Impactul psihologic al pacientului in raport cu medicul stomatolog

în context pandemic

(Disensiune, Ostilitate, Divergenta, Dezordine, Impacienta, Tulburare)

S.L.dr. Cigu Andor Toni, S.L.dr. Maria Roman, S.L.dr. Cozmin Mihai,
S.L.dr. Daniela tomita, Prof.dr. Carmen Stadoleanu

“Regiunea gingiva-dentara constituie o mica scena pe care se joaca intr-un

cadru restrans multe drame mari ale patologiei, ale caror consecinte sunt resimtite in
viata generala a organismului si au repercusiuni mai importante decat se crede
obisnuit asupra sanatatii omului.” (Tellier)

ABSTRACT

Lucrarea iși propune sa analizeze impactul psihologic al pacientului in raport cu

medicul stomatolog in context pandemiei COVID-19 utilizand metoda chestionarului si
ulterior dezvoltand comportamentul pacientului in contextual detaliat al interactiunii
acestuia cu cabinetul stomatologic.

Cuvinte cheie: impact psihologic, act medical, rationament medical, criza

1. INTRODUCERE

Impactul bio-psiho-social de natura stomatologica prin care pacientul

interactioneaza cu patologia orala si concordanta actului medical printr-o examinare
medicala completa determina o scena de anxietate si vulnerabilitate de ordin psihologic in
contextul actual pandemic COVID-19. Teama de a iesi din carapacea sigurantei
consemneaza diagnosticul de ostilitate si repulsie fata de actul medical in sine.

Medicina contemporana se remarca prin competente specifice de ordin minim

invazive la patologii diverse ce intereseaza cavitatea orala in ansamblu. De aceea, actul
medical este edificat ca fiind o activitate deosebit de complexa, iar exercitarea acestuia
implica întotdeauna calitati deosebite, dar cele mai importante fiind cele de ordin moral.
Fiecare etapa a actului medical presupune interventii de responsabilitate, respectarea unor
norme si precepte morale, menite sa asigure eficienta acestei activitati in etapa stabilirii
diagnosticului, prognosticului sau in etapele fixarii conduitei terapeutice a bolnavului ca o
raspundere ce revine personalului medical.

Aspectele clinico-sociale ce intervin in analiza pertinenta a conditiilor de viata a

bolnavului, faptele de importanta etiologica, diagnostic, terapeutic si profilactic trebuie sa
stabileasca cauze determinante ale procesului de evaluare clinica si cunoastere a intregului
proces patologic. Neintelegerea dinamicii fenomenului morbid cauzat de necunosterea
simptomatologiei in contextul bolii si examinarii in primele etape de confruntare cu
manifestarile patologice conduce la afirmatia ca “nu exista boli, ci bolnavi”.

Pandemia COVID-19 consideram ca a impactat negativ asupra intregii populatii la

nivel național, dar și internațional. In acest sens, lucrarea isi propune sa evidentieze acest
impact si totodata sa analizeze pozitia pacientului in raport cu medicul stomatolog. Metoda
de cercetare utilizata este chestionarul.

2. METODOLOGIA CERCETĂRII

Pentru a evidentia impactul psihologic al pandemiei Covid-19 în populația supusă

autoizolării/ carantinei, s-a realizat un chestionar utilizand platforma Googledocs, avand
un esantion de 60 respondenti cu calitatea de pacienti ai cabinetului. Chestionarul a fost
aplicat în perioada 1ianuarie– 28 februarie 2021.

Obiectivele și ipotezele studiului

Obiectiv 1. Studiul validităţii impactului negativ asupra pacientilor a pandemiei

COVID-19.

Ipoteza 1. Impactul este preponderant negativ

Descrierea eșantionului

Eșantionul de respondenți este considerat reprezentativ deoarece respondenții au

fost adulți (50%), adolescenți (10%) și vârstnici (40%), provenind din mediul urban (80%)
sau rural (20%), atât din România (90%), cât și din diaspora (Marea Britanie, Austria,
Germania și Italia, 10%). Respondenții au fost de sex masculin (40%) sau feminin (60%),
iar statutul lor marital a fost necăsătorit(ă) 10%, căsătorit(ă) 70%, văduv(ă) 15% sau
divorțat(ă) 5%.
           Pregătirea profesională a persoanelor chestionate era de nivel liceal (60%),
universitar (30%) sau postuniversitar (10%).

         

3. REZULTATE ȘI DISCUȚII

            Nivelul de stres indus de pandemie prin starea de urgență și măsurile ulterioare
specifice stării de alertă, a fost resimțit diferit de respondenți, variind de la nesemnificativ
(5%) la insuportabil (30%). Cei mai mulți au considerat nivelul de stres asociat cu
pandemia ca fiind moderat (65%).      

La întrebarea ”Cum considerați că ar trebui să acționeze autoritățile pentru a

controla sau combate mai bine pandemia Covid-19” răspunsurile cele mai frecvente au fost
următoarele: mai multa certitudine în măsurile propuse de autorități, testarea populației în
mod periodic și în numar cât mai mare, informarea corectă și permanentă a cetățenilor prin
mijloace mass-media și on-line, măsuri de susținere fiscală a mediului de afaceri, testarea
periodică a celor care lucrează în colectiv, măsuri de prevenire a răspândirii panicii în
rândul cetățenilor, controlul detaliat al celor care intră în țară, înăsprirea sancțiunilor
pentru cei care nu respectă regulile impuse de autorități, monitorizarea stării de sănătate a
angajaților expuși a lucra cu cetățenii, protocoale de autoizolare și carantină mai bine
conturate, măsuri adoptate de guvernanți cu caracter neretroactiv pentru a se elimina
incertitudinea (pleci din țară în concediu și nu știi sub ce condiții te intorci).
 Una dintre întrebări a avut în vedere seria de simptome de natură psihopatologică
pe durata pandemiei, iar răspunsurile respondenților au vizat: insomnia (20%),
nervozitatea/iritabilitatea (15%), dispoziția depresivă (15%), creșterea poftei de mâncare
(10%), probleme de concentrare (5%), oboseala fizică sau psihică nemotivată (12%),
neliniștea/anxietatea (2%), somnolența (10%), scăderea poftei de mâncare (5%),
dezorientarea temporală (1%) și palpitații (5%).

Figura 1. Simptome de natură psihopatologică

palpitații
dezorientarea temporală 5%
1%
scăderea poftei de mâncare
5% insomnie
20%
somnolența
10%
neliniștea/anxietatea
2%

nervozitate/iritabilitate
oboseala fizică sau psihică nemotivată 15%
12%

probleme de cncentrare
5%
dispozitie depresiva
cresterea poftei de mancare 15%
10%

Sursa: prelucrare a autorilor utilizand raspunsurile respondentilor

Deși se constată o serie de simptome care necesita atentie medicala de specialitate,

doar 6% din respondenți au apelat la ajutorul unui specialist în sănătate mentală pe durata
autoizolării/carantinei.
 Figura 2. Poziția respondentilor față de ajutorul specialistilor

Cetateni care au apelat la autor medical specializat

6.00%

Cetateni care NU au apelat la ajutor medical specializat 94.00%

Sursa: Sursa: prelucrare a autorilor utilizand raspunsurile respondentilor

Dintre pacienții care aveau medicație recomandată pentru orice fel de afecțiune,
majoritatea au afirmat că au reușit să-și procure medicamentele prescrise, dar au existat și
persoane care au avut dificultăți în procurarea unor medicamente uzuale (pentru bolile
cardiac, pentru diabet zaharat, de exemplu), precum și faptul că au fost expuși nejustificat
la contactul cu multe persoane care așteptau la cabinetele medicale sau în farmacii.   

La întrebarea dacă în perioada stării de urgentă au apelat la urgente stomatologice,

20% dintre respondenți au răspuns afirmativ, conform Figurei 3.

