PMF Franceza

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.
POPA” IASI
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA
Reabilitarea pierderilor de substanţă

intra- şi extraorale – terapii actuale
SEF LUCRARI DOCTOR MONICA ANDRONACHE
DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.POPA” IASI
INTRODUCERE
Originea proteticii maxilo-faciale este greu de identificat, dar se

presupune că restaurarea protetică a lipsei diferitelor elemente
anatomice ale corpului a apărut înainte ca procedurile chirugicale
să fie fezabile.
Conform cercetătorului Popp (1939), pavilioane ale urechii,

piramide nazale si ochi artificiali au fost găsite la mumiile
egiptene.
Chinezii antici reconstruiau piramide nazale si pavilioane ale

urechii utilizând ceruri si răsini de diferite tipuri

INTRODUCERE
Pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian Leonardo

da Vinci artist din Florența, care a fost numit „arhetipul
omului Renașterii.
Se pare ca in aceeasi masura ar fi considerat de catre

contemporani si parintele anaplastologiei de astazi
datorita renumitelor sale portrete cu defecte la nivel facial
ale vremii, incercand astfel sa rezolve defectele anatomice
existente la nivelul fetei si a capului uman.

INTRODUCERE
Protetica maxilo-facială este cunoscută în lume ca o artă şi ca o

ştiinţă plină de provocări.
Nu există limite ale imaginaţiei care să nu poată fi aplicate atunci

cand trebuie tratat un pacient din aceasta sferă.
Dupa cum ştim, “Fiecare persoană are dreptul său divin de a arata
uman”.
Incă din antichitate a existat tendinţa oamenilor de a ascunde

defectele disgraţioase ale fetei prin metode artificiale.

INTRODUCERE
Restauration prothétique manquant de diverses parties du

visage ou de la mâchoire osseuse a été réalisée par des
chirurgiens qui pratiquent la dentisterie aussi.
Paré (1575) était probablement le premier qui à utiliser un

obturateur pour fermer une fente palatine.
Reconstruction prothétique craniofaciale est adressée à la

résolution de traumatismes crânio, des malformations
congénitales et des formations de tumeurs étendues.
Cela se produit à la frontière entre la chirurgie buccale-maxillo-

faciale, ORL, chirurgie plastique et reconstructive, intervenant
lorsque ces spécialités, ils ne peuvent pas résoudre leurs propres
ne signifie rien.

INTRODUCERE
„Pertes des substance de tissou osseuse” sintagmă

prezentată în literatura medicală franceză sau „ bony defect”
(pierderea unei porţiuni dintr-un os – Lindsay, 2004) termen
utilizat în scrierile de specialitate de limba engleză sunt
asocieri de cuvinte care se exprimă în traducere romănească
prin: „stricăciunea sau paguba din întregul unui os anatomic
constituit” (Dicţionarul explicativ al limbii romane , 1996).
În acest curs vom prezenta strict particularitatile ce se

limitează la defectele parţiale ori segmentare, în sensul limitat
al cuvântului, ale mandibulei sau maxilarelor si a unor organe
faciale, ca elemente anatomice constituite în forme
arhitecturale individualizate şi poziţionate în spaţii bine
definite.
OBIECTIVELE CURSULUI
1. Présentation et mise en scène des manœuvres cliniques et

réalisations technologiques dans le contexte de prothèses
maxillo-faciaux et entrez extraorale
2. Personnaliser ces étapes en fonction de la perte anatomique

de la substance;
3. Classification et description des propriétés des matériaux

utilisés à chaque étape;
4. Les méthodes modernes de prothèses maxillo-faciaux

les limites de la visage
1. insertion des cheveux,

2. Les arcades sourcilières,
3. ligne passant au nez subcloazonului
4. ligne passant à la source de
anthropométrique du menton.

