Ce este limbajul

paraverbal?
Limbajul paraverbal reprezinta 38% din
intregul proces de comunicare si se
refera la caracteristicile si calitatile
vocii.

Rolul comunicarii paraverbale este

acela de a aduce partenerul de dialog
la anumite emotii, sentimente s.a.
Din ce este
formata
comunicarea
PARAVERBALA?
Volumul vocii  Ritmul vorbirii 

Intonatia
Dictia

Accentul Pauzele de vorbire

Volumul vocii  - Trebuie
adaptat ambiantei. Nu tipati, nu
vorbiti in soapta
Pauzele din vorbire -pot da
unele indicii asupra starilor afective
si atitudinilor vorbitorului
Dictia -Depinde de articularea
corecta si completa a consoanelor si
de nuantarea clara a vocalelor si se
poate educa prin exercitiu.
Accentul are un rol important in vorbire, de
multe ori decisiv- putem accentua silabe,
cuvinte sau chiar fraze. Pentru a evidentia
anumite idei dintr-un discurs
Ritmul vorbirii - poate fi
calma, repezita, lenta,
rapida, teatrala, afectata sau
precipitata. Daca ritmul este
ridicat ascultatorul primeste
mesajul ca pe o urgenta
Intonatia-Intonatia indulceste
sau aspreste mesajul verbal.
Transforma afirmatiile in
intrebari si invers, iar uneori
transforma chiar sensul
cuvintelor.
Barierele in comunicarea 

La nivelul emitatorului principalele bariere

sunt legate de faptul ca:
- acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
- emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau
prea repede;
- emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de
comunicare (verbală, paraverbală, nonverbală, vizuală
etc.);
   nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin
întrebări retorice;
La nivelul receptorului identificam blocaje ca:
• nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege
mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate temeinic
şi ca urmare se produc interferenţe;
• starea de oboseală ;
• lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce
trebuiesc depasite este lipsa de interes a interlocutorului
fata de mesajul emitatorului);
 La nivelul mesajului:
• supraîncărcarea
(determinată de criza de timp, dar
şi de dorinţa unor persoane de a
nu omite lucruri importante);
• utilizarea unui limbaj încifrat,
inaccesibil (sau greu accesibil) ;   
– dozarea neuniformă, în timp.
• formularea de mesaje
lacunare in ceea ce priveste
explicarea noilor cunostinte
expuse.
 Perfectionarea comunicarii didactice

– vorbirea corectă, deschisă şi directă

– încurajarea feedback-ului ,ascultarea atentă, 
concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor
mesaje;
– folosirea mai multor forme de comunicare  pentru
acelaşi tip de  mesaje
– repetarea mesajelor mai complexe.
Eficiența în comunicare

- eficiența
comunicării
depinde de
calitatea
transmisiei
•regula cantităţii – trebuie de
vorbit, nici  mult, nici puţin; 
•regula calităţii – ceea ce spun
vorbitorii trebuie să respecte
realitatea; 
•regula semnificaţiei – informaţia
transmisă trebuie să fie semnificativă
pentru contextul şi circumstanţele în
care se desfăşoară comunicarea;
•regula stilului – vorbitorii trebuie
să fie clari, coerenţi, concişi; 
•regula receptivităţii – emitenţii
trebuie să-şi adapteze mesajele la
caracteristicile receptorilor şi la
cunoştinţele presupuse de aceştia.
 Relatii si interactiuni

- relatii de cunoaştere reciproca

-relatii de intercomunicare
-relatii socio-afective
Concluzie:

Toate formele de comunicare sunt

importante şi se condiţionează reciproc.
Pentru o comunicare eficientă şi
completă sunt necesare atât mijloace de
comunicare verbale cât şi nonverbale

CONTEAZĂ CE SPUI DAR ŞI CUM

SPUI!