Figura 3. Urgente stomatologice

DA
20%

NU
80%

Sursa: Sursa: prelucrare a autorilor utilizand raspunsurile respondentilor

La întrebarea dacă actuala comunicare cu medicul stomatolog curant și actul

medical realizat de acesta sunt îngreunate de seria de restricții, majoritatea pacienților
(90%) au răspuns că sunt programați mai greu din cauza numărului mare de pacienți și a
restricțiilor aferente.

Figura 4. Actul medical stomatologic în pandemie

 NU este ingreunat actul medical
10%

DA, actul medical este îngreunat

90%

Sursa: Sursa: prelucrare a autorilor utilizand raspunsurile respondentilor

În urma studiului, putem concluziona că ipoteza este corectă și impactul negativ

asupra pacienților este evident inclusive din perspectiva interacțiunii mai rare și în condiții
mai stricte cu cabinele stomatologice, dar conștientizarea restricțiilor este asumată de către
aceștia, considerand ca fiecare trebuie să se adapteze noilor condiții.

3.1.COMPORTAMENTUL IN CABINETUL STOMATOLOGIC

Mijloacele moderne de investigatie, indicarea oricarei explorari in laborator, a

bolnavului, trebuie sa se faca cu multa prudenta, cu discernamant, cantarindu-se cu atentie
riscurile posibile in raport cu utilitatea mijlocului folosit, in interesul exclusiv al celui in
suferinta in context pandemic. Temerile ce pot apare in cursul investigatiilor paraclinice in
indicarea unor investigatii complete cu grad ridicat de risc, constituie o eroare imputabila
moral cand accidentul nu s-a produs si penal, cand acesta a aparut.

In vederea evitarii sau reducerii, cat de mult cu putinta a riscului producerii unui
astfel de accident, medicul este obligat sa stabileasca indicatia unei anumite explorari
paraclinice: ce presupune in primul rand o cunoastere a reactivitatii bolnavului in
conceptual bio-psiho-social, a stadiului evolutiv al procesului bolii si timpi de vindecare,
pregatirea corepsunzatoare a bolnavului, asigurarea de mijloace terapeutice adecvate
pentru eventualitatea esecului, ceea ce necesita o informare completa a indicatiilor si
contraindicatiilor, a riscurilor posibile pentru pacient. Existenta unor rezerve asupra
utilitatii de investigatie a examenelor paraclinice trebuie confirmate prin examene clinice,
pentru a evita o practica medicala de eroare. Etica si conduita deontologica in etapele
stabilirii diagnosticului medical implica raspunderea medical ce presupune cunoasterea
unor regului stiintifice prin depistarea diferentierii starii de boala si de sanatate, cauzei si a
stadiului evolutiv al procesului morbid.

Lipsa cunostintelor teoretice sau practice, lipsa de indemanare, lipsa experientei de

specialitate ce stau la baza unor posibile erori de diagnostic, constituie in acelasi timp
abateri de la codul deontologic.

Superficialitatea actului medical se refera la etape medicale realizate intr-o ordine

cronologica inadecvata, superficialitatea in anamneza si in realizarea unor examene
paraclinice este cauza ce poate atrage erori de diagnostic si insucces.
 Desi medicina contemporana poate realiza azi lucruri extraordinare, eficienta
acesteia se masoara nu numai la scara individuala, ci la scara sociala.
 Existenta unor boli pe care nu le putem trata in mod eficace este o dezamagire in
actul cotidian al diagnosticului si necesitatea unui volum extreme de vast de informatii,
actualizate in permanenta prin prudenta si rigurozitate stiintifica.

Celula de Criza…epicriza si avatarurile pacientului in conflictul psihologic privind

complexitatea actului medical determina evaluarea capacitatii functionarii sale de
intelegere in integrarea morfofunctionala al deficientului (persoana a carei sanatate este
diminuata temporar sau definitiv).

Restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale si dezvoltarea mecanismului

compensatoriu de tratament, trebuie sa permita un maxim de eficienta medicala dat de
medicul currant. Epicriza trebuie sa reflecte gandirea retrospectiva, dar si prospectiva a
medicului in legatura cu sanatatea si calitatea vietii pacientului. Un act de responsabilitate
profesionala intocmit cu meticulozitate trebuie sa asigure transmiterea rationamentului
medical intr-o perspectiva a informatiei corecte fata de pacient in raport cu consolidarea
argumentata a sanatatii mintale si fizice.
 Comunicarea de informatii ce ating uneori orgoliul pacientului in conceptul bio-
psiho-social trebuie reciproc admis in contextul beneficiului planului de recuperare
medicala.

În plus, beneficiile unei comunicări adecvate se pot vedea în gradul mai ridicat de
satisfacție al pacientului și în schimbări pozitive la nivelul stării de sănătate.

Pacienții care beneficiază de o comunicare adecvată vor înțelege mai bine

problemele care îi afectează și măsurile care se iau pentru recuperarea lor, fiind mai
cooperanți și mai în măsură să anunțe personalul atunci când ceva nu are efect sau când
starea lor se înrăutățește.

In practica medicala avem posibilitatea de a putea initia un dialog coerent cu

bolnavul daca este in stare de constiienta si are un nivel acceptabil de inteligenta.
Comunicarea eficienta cat si cunoasterea in prealabil a pacientului poate sa contureze un
tablou de anamneza complet.
 In cele mai multe cazuri pacientul ne ofera date despre posibilitatea unui
diagnostic prezumtiv stiind ca bolnavul poate anticipa o probabilitate de 60 -70 % dintre
patologia curenta.Examenul obiectiv si subiectiv ofera date importante in completarea
schemei medicale in scop terapeutic.

Rigurozitatea stiintifica adaptata la volumul de informatii actualizate in permanenta

necesita prudenta din partea medicului, iar riscurile actiunilor sale pot atinge proportii
insemnate atunci cand prin diferentierea crescanda a stiintelor medicul se remarca ca un
specialist cu o competenta restransa.

De aceea, rationamentul medical in aprofundarea unui anumit domeniul al

patologiei a dus inevitabil la restrangerea campului de referinta.
 Contradictia dintre analiza si sinteza, in defavoarea sintezei are o importanta cu
atat mai mare cu cat avem de a face cu un sistem digital hiperintegrat, asa cum este
organismal uman, de aceea se impune integrarea interdisciplinara.

Limitele in indicatiile terapeutice, in conditii de efervescenta medicala pot da

rezultate nedorite, iar actiunile propulsate pot dezumaniza atat pacientul, cat si medicul
curant.

Imaginea generala a starii de sanatate a unui pacient este data de momentul

abordarii laturei afective, cat si de algoritmul de investigatii clinice si paraclinice.

Sunt diferite experimente de cunoastere a unui individ, amintim experimentul Riga

cunoscut ca un sistem complex automatizat de examinare medicala a populatiei; idea
principala care sta la baza acestui sistem rezida in atragerea intregii populatii in
investigarea medicala si obtinerea unui diagnostic cat mai precis pentru fiecare persoana,
efectuarea acestei dispensarizari cu un consum minim de timp pentru pacient , cu minim de
personal medico-sanitar si la un cost cat mai redus.
 In sistemul amintit luarea in evidenta a unei persoane constra in urmatoarele:
completarea unei fise speciale (dupa ce se noteaza datele persoanale si isi exprima
consintamantul),

pacientul raspunde la intrebari care nu cer decat raspunsuri univoce, ce se noteaza

prin marcarea unor casute, iar analizele de sange si de urina,

radio-microfotografia,
EKG,

examenul facut de medicul currant,

examinari functionale, alte investigatii precum vederea,

auzul,

tensiunea etc;

prelucrarea pe computer a datelor inregistrate (softul pune si un diagnostic),

confirmarea (sau infirmarea) de catre medic a diagnosticului pus de programul soft;

 daca acest diagnostic arata ca pacientul este sanatos investigatia se incheie, la
nevoie examinarile continua si in alte cabinete de specialitate cum sunt cele de cardiologie,
ORL,

chirurgie, etc, transpunerea tuturor datelor obtinute in memoria calculatorului (se

pastreaza intr-un fisier electronic).