les régions de
la visage
1.Region frontale,
2. Region oculo-palpebrale,
3. Region nazale,
4. Region geniane,
5. Region zigomatique,
6. Region temporale,
7. Region auriculaire,
8. Region maseterine,
9. Region labiale,
10. Region mentoniere.
L'EMPREINTE
 Matériaux d'impression utilisés dans les
prothèses maxillo-faciaux
1. Alginatele cu priza lenta preparate special pentru ortopedie
2. Alginatele utilizate in protezele conventionale
3. Hidrocololizii reversibili
4. Polieterii
5. Polisulfidele
6. Polisiloxanii (siliconii de condensare)
7. Poli-vinil-siloxanii (siliconii de condensare)
8. Amprenta optica

L'EMPREINTE

L'EMPREINTE

L'EMPREINTE

L'EMPREINTE
 Hidrocoloizii reversibili
MATERIAL Procent Scop

Agar-agar 8-15% sub acţiunea căldurii se
lichefiază,iar la răcire
revin înstare de gel
Sulfat de potasiu 1%
Borax 0,2% Confera rezistenta
Benzoat 0,1% Proprietate antifungica
Apa 85%

L'EMPREINTE
 Hidrocoloizii reversibili
 Avantaje: - redau cu acuratete marginile defectului;

- se adapteaza cu usurinta defectelor tesuturilor
dure si moi.
 Dezavantaje: - hidrofilic- turnarea imediata a modelului –

max.1 ora;
- necesita aparatura speciala.

L'EMPREINTE
 Materialele alginice
Material Procent Proprietati

Na, K alginat 15-20% Materiale de baza
Sulfat de Ca 14-20% Confera
ireversibilitate
Sulfat de potasiu 10% Asigura racirea
amprentei
Sulfat trisodic 2% Asigura timpul de
 Avantaje: - usurinta lucru necesar
in manevrare inregistrarii
 Dezavantaj:- nu este amprentei
foarte fidel
Excipienti 50% Confera stabilitate
amprentei

L'EMPREINTE
 Polieterii
• Material de amprenta ce combina silicele Si gipsul

• Confera rezistenta crescuta fata de alginat
• Timp scazut de lucru
• Reproducerea excelenta a detaliilor (Wassel et all 2002)

L'EMPREINTE
 Polisulfide
• Rezistenta crescuta
• Usurinta de manevrare
• Stabilitate dimensionala scazuta
• Miros neplacut

L'EMPREINTE
 Polisiloxanul
 Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

 Acuratete de exceptie
 Este flexibil – necesita sustinerea amprentei

L'EMPREINTE
 Poli-vinil-siloxan
 Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

 Utilizat in realizarea suportului materialelor elastice de amprenta

LE MODÈLE COULÉE
 Le Modele en plâtre se utilizeaza gips clasa IV
- consistenta cremoasa
- se aplica prin pensulare,
etalindu-se progresiv
- grosime a stratului de gips de 1 cm
- sectionarea marginilor
- asigurarea stabilitatii
 Le Modelul en cire – ceara dura
- utilizat pentru simplificarea
machetei unei proteze faciale
- turnarea cerii strat cu strat
- grosime 0,5 cm, apoi 1 cm

LES MAQUETTES


PREPARAREA MACHETELOR
1. CIRE 2. PÂTES DE MODÉLISATION

COMPOZITIE CANTITATE
- Special destinata protezelor
Ceara simpla 3500 g -Pasta pe baza de argila
Stearina 2000 g -Pasta pe baza de uleiuri
Parafina 500 g
Guma Dammar 200 g

PREPARAREA TIPARULUI
1. TIPARELE IN GIPS
 Indicatii: - utilizat pentru protezele din rasina acrilica

- majoritatea materialelor suple (latex, elastomeri)
 Caracteristici: - marginile tiparului depasesc cu 2-3 cm limitele machetei

- protezele din latex se decoleaza proteza dupa uscare; tiparul se
poate refolosi
- elastomerii de siliconi- izolarea cu amoniu cuaternar
- proteza are o forma complexa- tipar cu mai multe piese

1. TIPARELE IN GIPS

2. TIPARELE IN RASINI
 Caracteristici: - utilizata doar pentru piesele foarte mici

- sufera o retractie importanta in timpul
polimerizarii
- utilizat cu materialele care polimerizeaza
la rece (latex, elastomeri)

