MOBILITATEA ȘI VALOAREA RELATIVĂ A

PIESELOR ÎN JOCUL DE ȘAH

MOBILITATEA PIESELOR
 Capacitatea unei piese de a se deplasa pe tabla de șah poartă numele de mobilitate. Ca
atare, fiecare piesă de pe tabla de șah, situată în centrul tablei, pe marginea acesteia sau
în colț, prezintă următoarea mobilitate:
 Nebunul - situat într-unul din câmpurile ce alcătuiesc centrul tablei, se poate muta pe
alte 13 câmpuri (a.); dacă se află pe un câmp situat pe marginea tablei, are acces la 7
câmpuri (d); dacă este situat pe un câmp aflat intre margine și centrul tablei, el se poate
muta pe 9 sau 11 câmpuri (b,c). Ca o concluzie, cu cât acesta se apropie de centrul tablei
de joc, cu atât are mai multe posibilități de mutare, în timp ce apropierea de margine îl
restricționează.
 a. b. c. d.
 Calul – situat atât în centrul tablei de șah, cât și în centrul extins al acesteia (c3, c4, c5,
c6, d3, d4, d5, d6, e3, e4, e5, e6, f3, f4, f5, f6) se poate muta pe 8 câmpuri. Dacă este situat
pe linia de margine a centrului extins, el poate efectua 6 mutări. Dacă este situat pe linia
de margine, poate efectua 4 mutări, iar situat într-unul din colturile tablei, doar 2. La fel
ca nebunul, numărul posibilităților de mutare a calului scade pe măsură ce acesta se
depărteză de centrul tablei de șah.
a. b. c. d.
 Turnul – situat oriunde pe tabla de șah, poate muta pe 14 campuri (daca tabla este
goală), adică pe suma câmpurilor rămase libere situate pe cele două magistrale (linie,
coloană).

 Dama – deoarece se poate deplasa la fel ca turnul și nebunul la un loc, posibilitățile ei

de deplasare le însumează pe cele ale turnului și nebunului, în funcție de poziția în care
se află situat câmpul pe care-l ocupă. Ca atare, ea va avea 27 de posibilități de mutare
dacă este situată în centrul tablei, 25 de posibilități pentru centrul extins al tablei, iar pe
liniile sau coloanele vecine celor laterale, se poate muta pe 23 de câmpuri, respectiv 21.
Concluzie: Toate piesele, cu excepția turnului, au o mai mare libertate de mișcare în centrul
tablei. Ea scade odată cu îndepărtarea de centru și cu apropierea de margine sau de colțuri.
Această mobilitate, calculată în funcție de mutarea pionului căruia i se atribuie un punct, ne da
valoarea relativă a pieselor de șah. Aceasta este redată sintetic în tabelul următor:

