TEHNOLOGII ŞI MATERIALE

METALICE
1. DEFINIŢIE

2. PROVENIENŢĂ

3. CLASIFICARE

4. PROPRIETĂŢI

5. METODE DE OBŢINERE

6. UTILIZĂRI
 1. DEFINIŢIE
• COMPUŞI CHIMICI AI UNUI METAL DE
BAZĂ CU ALTE METALE SAU/ŞI
NEMETALE, CU PROPRIETĂŢI
SPECIFICE.
• DIN PUNCT DE VEDERE FIZICO-
CHIMIC POT FI:
• METALE PURE
• ALIAJE METALICE
 2. PROVENIENŢĂ
• METALE PURE: ZĂCĂMINTE
NATURALE (MINEREURI)

• ALIAJE METALICE: AMESTECAREA A

DOUĂ SAU MAI MULTE METALE ÎN
STARE TOPITĂ, URMATĂ DE
SOLIDIFICAREA AMESTECULUI
 3. CLASIFICARE
1. MATERIALE METALICE FEROASE
- SUNT ALIAJE ALE FIERULUI CU ALTE
METALE/NEMETALE: crom, nichel,
molibden, titan, vanadiu, wolfram/carbon

2. MATERIALE METALICE NEFEROASE

- ALTE METALE ŞI ALIAJE ALE ACESTORA :
aluminiu, cupru, argint, aur, magneziu, zinc,
nichel, platină, staniu, wolfram, vanadiu,
zinc
 4. PROPRIETĂŢI
A. Proprietăţi fizice şi chimice

B. Proprietăţi mecanice

C. Proprietăţi tehnologice
 Proprietăţi fizice şi chimice
Proprietăţi fizice – proprietăţi care nu
modifică compoziţia şi structura
materialelor; însuşiri observabile cu
organele de simţ; comportamentul în
raport cu factorii din mediul înconjurător.
Proprietăţi chimice – proprietăţi care
modifică compoziţia şi structura
materialelor; comportamentul în raport cu
alte materii prime şi materiale.
 Proprietăţi Proprietăţi
fizice chimice
• Stare de agregare • Rezistenţa la coroz
• Culoarea iune
• Luciul metalic
• Densitatea
• Fuzibilitatea
• Dilatarea termică
• Conductibilitatea termică
• Conductibilitatea electrică
• Proprietăţi magnetice
 Stare de agregare
• La temperatură obişnuită sunt solide;
excepţie – mercurul, care este lichid.
• Culoarea – dela cenuşiu închis la alb
strălucitor; excepţii: aurul – galben, cuprul
– roşcat
 Luciul metalic
• Proprietatea metalelor de a reflecta lumina
- se poate accentua prin lustruire
mecanică
 Densitatea
Este mărimea fizică egală cu raportul între masă şi volum; masa
unităţii de volum.
Simbol: ρ (ro - literă grecească)
Formula: ρ=m/V, în care:
m- masa [kg, g]
V- volumul [m3, cm3]
Unitate de măsură: kg/ m3, g/ cm3

Din punct de vedere al densităţii se întâlnesc metale:

• ultrauşoare (magneziu - Mg),
• uşoare (aluminiu - Al),
• semiuşoare (titan - Ti),
• grele (fier - Fe),
• foarte grele (aur - Au)

Cel mai uşor metal – litiu(Li) – ρ=0,53g/cm3;