3. TIPARELE SEMIELASTICE
 Caracteristici: - construite din elastomerii de silicon

- tipare rezistente la temperaturi de peste 2500C
- realizarea unei proteze complexe dintr-un material rigid

PROCEDEE DE AMBALARE
1. AMBALAREA PRIN INJECTIE

- ambalarea rasinilor vinilice – lichid de consistenta crescuta
- Injectate in tipar,
- Temperatura de fierbere 140-1800C
2. AMBALAREA PRIN BURAJ
- Ambalarea rasinilor acrilice

- Plasticitatea scazuta a materialului obliga la utilizarea presiunii
mari
- Se umplu partile tiparului apoi se ambaleaza sub presiune

3. AMBALAREA PRIN INDUCTIE LA CALD
-realizarea pieselor goale in interior

- Se utilizeaza un tipar metalic, se umple cu pasta, se cufunda in
lichid fierbinte
4. TIPARUL UMEZIT
- realizarea pieselor goale in interior

- utilizat pentru materialele plastice


RASINILE ACRILICE PREFORMATE
 INDICATII:- Obtinerea bazelor rigide necesare in protezarea

pierderilor de substanta a maxilarelor
- realizarea placilor obturatoare pentru protezele
immediate
- realizarea suporturilor pentru stabilizarea protezelor
plasticefaciale
 CARACTERISTICI:- placi de rasina de diferite grosimi

- utilizate pentru a permite aderenta siliconilor la rasina
- aparatul Biostar

RASINILE ACRILICE PREFORMATE

RASINA ACRILICA SUPLA
 INDICATII:- Realizarea protezelor faciale externe
 CARACTERISTICI:- prezinta culori corespunzatoare cu tentele

pielii
- isi modifica culoarea in timp
- sufera o contractie de 10 % in timpul polimerizarii

LATEXUL PREVULCANIZAT
 INDICATII:- Realizarea pieselor cu pereti subtiri
 CARACTERISTICI:- lichid laptos ce se coaguleaza

- tiparul se poate reutiliza

ELASTOMERII DE SILICON
1. Materiale finite
- Se prezinta sub forma de placi, blocuri
- Utilizate cu scopul de a modifica un relief, sau de servi
ca element de sustinere
2. Gelurile de silicon
- Inlocuiesc pierderile de substanta a partilor moi
3. Se prezinta sub forma de pasta, devin elastici prin polimerizare
- sunt tolerati excelent de catre tesuturi
- rezintenta sporite la caldura, RUV, murdarie
- insolubili in lichide organice
- usor de sterilizat
- rezistenta la rupere deficitara
- dificil de colorat (caracter hidrofug)

Silicon Rubber RS 330 T-RTV
Epruvete din Silicon Rubber RS 330 T-RTV

4. Clasificare
Cu priza lenta
H.T.V
R.T.V Cu priza rapida

POLIURETANII
 CARACTERISTICI:- consistenta lor atinge toate gradele de

suplete
- textura lor imita perfect pe cea a pielii
- se pot adauga coloranti
- stabilitate buna

ETAPELE REALIZARII UNEI PROTEZE FACIALE
Pacientul este supus unui examen clinic loco-regional in urma caruia se

constata:
- prezenta defectului oro-facial care cuprinde:

 regiunea orbitara stanga,
 regiunea geniana stanga
 regiunea nazala stanga,

Caz clinic 1


Aspecte tehnologice de elaborare a

protezei

Realizarea machiajelor

Proteza maxilo-faciala finala

Caz clinic 2




Proteza oculara finala

Caz clinic 3



Proteza
oculara
finala

Caz clinic 4






Proteza nazala finala

Caz clinic 5





Proteza urechii finala

Proteza obturator- etape clinice si

tehnologice
PERTE DE SUBSTANCE DU MAXILLAIRE SUPÉRIEUR
1. Pierderile mici de 2. Pierderile mari de

substanta ale boltii substanta ale etajului
palatine maxilare- mijlociu al fetei
- Comunicari buco-sinusale, Cauze
buco-nazale -Traumatice
-Infectioase
-Chirurgicale


tehnologice
Les complications .
Se datoreaza imposibilitatii separarii complete a nazo-

faringelui de oro-faringe
1.Fonatia: inchiderea incompleta velo-faringiana face ca

aerul sa iasa prin nas in timpul vorbirii – vorbire nazonata,
greu inteligibila. Mai dificil de corectat decat defectul
dobandit
2. Masticatia: refluarea lichidelor si alimentelor pe nas. La

aceasta se adauga si lipsa unitatilor msticatorii.


