluralismul şi competiţia intereselor şi obiectivelor politice: cetăţenii individuali şi grupurile pot forma sau se pot alătura partidelor sau grupurilor de interese (lobby-uri),
organizaţiilor non-guvernamentale etc. pentru a-şi promova interesele sau obiectivele politice. Există competiţie în promovarea intereselor şi o distribuire inegală a puterii şi
a oportunităţilor în realizarea lor;
• parlamentul: corpul de reprezentanţi aleşi are puterea legislativă, adică poate aproba legi care sunt obligatorii. Autoritatea parlamentului depinde de voinţa majorităţii
votanţilor. Dacă majoritatea dintr-un sistem parlamentar se schimbă de la o alegere la alta, un nou guvern va veni la putere. În sistemele prezidenţiale, preşedintele este ales
separat prin vot direct;
• regula majorităţii: majoritatea decide, minoritatea trebuie să accepte decizia. Constituţiile definesc limite pentru regula majorităţii care protejează drepturile şi interesele
minorităţilor. Cvorumul pentru majoritate poate varia în funcţie de problemă – de exemplu, două treimi, în cazul modificărilor constituţiei;
• echilibru instituţional: democraţiile combină două principii: autoritatea de a exercita forţa aparţine statului, ceea ce înseamnă o „dezarmare a cetăţenilor”. 5 Cu toate acestea,
pentru a preveni ca puterea forţei să se transforme în conducere autocratică sau dictatorială, toate sistemele democratice includ un echilibru instituţional. Modelul clasic
împarte puterile statului în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească (dimensiunea orizontală); multe sisteme îşi iau precauţii suplimentare: un sistem
bicameral pentru puterea legislativă şi o autonomie federală sau cantonală însemnând o dimensiune verticală suplimentară a asigurării echilibrului (precum în Elveţia, SUA
sau Germania);
• autoritate temporară: un alt mod de a controla puterea este acordarea autorităţii doar pe o perioadă determinată de timp. Fiecare alegere are acest efect şi, în unele cazuri,
perioada totală de ocupare a funcţiei poate fi limitată, aşa cum este cazul preşedintelui Statelor Unite care trebuie să părăsească funcţia după două mandate de câte patru
ani. În Roma Antică, consulii erau numiţi împreună şi părăseau funcţia după un an.
Puncte tari si puncte slabe ale unei demogratii
Puncte tari
• Democraţia oferă un cadru şi mijloace pentru rezolvarea
civilizată şi non-violentă a conflictelor; dinamica conflictului
şi pluralismul sprijină soluţionarea problemelor.
• Democraţiile sunt „pacifişti puternici” – atât în societăţile lor
cât şi în politica internaţională.
• Democraţia este unicul sistem care permite un schimb al
conducerii politice fără schimbarea sistemului de guvernare.
• Democraţiile sunt comunităţi de învăţare care pot îndrepta
erorile umane. Binele comun este definit prin negociere şi
nu este impus de o autoritate autocrată.
• Drepturile omului consolidează democraţiile prin oferirea
unui cadru normativ pentru procesele politice care se
bazează pe demnitatea umană. Prin ratificarea tratatelor
privind drepturile omului, un guvern le poate oferi cetăţenilor
săi „promisiuni” care să menţină libertăţile personale şi alte
drepturi.
Puncte slabe
• Partidele şi politicienii au tendinţa să
sacrifice obiectivele pe termen lung pentru
succesul în alegeri. Democraţia creează
tentaţii pentru elaborarea de politici pe
termen scurt, de exemplu, în detrimentul
mediului sau al generaţiilor viitoare („soluţii
de compromis”).
• Pentru un popor, guvernul este guvern în
limitele unui stat naţional. Interdependenţa
globală crescândă, precum cea din
dezvoltarea economică şi de mediu,
limitează aria de influenţă a factorilor de
decizie democratici dintr-un stat naţional.
Etapele democrației
• 1. Secolul XIX – extinderea dreptului de vot asupra unei păarți
considerabile de populație tânără, masculină și femenină.
• 2. Mijlocul secolului XX, decolonzarea și lupta de eliberare națională,
democrația este acceptată în peste 30 de state în deosebi cele
occidentale.
• 3. Sf anilor 80 a secolului XX modificările produse în sistemele
socialiste. Promovarea la nivel larg a negocierii, concelierii,
compatibilitatea etnică, funcționalitatea democraței.
Oligarhia – dimensiuni și caracteristici
• Olgarhia – guvernarea aristocraților. Sau grup restrâns de persoane ce se
recrutează sau se grupează în funcție de avere, de poziția socială sau militară
(URSS). În regimurile democratice oligarhiile dețin temporar, sau pe o perioadă
lungă de timp influența decisivă asupra guvernării. Oligahul are un statut social și
economic de grup.
• Oligarhia este de regulă nevăzută sau ascunsă are loc dirijarea la spate sau în
spate sunt luate deciziile de către alte persoane.
• Robert Michels a formulat legea oligarhiei conform căreia partidele implică
tendințe de oligarhie, adică dominația celor aleși asupra electorilor, capacitatea de a
controla fluxul de informație și monopol al puterii.
• Robert Dahl spune că regimul democratic este veritabil dacă poate bara calea
dominația și controlul oligaargiei.
Forme ale oligarhiei:
• Plutocrația – guvernarea celor bogați;

