ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A

CEREBELULUI
 DATE GENERALE

Împărţirea în lobi, lobuli şi folii este bazată

pe criterii pur descriptive şi are semnificaţie
funcţională limitată

I. Subdiviziunea sagitală:
- clasic: 2 emisfere + vermisul
- schemă morfofuncţională modificată:
3 zone:
- mediană
- paramediană
- laterală
II. Subdiviziunea transversală:
- arhicerebel
- conectat cu nucleii vestibulari
- rol în reglarea tonusului muscular, echilibru şi postura trunchiului
- paleocerebel
- legat de impulsurile proprioceptive şi exteroceptive de la nivelul
capului şi trunchiului
- rol în reglarea tonusului muscular
- neocerebel
- partea cea mai nouă filogenetic, apărută la mamifere
- legat de neocortexul cerebral, nucleii pontini, complexul olivar
inferior
- primeşte impulsuri de la organele de simţ (vizual, auditiv, cutanat)
- rol în coordonarea mişcărilor fine, îndemânării
 CARACTERE FUNCŢIONALE SPECIFICE CEREBELULUI

Maturitatea morfofuncţională o atinge la 15-20 ani de viaţă.

1. Conţine mai mulţi neuroni decât tot restul creierului.

2. Prezintă un mecanism de acţiune mai rapid decât orice altă parte a

creierului, motiv pentru care poate procesa prompt orice informaţie pe
care o primeşte dintr-o altă zonă.

3. Primeşte o cantitate enormă de informaţii de la cortexul cerebral,

ultimul fiind conectat cu cerebelul printr-un număr imens de fibre
(aproximativ 40 milioane, comparativ cu tractul optic care conţine numai
1 milion de fibre).

4. Multe informaţii primite de cortex pot fi trimise înapoi la cerebel (cele

din ariile senzitivo-senzoriale, motorii, cognitive, ale limbajului, chiar şi
ale funcţiilor emoţionale).
 STRUCTURA CEREBELULUI

- substanţă cenuşie:
- scoarţa cerebeloasă
- nuclei cerebeloşi
- fastigii
- interpozitus:
- globoşi
- emboliformi
- dinţaţi = olivele cerebeloase
- substanţă albă
1 = peduncul cerebral
2 = cerebel
3 = puntea
4 = bulbul rahidian
5 = colicul cvadrigem inferior
6 = vălul medular superior
7 = ventriculul IV cerebral
 I. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A
SUBSTANŢEI CENUŞII A CEREBELULUI
 ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A SCOARŢEI CEREBELOASE

De la suprafaţă în profunzime prezintă 3 straturi:

- molecular
- neuronilor Purkinje = ganglionar
- granular
Neuronii Purkinje au rolul esenţial, celelalte tipuri fiind numite în ansamblu
interneuroni cu rol în organizarea activităţii cortexului cerebelos.
Fiecare strat conţine celule şi fibre.
 ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A SCOARŢEI CEREBELOASE

A. CELULELE SCOARŢEI CEREBELOASE

1. Stratul neuronilor Purkinje = stratul ganglionar :
a. Neuroni Purkinje
= elementele eferente ale cortexului cerebelos, care comunică decizia privind
modul de desfăşurare a mişcării către restul creierului şi muşchi şi lucrează
în strânsă legătură cu sistemul vestibular
- 15 milioane, mari, piriformi, cu baza spre suprafaţă
 dendritele  ramificate abundent, sagital, în stratul molecular,
perpendicular pe axul foliei
 fac sinapsă “en passant” cu fibrele paralele = loc de stocaj a
informaţiei acumulate în procesul de învăţare. Fiecare neuron Purkinje
stabileşte aproximativ 150.000 de sinapse.
 primeşte numai un input foarte al unei fibre agăţătoare deoarece sunt
implicate sute de contacte sinaptice.
 axonul  sinapsă în nucleii centrali (singurul output de la scoarţa
cerebeloasă la nucleii cerebeloşi)
b. Celule non-neuronale (microglii):
- celule de susţinere Bergman
- celule Fananas
2.Stratul molecular:
- este stratul în care se stabilesc intercomunicări între procesele diferitor
neuroni
- neuronii acestui strat sunt excitaţi de fibrele paralele  inhibiţia
neuronilor Purkinje
a. Celule stelate externe
 dendritele ramificate în axul foliei  fac sinapsă cu fibrele paralele
 axonul  merge paralel cu suprafaţa, leagă dendritele neuronilor
Purkinje