tehnologice
L’ OBTURATEUR
Imediat (in timpul interventiei Transitoire (intre Permanent

chirurgicale sau la 6-10 zile interventii (dupa 3-4 luni de la
postchirurgie) chirurgicale)- chirurgie)


tehnologice


tehnologice
Caz clinic

LES PROTHESES CLEFT VELO-PALATINE
Ce sunt despicăturile labiale (cheiloschisis) și despicăturile

palatinale (palatoschisis)?
Fente labiale et palatine sont des malformations congénitales

causées par un développement anormal du fœtus pendant la
grossesse.
L'incidence est 1 à 600-800 naissances.
Fente labiale et palatine peut être unilatérale ou bilatérale.
Ils ont traité avec succès immédiatement après la naissance.
Ils sont caractérisés par une interruption de la continuité de la
forme de malformations du visage de déhiscence du visage
que les structures séparées au cours du développement
embryonnaire étaient indépendants
.
PROTEZA IN CAZUL DESPICATURILOR VELO-

PALATINE
INCIDENTA DESPICATURILOR LABIO-PALATINALE
Frecvența formelor clinice este

- 20-30% pentru despicăturile
unilaterale labiale,
-35-55% despicături labiale și
palatinale,
-30-40% despicături de palat.


PALATINE
Procesul de formare a despicaturilor velo-palatine
- Apar intre ziua 35-60 a dezvoltarii fetale
Elementele partii anterioare Elementele partii posterioare
ale cavitatii bucale ale cavitatii bucale
- Buza superioara
- Bolta palatina
- Vestibulul
- Valul palatin
- Procesele alveolare
Deriva din palatul primar Deriva din palatul secundar


PALATINE
CLASIFICAREA LUI VEAU
1. Diviziunile simple ale valului-

Fanta este limitata la tesuturile moi
ale valului palatin
- total – de la lueta pina la
marginea posterioara a palatului
dur
- partial – fanta intereseaza
1/3 sau 2/3 din inaltimea valului
palatin
- divizarea doar a luetei


PALATINE
2. Diviziunile valului si ale boltii
Fanta care intereseaza valul se

prelungeste partial sau in totalitatea
boltii , pina la regiunea retroincisiva
(limita dintre palatul primar si palatul
secundar este marcata prin canalul
palatin anterior)


PALATINE
3. Diviziunile valului si ale boltii

asociate cu o fanta labio-alveolara
Fanta intereseaza buza si procesele

alveolare (buza de iepure) care
trece intre masivul incisiv si
canin,


PALATINE
4. Diviziunile asociate unei fante labio-
alveolare bilaterale totale
Fanta palatina se imparte in spatele

masivului incisiv in 2 ramuri care
traverseaza arcada dentara intre
incisivii laterali si caninii de fiecare
parte, apoi buza, determininad
aspectul de buza de iepure bilaterala
totala.
Fanta ia astfel forma forma de Y , ale
carui ramuri delimiteaza un masiv
osos purtind 4 incisivi – tubercul
median


PALATINE
MALFORMATII ASOCIATE
FANTELE FANTELE
UNILATERALE BILATERALE
Marele fragment atras de buza si Tuberculul median este basculat

impins de limba se etaleaza in afara spre anterior prin presiunea limbii
Fragmentul se poate indeparta sau Tuberozitatile se deplaseaza –

apropia de linia mediana sub efectul afectand ocluzia molara la adult prin
presiunii limbii cresterea diametrului transversal al
arcadei.
Nu necesita protezari, se vor corecta Bolta este ogivala
chirurgical

PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE
Primul obturator a fost realizar de marele chirurg francez al

secolului VI Ambroise Paré 1510-1590.