Prelucrarea acestor date digitale si stocarea intr-un fisier virtual face posibil accesul
oricarui cadru medical autorizat. Examinarea completa a unui pacient dureaza cel mult 80
de minute, rezolva toate investigatiile in acelasi interval de timp, iar indicele de aglomerare
in unitatea medicala este redus, costul unei investigatii complete scade la mai putin de un
sfert. Astfel imaginea generala a starii de sanatate a individului poate fi urmarita si
persoanele bolnave tratate exhaustiv. In perioada de criza pandemica un astfel de sistem
este benefic unitatilor medicale din punct de vedere al sistematizarii si increderea in
personalul medical poate fi crescuta, ca si un indicator al actului medical.
 Concentrarea de pe chipul pacientului, cat si concentrarea de pe chipul medicului
este maxima inaintea oricarui gest operator decisiv, iar linistea dintr-o incapere ca cea
dintr-o sala de examen, cat si conceptual de ice break pot conduce la accentuarea
tensiunilor inerente sub forma de paloare si incordare emotionala reciproca medic-pacient.

Desi se consemneaza un diagnostic clinic acerb, confirmat prin examene clinice si

paraclinice, tensiunea emotionala cedeaza in desfasurarea actului medical propriu-zis , dar
uneori neconcordanta diagnosticului poate avea sorgintea intr-o eroare medicala, fapt care
se datoreste ignorantei, superficialitatii in examinare, lipsa de cunostinta profesionala.
Planul terapeutic si evolutia atitudinii terapeutice trebuie sa fie emblema oricarui medic
prin justificarea fiecarei posibilitati de tratament atingandu-se apogeul profesiunii
medicale.

Gandirea euristica in medicina. In comparatie cu varietatea extrem de mare a

factorilor patogeni, care pot actiona asupra lui, organismal uman dispunde de modalitati de
a reactiona mult mai reduse. Dupa cum a aratat H. Selye, inca acum 50 de ani, cand a
descries sitemul general de adaptare, organismul uman reactioneaza, de cele mai multe ori,
cu o simptomatologie nespecifica la diferiti factori nocivi. De aceea, medicul are de-a face
cu putine semne si simptome patognomice. Majoritatea semnelor si simptomelor pe care le
intalneste, asa cum ar fi febra, durerea, dispneea si astenia, pot apare in foarte multe boli.
 De aceea ele nu pot conduce in mod automat la decizia de diagnostic si tratament.
Pentru a putea ajunge la decizia de diagnostic si tratament semnele si simptomele
respective trebuie mai intai evaluate si organizate intr-un fel, diagnosticul fiind nu atat
rezultatul unor semne sau simptome patognomonice, cat rezultatul unei asocieri sau
organizari patognomonice. Problema diagnosticului este insa mult mai dificila datorita
faptului ca spre deosebire de alte probleme unde decidentul dispune de toate datele
necesare trebuind sa caute doar solutia cea mai adecvata, medicul nu dispune nici de
solutie si nici de toate datele necesare. Nu intotdeauna bolnavul expune toate semnele si
simptomele sale, fiind o sursa de informatii care trebuie cautate de catre medic, ca fiind
solutia problemei cu datele ei.

Deaceea este de remarcat faptul ca consultatia in medicina dentara constituie un act

medical complex, o elaborare metodica ce se bazeaza pe 5 componente:

a.examenul pacientului model SOLDAT prin acest protocol fiecare litera se obtine
o ordonare a materialului faptic dupa cum urmeaza:

S -SUBIECTIV ce exprima simptomele si suspiciunile pacientului

O OBIECTIV cuprinde datele obiective constate de medic

 L- LABORATOR adauga date furnizate de explorare clinica si paraclinica

D-DIAGNOSTIC de etapa se elaboreaza un diagnostic de sindrom sau boala se

apreciaza starea functionala a sistemului stomatognat

Aancorarea in realitate se are in vedere persoana concreta cu trecutul si terenul sau

agresiunile si factorii de risc incarcatrua emotionala morbida familiala date epidemiologice

T-TOTALUL diagnosticul omului total in corelatie cu factorul timp ne intereseaza:

a.diagnosticul clinic complet cu ierarhizarea afectiunilor si argumentarea

diagnosticului
 b.diagnosticul etiopatogenic

c.diagnosticul preferential fiecare individ raportat la un sistem de referinte

multimodal paternal varstei ,sexului ,profesiei ,tipul constitutional la reprezentarile
mentale ale grupului diagnosticul sectiune in istoria natural a bolii diagnosticul ex
juvantibus.Cunoasterea omului total inseamna abordarea insului investigat ca persoana
relevarea intregii sale patologii a modului de manifestare fata de boala dar ca si membru al
societatii si familiei, implicatii morbigene, intelegerea omului in intreaga sa individualitate
si subiectivitate.

b.rezolvarea cazului (terapeutica,relatia cu pacientul)

c asistenta anticipativa cu aplicarea a celor 3 trepte ale profilaxiei

d.inscrierea informatiilor

e.lectia cazului
 Diagnosticul reprezinta o succesiune de procese informational decizionale in care
medicul trebuie sa presupuna de la primele simptome acuzate de bolnav un anumit
diagnostic.

Pe baza acestui diagnostic se vor cauta alte semne si simptome posibile, cu ajutorul
carora sa confirme sau sa infirme diagnosticul presupus pana cand se ajunge la
diagnosticul definitiv. Comparatia diagnosticului si diferentierea de diagnostic in marea
varietate din patologia umana trebuie sa fie o succesiune de procese informational
decizionale carecterizate de metode algoritmice de lucru prin eliminare step by step dupa
reguli absolut precise.
 Apelarea la metode vagi care variaza de la un caz la altul asa cum sunt metodele
euristice. Desi nu ofera reguli precise, euristica se dovedeste extrem de utila in rezolvarea
unor problem complexe cum este diagnosticul medical. Gandirea euristica nu exclude
logica, matematica si precizia rationamentului, facilitand alegerea metodelor de lucru mai
exacte atunci cand acestea nu sunt evidente sau sunt foarte greu de gasit.

Euristica este recomandata pentru folosirea eficace a metodelor logico-matematice

in depistarea problemelor extreme de complexe, cand nu dispunem nici de o solutie si nici
de datele necesare aflarii acesteia. Decidentul nu are decat sa incerce si sa tatoneze
diferitele solutii posibile, cum ar fi metoda euristica in cazul diagnosticului medical in care
medicul trebuie sa presupuna de la inceput un anumit diagnostic. Dupa ce, pe baza datelor
preliminare presupune cunoscut ceea ce se cere, el cauta sa confirme sau sa infirme
validitatea presupunerii sale. In acest sens el cauta semne si simptome noi, iar odata intrat
in posesia unor informatii suplimentare cauta sa stabileasca corespondenta intre ceea ce se
vede (inspectie, palpare, percutie, ascultare), adica simptome gasite si diagnostic presupus.
Evaluarea si organizarea simptomelor gasite pot stabili analogia cea mai apropiata cu
diferite boli posibile.

Variabilitatea fenomenelor din patologia orala, nu poate fi absolut perfecta, doar

sugerata iar pe masura descoperirii altor simptome poate deveni din ce in ce mai probabila
sau mai putin probabila.
 Pentru a se putea aprecia daca se merge pe o cale buna sau nu, medicul trebuie sa
evalueze indicii de progress, dar de cele mai multe ori nici acesti indici nu conduc la
certitudine, ci doar la cresterea sau scaderea unor posibilitati in functie de gradele de
plauzabilitate. G. Polya afirma ca euristica este o metoda a rationamentelor plauzibile. La
baza rationamentului euristic se afla ca si la baza logicii formale si a sistemelor expert din
informatica silogismul. Spre deosebire de silogismul demonstrativ, din logica formala
dupa care daca bolnavul prezinta simptomul A, atunci cand el are boala B, in silogismul
euristic daca bolnavul prezinta simptomul A atunci este plauzibil ca el sa aiba boala B.
Pentru ca el ar putea sa aiba si alta boala in care ar putea apare simptomul respectiv
(ex.diagnostic diferential in tratamentul endodontic). Numarul extreme de redus de semne
si simptome patognomonice este evident ca medicul trebuie sa apeleze la silogismul
euristic, decat la silogismul demostrativ.