În șah, sistemul de valoare relativă a pieselor de șah atribuie în mod convențional o valoare
punctuală pentru fiecare piesă atunci când evaluează puterea sa relativă în schimburile
potențiale. Aceste valori ajută la determinarea valorii unei piese din punct de vedere strategic.
Calcularea valorii pieselor nu oferă decât o idee brută despre starea jocului. Valorile exacte ale
pieselor vor depinde de situația jocului și pot diferi considerabil de cele teoretice. În unele poziții,
o piesă bine plasată poate fi mult mai valoroasă decât cea indicată de euristică, în timp ce o piesă
prost plasată poate fi complet blocată și, astfel, aproape fără valoare.
MODUL DE FINALIZARE AL PARTIDEI DE ȘAH
Ca la orice întrecere sportivă și jocul de șah se poate încheia prin victoria unuia dintre jucători sau
meci egal. Într-un concurs de șah, celui care câștigă partida i se atribuie un punct. În caz de
egalitate, fiecare va primi 0,5p.
Câștigarea partidei poate avea loc prin două modalități:
- Încolțirea regelui advers de unul din jucători și matul acestuia;
- Superioritatea numerică a unui jucător, astfel încât adversarul să se recunoască învins, respectiv
„să cedeze”.
„Remiza” sau „patul” este situația de pe tabla de șah în care jucătorul aflat la mutare, fără a
avea regele atacat, nu mai poate efectua nicio mutare legală.
Remiza poate să apară în mai multe ipostaze, precum:
1. Situația în care niciuna din părți nu mai are material suficient pentru câștig – remiza
teoretică. Materialul minim necesar pentru ca unul dintre jucători să câștiga partida, este
un turn (pe lângă rege). Situațiile de remiză sunt: rege și cal contra rege; rege și nebun
contra rege; rege și cal contra rege și cal; rege și nebun contra rege și nebun; rege și nebun
contra rege și cal. În caeste situații, niciunul dintre jucători nu poate câștiga.
2. Situația în care cei doi jucători își dau seama că poziția este egală și pot conveni la
întelegere – remiza la înțelegere;
3. Situația în care unul dintre jucători, aflat sau nu în inferioritate, dar mulțumit cu
rezultatul de egalitate, reușește să atace continuu regele advers, care are unde să se mute,
dar nu poate scăpa de șah – șah etern;
4. Situația în care unul dintre jucători, aflat sau nu în inferioritate, dar mulțumit cu
rezultatul de egalitate, poate dovedi arbitrului că au trecut cel puțin 50 de mutări de la
ultimul schimb de piese, situație în care arbitrul are obligația de a consemna remiza –
remiză prin depășirea numărului de mutări;
5. Situația în care unul dintre jucători, aflat în dificultate și amenințat să piardă partida,
reușește să ajungă într-o poziție în care, la mutare fiind și neavând regele atacat, să nu mai
poată face nicio mutare legală – pat (remiză).
Diferența dintre mat și pat:
- Mat este atunci când regele este atacat
și nu se mai gășește nicio cale pentru a scăpa
de atac (a.);
- Pat (remiză) este atunci când regele nu este
atacat și nicio piesă (nu numai regele) nu
mai poate fi mutată (b.).
a. b.
 MUTĂRILE SPECIALE ÎN JOCUL DE ȘAH
Conform jocului de șah, albul începe partida, iar apoi alternativ, fiecare jucător are dreptul
la o singură mutare. Mutările speciale în șah, sunt acele mutări care care presupun o serie
de acțiuni, considerate ca o singură mutare. Acestea sunt trei la număr și sunt reprezentate
de rocadă, „en passant” și mutarea de transformare a pionului.
1. ROCADA
Este mutarea specială a regelui, în care acesta poată să sară peste un câmp, o singură dată
în partidă. Deși este socotită o mutare a regelui, aceasta este de fapt o mutare combinată
deoarece, pe lângă rege, se mută și turnul. Pentru ca rocada să poată fi efectuată, trebuie
îndeplinite simultan 3 categorii de condiții respectiv, de existență, de spațiu și de șah.
 Condiția de existență – rocada se poate efectua numai dacă
regele și turnul cu care face rocada nu au fost mutate niciodată
de la începutul partidei. Dacă regele a fost mutat, rocada
nu mai poate fi efectuată pe niciunul din flancuri. Dacă a fost
mutat unul din turnuri, dar regele nu a fost mutat din
poziția inițială, rocada se poate efectua pe flancul unde se află
celălat turn, dacă acesta nu a fost mutat de la începutul partidei.
Ca o concluzie, pentru a se putea efectua rocada, aceasta va trebui
să fie prima mutare, atât a regelui, cât și a turnului cu care face
 Condiția de spațiu – rocada se poate efectua numai dacă spațiul dintre rege și turnul cu
care face rocada este liber. Ca atare, înainte de a efectua rocada, spațiul dintre rege și
turn se va elibera prin mutarea pieselor ce sunt interpuse intre cele două. Mutările de
eliberare a spațiului dintre rege și turn, poartă denumirea de mutări de dezvoltare.
Dacă rocada se face pe flancul regelui (unde se află un nebun și cal) aceasta se va numi
rocadă mică , iar dacă se va efectua pe flancul reginei (dama, nebun și cal) aceasta se va
numi rocadă mare. Indiferent dacă este mare sau mică, rocada are același mecanism de
efectuare.
 Condiția de șah – rocada se poate efectua numai dacă toate câmpurile peste care sare
regele nu sunt în șah. Cu alte cuvinte, rocada se poate efectua dacă regele nu pleacă din
șah, să nu sară peste șah și să nu se așeze în șah. Dacă vreunul din aceste câmpuri este
atacat, rocada se poate efectua numai după pararea atacului și dispariția lui.
Definiție: Rocada se poate face astfel: regele sare peste un
câmp, înspre turnul cu care face rocada, iar turnul se
așează pe câmpul sărit de rege.
O altă definiție mai simplistă a rocadei se poate formula
astfel: regele se deplasează două câmpuri înspre turnul
cu care face rocada, iar acesta sare pe câmpul de lângă el.

Trebuie specificat faptul că, în momentul efectuării rocadei, prima piesă mutată va fi
întotdeauna regele. Abia după ce acesta este așezat pe campul său, se mută și turnul. Dacă se
va muta prima dată turnul, rocada nu se va mai putea efectua!!!!!
2. MUTAREA DE TRANSFORMARE A PIONULUI
Un pion care ajunge în capătul opus al tablei, după ce a parcurs întreaga lungime a ei,
mutând conform regulilor de mutare, în momentul când trece pe ultima linie se transformă,
în mod obligatoriu, în una din următoarele piese: damă, turn, cal, nebun, indiferent câte
asemenea piese mai există pe tablă. Acestă mutare mai poartă denumirea de mutare de
promovare a pionului.
De obicei pionul este transformat în damă, dar în anumite
situații, se poate prefera transformarea lui în cal sau nebun.
Această situație se numește promoție minoră.
În jocul practic subpromovările sunt rare, dar nu
foarte extraordinare; ca cea mai puternică piesă, regina este
de obicei cea mai oportună, dar promovarea în alte piese
poate fi avantajoasă în anumite situații. O promovare în cal
e ocazional folositoare, mai ales în cazul în care se dă
șah în urma acestei promovări. O promovare în turn este în cazuri rare necesară pentru a
evita patul. Promovarea în nebun aproape niciodată nu e întâlnită în jocul practic.
3. MUTAREA DE CAPTURĂ „EN PASSANT” A PIONULUI
Dacă un pion se mută sărind peste un câmp, iar câmpul respectiv este atacat de un pion
advers, pionul care sare poate fi capturat de pionul advers, ca și cum s-ar fi așezat pe
câmpul sărit.
Această regulă a fost creată pentru a nu permite unui pion, care dorește să avanseze spre
transformare, să evite un pion advers. Cand se afectuează această mutare? Atunci când
pionul unuia dintre jucători se află pe prima linie a terenului advers (linia 5 pentru alb, linia
4 pentru negru), adversarul poate muta un pion, plecând din pozitie inițială, pe aceiași linie
cu el, adică ar trece prin câmpul de bătaie fără să poată fi capturat. Aici intervine aceasta
mutare prin care pionul capturează pe cel advers și se mută în câmpul peste care a sărit.
Această mutare (captură) nu este
obligatorie și se efectuază numai
daca este de folos jucătorului.
Însă, dacă această captură nu se
face imediat, se pierde dreptul de a
se efectua într-o mutare ulterioară.