PALATINE
Conectorul principal Plaque palatine
Les éléments qui composent les obturateurs velopalatine
Les Elementes de Support

L’ obturateur Les Selles avec dents artificiali de maintenance et de
stabilisation

PALATINE
Clasa I – val despicat tonic
Obturatoarele realizate din elastomeri permit reluarea

functionalitatii
Se pot utiliza obturatoarele dinamice – clapeta obturatoare
Suersen


PALATINE
Clasa II- a – valuri scurte, retractile
Obturatorul este plasat intre fata postero-superioara a valului

posterior si faringe


PALATINE
Clasa III- a – val inert
Portiunea obturatoare remontata in cavum la nivelul choanelor
asigura obstructia completa a orificiului posterior al conductului
nazal


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL EDENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
1. OBTURATOARELE DINAMICE
Contractia m. valului palatin Relaxarea m. valului palatin
Principiul de functionare este bazat pe utilizarea contracturii musculare


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
OBTURATORUL SUERSEN
Se utilizeaza obturatorul SUERSEN in cazul valului palatin despicat


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
AMPRENTA PRELIMINARA SI FUNCTIONALA


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA PACIENTUL
DENTAT


PALATINE
OBTURATOARELE VELO-PALATINE LA PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL EDENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
2. OBTURATOARELE STATICE
INDICATIE : - la pacientii fara contractie compensatorie a muschilor valului

palatin
ALCATUIRE : - placa palatina

- portiunea obturatoare urca la nivelul nazofaringelui si obtureaza
parte
posterioara a foselor nazale, la nivelul choanelor


PALATINE
PACIENTUL DENTAT


PALATINE
PACIENTUL DENTAT
DEZAVANTAJE : - proximitatea orificiului trompei lui Eustachie – sursa de infectii

a urechii medii
- pozitia orificiului este dificil de determinat
- dificultatea inregistrarii amprentei


PALATINE
OBTURATOARELE PENTRU
ALIMENTAREA NOU-
NASCUTULUI

Posibilitati si mijloace de reconstructie in

pierderile limitate de substanta osoasa
ale maxilarelor
În circulaţia clinică, termenilor de pierdere de substanţă sau

”defect osos” maxilar ori mandibular, li se substituie sintagma de
„rezecţie parţială, segmentală sau totală” a unuia dintre aceste
oase mandibulare ori maxilare (Baker, 1976; Shah, 1990; Deboise,
1993).
Înlăturarea unui „fragment”, cuvânt sinonim cu „segment” din

unul din cele două oase maxilare (trei oase maxilare în realitate
deoarece există două oase maxilare superioare şi unul inferior-
mandibula) creează un defect, o pierdere de substanţă
mandibulară or maxilară, prejudiciu de importanţă diferită ca
sediu, mărime ori funcţionalitate a porţiunii pierdute.


ale maxilarelor
CLASIFICARE
Nu există o clasificare exhaustivă cu o terminologie unanim

acceptată, a defectelor osoase, care să reflecte exact
raporturile cu o stare morfofuncţională a celor două maxilare
sau mandibulei.
Dar, intrucât mandibula şi maxilarele au forme, sedii şi

rapoarte diferite şi doar funcţiile le aseamănă, clasificările
defectelor ce le cuprind au convergenţe numai parţial prin
terminologie.


ale maxilarelor
CLASIFICARE
1. Defectele parţiale marginale, componentă frecventă ale
pierderilor de substanţă, sunt comune celor două elemente
anatomice, cu deosebirea că la maxilare depăşirea cadrului
alveolar perforează sinusul maxilar iar la mandibulă canalul
alveolar.
2. Defectele cavitare au aceeiaşi semnificaţie şi conduită

terapeutică la ambele oase. Cavitatea reprezintă un termen
folosit pentru a desemna prezenţa unui spaţiu închis
complet sau incomplet în interiorul unei structuri anatomice
– in cazul nostru maxilarele.