Repulsia in conflictul interior, adică mai exact, o stare de ne-bine din ce în ce mai
conturată, mai complexă și mai stabilizată, care se va manifesta atât la nivel psihic, cât și la
nivel fizic, prin diverse simptome (tulburări de somn, tulburări gastrice, tulburări de ritm
cardiac, scăderea concentrării atenției și tulburări ale memoriei de scurtă durată, stări de
iritabilitate și reactivitate excesivă, etc.), simptome care se constituie în „strigăte de
alarmă” pentru a restabili confortul și echilibrul interior. Atât timp cât vom încerca să
ignorăm ceea ce am conștientizat și știm că este nociv pentru noi, sperând eventual că
„ceva sau altcineva” din exterior „va rezolva situația” sau „va face să dispară răul”, atât
timp se vor manifesta și simptomele care indică dimensiunea stării de „ne-bine”.

Debutul pandemiei de coronavirus și impactul psihic asupra populației

 Coronavirusul a avut un impact psihologic important asupra tuturor. Libertățile nu
mai sunt ca în trecut, relațiile interumane s-au răcit, iar temerile au devenit din ce în ce mai
mari. Anxietatea, teama și depresia și-au făcut simțite prezența, motiv pentru care tot mai
multe persoane au ajuns în cabinetele de psihiatrie pentru a le cere ajutorul specialiștilor.
De la o lună la alta, restricțiile impuse de guvern au fost din ce în ce mai multe, în cele din
urmă ajungându-se la un program strict pentru fiecare în parte.

Izolarea la domiciliu a reprezentat pentru cetățeni, o poartă închisă spre comunicare.

Relațiile interumane s-au răcit din cauza fricii cetățenilor de a nu contacta coronavirusul
iar frica de boală s-a manifestat chiar și între membrii familiei.

Virusul a produs o distanțare și totodată o frică a de mai avea relații sociale directe.
Pandemia a condus înspre o distanțare decisă la nivel mondial și mai apoi oamenii s-au
izolat de frica contaminării. Odată cu aceste măsuri de distanțare, de evitat a da mâna cu
semenii, de a ne îmbrățișa, relațiile sociale s-au răcit, cheful pentru ieșiri și socializare s-a
redus, toate acestea în speranța de a nu ne contamina.
 O perioadă dificilă a fost în special pentru cei afectați de coronavirus. Perioada de
izolare departe de cei dragi a fost puternic resimțită și a avut un mare impact emoțional.
Interzicerea de a comunica în mod direct și de a avea contact fizic cu cei apropiați și-a pus
amprenta pe fondul emoțional al celor afectați. Frica, stresul trenant de a nu ți se complica
starea de sănătate și de a nu ajunge în spital într-o stare mai gravă și-a pus amprenta asupra
psihicului.

O pandemie se întâmplă o dată la 100 ani iar consecințele se observă chiar zeci de ani
de la încheierea ei deoarece pe lângă implicațiile medicale, mai sunt și cele economice și
sociale.

În pandemia de coronavirus, riscul decompensărilor psihice a fost și încă este unul

destul de mare. Frica de contaminare, stresul asimilat cu toate măsurile de siguranță, grija
pentru cei dragi, știrile negative cu impact puternic emoțional, purtarea măștii de protecție,
dezinfecția corpului și suprafețelor; un amalgam de măsuri și obiceiuri introduse forțat în
viața noastră care pentru unii dintre noi a însemnat un important factor de stres.

Adaptabilitatea multora nu a fost destul de ridicată, motiv pentru care psihicul a cedat.
La fel s-a întâmplat și pentru bolnavii cronici care au decompensat psihic și/sau organic.
 Obsesia de infectare a fost sesizată cel mai bine de către medicii psihiatri și de aceea în
cabinetul de psihiatrie cea mai întâlnită categorie este cea a pacienților care manifestă frică
față noul virus și care dezvoltă obsesii în legătură cu acesta. S-a înregistrat o cazuistică
importantă de pacienți care au decompensat pe fondul știrilor negative, a obsesiei de a nu
se îmbolnăvi și a unei griji peste măsură de a își lua toate măsurile de protecție.

Cadrele medicale s-au confruntat și ele cu acest fenomen, mai ales la începutul
pandemiei când erau impacientați și torturați de grija ca nu cumva să ,,ducă” virusul acasă
și să nu-i îmbolnăvească pe cei apropiați.

Rețelele de socializare nu reprezintă cea mai sănătoasă variantă dacă asta ne ocupă
mult timp. Românii sunt extrem de influențabili la tot ce înseamnă informație din mass-
media sau din mediul on line de pe programele de socializare. Puteți acorda un timp limitat
și în acest caz totul este bine echilibrat fără a pierde timp prețios urmărind ce fac ceilalți.
În rest, tot ce ține de creativitate, lectură, mișcare naturală, sport, timp pentru voi și timp
petrecut cu cei dragi; acestea sunt cele mai importante.

Trecerea de la normalitate de dezechilibru psihic reprezintă o graniță destul de fină. O

persoană activă și implicată profesional prin contact direct cu alți semeni, cu un stil de
viață sănătos care presupune mișcare fizică zilnică prin practicarea unui sport sau diverse
exerciții pentru sănătatea corpului, cu o bună gestionare a timpului liber pe care îl dedică
ieșitului din oraș sau din țară, poate trece ușor de la starea de echilibru psihic la o stare de
dezechilibru fizic și psihic. Aceste dezechilibre se pot manifesta prin: tensiuni, stări de
stres controlat, agitație și până la tulburări de comportament precum: depresie, anxietate,
atacuri de panică și acompaniate mereu de insomnii.
 O persoană sedentară, obișnuită cu lipsa de activitate și izolarea, va continua să își
trăiască viața ca și pînă acum, însă din cauza intoxicării cu știrile pesimiste și negative din
mass media, va putea dezvolta diverse frici transformate ulterior într-o potențială tulburare
de anxietate.

Majoritatea studiilor raportează efecte psihologice negative, inclusiv simptome de stres

post-traumatic, confuzie, iritabilitate, irascibilitate, toleranță redusă la frustrări
minore. Printre factorii de stres se află durata prelungită de carantină, teama de infectare,
frustrarea continuă, plictiseala, proviziile inadecvate, informațiile neadecvate, pierderile
financiare, pierderea locului de muncă, falimentarea afacerii personale.

Cu toții ați observat o tensiune trenentă a populației. Daca ați fost și sunteți fini
observatori, observați la cei din jur, faptul că nu mai sunt la fel de răbdători, și-au pierdul
calmul, nu mai sunt dispuși să asculte interlocutorul și nici nu te mai lasă să îți termini
discuția, te întrerup; sunt mult mai exupși nervozității din motive chiar neîntemeiate. Toate
acestea sunt cauzate de izolare, de necomunicare deschisă și de frica indusă luni la rândul.
 Poate și din AND-ul românesc, frica de spital și mai ales de medicul psihiatru este
una bine întipărită și care poate fi schimbată cu greu. Până nu ajunge ,,cuțitul la os”,
pacientul decompensând psihic destul de mult încât să se alarmeze și să nu mai fie capabil
de activitățile cotidiene, profesionale, familiale și de interacțiune socială normală, acesta
refuză să conștientizeze faptul că este afectat psihic și are nevoie de un ajutr specializat.

În pandemia de coronavirus, o mare parte din populație a fost afectată psiho-emoțional.