Cel mai greu metal – osmiu(Os) - ρ=22,6g/cm3
 Fuzibilitatea
Este proprietatea metalelor de a se topi.
Fiecare metal are o temperatură de topire – punct de
topire.
Punctul de topire variază foarte mult de la metal la metal:
• cupru(Cu) - 1083°C,
• wolfram(W) - 3410°C,
• fier(Fe) - 1535°C,
• aluminiu(Al) - 658oC.
Metalele se pot clasifica după temperatura de topire:
• uşor fuzibile (natriu – Na),
• greu fuzibile(cupru),
• foarte greu fuzibile(niobiu – No),
• refractare (wolfram)
 Dilatarea termică
Este proprietatea metalelor de a se dilata – mărirea
dimensiunilor (suprafaţă, volum,lungime) la creşterea
temperaturii (încălzire).
Fenomenul invers se numeşte contracţie termică -
micşorarea dimensiunilor la scăderea temperaturii
(răcire).
 Conductibilitatea termică
Conductibilitatea termică este fenomenul de
propagare a căldurii în masa unui material
metalic.
Conductivitatea termică este mărimea fizică prin
care se caracterizează capacitatea unui material
de a transmite căldura atunci când este supus
unei diferenţe de temperatură.
Cea mai mare conductivitate termică au:
argintul
cuprul
aurul
aluminiul
Cea mai slabă conductivitate termică au:
plumbul
mercurul
 Conductibilitatea electrică
Conductibilitatea electrică este proprietatea
materialelor de a permite trecerea curentului
electric.
Conductanţa electrică este mărimea care
exprimă capacitatea a unui conductor sau circuit
dat de a conduce curentul electric
Materialul care conduce curentul electric se
numeşte conductor electric; metalele sunt buni
conductori electrici, iar dintre acestea
conductivitatea cea mai mare o are argintul,
urmat la mică distanţă de cupru.
 Proprietăţi magnetice
Magnetismul este proprietatea materialelor de a atrage
materiale feroase.
Marimea fizică care caracterizează această proprietate se
numeşte permeabilitate magnetică.
Din punct de vedere magnetic materialele sunt:
- Diamagnetice - permeabilitate magnetică relativă
subunitară, foarte aproape de unitate (<1)
(Ag,Au,Cu,Zn,Ge- germaniu)
- Feromagnetice - permeabilitate magnetica relativă
mult mai mare decat unitatea ,ajungand la valori peste
100000 (Fe, Co - cobaltul , Ni - nichelul , aliaje)
- Paramagnetice - permeabilitate magnetică relativă
supraunitară , foarte apropiată de unitate (>1)
(Al,Cr,Pt).
 Rezistenţa la coroziune
Este proprietatea de a rezista la o degradare lentă de la
suprafaţă la interior sub acţiunea agenţilor chimici
(în prezenţa substanţelor chimice).
Tipuri de coroziune:
_ chimică – fără transfer de sarcină electrică în timpul
procesului (oxigen, acid clorhidric,dioxid de carbon, alte
soluţii rău conducătoare de electricitate – benzine,
alcooli)
_ electrochimică - cu transfer de sarcină electrică (soluţii
bune conducătoare de elctricitate- electroliţi)
Metale şi aliaje rezistente la coroziune: metalele nobile (Au, Ag, Cu) şi aliajele
lor (scumpe)
Metale şi aliaje autoprotectoare - metalele şi aliajele care în urma coroziunii
iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare datorită fenomenului de
pasivare (pasivarea Ag în acid clorhidric prin formarea peliculei de clorură
de argint , a Fe în acid azotic concentrat)
Alierea metalelor cu un component adecvat - concentraţii relativ scăzute ale
componentului de aliere, reduc considerabil viteza de coroziune
(introducerea Cu de 0,2...0,3%, Cr sau Ni în oţeluri etc.)
 Proprietăţi Mecanice
• comportamentul materialelor metalice sub acţiunea
diferitelor forţe exterioare.
Proprietăţi mecanice:
- DURITATEA
- ELASTICITATEA
- PLASTICITATEA
- REZISTENŢA MECANICĂ
 DURITATEA
- reprezintă rezistenţa opusă de metale la zgârierea sau la
pătrunderea unui corp
- se exprimă convenţional cu valori de la 1-10 în scara
mineralogică MOHS sau în unităţi Brinell.
Metalele cu duritatea cea mai mare sunt: Re (7,4) şi Os (7,0) urmate
de Be (6,7), In (6,5), Pt (4,3).
Cu duritatea cea mai mică sunt: Cs (0,2) urmat de Rb (0,3), Na
(0,4), K (0,5), Li (0,6).

În metalurgie, duritatea unui metal sau al unui aliaj

este definită ca rezistenţa locală a acestuia la
pătrunderea unui corp mai dur.
Caracteristica se determină prin încercări (cu bila de
oţel sau diamant) şi se numeşte duritatea Brinell,
respectiv duritatea Rockwell; în funcţie de metoda de
încercare utilizată metalele se pot caracteriza din
punct de vedere a durităţii Vickers sau Shore.
 ELASTICITATEA

- este proprietatea metalelor de a reveni

la forma şi dimensiunile iniţiale
după încetarea acţiunii sarcinilor
exterioare care au produs
deformarea.
PLASTICITATEA
- esteproprietatea metalelor de a se deforma
sub acţiunea sarcinilor exterioare, fără a se
fisura sau sfărâma, fără a-şi schimba
volumul şi fără a reveni la forma iniţială.
Majoritatea metalelor sunt plastice, putând fi
uşor prelucrate la cald sau la rece prin diferite
operaţii tehnologice - laminarea.
Aurul este cel mai plastic metal, după care
urmează: Ag, Pt, Mg, Al, Pb, Sn, Cu.
Plasticitatea influenţează proprietăţile
tehnologice - maleabilitatea şi ductibilitatea
MALEABILITATEA este capacitatea unui metal
de a fi tras în foi, prin comprimare la o
temperatură inferioară punctului de topire.
• Unele metale cum sunt: Au, Ag, Al, Pt,
Cu, Ni şi Ta pot fi prelucrate în foi
FOARTE SUBŢIRI
• Se laminează uşor la rece: Mg, Ti, Sn,
Pb, Fe, Pd, Ir

• Zincul este maleabil şi se laminează între

273-423 K.
 Ductibilitatea este proprietatea metalelor de a fi trase
în fire, prin procesul de trefilare.