b. Celule stelate interne sau “în coşuleţ”

 dendritele  sinapsă cu fibrele paralele în stratul molecular
 axonul  orizontal sub corpul neuronilor Purkinje  împletitură
(coşuleţ)  sinapse (o celulă cu 10 neuroni)
3. Stratul granular:
a. Neuroni granulari = cu axonul în “T” = singurii neuroni excitatori
- 3-7 milioane/mm3 , celule mici, turtite, cu extensie transversală

 dendritele  scurte, ramificate “în ghiară”  fibrele musciforme

 axonul  se ramifică în “T” în stratul molecular


fibre paralele

sinapsă cu dendritele cu spini ale neuronilor Purkinje şi neuronii stelaţi

- funcţionează ca un computer care decide soarta informaţiilor primite

b. Neuroni Golgi = neuroni inhibitori mari, situaţi sub celulele Purkinje

 dendritele  ramificate “în candelabru”  sinapse cu fibrele paralele

 efect de feedback inhibitor asupra celulelor granulare

 axonul – scurt  glomerulul cerebelos  excitat de fibrele

musciforme şi celulele granulare

c. Celulele Lugaro = neuroni inhibitori ai celulelor Golgi, cu extensie

transversală

d. Celulele unipolare în pămătuf primesc inputul fibrelor musciforme şi axonul

formează fibrele musciforme secundare

e. Celule gliale: - oligodendrocite + astrocite

 B. FIBRELE SCOARŢEI CEREBELOASE

1. Fibre agăţătoare = fibrele olivo-cerebeloase

- sinapsă cu dendritele neuronilor Purkinje (o fibră – un neuron) 
impulsul este foarte puternic şi nu iradiază
- are rol în iniţierea procesului de învăţare în cerebel

2. Fibre musciforme:
- reprezintă majoritatea (4:1)
- transportă o multitudine de informaţii senzoriale
- sunt reprezentate de fibrele:
* spinocerebeloase
* pontocerebeloase
* vestibulocerebeloase
- se termină cu rozete = centrul glomerulului
- fac sinapse specializate cu dendritele a numeroşi neuroni granulari
(o fibră  20 neuroni granulari)
- reprezintă un filtru al informaţiei care soseşte la cerebel
 GLOMERULUL CEREBELOS

- acoperit de o capsulă glială,

- are 2 componente:
- presinaptică:
- rozetă a fibrelor musciforme
- axoni scurţi ai neuronilor
Golgi
- postsinaptică:
- dendrite “în ghiară” a
numeroase celule granulare
- dendrite ale neuronilor
Golgi
 ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ
A NUCLEILOR CEREBELOŞI

CLASIFICARE

1. - fastigii – situaţi median, în partea anterioară a vermisului superior,

asociaţi arhicerebelului

2. - interpozitus, asociaţi paleocerebelului:

- globoşi
- emboliformi,

3. - dinţaţi sau olivele cerebeloase, asociaţi neocerebelului (partea

laterală) sau paleocerebelului (partea medială)
 INPUTUL NUCLEILOR CEREBELOŞI

 fibre cu origine corticală: - rol inhibitor asupra n. cerebeloşi

 axonii nneuronilor Purkinje  nucleii cerebeloşi:
- scoarţa vermisului  nucleii fastigii
- scoarţa paravermisului  nucleii interpozitus
- scoarţa emisferelor  nucleii dinţaţi

 fibre cu origine extracorticală = colaterale ale fibrelor

agăţătoare şi musciforme
 OUTPUTUL NUCLEILOR CEREBELOŞI

- au originea în:
- majoritatea - n. cerebeloşi

fibre de proiecţie

pedunculii cerebeloşi

alte segmente ale nevraxului

- puţine - scoarţa arhicerebelului


pedunculul cerebelos inferior

nucleii vestibulari
 II. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A
SUBSTANŢEI ALBE A CEREBELULUI
I . FIBRE PROPRII = INTRACEREBELOASE

 arcuate sau de asociaţie = conectează lamele

alăturate din acelaşi emisfer cerebelos
 comisurale = conectează cele două emisfere
 conectează scoarţa cerebeloasă de nucleii
centrali (axoni ai neuronilor Purkinje)
II. FIBRE DE PROIECŢIE

A. INPUTUL CEREBELOS

1. Fibre vestibulocerebeloase  pedunculii cerebeloşi inferior (corpul

restiform)

 Fibre primare = tractul vestibulocerebelos direct:

ggl. Scarpa

scoarţa lobului floculonodular, uvula, lingula, ipsilateral

 Fibre secundare:
n. vestibulari medial şi caudal

uvula, nodul, nuclei fastigii, bilateral
2. Fibre spinocerebeloase:

 Directe:
- tractul spinocerebelos ventral  pedunculii cerebeloşi superiori
- tractul spinocerebelos dorsal
- tractul spinocerebelos rostral  pedunculii cerebeloşi inferiori
- tractul cuneocerebelos
Þ se termină pe scoarţa ipsilaterală a vermisului, paravermisului lobului
anterior, piramida, uvula, o parte a lobului gracilis

 Indirecte:
* tractul spinoreticulocerebelos
* tractul spinopontocerebelos
* tractul spinoolivocerebelos  fibrele agăţătoare
3. fibre cu originea în nucleii nervilor cranieni

a. N. principal şi mezencefalic al trigemenului

 
sensibilitatea extero- cortexul cerebelos al lobilor
şi proprioceptivă a feţei culmen, folium, declive

b. Fibre auditive vizuale

(nucleii cohleari) (coliculii cvadrigemeni superiori)

culmen şi folium
4. fibre cu originea în alţi nuclei din trunchiul cerebral

a. Fibre olivocerebeloase
 
complexul olivar inferior pedunculii cerebeloşi inf.
  
f. spino-olivare f. cortico-olivare f. agăţătoare  vermis,
paravermis, nucleii fastigii şi
interpozitus

b. Fibre reticulocerebeloase

nucleul reticulat lateral din bulb

c. Fibre tectocerebeloase  coliculii cvadrigemeni superiori

B. OUTPUTUL CEREBELOS

1. Axonii neuronilor Purkinje - lobul floculonodular, uvula, lingula


tractul cerebelovestibular  pedunculii cerebeloşi inferiori 
nucleul vestibular lateral ipsilateral  tractul vestibulospinal 
laminele medulare VII, VIII, IX

2. Axonii neuronilor din nucleii cerebeloşi

- nucleii fastigii  nucleii vestibulari
- tractul fastigiobulbar direct
- tractul uncinat Russell
- nucleii interpozitus  tractul cerebelorubric (x Wernekink)
- nucleul dentat  tractul cerebelotalamic
PRINCIPALELE FUNCŢII ALE CEREBELULUI

- sinergia = coordonarea grupelor de muşchi

- învăţarea comportamentului motor
- coordonarea mişcărilor voluntare (mers,
postură, vorbire)
- reglarea tonusului muscular şi gradul de
contracţie musculară
- determinarea vitezei, preciziei şi traseului
mişcării
 VESTIBULOCEREBELUL