Granița normalității cu patologicul ține cont de structura emoțională a fiecăruia dintre noi.
Pentru cei mai sensibili și mai fragili, afectararea psihicului este un aspect greu de evitat,
mai ales într-o perioadă atât de stresantă și întinsă pe atât de multe luni de zile.

Precum o perioadă de război, așa și pandemia de coronavirus, prin acest război

bacteriologic a afectat psihicul unui segment foarte mare de populație.
 Conștientizarea faptului că psihicul nu mai este în limitele considerate normale atât
de noi cât și de familie, apropiați, este un prim pas către acceptarea unui consult de
specialitate.

Este esențial pentru menținerea stării de bine, să înțelegem că psihicul este la fel de
important, la fel de vulnerabil și la fel de reactiv ca și fizicul. Mai mult decât atât, este
important să ne amintim permanent că bruscarea echilibrului psihic produce consecințe
punctuale sau de durată, mai simplu sau mai dificil de identificat și, ulterior mai facil sau
mai laborios de remediat.

Cu cât se amână mai mult un consult psihiatric, cu atât va fi mai greu de tratat acel
episode și totodată va dura mai mult însănătoșirea pacientului. Un episod despresiv ușor se
poate degenera spre unul moderat până la sever în funcție de perioada de timp fără
tratament de specialitate.
 Desi exista in continuare o temere, o frica a pacientilor fata de manoperele
stomatologice, care se translateaza automat si asupra personalului medical din domeniu, se
lucreaza in mod constant la imbunatatirea acestei relatii. Stabilirea relatiei medic – pacient
este foarte importanta, deoarece aceasta este calea prin care pacientii pot depasi teama,
precum si preintampina eventualele urgente medicale.

Mai mult, astazi, metodele prin care se pot rezolva anumite probleme medicale au
cunoscut o reala evolutie, astfel daca se intervine la momentul oportun se pot evita starile
de disconfort si durere. De exemplu, echipele medicale din Life Dental Care & Spa
deruleaza programe de educatie si preventie pentru a-i ajuta pe pacienti sa constientizeze
riscurile la care se supun si sa evite situatiile neplacute. De asemenea, grija fata de pacient
este o coordonata esentiala, iar starea de confort a acestuia in tipul petrecut in clinicile
noastre este prioritara.

Stim cu totii ca pacientii sunt stresati cand merg la medicul stomatolog. Cum ii
ajutam sa depaseasca aceasta stare?

Un concept de relaxare in clinicile stomatologice cum ar fi o atmosfera relaxata,

ce mizeaza foarte mult pe efectele aromaterapiei, pacientii putand sa-si aleaga dintr-o
gama variata de arome pentru a-si crea o stare de relaxare. Echipa medicala este foarte
atenta si discuta cu pacientul, iar in functie de starea acestuia ii recomanda o anumita
aroma. De exemplu, daca pacientul are programare seara, dupa programul de lucru, i se va
recomanda lavanda, ale carei efecte de relaxare sunt binecunoscute.

De asemenea, un aspect important si inovativ in Romania este conceptul de dental

spa. Life Dental Spa este primul dental spa de la noi din tara, intreaga activitate a clinicii
fiind construita pe acest concept. Mixul dintre serviciile stomatologice si servicii de spa se
bucura de o mare apreciere in Statele Unite ale Americii, dar si in tari precum Germania,
Marea Britanie si Franta.

Practic, totul este gandit astfel incat pacientul sa se simta cat mai confortabil si sa
nu mai fie stresat in relatia cu medicul sau stomatolog. Pacientii se bucura de masaje de
relaxare in zona capului (cervical, facial), mainile se maseaza si apoi se impacheteaza cu
parafina, totul petrecandu-se in cabinetul stomatologic a carui atmosfera este total diferita
de cea intalnita in mod obisnuit intr-un asemenea loc.

Foarte bine, mai ales ca multi dintre noi suntem familiarizati cu cel de spa. Prin
urmare, combinatia dintre stomatologie si spa a venit sa completeze beneficiile de care ne
bucuram toti. Nu trebuie sa uitam ca toate aceste lucruri au aparut din nevoia oamenilor de
a-si crea o stare de bine, de a se rezolva si daca peste acestea rezolvam si anumite
probleme medicale este ideal.

Bineinteles ca romanii trebuie educati in acest sens, sa inteleaga exact beneficiile

unui dental spa, sa constientizeze ca tot ce tine de actul medical se deruleaza la aceleasi
standarde inalte, celelalte elemente fiind gandite pentru relaxare, stiut fiind faptul ca orice
problema medicala se rezolva mult mai usor cand suntem relaxati.

Un alt concept Hipnoza a devenit un instrument tot mai folosit în clinicile

stomatologice din întreaga lume, după ce a fost demonstrat științific faptul că ea este
deosebit de eficientă, mai ales în cazul eliminării stomatofobiei (fobia de dentist), dar și pe
post de anestezie mai blândă, neconvențională, ba chiar și pentru controlul durerii dentare
existente sau care se pot manifesta în timpul anumitor intervenții stomatologice.

Hipnoza scade durerea sau chiar o anihilează total acționând atât cu privire la
aspectele de natură senzorială, cât și emoțională.
 Este o tehnică de relaxare și sedare extrem de benefică în cele mai multe cazuri,
deoarece poate reduce stresul de dentist foarte rapid, eliminând efectul noplacebo.

Nu există domeniu medical în care acest efect opus celui de placebo să se

manifeste mai vizibil decât în stomatologie.

Ce inseamnă noplacebo?

Pacientul crede nejustificat faptul ca mergând la medic nu doar ca va suferi mai

mult, dar chiar se va agrava boala ori vor apărea efecte secundare negative (ca de exemplu
luarea unor virusuri sau bacterii din cabinetul dentar). Poate și de aceea medical
stomatolog este bine să îi recomande pacientului o încredere cât mai mare în tratament și
recomandările făcute. Atunci când ai încredere deplină în specialistul care te tratează și în
tratamentul recomandat, se contopește un tratament complex din punct de vedere
farmacologic și energetic.
 Prin hipnoză se pot ține departe aceste gânduri negative, convingeri, temeri, care îl
fac pe bolnav să aibă un comportament inadecvat și să se prezinte la stomatolog de-abia în
momentul în care afecțiunea de care suferă a atins un grad de manifestare ce necesită
tratamente complexe, costisitoare și chiar mai dureroase decât dacă ar fi mers la doctor
când boala era în faza incipientă.

Trei pași în procesul terapeutic de hipnoză stomatologică

Hipnoza realizată într-un cabinet dentar urmează câteva etape bine stabilite,
absolut necesare pentru ca această tehnică să aibă efectele dorite.

1. Se captează atenția pacientului, care este îndrumat profesionist de către

medic ca să își sondeze subconștientul, spre a găsi o forma de
reprezentare familiară a senzațiilor pe care le are cu privire la
afecțiunea de care suferă, să dea o formă concretă durerii pe care o are,
la fel și fricilor legate de stomatolog, de instrumentarul folosit uzual
într-un cabinet dentar (mai ales de freza!), procedurilor stomatologice
ce se efectuează acolo.
 2. Trecerea de la o realitate obiectivă (durere, frică irațională de dentist,
teama de a nu contacta o boala suplimentară) la o realitate virtuală
sigură, construită prin discursul medicului stomatolog instruit in
aplicarea tehnicii hipnozei.

Aceasta teleportare pe calea imaginației într-un spațiu confortabil, unde să se

simtă în siguranță, unde nu există durere, frică, negativitate de niciun fel, este
esențială pentru reușita tehnicii de hipnoză stomatologică.

Este vorba de un proces de disociere experimentat de pacient, care

concomitent se afla atât într-un mediu de vis, cât și în cabinetul stomatologic,
deoarece el este permanent conștient și de realitatea concretă, chiar dacă
folosindu-și resursele interne se mută și într-o stare de reverie parțială, de
relaxare profundă.
 3. Starea de relaxare indusă pacientului trebuie să fie suficient de
profundă pentru a fi menținută continuu pe parcursul intervențiilor
stomatologice efectuate de medic, în condițiile în care relația medic
dentist – pacient nu este întreruptă, ci din contră, consolidată puternic,
permițând o comunicare mai bună și un grad de reușită mult mai mare
al manevrelor de specialitate, în condițiile în care efectul noplacebo
este înlăturat total.

APLICAREA MUZICOTERAPIEI ALGO-ANXIOLITICE ÎN MEDICINA

DENTARÅ

Stomatologii, în acord cu psihologii , au ajuns la concluzia cvasiunanimă că

la baza acestei reticenţe faţă de tratamentul bolilor dentare stă aşa numita
dental anxiety, care poate merge până la o adevărată fobie faţă de cabinetul,
scaunul dentar şi chiar faţă de medicul stomatolog.

Apelul la ajutorul muzicii ca mijloc de combatere a durerii din diverse ramuri

ale medicinii prezentate se bazează pe efectul anti-algic al muzicii, bazat pe
eliberarea intracerebrală de endorfine, dar şi pe efectul de distragere a atenţiei
de la stimulii dureroşi, bazat pe „gate theory“. Care este nivelul de durere
astazi?

O serie de autori subliniază acest efect de distragere a atenţiei spre stările

emoţionale pozitive şi promovarea unui confort psihologic al pacienţilor .
Pacientii nu sunt corect informati, nu apreciaza la adevarata valoare preventia
si, mai mult decat atat, isi aleg medicii sau serviciile medicale exclusiv prin
prisma financiara.
 Pe de alta parte, medicii nu sunt promovati atat de mult cat trebuie, iar intr-o
societate in care se promoveaza de multe ori non-valorile ar trebui sa ne
gandim mai mult la cei care ne pot ajuta in momentele grele!

Principalii factori pe care un pacient trebuie sa-i aiba in vedere sunt

profesionalismul echipei medicale, precum si relatia medic-pacient.

Atat timp cat exista dorinta pacientului de a-si rezolva problema, iar medicul
nu-si uita menirea lui profesionala, cu siguranta se pot gasi formule financiare
eficiente de ambele parti.
Revenind la intrebare, cele doua branduri sunt construite astfel incat in
nucleul lor se afla relatia medic-pacient.

Exista inca multi romani care nu stiu ca stomatologia este un domeniu

medical vast, ce se ramifica in alte subdomenii, motiv pentru care am precizat
chiar in identitatea celor doua branduri: Life Dental Care si Life Dental Spa.
Bineinteles ca in ambele clinici sunt acoperite toate manoperele
stomatologice specifice ariei medicale.

Diferentierea fata de ceilalti jucatori se face atat prin relatia medic-pacient,

cat si prin implicarea activa in viata comunitatii in care suntem prezenti:
programe de educatie si preventie in gradinite, scoli, companii si institutii
publice, programe special concepute pentru seniorii din viata noastra, totul
pentru a fi mai aproape de oameni.

Punem accent pe educatia si corecta informare a pacientilor, deoarece numai

asa pot aprecia excat beneficiile, dar si riscurile la care se expun.
In aceste conditii vor fi din ce in ce mai putini romani care vor merge la
dentist numai in urgenta si din ce in ce mai multi vor avea un zambet de
Hollywood!

Relația medic-tehnician dentar-pacient este necesar să se bazeze pe

comunicare și respect reciproc.

Este de datoria fiecărui medic să-și asculte pacientul, să răspundă cu răbdare

la întrebările acestuia și să-i clarifice nelămuririle. De asemenea, este
important ca fiecare pacient să fie cooperant, să dea medicului informații cât
mai exacte și în concordanță cu întrebările acestuia

.intotdeauna prima consultație este esentială.

Medicul trebuie să stabilească un plan de tratament, să explice toate etapele

necesare și care sunt pașii care trebuie urmați; se asigură că pacientul a înțeles
și este de acord cu intervențiile propuse, cu timpul necesar efectuării acestora
și costul aferent.
 Cu cât aceste aspecte sunt mai bine clarificate, cu atât sunt mai multe șanse
de reusită și de o colaborare bună.

Este bine cunoscută așa-zisa „frică de dentist”. Orice medic este conștient de
acest lucru și este de datoria lui să liniștească și să încurajeze pacientul. Pe
lângă faptul că durerea dentară este aproape imposibil de suportat, afecțiunile
din sfera stomatologică pot avea multiple consecințe asupra sănătății
întregului organism și implicații psihologice cu impact negativ asupra vieții
sociale și personale a pacientului.

Într-o anumită măsură suntem cu toţii observatori. Se întâmplă să remarcăm

uneori o atitudine sau un gest aparte care ne face să ne punem întrebări, fără
să fim în stare totuşi să tragem concluzii valabile. Cu toate că omul este o
fiinţă evoluată, ce dispune de vorbire şi de cuvinte, nu e mai puţin adevărat că
la origine a fost un animal cu reacţii instinctive, pur fizice.

De la începuturi, limbajul verbal a fost cel mai important instrument de

comunicare elaborat de fiinta umană.

De altfel etimologia cuvantului “comunicare” ne aminteşte că transmiterea

informaţiei nu constă numai în a rosti sau auzi ceva: cuvântul evocă o
“comuniune” ori o împărtăşire de idei sau sentimente, în ambianţa unei relaţii
reciproce.

Vorbirea reprezintă astfel, între altele, acţiunea de a verbaliza  ceea ce dorim

ori gândim. Astăzi se ştie ca esenţa vieţii în comunitate a fost şi este
comunicarea verbală. De altfel, cercetătorii afirmă ca limbajul constituie cea
mai mare putere a omului asupra mediului său.
Un rol important îl are şi comunicarea nonverbală, fiind o forma de
interacţiune silentioasă, spontană, sinceră şi directă. Ea demonstrează
adevarul ascuns în cuvintele nerostite, fiecare dintre gesturi find un reflex
instinctiv generat de reacţiile noastre.

Pentru a deveni un comunicator abil este necesar să colectăm maximum de

observaţii , să tragem o serie de concluzii şi să ne adaptăm situaţiei de fatţă. 
De asemenea este necesar să facem un veritabil studiu al limbajului corporal
pentru ca gesturile şi discursul nostru să se afle în armonie. Numai în acest fel
putem reuşi să fim convingători în faţa auditorului.

Este posibil să reuşeşti să patrunzi firea oamenilor deoarece comunicarea, dar

şi limbajul corporal furnizează intrumentele esenţiale ce permit interpretarea
fidelă a unui mesaj precis.

Consider că întotdeauna comunicarea vine alături de limbajul corporal şi că

acest limbaj silenţios dezvăluie emoţiile şi sentimentele cu mai multă
transparentă decât cuvintele.
Medicul din zilele noastre a preluat atributele vindecătorilor şi ale vrăjitorilor.

Aceştia trebuiau să extirpe din bolnav elementul rău, introdus în corpul său,
să captureze şi să reintroducă elementul bun, care a fost cumva pierdut. Dar
pentru a ajunge la asta, el trebuie să stăpânească forţele binelui şi răului, să
facă un pact cu reprezentanţii răului (în unele culturi, el poate şi îmbolnavi
oamenii, la fel de bine cum îi vindecă).
Această latură magică persistă încă şi adesea bolnavul este mai liniştit după
ce medicul l-a vazut, pentru că acesta a identificat „inamicul-boală”, „se va
ocupa de ea” şi o „va învinge”. Însă tocmai în virtutea acestei laturi magice a
medicului, a acestui pact pe care el îl stabileşte cu boala, el trebuia abordat cu
rezervă, prudenţă şi chiar circumspecţie. Teama şi respectul profund ale unor
bolnavi relevă faţeta malefică a imaginii medicului.