Cele mai ductile metale sunt: Au,

Ag, Pt, Ni.
- din 1g Au sau Ag se pot trage
fire de 2000m, respectiv 1800m.

Se trefilează uşor şi Fe, Cu, Al.

Un număr mic de metale cum ar
fi: Ti, nu se pot trefila.
REZISTENŢA MECANICĂ - constă în împotrivirea
materialelor metalice la acţiunea forţelor exterioare care
tind să le rupă.

Dintre solicitările mecanice la care pot fi supuse metalele,

deosebim:
• TRACŢIUNEA (ÎNTINDEREA);
• COMPRESIUNEA;
• ÎNCOVOIEREA;
• RĂSUCIREA (TORSIUNEA).
 MODELAREA EXAMINĂRII
REZISTENŢEI MECANICE
• Examinarea
• Examinarea
rezistenţei la
rezistenţei la
întindere:
forfecare:

• Examinarea
rezistenţei la
• Examinarea încovoiere:
rezistenţei la
răsucire:
 Proprietăţi tehnologice
• FLUIDITATEA
• DUCTIBILITATEA
• MALEABILITATEA
• SUDABILITATEA
 Fluiditatea
• Este proprietatea materialului metalic topit
de a curge şi a umple golurile tiparului
(formei) în care a fost turnat.
 Sudabilitatea
• Este proprietatea materialelor metalice de
a se îmbina între ele prin diferite procedee
de sudare: cu electrozi, cu flacără de
gaze, prin presare.
 5. Metode de obţinere
Metodele de obţinere a metalelor din minereuri
constituie obiectul metalurgiei extractive şi se
împart în:
1. procedee pirometalurgice (extracţia se
desfăşoară la temperaturi ridicate): prăjirea,
topirea, vaporizarea).
2. procedee hidrometalurgice (minereul sfărâmat
şi macinat este separat în util şi steril, prin
spălare în bazine de flotaţie sau cuve).
 A. Obţinerea materialelor metalice feroase
Minereuri feroase:
hematitul magnetitul (magnetul
natural)

sideritul taconitul

pirita
- Se obţin aliajele Fe-C: fonte, oţeluri
- se introduc în instalaţii de tip furnal sau
cubilou pentru fonte, respectiv furnale
Martin, cuptoare electrice şi convertizoare
pentru oţeluri.
 B. Obţinerea materialelor metalice neferoase
Minereuri neferoase pot conţine:
Cu – în stare liberă şi minereuri
Zn - principalul minereu de zinc folosit astăzi este sfaleritul sau blenda (sulfura
de zinc)
Pb - principala sursă de plumb este sulfura de plumb
Al - este metalul cel mai răspândit din scoarţa terestră; principalul minereu este
bauxita, bogata în alumină hidratată - oxid de aluminiu combinat cu apa.
Au - participă la puţine transformări chimice – metal nobil, de aceea se găseşte
în stare liberă; apare în roca de cuarţ şi în nisipuri formate din această rocă,
însă fiecare tonă de nisip poate conţine 30g aur, chiar şi într-un zăcământ
bogat.

.
 Minereuri care conţin cupru (cuprifere):

calcozina (sulfura de cupru)

calcopirita sau criscolul (ferosulfura de
cupru)

cupritul (oxidul cupros)

malachitul, azuritul (forme ale carbonatului
basic de cupru)
 Obţinerea materialelor metalice din cupru
Metoda folosită pentru extracţia de cupru depinde
natura minereului. Dacă cuprul se găseşte în
stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea
minereului în bucăţi mici şi amestecarea sa cu
apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune pe
fund.

Aliaje ale cuprului:

Alamele - Cu-Zn
Bronzurile - Cu-Sn
 Obţinerea materialelor metalice din aluminiu
• Aluminiul se obţine din bauxită prin
electroliza apei - utilizarea unui curent
electric care separă elementele unui
compus chimic.
Aliajele aluminiului:
Al-Si, Al-Mg, Al-Cu-Mg,
Al-Mg-Mn, Al-Mg-Si,
Al-Zn-Mg-Cu.