• Aristocrația – guvernarea celor mai buni, o forma din trecutul istoric;

• Oligarhie locală – cu guvernare îndelungată a unei localități sat, oraș,

fie de o persoană influentă locală sau un grup mic de persoane
influente de cele mai dese ori economic.
Tipuri de democrații
• Democrație antică – limitată la dimensiunile statului cetate.
• Democrația reprezentativă – fie că realizează numai interesele celor care i-au ales, fie că se bizuie
pe pături sociale mai iluminate, adițional ei se consideră aleșii națiuni, mai des exprimată sunt la
partidele național țărănești (agrare de exemplu în Angia) Democrație reprezentativă – acționează
în numele celor celor care iau ales
• Democrația transnațională – (de genul Comunității europene)
• Democrația consociativă – existența unui număr mare de partide și grupări dificil să realizeze
cualiții (Olanda, Elveția, Belgia, Austria) deciziile se iau prin înțelegeri, și prețul unor repetate
compromisuri. Guvernare pe bază de înțelegeri, reprezentarea comună în guvern.
• Democrația creștină – termen apărut în 1948, bazat pe etica filozofiei creștine. Este interveția
spiritului creștin în politic. Democrația creștină a apărut datorită faptului că liberalismul și revoluția
industrială nu este compatibilă cu morala creștină. Adepții susțin că munca nu este marfă, puterea
trebuie să fie cu ochii pe cei slabi, promovează democrația deplină, garantarea demnității și a
libertății umane.
Tipuri de democrații
- Democrație economică și socială – sistem unde inegalitatea economică are loc prin intervenția statului.
- Democrație locală – autonomie localăă și descentralizare
- Democrație formală – manipularea puterii din alegeri sau din parlament, ideia este că poporul trebuie
educat, des exprimat de oligarhie, adeseori identivică voința sa cu voința poporului ce real este un fals.
- Democrație modernă – persistă reprezentativitatea, extensia demosului, diversitate a vieții politice,
clivajul și concurența politică, pluralism social și politic, libertăți gararantate.
- Democrație participativă – implicarea directă a cetățenilor societății civile în procesul de decizie,
dezbateri publice, audieri.
- Democrație pluralistă.
- Democrația veritabilă a societăților vestice s-a datorat organizării clasei muncitoare, sindicatelor și partidelor, luptei
pentru drepturi și statornicirea unui climat democratic.
Democrația moderna
• a) constituția țării - fundament legal al statului de drept
• b) votul universal și secret,
• c) separarea puterii în stat
• d) alegerea puterii în stat de popor
• e) sistem politic pluriartidist
• d) garantarea drepturilor și libertăților
Poliarhia
• Poliarhia – termen întrodus de Robert Dahl, caracteristic etapei moderne,
prin stabilirea unui ansamblu larg, diferențiat de instituții pentru practicarea
democrației. Trasăturile principale sunt:
- Extinderea sufragiului asupra tuturor membrilor adulți ai societății
- Alegeri libere și corecte
- Exzercitarea controlului asupra reprezentanților oficiali
- Dreptul oricărui cetățean de a candida la posturi
- Libertatea expresiei
- Posibilitatea de a obține informație. Guvernarea poliarhică este o soluție
pentru problemele vieții politice.
Pluralismul politic are amprenta factorilor
cum sunt:
• Starea istorică a societății respective.
• Specificul național
• Tradițiile
• Gradul de cultura și civilizație
• Instituțiile
• Nivelul de educațe.
Problemele teoretice și practice ale unei
democrații depline sunt:
- Inegalitatea economică amplificată în capitalism
- Inegalitatea cetățenilor în plan economic
- Inegalitatea internă și externă
- Inegalitatea economică și dominația monopolurilor.
- Dictatura, fascismul, totalitarismul, comunismul, cultul personalității
- Sărăcia marginală,