Medicul, deşi nu este reprezentantul lui Dumnezeu, este în mintea

pacientului, reprezentantul „Zeiţei Stiinţa”, aceasta conferindu-i – aşa cum
face Dumnezeu pentru preot – autoritate morală.

Sfaturile sale vor fi investite cu valoarea sa ştiinţifică şi cu autoritatea sa,

indiferent de subiectul tratat. Adică, puterea pe care o deţine, bazată pe
cunoaşterea care îi este atribuită de către societate şi de către bolnav (nu
neapărat în directă corespondenţă cu realitatea cunoaşterii sale tehnice),
corespunde nevoii umane de protecţie si magie.

Relaţia medic-pacient trebuie să fie de colaborare, de comunicare, de echipă.

Populaţia adultă are un pronunţat simţ al conservării dinţilor, a cărei terapie o
solicită însă târziu, cerând cu insistenţă terapia de restaurare protetică a
edentaţiilor şi manifestând preferinţa faţă de lucrările  fixe. Purtarea
protezelor mobile este legată la unele persoane de ideea îmbătrânirii.

O solicitare mare şi inegală are drept rezultat o activitate în salturi, ce nu

permite utilizarea judicioasă a timpului şi este puţin eficientă pentru
efectuarea unor acte terapeutice complete.

Dacă medicul se lasă antrenat de această solicitare, sfarşeste prin a renunţa la

un examen     suficient al bolnavului şi la efectuarea unor tratamente corecte,
mulţumindu-se cu efectuarea unor tratamente paleative ( pansamente
calmante, pansamente intermediare), care duc la o asistenţă inferioară,
ineficientă, uneori chiar nocivă şi în acelaşi timp la întreţinerea  
suprasolicitării.
Medicul dentist, în practica lui se poate întâlni cu o gamă vastă de pacienţi.

Putem contura urmatoarele tipuri rigide de pacienţi astfel:

Pacienţii dominatori care sunt încrezători în sine, competitivi, având uşoare
trăsături narcisiste. Se caracterizează prin modul lor autoîncrezator, energici
şi uneori atrăgători

.
Pacienţii paranoizi sunt etichetaţi drept serioşi, critici, rezervaţi şi des
antisociali.

Pentru aceştia lumea pare a fi ameninţătoare şi ostilă. Au senzaţia că

informaţiile şi ajutorul pe care îl oferă medical pot fi folosite împotriva lui.
Au o dorinţa excesivă de a fi independenţi dându-şi o importanţă de sine uşor
exagerată. Consider că în astfel de cazuri medical trebuie sa fie curtenitor,
atent în alegerea cuvintelor, tolerant, fară a adopta un comportament autoritar.

Pacienţii obstructivi, consider că aceşti pacienţi sunt ostili, rebeli, antisociali

uşor agresivi, creează o distanţă faţă de ceilalti, simţind o lipsă de apreciere
din partea medicului. Acesti pacienţi au nevoie de o aborare tolerantă şi plină
de răbdare din partea medicului. Dacă medicul este criticat este preferabil să
abordeze acest lucru serios, exprimandu-şi regretul, în locul adoptării unui
comportament defensiv.
 Pacienţii inhibaţi, sunt nesiguri, conţin tulburări de personalitate.

Consideră că au probleme adânci şi conflicte seriose care nu pot fi rezolvate de

alte persoane. Au un comportament social nesigur, stângăcii, iar luarea unei
decizii este tot timpul amânată, din cauza de a nu face vreo eroare. Sunt
perfectionişti, şi au tendinţa de a se învinovăţi sau autopedepsi. Consider că
medicul trebuie să fie optimist cu astfel de pacienţi deorece pesimismul lor
poate fi redus cu prietenia şi înţelegerea pe care o insuflă medicul.

Pacienţii dependenţi  sunt întotdeauna în cautarea afectivităţii manifestând o

dependenţă excesivă faţă de alţii. Au puţine pretenţii şi ambiţii şi tind să
supraaprecieze calităţile medicului şi a celor din jur. Nu sunt lezaţi de critică
sau dezaprobare, dar încrederea în sine este scazută neasumându-şi
responsabilităţi. Medicul trebuie să se comporte cald, afectuos, suportiv.
Trebuie să puncteze tot timpul aspectele care merg bine în terapia realizată,
dar şi rata de  eşec.
Medicul trebuie sa aibă o atitudine universalistă – trebuie să trateze orice fel
de pacinet indiferent de naţionalitate, religie.

Concentraţi pe munca lor, atenţi să nu le scape ceva, stresaţi de pacienţii

nerăbdători de la uşa cabinetului, medicii mai uită adesea  să mai vorbească,
să mai asculte şi alteva decât răspunsurile la întrebarile despre simptome sau
tratament.

În mod normal există o serie de obligaţii atât ale pacientului cât şi ale
doctorului. Lucrul comun dintre medic – pacient este comunicarea, care
constă în: schimb de informaţie, decizii reciproc acceptate, dezvoltarea
înţelgerii iar în final construirea încrederii.
Obligaţiile doctorului constau în: concentrarea întregii atenţii asupra

pacientului, crearea unui mediu care să protejeze demnitatea bolnavului.

Confidenţialitatea este unul dintre cele mai importante obligaţii ale medicului
alături de preocuparea permanentă pentru starea de bine a pacientului.

Medicul tebuie să fie susţinut de către pacient, acesta asumandu-şi la rândul

său o serie de obligaţii: stabilirea unor serii de întrebări pe care să i le
adreseze medicului, dialogul deschis şi prezentarea cât mai obiectivă a
simptomelor pe care le are.
Când toate aceste obligaţii nu se respectă relaţia medic-pacient este deficitară,
de aici pornind o serie de consecinţe: frustrare, furie, vizite la medici diferiţi,
o serie de teste, analize, neplacute atât pentru pacient cât şi pentru medic. Şi
nu doar pacienntul poate simţi sentimente de furie şi frustrare, ci şi medical,
care nu reuşeşte să obţină împăcarea bolnavului şi vindecarea lui.

Asistenţa stomatologică eficientă se face pe baza unei consultaţii corecte, în

vederea     stabilirii unui diagnostic de stare a sistemului dento-alveolar.

Nici măcar un tratament de urgenţă nu se poate aplica făra un examen

complet dento-maxilar, care să situeze corect în economia morfofuncţională a
SISTEMULUI STOMATOGNAT, respectiv valoarea dintelui în cauză sau
locul afecţiunii acute.

Actele terapeutice conservatoare nu sunt identice între ele şi nici acelaşi act
nu e identic la toti dinţii. Nu se pot aprecia laolaltă cu aceeaşi valoare a
timpului: extracţiile dentare, obturaţiile şi diferitele faze ale protezării.
Reechilibrarea completă a sistemului dento-maxilar se poate realiza în medie
în 18-20     sedinţe a cate 35-40 minute. Pacienţii se pot programa de 2-3 ori
pe săptămână sau o dată pe săptămâna sau la 10 zile.

Nu se poate da o cifră a numărului de pacienţi pe care să-l planifice un  medic

pe zi .Medicul planifica ACTE TERAPEUTICE  pentru care trebuie să
rezerve timpul necesar efectuării lor corecte şi complete.
Nu numarul de bolnavi pe zi este indicatorul activitatii medicului stomatolog
ci numarul de acte terapeutice şi calitatea lor.

Medicul trebuie sa comunice cât mai bine cu pacientul. Să-i explice de fiecare
dată ce i s-a făcut în sedinţă respectivă, ce urmări pot fi după tratament ( un
pacient prevenit de situaţiile mai puţin placute  suportă mai bine eventualele
stări de discomfort ); să i se dea indicaţiile ce trebuiesc urmate la domiciliu
( indicaţii postextracţionale, postoperatorii ); să i se explice cum se efectuează
tratamentul medicamentos la domiciliu, etc.

În  munca din cabinet, un rol important îl are şi asistenta  medicală.