ale maxilarelor
CLASIFICARE
Dicţionarul medical - Rusu, 2000 - Sokler şi col., 2000
distingeau două tipuri de cavităţi, referindu-se la chisturile
de maxilar,
- cavităţi mici, cu dimensiuni sub 2 cm şi
- cavităţi mari peste aceste dimensiuni
În 1967 Presting, referitor la cavităţile chistice maxilare, evidenţia
trei mărimi pe care le-a comparat cu volumul unor fructe:
a.cavităţi mai mici sau cât o cireaşă (cavităţi mici);

b. cavităţi mai mari cât o prună ori cât un ou de porumbel
(cavităţi mijlocii)
c. cavităţi cât un măr (mari şi foarte mari).


ale maxilarelor
Pentru regenerearea osoasă („regenerearea osoasă este

înlocuirea sau substituirea ţesuturilor distruse cu un nou ţesut
format din celulele cu aceeasi origine. Acest ţesut nou
reacţionează în manieră similară împotriva stimulilor
patologici”- Pecora şi col., 1997) sunt necesare trei elemente
scria Masago şi col., 2007 şi Yoshikava şi Myoui, 2005:
1.matricea substituienţilor osoşi
2. factorul de creştere
3. celulele stem


ale maxilarelor
In cazul utilizării osului autogen ori conservat, matricea

(eşafodajul de depunere celulară) o constituie trabeculaţia
osoasă.
Substituienţii osoşi formează eşafodajul din materiale
sintetice: tricalciu fosfat granule, calciu fosfat ciment, fibre
din titan, os alogenic demineralizat, hidroxiapatită.
Factorul de creştere (factorul inductor) poate fi divers: plasma

imbogăţită cu plachete conţinătoare de multiplii inductori
(Fennis şi col., 2004), proteină morfogenetică osoasă (Cloikie şi
Sandor, 2008).


ale maxilarelor
Celulele stem, provenite din măduva osoasă autogenă, cu

potenţial de diferenţiere în osteoblaste cu rol esenţial în
structurarea osoasă.
Nu avem experienţa utilizării celulelor stem prelucrate prin bioinginerie

tisulară dar valoarea lor trece în pachetul de studii ale viitorului.
Se precizează în acelaşi timp că polimerii medicali bioresorbabili

utilizaţi concomitent în amestec cu materialele osteomedulare
autogene au o valoare reconstitutivă şi substitutivă de luat în
seamă.


ale maxilarelor
Problematica majoră a înlocuirii pierderilor de substanţă

(defecte) ale oaselor maxilare, asociate sau nu cu vătămări
ale ţesuturilor moi limitrofe, constituie o provocare
permanentă
Motivaţia o constituie, pe de o parte, prejudiciile morfologice, funcţonale,

estetice şi psihologice ce alterează în diferite grade de invaliditate conditiile
de viaţă ale pacienţilor, iar pe de altă parte dificultăţile de reconstrucţie ale
acestor defecte.


ale maxilarelor
1. Reconstrucţia osoasă cu două variante în alegerea

componentelor reparatorii:
a. Materiale ososase autogene, izogene, homogene, heterogene,

brefogene sau combinate;
b. Substituienţi osoşi (biomateriale artificiale - Peri şi col., 1989):

biomateriale metalice, polimerice şi ceramice.


ale maxilarelor
2. Regenerarea osoasă
Capacitatea organismului viu de a-şi reface în cazul unor leziuni

celule, ţesuturi sau organe - Dic. Medical- Rusu, 2000; creşterea
sau diferenţierea a noi cellule şi substanţă intercelulară pentru a
forma noi ţesuturi - Jablonsky, 1982) prin stimularea inductivă a
ţesuturilor limitrofe pierderilor de substanţă


ale maxilarelor
Clasificare pierderilor de substanţă ale oaselor maxilare
1. Totale - traumatizante ireparatorii
2. Segmentale – cu refacerea sau nu a acestui segment de os
3. Parţiale


ale maxilarelor
Clasificare pierderilor de substanţă ale oaselor maxilare
Defectele parţiale
a. marginale – alveolare comune celor 2 oase maxilare

b. cavitare - localizări la ambele maxilare (mandibula şi maxilare) şi mărimi
diferite.


