TEMA 3.

DREPTUL DE PROPRIETATE ŞI ALTE

DREPTURI PATRIMONIALE ASUPRA
TERENURILOR

2 ore
 SUBIECTE:
1. Noţiunea şi caracterele dreptului de proprietate.
2. Conţinutul (triada) dreptului de proprietate.
3. Noţiunea de teren şi semnele acestuia.
4. Formele dreptului de proprietate asupra
terenurilor.
5. Dreptul de proprietate publică asupra
terenurilor.
6. Dreptul de proprietate privată asupra terenurilor.
7. Alte drepturi patrimoniale asupra terenurilor.
 1. Noţiunea şi caracterele dreptului de
proprietate

„Dreptul de proprietate” este o relaţie socială

de proprietate reglementată de normele de drept,
de normele Constituţiei RM, Codului civil,
Codului funciar, Legii cadastrului bunurilor
imobile şi altor acte normative.
„Dreptul de proprietate” exprimă atitudinea faţă
de un bun ca al său, faţă de un bun, care aparţine
unei persoane fizice sau juridice concrete.
 Dreptul de proprietate este un drept real ce
conferă titularului posibilitatea reală de:
 a întrebuinţa bunul conform naturii sau
destinaţiei sale,
 de al folosi şi a dispune de el în mod exclusiv şi
perpetuu cu respectarea legii, ordinii de drept
şi bunelor moravuri.
 a avea putere deplină asupra bunului.
 Caracterele dreptului de proprietate

exprimă cele mai importante însuşiri ce

determină esenţa şi valoarea juridică a
dreptului de proprietate, fără de care dreptul de
proprietate devine o simplă ficţiune;
sunt stabilite direct în lege sau decurg dintr-o
totalitate de norme de drept, din principiile
fundamentale ale dreptului naţional şi
internaţional.
 Caracterele dreptului de proprietate:

1) Dreptul de proprietate este absolut, adică este

opozabil tuturor. Proprietarul este în drept să ceară tuturor
să-i respecte dreptul de proprietate (Art.1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale).
Dreptul de proprietate este absolut, dar nu este
nelimitat. Proprietarul este obligat să respecte restricţiile
stabilite de lege, ordinea de drept, bunele moravuri,
regulile bunei vecinătăţi;
 2) Dreptul de proprietate este exclusiv, în
sensul că titularul exercită singur toate
drepturile de proprietar, care aparţin
proprietarului în exclusivitate, cu excepţiile
stabilite de lege;
3) Dreptul de proprietate este perpetuu
(art.315 Cod civil), în sensul că el nu se pierde
în caz de moarte a titularului sau în caz de
lichidare a persoanei juridice.
Dreptul de proprietate nu dispare. Dreptul
de proprietate şi drepturile proprietarului trec
de la un titular la altul, fie prin moştenire (în
cazul persoanelor fizice), fie prin succesiune
(în cazul persoanelor juridice).
Proprietatea este inviolabilă, iar dreptul de
proprietate este garantat (art.316 Cod civil).
 2. Conţinutul (triada) dreptului de proprietate

Conţinutul (triada) dreptului de proprietate este

determinat de împuternicirile de care dispune proprietarul
în procesul exercitării dreptului de proprietate:
1) dreptul de posesiune – este dreptul de a fi
posesorul bunului imobil şi de a poseda bunul imobil ca
de un bun al său.
Dreptul de posesiune exprimă apartenenţa bunului
unei sau altei persoane fizice sau juridice.
În cazul persoanelor juridice posesiunea se exprimă
prin obligaţia, de a-l include în balanţa întreprinderii, în
documentele de evidenţă contabilă.
Inventarierea bunurilor este o modalitate de
control şi verificare a posesiunii;
 2) dreptul de folosinţa – este posibilitatea reală de a
extrage şi de a valorifica calităţile utile ale bunului
imobil, atât în mod individual cât şi în comun cu alte
persoane (art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului);
3) dreptul de dispoziţie – este posibilitatea de a
decide soarta juridică a bunului imobil (de a-l înstrăina
etc.).
Dreptul de posesiune şi dreptul de folosinţă, în
limitele stabilite de lege, poate să aparţină şi
neproprietarului (uzufructuarului, arendaşului etc.), însă
dreptul de dispoziţie poate să aparţină doar
 3. Noţiunea de teren şi semnele acestuia
Conform art. 288 Cod civil toate bunurile se
divizează în bunuri imobile şi bunuri mobile.
La categoria de bunuri imobile, conform legislaţiei
civile şi legislaţiei cadastrale se referă şi terenurile.
Spre deosebire de Codul civil, Legea cadastrului
bunurilor imobile utilizează noţiunea de „teren” cu
semnificaţia clară de obiect al înregistrării de stat în
Registrul bunurilor imobile la Oficiul Cadastral Teritorial
Astfel, „teren” – este o parte din teritoriu având hotare
închise a cărei suprafaţă, al cărei amplasament şi ale
cărei caracteristici sînt reflectate în cadastrul bunurilor
imobile.
 Având în vedere cele expuse mai sus pot fi evidenţiate
semnele terenului în calitate de obiect al dreptului de
proprietate, la care se referă:
1) existenţa hotarelor închise (hotare generale sau fixe
ale terenului);
2) suprafaţa concretă a terenului, stabilită în hectare;
3) amplasamentul concret în spaţiu (prezenţa adresei
juridice);
4) destinaţia concretă şi categoria de folosinţă a
terenului (cu destinaţie agricolă: arabil, vie, livadă etc.,
destinat construcţiilor, aferent casei de locuit, blocului
locativ ,construcţiei industriale, construcţiei social-
culturale etc.);
 5) recunoaşterea terenului în calitate de
obiect independent al înregistrării de stat în
Registrul bunurilor imobile la OCT;
6) prezenţa numărului cadastral, adică a unui
număr individual, irepetabil pe întreg teritoriul
ţării, care va fi menţinut pe toată perioada de
existenţă a terenului în calitate de obiect de drept
unic.
 4. Formele dreptului de proprietate
Conform art. 126 din Constituţia RM,
proprietatea poate fi:
1) publică;
2) privată.
Proprietatea publică, în funcţie de subiectul
dreptului de proprietate publică, este de 2 feluri:
1) proprietate de stat;
2) proprietate a unităţilor administrativ-
teritoriale (municipală).
 Atât terenurile proprietate de stat cât şi
terenurile proprietate a unităţilor administrativ-
teritoriale (municipală), în funcţie de gradul de
socializare a proprietăţii publice, conform art. 296
Cod civil, se divizează în două categorii:
1) terenuri proprietate publică din domeniul
privat;
2) terenuri proprietate publică din domeniul
public.
 Terenurile proprietate publică din domeniul privat,
asemenea cum şi terenurile aflate în proprietatea privată a
cetăţenilor şi persoanelor juridice private, nu sunt excluse
din circuitul civil al terenurilor: pot fi vândute,
cumpărate, schimbate etc.
Terenurile proprietate publică din domeniul privat pot
fi supuse privatizării şi pot fi privatizate de către
persoanele fizice sau persoanele juridice private în modul
stabilit de lege (de pildă, terenurile aferente
obiectelor/construcţiilor S.A.„Moldtelecom” şi altor
întreprinderi care se află în proprietatea statului sau
a unităţilor administrativ-teritoriale supuse privatizării
conform legii).
 Terenurile proprietate publică din domeniul
public sunt proprietate exclusivă a statului sau
a unităţilor administrativ- teritoriale.
Asemenea terenuri sunt excluse din circuitul
civil al bunurilor şi nu pot fi supuse
privatizării: nu pot fi vândute, cumpărate,
schimbate etc.
Din domeniul public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale fac parte
terenurile care, prin natura lor, sînt de uz sau
de interes public.
 Astfel, terenurile fondului apelor, fondului
silvic, folosite în interes public, terenurile căilor
de comunicaţie, precum şi alte terenuri fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
Terenurile domeniului public sunt
inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Dreptul de proprietate publică (de stat sau
municipală) asupra acestor terenuri nu se stinge
prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin
uzucapiune.
 Proprietatea privată aparţine persoanelor
fizice şi persoanelor juridice private
(societăţilor comerciale etc.)
Atât proprietatea publică cât şi proprietatea
privată pot fi proprietate comună.
Proprietatea este comună în cazul în care
doi sau mai mulţi titulari dispun de dreptul de
proprietate asupra unuia şi aceluiaşi
teren.
 Legea stabileşte 2 forme de proprietate
comună:
1) proprietatea comună în devălmăşie (fără
cote definite –proprietatea soţilor);
2) proprietatea comună pe cote-părţi, cu
delimitarea cotei-părţi fiecărui coproprietar
(dreptul de proprietate comună al membrilor
asociaţiei de coproprietari în condominiu
asupra terenului aferent blocului locativ - teritoriul
condominiului).
 5. Dreptul de proprietate publică asupra terenurilor