Pe lângă activitatea ei de pregătire a materialelor stomatologice, curăţarea,
sterilizarea instrumentarului, ea este cea care ia contact cu pacientul: îl înscrie
în registru, face programările în funcţie de indicaţiile medicului, cheamă
pacienţii la control periodic, sau la anumite faze din cadrul tratamentului
protetic. De aceea trebuie să fie o persoană pregatită pentru muncă în echipă,
cu capacitate  de comunicare cu medicul şi cu pacientii.

Relaţia medic-pacient este bazată pe respect reciproc, este o relaţie

interpersonală, care le oferă atât pacientului cât şi medicului o încredere
deplină şi o usoară desfaşurare a tratamentului clinic. Cunostinţele medicului
stomatolog, practica acestuia şi tehnologia avansată duc la alinarea
pacientului şi la un control de calitate. Astfel acest lucru este benefic pentru
ambele părţi.
În anumite faze de tratament protetic, un rol important îl are şi colaborarea cu
tehnicianul dentar, care poate fi chemat în cabinet pentru a vedea şi el
pacientul, împreună cu medicul şi de a stabili tot ceea ce e mai bine pentru
bolnav din punct de vedere protetic.

Se poate ajunge, astfel la un raport de colaborare, de comunicare între medic, 

asistenta de cabinet şi technicianul dentar.

Bolnavul are nevoie de un medic al lui, care să-i cunoască starea sistemului
dento-maxilar, să o întreţină într-un echilibru cât mai favorabil.
Orice bolnav trebuie să ştie că tratamentul stomatologic nu este un tratament
care duce la vindecarea definitivă, obţinandu-se în final un echilibru.

Stomatologia nu este numai acumulare de cunostinţe şi  vindecarea 

pacienţilor, ea înseamnă o artă care poate fii dezvolatată datorită talentului şi
a pasiunii fiecărui practicant.

În cabinetele de stomatolgie, medicii întâlnesc şi cazuri dificile de pacienţi

unde factorii de natură psihică declanşează sau accentuează durerile dentare.
Ne referim la acei factori răspunzători de anxietate, depresie, fobie dentară,
conversii, somatizări, de care pacienţii nu au fost conştienţi înaintea
examenului făcut de medicul stomatolog. Aceste cazuri sunt îndrumate cu
grija la psiholog. Mă consider norocos să observ atunci când fac practică în
cabinet, medici stomatologi,  un model de profesionişti, cum colaborează în
asemenea situaţii cu specialistii din psihologie formând o echipă.
Aşa cum am amintit, într-un cabinet stomatologic nu numai medicul şi pacientul sunt
importanţi, ci întreaga echipă a cabinetului (asistenta medicală, tehnicianul dentar, şi nu in
ultimul rând psihologul).

Consider că în relaţia medic- pacient trebuie să existe un echilibru ferm, o comunicare

adecvată, precisă şi înţelegere. Este posibil sa reuşesti să pătrunzi în firea oamenilor
deoarece cuvintele şi gesturile furnizează intrumentele esenţiale ce permit interpretarea
fidelă a unui mesaj precis.

Imperativele de crestere a calitatii actului medical prin competenta,constiinciozitate si

daruire profesionala se evoca evolutia secretului medical de la medicina sacerdotala catre

cea liberala, de la deontologia medicala inchisa la cea deschisa, de la relatia medic-bolnav

reglementata contractual la cea bazata pe exercitarea dreptului constitutional la asigurarea

sanatatii.

Acordarea dreptului bolnavului de a decide impreuna cu medicul currant ramane absolut

evocativ si elementele care pledeaza pentru ideea ca insusi adevarul fata de boala, trebuie
sa devina un fel de ,,gardian al sanatatii

Constatarea ca,de obicei ,,bolnavul,,iubeste sentimentul

ce consoleaza mai mult decat adevarul, dar prefer adesea
adevarul sperand ca situatia nu e grava fapt ce justifica
prudenta comunicarii si nevoia de a spune atat cat face
bine.

Din multiplele comunicari stiintifice prezentate in timp , sa raportat concluzia ca obligatia

de a vorbi rezulta din functia sociala a medicinei ori de cate ori divulgarea secretului este
in interesul legii, colectivitatii si bolnavului ,ca un firesc act de aspiratie etica si legala a
medicului catre binele societatii si a bolnavului.
CONCLUZII
Un rezultat convingator sub aspect etic si legal ca respectul adevarului de catre medic
exprima respectul omului si prin acest respect el are oricand sansa de a deveni constiinta
mai buna a semenilor sai.

Mentiunea cu valoare prospectiva teoretica si pragmatica, cu aspect de model stiintific si

pedagogic asigura continuitatea actului medical catre generatiile viitoare iar regulile de
practica medicala se vor supune dezbaterilor de anvergura cu tematica specifica a fiecarei
cazuistici in parte.
 Binele pacientului ca o regula de etica medicala se va comunica si disimula adevarul in
functie de personalitatea pacientului, se va comunica cu familia sau apartinatorii
bolnavului iar comunicarea totala sau partiala nu trebuie fata de bolnav sa suprime
speranta.

Aplicarea psihologiei in medicina dentară presupune o interferență a numeroase ramuri

ale acesteia, cele mai importante fiind psihologia generală, psihologia medicală și
psihologia socială.
Una dintre dificultățile medicului stomatolog în înțelegerea comportamentului uman este
psihodiagnosticul. Acesta reprezintă un act de recunoaștere și identificare a unor
caracteristici, însușiri, stări, trăsături și structuri de personalitate ce caracterizează
complexul ființei umane.

În stomatologie, diagnosticul presupune, pe lângă cel radiologic și clinic, identificarea și

recunoașterea unor anumite tulburări în cazul unui individ care simte o stare de suferință.
Identificarea patologiei psihologice sau a tipului de abatere de la normalitate, presupune
evaluarea sănătății psihologice și operarea cu simptomatologia majoră de sănătate
psihologică.

Comunicarea medic-pacient,in contextul pandemic, elementul cheie în practica medicală,

este unul din elementele esențiale ale competenței clinice, alături de cunoștințele clinice,
tehnicile de comunicare, rezoluția problemei si competențele tehnice. O bună comunicare
nu este opțională. Ea ajută la efectuarea unui act medical într-o manieră eficientă,
adecvată, relevantă și satisfăcătoare pentru îngrijirea pacientului.

În medicina dentară in contextul actual pandemic, pacienții cu diferite afecțiuni

stomatologice sunt reticenți când urmează un consult de specialitate și aplicarea
procedurilor de tratament. Această reticență se numește „anxietate dentară”, care se
manifestă printr-o stare de neliniște, tensiune emoțională extremă și se accentuează în
momentul în care pacientul se așază în scaunul dentar.

Principalii factori ai anxietății în stomatologie sunt: durerea dentară, disconfortul

dentar, zgomotul frezei dentare, sângerările dentare, teama față de posibilitatea de a fi
rănit, injecțiile anestezice, teama față de posibilitatea unei alergii, teama de afi contaminat.
Diminuarea acestei stări de anxietate se bazează pe diminuarea durerii prin efectul
antialgic sau/și proceduri psihoterapeutice cum ar fi: meloterapia receptivă și psihoterapia
cognitiv-comportamentală, comunicare eficienta strategic implementata de catre medicul
currant.

BIBLIOGRAFIE ?

1)      Guy Cabana, “Atentie, gesturile va tradează”, Editura Humanitas, 2008

2)      Note de curs, Stiinte comportamentale”, Facultatea de Medicină

Dentară, Constanţa

3)      Nicolae Radu, Dirijarea comportamentului uman, Editura Albatros,

Bucureşti, 1981
Buna ziua!

Pentru al XIII-lea Congress International al ADRE  cu tema ,,Provocari ale

Medicinei Stomatologice in Pandemia SARS", va transmit titlul conferintei
cu tema
,,Impactul psihologic al pacientului in raport cu medicul stomatolog"
S.L.dr.Cigu Andor Toni,