1. CIRCUITUL VESTIBULO-CEREBELO-VESTIBULAR = VESTIBULO-

ARHICEREBELOS
ROL: orientarea în spaţiu, postură, echilibru, mişcările globilor oculari şi
capului
- input: tractul vestibulocerebelos (1) (aparatul vestibular  lobul
floculonodular)
- output: arhicerebel  n. vestibulari = tracturile cerebelovestibulare:
- prin pedunculul cerebelos inferior = tractul fastigiobulbar direct
(2)
- prin pedunculul cerebelos superior = tractul uncinat Russel (3)
- outputul nucleilor vestibulari:
 măduvă:
- tractul vestibulospinal ventral (4)
- tractul vestibulospinal lateral (5) corn ant. măduvă  muşchi
 nucleii nervilor oculomotori (III, IV, VI)  muşchii extrinseci ai
globului ocular (6)
 talamus  tractul longitudinal medial (7)  scoarţa cerebrală
 SPINOCEREBELUL

2. CIRCUITUL SPINO-CEREBELO-MEDULAR = SPINO-PALEOCEREBELOS

ROL: coordonează prin intermediul sistemului extrapiramidal funcţiile motorii
involuntare (locomotia trunchiului ;I membrelor, manualitatea)
- input
1.- tractul spinocerebelos ventral
2.- tractul spinocerebelos dorsal
3.- cuneocerebelos von Monakov
4.- tractul tectocerebelos
5.- tractul olivocerebelos
Toate fascicolele se proiectează pe paleocortex  nucleii paleocerebeloşi
(fastigiali şi interpozitus)
- output
6.- tractul cerebelo-olivar  tractul olivospinal (7)  motoneuronii medulari 
muşchi
8.- tractul cerebelorubric  tractul rubrospinal (9)  motoneuronii medulari 
muşchi
10.- tractul cerebeloreticular (FRD)  tractul reticulospinal (11) 
motoneuronii medulari  muşchi
 CORTICOCEREBELUL

3. CIRCUITUL CEREBELO-CORTICO-CEREBELOS = NEOCORTICO-

CEREBELOS

Rol:
- asigură controlul cortical al cerebelului
- informează cortexul în vederea programării şi sincronizării mişcărilor
voluntare.
- input: - tractul corticopontocerebelos (toţi lobii emisferelor cerebrale 
nucleii pontini  neocerebel)
- output:
- tractul dentatotalamocortical (nucleul dentat  nucleul ventral
lateral al talamusului  ariile 4 şi 6  tracturile corticospinale  corn
anterior măduvă  muşchi)
- tractul dentatorubrotalamocortical (partea parvocelulară a nucleului
roşu)
 LEZAREA CEREBELULUI

 PRINCIPII
 Leziunile cerebeloase produc manifestări ipsilaterale  outputul
cerebelos se încrucişează şi se integrează în căile care se încrucişează
din nou
 Tulburările nu au patologie progresivă, ci ele se atenuează cu timpul
 Tulburările manifeste sunt expresia fiziologică a unor structuri
nervoase intacte private de influenţele de control şi reglare.

 LEZIUNILE ARHICEREBELULUI – tulburări de echilibru şi locomoţie

bilateral

 LEZIUNILE PALEOCEREBELULUI - creşterea tonusului muşchilor

extensori şi a reflexelor posturale  rigiditate ca în decerebrare
 LEZIUNILE NEOCEREBELULUI

- afectează mişcările voluntare şi mişcările asociate:

 hipotonie = scăderea tonusului muscular  scăderea reflexelor
osteotendinoase
 astenie = oboseală musculară rapidă
 mers ataxic (nesigur, şovăitor)
 disartrie (imposibilitatea coordonării muşchilor fonatori)
 asinergie = lipsa de coordonare a mişcărilor componente ale unei
mişcări ample:
 descompunerea mişcării în părţile componente
 dismetrie = imposibilitatea aprecierii cu precizie a distanţei
 tremurătura intenţională = tremurături la execuţia unei mişcări
voluntare