Terenurile proprietate publică a statului reprezintă o

parte a terenurilor proprietate publică ce aparţin cu drept
de proprietate RM, dreptul de posesiune, de folosinţă şi
de a dispune asupra cărora este de competenţa
Guvernului.
La categoria de terenuri proprietate publică a statului
se referă:
a) terenurile incluse în lista unităţilor ale căror
terenuri destinate agriculturii rămân în proprietatea
statului, aprobată de Parlament;
 b) terenurile fondului silvic proprietate
publică a statului, terenurile fondului
apelor proprietate publică a statului,
terenurile zonelor de protecţie a apelor şi
zonelor sanitare, conform datelor cadastrelor
respective;
c) terenurile aferente construcţiilor
unităţilor de stat şi organelor de stat;
d) terenurile aferente obiectelor
complexului energetic al RM;
 e) terenurile ocupate de drumurile
naţionale, terenurile ocupate de conductele
naţionale şi internaţionale de transport al
gazelor, precum şi de alte comunicaţii de
transport proprietate publică a statului;
f) terenurile destinate ocrotirii naturii
(terenurile rezervaţiilor, parcurilor
naţionale, parcurilor dendrologice şi
zoologice, grădinilor botanice, braniştilor,
monumentelor naturii),
 Terenurile proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale reprezintă o parte a
terenurilor proprietate publică cu drept de
proprietate, drept de posesiune, de folosinţă şi de a
dispoziţie.
La categoria de terenuri proprietate publică a
unităţilor administrativ-teritoriale se referă:
a) terenurile aflate în folosinţa autorităţilor
administraţiei publice locale;
 b) terenurile aferente obiectelor privatizate sau
pasibile de privatizare, inclusiv terenurile aferente
construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile
aferente obiectelor din fondul de imobile nelocuibile
date în arendă;
c) terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii
transmise în proprietate privată, conform legislaţiei
cu privire la privatizare;
d) terenurile atribuite în folosinţă sau date în
arendă întreprinderilor private.
 e) terenurile împădurite, fâşiile forestiere,
terenurile destinate reţinerii apei, măsurilor
antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor
scopuri de protecţie a mediului înconjurător;
f) terenurile aferente obiectelor de menire
social-culturală proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, terenurile de uz public
(pieţe, străzi, pasaje şi alte terenuri folosite pentru
căile de comunicaţie, parcuri, grădini publice,
scuaruri, terenuri folosite pentru cimitire şi alte
necesităţi ale gospodăriei comunale locale)etc.
 Proprietatea publică a unităţii administrativ-
teritoriale se face prin hotărâre a Guvernului, cu
acordul consiliului local respectiv.
Transmiterea terenurilor din proprietatea publică a
unei unităţi administrativ-teritoriale în proprietatea
publică a statului se face la propunerea Guvernului,
prin hotărâre a consiliului local respectiv.
Conform legislaţiei în vigoare, nu pot fi
privatizate şi, deci, continuă să rămână în
proprietatea de stat sau a unităţilor administrativ
teritoriale următoarele categorii de terenuri:
 1. terenurile fondului silvic (terenurile ocupate de
păduri, precum şi cele neacoperite cu păduri, însă
destinate împăduririi);
2. terenurile fondului apelor (terenurile aflate sub
ape – albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor,
iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştinile, terenurile pe
care sunt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte
amenajări ale serviciului apelor, precum şi terenurile
repartizate pentru fâşiile de deviere (de pe maluri) a
râurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a
colectoarelor, precum şi terenurile zonelor de protecţie
a apelor);
 3. terenurile destinate ocrotirii naturii
(terenurile rezervaţiilor, parcurilor naţionale,
parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor
botanice, braniştilor, monumentelor naturii,
terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare);
4. terenurile destinate ocrotirii sănătăţii
(terenurile pe care există obiecte de tratament
natural - izvoare de ape minerale, nămoluri
curative, precum şi condiţii climaterice deosebit
de favorabile profilaxiei şi tratamentului);
 5. terenurile destinate activităţii recreative
(terenurile prevăzute şi folosite pentru odihnă şi
turism: terenurile pe care se află case de odihnă,
pensionate, sanatorii, campinguri, baze turistice,
tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii,
staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci
didactico-turistice, trasee marcate);
6. terenurile de valoare istorico-culturală
(rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale,
mormintele, monumentele arheologice şi
arhitecturale şi complexele arhitecturale).
 7. terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor
verzi (inclusiv terenurile ocupate de păduri, grădini
publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie,
sanitaro- igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sânt
locuri de odihnă a populaţiei);
8. terenurile de uz public din oraşe şi sate,
comune (terenurile folosite pentru căile de comunicaţii:
pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea; pentru
necesităţile social-culturale ale populaţiei – grădini
publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuare; pentru
cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.
 Astfel, terenurile proprietate publică, indicate mai
sus, conform legislaţiei actuale nu pot fi privatizate,
legea actuală nu prevede şi nu permite transmiterea
acestora în proprietatea privată a cetăţenilor sau a
persoanelor juridice private.
Însă în cazul în care un cetăţean sau o întreprindere
privată proprietar de teren îşi plantează terenul său
propriu cu copaci şi îl transformă în pădure şi dacă
acest teren este trecut în cadastrul funciar ca teren al
fondului silvic, asta nu înseamnă că terenul va fi sau că
trebuie expropriat pentru a fi trecut înapoi în
proprietate publică (de stat sau a unităţii administrativ-
teritoriale respective).
 Aşa un teren, fiind privatizat şi fiind proprietate
privată, chiar dacă este plantat cu copaci şi transformat în
pădure va continua să fie proprietate privată. Asemeni şi în
cazul în care cetăţenii sau întreprinderile private
construiesc iazuri, rezervoare sau lacuri de acumulare a
apei pe terenurile ce le aparţin cu drept de proprietate
privată, aceste terenuri de sub ape continuă şi vor fi
proprietate privată.
La fel şi în cazul în care terenul proprietate privată este
utilizat în activităţi de întreprinzător, de pildă, pentru
activităţi recreative, pentru odihnă şi turism, pentru case
de odihnă, sanatorii, campinguri, baze, tabere, staţii
turistice, parcuri şi tabere pentru copii etc., aşa un teren
va continua să fie proprietate privată.
 6. Dreptul de proprietate privată asupra
terenurilor

În RM proprietatea privată asupra terenurilor,

iniţial, a luat naştere în rezultatul privatizării terenurilor
proprietate de stat, care, în perioada de până la
01.01.1992, au fost în proprietate exclusivă de stat.
Legislaţia actuală nu prevede privatizarea terenurilor
fondului silvic şi fondului apelor proprietate de stat. În
funcţie de destinaţia terenurilor, legislaţia prevede
privatizarea şi trecerea în proprietate privată:
a) a terenurilor cu destinaţie agricolă;
b) a terenurilor destinate construcţiilor.
 Privatizarea terenurilor proprietate publică are loc:
a) pe gratis (cu titlu gratuit);
b) contra plată.
Terenurile cu destinaţie agricolă supuse privatizării
gratuite sunt:
1. terenurile incluse în fondul funciar de
privatizare, atribuite în proprietatea privată a cetăţenilor în
contul cotelor de teren echivalent (conform articolelor 12 şi
13 din Codul funciar);
2. loturile pentru grădini atribuite cetăţenilor în
extravilanul satului (comunei), oraşului (conform art. 82
din Codul funciar al R.S.S.M.) ca loturi de pe lângă casă;
 Terenurile destinate construcţiilor supuse
privatizării gratuite:
1) loturile de pe lângă casele individuale de locuit;
2) loturile atribuite pentru construcţia caselor
individuale de locuit;
3) terenurile aferente blocurilor locative (din
condominiu).
Terenurile cu destinaţie agricolă supuse privatizării
contra plată prin vânzare-cumpărare:
1. Terenurile aflate în folosinţa membrilor
întovărăşirilor pomicole;
 2. Terenurile cu destinaţie agricolă aferente construcţiilor
proprietate privată folosite în scopul producţiei agricole şi
agroindustriale (terenurile aferente staţiilor şi garajelor de
maşini şi tractoare, ariilor de păstrare şi prelucrare a cerealelor,
încăperilor frigorifice pentru păstrarea fructelor şi legumelor,
punctelor de altoire a viţei de vie şi pomilor fructiferi, serelor,
staţiilor de purificare a reziduurilor animaliere, depozitelor,
atelierelor de reparaţii, de prelucrare a materiei prime, fermelor
zootehnice etc.).
3. Terenurile cu destinaţie agricolă din fondul de rezervă al
satului (comunei), oraşului (cu expunerea acestora la
licitaţiile funciare cu strigare sau la concurs comercial în
modul stabilit de legislaţie).
 Terenurile destinate construcţiilor supuse
privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare:
1. Terenurile aferente obiectelor privatizate,
inclusiv construcţiilor nefinalizate;
2. Terenurile aferente obiectelor private din
fondul de imobile nelocuibile;
3. Terenurile destinate construcţiilor din fondul
de rezervă al satului (comunei), oraşului (cu
expunerea acestora la licitaţiile funciare cu strigare
sau la concurs comercial în modul stabilit de
legislaţie).
 Proprietarii de terenuri cu destinaţie
agricolă sau destinate construcţiilor, au
dreptul, în modul stabilit de lege, să solicite
autorităţilor publice competente, modificarea
destinaţiei terenurilor, cu trecerea acestora la
categoria terenurilor fondului apelor (prin
construirea iazurilor, altor bazine de apă) sau
ale fondului silvic (prin împădurirea
terenurilor).
MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIE !!!