ale maxilarelor
Materiale de reconstrucţie utilizate
I. Sânge proaspăt autogen;
II. Grefe osoase autogene;
III. Substituienţi osoşi;
IV. Combinaţii între cele trei materiale.


ale maxilarelor
I. Sângele proaspăt autogen
Cheagul sanguin fibros rezultat prin coagularea sângelui în

care vor pătrunde vase aducătoare de substanţe nutritive,
oxigen, celule pre sau osteoformatoare, factori inductori
promoţionali care mai edifică noul os, plachete sanguine
eliberează seria factorilor de creştere indispensabili
dezvoltării şi remodelării osoase. Sângele este indispensabil
reconstituirii unui ţesut pierdut indiferent de structura
histologică.


ale maxilarelor
II. Grefele osoase autogene
Grefa reprezintă în sens restrictiv transferul chirurgical al

unui ţesut sau al unui fragment de organ dintr-o regiune a
unui organism în altă regiune a aceluiaşi organism
(autogrefă), sau de la un subiect la alt subiect
(heterogrefă). În sens larg termenul de grefă este sinonim
„transplantul”, fără a reflecta realitatea deoarece acesta
din urma nu contine celule vii ca si grefa.


ale maxilarelor


ale maxilarelor

ale maxilarelor
III. Substituenţi osoşi
1. Xenogrefe:
os bovin deproteinizat, nimit şi hidroxiapatită derivată
din os bovin;
- carbonat de calciu coralier (grefă din coral);
2. Aloplastice:
a. Bioceramice:
- tricalciu fosfaţi;
- hidroxiapatite:
- dense, nerezorbabile, neporoase;
- poroase, nerezorbabile;
- granulare, pulberi rezorbabile;
b. Glasionomeri;
c. Polimeri.

ale maxilarelor
Reconstrucţia crestei alveolare
La edentat, o înălţime mai mică de 4 mm se consideră creastă

joasă, între 4-6mm creastă mijlocie şi peste 6mm creastă
înaltă
Radiografic, indicii Rubens-Duval ne pot orienta asupra valorii

substratului osos disponibil:
0: aspect radiografic normal;
1: trabeculaţie subţire dar continuă;
2: trabeculaţie subţire dar întreruptă;
3: trabeculaţie întreruptă, orientată haotic, dezordonat.


ale maxilarelor

Rezorbţia alveolară cauzată de pierderea dinţilor provoacă
tulburări morfologice, funcţionale şi estetice recuperabile
doar prin adaptarea impusă de restricţii diferite sau prin
reconstrucţie.
Considerăm a fi modatităţile de refacere anatomică normală a crestei alveolare:

1. Regenerarea osoasă spontană;
2. Stimularea regenerării osoase spontane prin utilizarea unor factori
osteoinductivi şi de creştere specifici;
3. Adiţia de structuri osoase similare cu putere osteogenetică, osteinductivă
şi osteoconductivă;
4. Adiţia de substituienţi osoşi biologici sau nu, osteoconductivi;
5. Combinaţii aleatorii între cele cinci modalităţi.


ale maxilarelor
Tehnicile de reconstrucţie ale crestei alveolare, în scop

implantar sau protetic prin adiţie de materiale reparatorii impuse
de pierderile de substanţă având diferite cauze le-am îndreaptat
spre trei direcţii:
A.Reconstrucţia marginii alveoare în sens vertical;
B. Reconstrucţia marginii crestei alveolare în sens

orizontal;
C. Înălţarea crestei alveolare subsinuzale.


