Râmnicu Vâ

lcea
Proiect realizat de: Ilie Dumitru Ion
Clasa: a X-a F
 Asezarea geografica
Râmnicu Vâlcea este
municipiul de reședință al
județului Vâlcea, Oltenia,
România, format din
localitățile componente
Aranghel, