Scoliozele

Scoliozele strucurale
Clasificarea
După vîrstă:
 Idiopatice genetice- infantile (o-3 ani),
 Juvenile (3-10-12 ani),
 De adolescenţă (10-12-20 de ani),
 Şi ale adultului (secundae)
1. Congenitale
2. Neuromusculare(miopatice,poliomielitice),
3. Posttraumatice
4. Mezenchimale
 Clasificarea scoliozelor
După curburi:
Cu curbură toracică de obicei pe dreapta
(T T ):
4-5-6 11-12

 Ghibozitate mare,

 Curbe minore deasupra şi dedesubt,cu

caracter compensator,
 Potenţial evolutiv mare,cu prejudicii

cardio-pulmonare
 Clasificarea scoliozelor
Cu curbura toracolombară, pe dreapta sau
pe stînga (T
4-5-6 L ):
2-3-4

 Au curbe minore

 Dau distorsiune costală,

 Mai puţin disgraţioase si periculoase

cardiopulmonar.
 Clasificarea scoliozelor
 Cu curbură lombară de obicei pe stînga
(T11- 12 L ) nu dau deformitate prea
5

mare.
 Cu dublă curbură majoră cu diverse
combinaţii:
 Toracică stg-lombară dr. sau invers,
 Diformitate mică.
 continuare

După gravitate
 Uşoare sub 25-30

 Medii 25-30-50,

 Grave peste 50
 Obiectivele kinetoterapiei în
scolioze
1. Ameliorarea poziţiei coloanei
2. Creşterea flexibilităţii coloanei
3. Creşterea forţei musculare (abdominale
şi paravertebrale)
4. Ameliorarea respiraţiei.
 Ameliorarea posturii
1. Posturi fixe menţinute – corectoare sau
hipercorectoare:
 decubit dorsal,lateral,ventral,din
şezănd,din ortostatism;
 se utilizează suluri,chingi,plan înclinat,
peretele etc (pentru corectarea hiper-
lordozei lombare, a cifozei dorsale şi a
scoliozei).
 Ameliorarea posturii
2. Exerciţii de corectare posturală axate pe:
 Conştientizarea înclinării pelvisului pentru
delordozare (metoda Klapp etc.).
 Scăderea cifozei dorsale prin exerciţii de
,,întindere” a coloanei prin cele trei poziţii de
bază (decubit, şezănd, ortostatism).
 Scăderea curburii scoliotice prin:
 Conştientizarea staticii scoliotice şi a poziţiei
care o corectează
 Exemple de exerciţii
 1. în ortostatism, cu braţul ridicat (de
partea concavităţii); idem din şezînd.
 2. în 4 labe/patruped, cu ridicarea la
orizontală a unui membru superior sau
inferior.
 3. în genunchi, cu fesele pe taloane şi
trunchiul oblicizat.
 4. în ortostatism, basculînd lateral bazinul
şi trunchiul în sensuri opuse.
 Creşterea flexibilităţii coloanei
 Coloana scoliotică este o coloană rigidă, cu
mobilitatea limitată mai ales în zona
scoliotică.
 Exerciciile de flexibilitate se fac din posturi
speciale care blochează segmentele de
coloană, lăsînd posibilă mişcarea doar în
segmentele dorite.
 1. Metoda Klapp
 Descrie două tipuri de poziţionări ale
trunchiului:
1. Poziţii lordozante care în funcţie de înclinarea
trunchiului, facilitează mobilizarea unei
anumite zone vertebrale.
Există trei poziţii redresate deasupra orizontalei,
una orizontală,două coborîte.
Poziţia 1-corespunde segm. L 4- L5 ;Poziţia 2 L1-2
Poziţia 3- D11-12 ;Poziţia orizontală 4 lui D8-10 ;
Poziţia 5- D 7-6;Poziţia 6 D5-3 .
Din aceste poziţii se execută flexii laterale.
 Poziţii cifozante Klapp în număr de
5,asemănătoare celor de mai sus,dar
trunchiul este menţinut în cifozare
dorsolombară.
 Poziţiile Klapp se execută din postura ,,în
genunchi”.
 Poziţia redresată
 Poziţia semiredresată
 Poziţia orizontală
 Poziţia semicoborîtă
 Poziţia coborîtă
Variante
 Poziţia redresată cu mănile în şolduri.

 Poziţia redresată cu mănile la ceafă.

 Poziţia redresată cu braţele ridicate în sus

pe lăngă cap.
 Poziţia orizontală cu mănile la ceafă

(pentru musculatura coloanei dorsale).

 Poziţia coborătă cu braţele înainte pe

lăngă cap (pentru musculatura cervicală si

lombară).
 2. Tehnica Cotrel (extensie-derotaţie-
elongaţie EDE-flexie laterală
 Decubit ventral, cu membrele inferioare
întinse complet, membrele superioare
întinse pe lăngă urechi;
 Se întinde întregul corp, apoi treptat se
extind braţele, corpul se lordozează,
membrele inferioare se extind din şolduri
 Corectarea curburii: un membru superior
se duce îndărăt spre şold, care se extinde;
 Membrul opus se întinde pe lăngă
ureche,în sus.
 Mobilizarea toracică din poziţia ,,pe
genunchi”, cu:
 fesele pe taloane,trunchiul aplecat înainte
peste coapse, braţele întinse pe lăngă
urechi, mănile pe sol.În acest fel coloana
lombară este complet blocată
 Se face înclinarea laterală,mîinîle păşind
cu degetele spre stînga sau dreapta.
 continuare
 Exerciţii ,,de tîrăre” sau ,,înotul pe uscat”:
decubit ventral, membrele de pe o parte
sunt întinse, celelalte se aproprie – flecta-
rea CF şi G, măna fiind orientată spre
coapsă.
3 ,,Patrupedia” Klapp
Cu mersul în ,,patru labe”
 Se porneşte din poziţia neutră a spatelui şi
se ajunge la poziţia lordozantă.
 4.Elongaţia Cotrel este o
autotracţiune cu posibilitatea de a redresa
coloana.Întinderea completă a membrelor
inferioare va întinde coloana; mobilizînd
concomitent membrele inferioare spre
stînga sau dreapta,
 se realizează corectarea curburii scoliotice.
 5.Exerciţiul de derotare
se execută sub corsetul Milwaukee:
 se basculează pelvisul pentru delordozare,
se împinge anterior hemitoracele cu
ghibozitate, încercîndu-se desprinderea lui
de peretele posterior al corsetului; celălalt
hemitorace este împins posterior pe barele
corsetului, concomi-tent cu inspiraţia.
6.Sporturile:
 înotul(craul, ,,indian” bras), scrima,
voleiul, baschetul.
 Creşterea forţei musculară
1. Tonifierea musculaturii abdominale,

2. Tonifierea fesierilor mari,

3. Tonifierea şi rechilibrarea musculaturii

paravertebrale.
 Ameliorarea respiraţiei
 Obiectiv de mare importanţă - la
cifoscoliotici se instaurează cu timpul o
disfuncţie ventilatorie restrictivă, care va
determina hipoventilaţia alveolară, cu
toate consecinţele ulterioare.
 Cifoscoliozele paralitice,datorită interesării
diafragmului, sunt mai grave.
În vederea realizării acestui obiectiv
,se recurge la:
 Kinetoterapia corectoare a scolioze prin
creşterea volumelor respiratorii mobilizabile.
 Creşterea expansiunii toracice localizate în
zonele în care mobilitate toracică este evident
deficitară prin reeducarea hemitoracică şi
creşterea amplianţei coastelor inferioare.
 Scăderea travaliului ventilator prin asuplizarea
toraco-vertebrală şi prin sporirea contribuţiei
ventilaţiei diafragmatice.
 Creşterea randamentului ,,pompei musculare
respiratorii” prin ameliorarea raportului dintre
lungimea muşchiului respirator şi tensiunea lui.