ale maxilarelor
A. Reconstrucţia crestei alveolare în sens vertical


ale maxilarelor
B. Reconstrucţia crestei alveolare în plan transversal


ale maxilarelor
B. Reconstrucţia crestei alveolare în plan transversal


ale maxilarelor
C. Înălţarea crestei alveolare subsinuzale


ale maxilarelor


ale maxilarelor


ale maxilarelor


pierderile limitate de substanta osoasa ale
maxilarelor

POSIBILITATI SI MIJLOACE
MODERNE DE RECONSTRUCTIE IN
PIERDERILE LIMITATE DE
SUBSTANTA OSOASA ALE
MAXILARELOR
Posibilitati si mijloace moderne de

reconstructie moderne in pierderile
limitate de substanta osoasa ale
maxilarelor
La momentul actual datorita progreselor in domeniul

aparaturii medicale se pot realiza proteze personalizate din
titan la nivelul oaselor maxilare atat la mandibula cat si la
nivelul maxilarului prin reconstructia tridimensionala a
osului, iar implantul este proiectat in totalitate de catre
calculator astfel incat sa reproduca pierderea de substanta


maxilarelor
Implantul este fabricat din pulbere de titan prin intermediul unei

proceduri speciale de tipărire 3D numită topire selectivă cu laser "Selective Laser
Melting - SLM".
Astfel, pulberea din aliajul de titan se așează strat cu strat deasupra unei
structuri de suport, iar fiecare strat este "sudat" de cel precedent prin topirea
pulberei de titan cu ajutorul unei raze laser care parcurge un traseu programat
deasupra acesteia.
Mai mult, acesta se poate realiza ȋn doar cȃteva ore, iar specialiștii susțin
cǎ avantajul implanturilor de titan faţă de implanturile din masă plastică, este că
titanul e mai stabil şi se integrează mai bine în structurile osoase.
maxilarelor
Refacerea coputerizata a crestei zigomato- alveolare


reconstructie moderne in pierderile de
organe faciale
Sistemul CAD-CAM
Refacerea epitezei de ureche Refacerea epitezei oculare

 Amprenta optica
"Io continuero" (voi dainui)
Leonardo da Vinci
Va Multumesc !

PMF Franceza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PMF Franceza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.

Reabilitarea pierderilor de substanţă

SEF LUCRARI DOCTOR MONICA ANDRONACHE

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Originea proteticii maxilo-faciale este greu de identificat, dar se

Conform cercetătorului Popp (1939), pavilioane ale urechii,

Chinezii antici reconstruiau piramide nazale si pavilioane ale

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian Leonardo

Se pare ca in aceeasi masura ar fi considerat de catre

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GR.T.POPA” IASI

Protetica maxilo-facială este cunoscută în lume ca o artă şi ca o

Nu există limite ale imaginaţiei care să nu poată fi aplicate atunci

Incă din antichitate a existat tendinţa oamenilor de a ascunde

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Restauration prothétique manquant de diverses parties du

Paré (1575) était probablement le premier qui à utiliser un

Reconstruction prothétique craniofaciale est adressée à la

Cela se produit à la frontière entre la chirurgie buccale-maxillo-

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

„Pertes des substance de tissou osseuse” sintagmă

În acest curs vom prezenta strict particularitatile ce se

1. Présentation et mise en scène des manœuvres cliniques et

2. Personnaliser ces étapes en fonction de la perte anatomique

3. Classification et description des propriétés des matériaux

4. Les méthodes modernes de prothèses maxillo-faciaux

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

les limites de la visage

1. insertion des cheveux,

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

2. Alginatele utilizate in protezele conventionale

6. Polisiloxanii (siliconii de condensare)

7. Poli-vinil-siloxanii (siliconii de condensare)

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

MATERIAL Procent Scop

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Avantaje: - redau cu acuratete marginile defectului;

 Dezavantaje: - hidrofilic- turnarea imediata a modelului –

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

Material Procent Proprietati

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

• Material de amprenta ce combina silicele Si gipsul

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Usurinta in aplicare – prin intermediul seringii

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

1. CIRE 2. PÂTES DE MODÉLISATION

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Indicatii: - utilizat pentru protezele din rasina acrilica

 Caracteristici: - marginile tiparului depasesc cu 2-3 cm limitele machetei

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Caracteristici: - utilizata doar pentru piesele foarte mici

DEPARTAMENTUL IMPLANTOLOGIE, PROTEZA AMOVIBILA, 2013

 Caracteristici: - construite din elastomerii de silicon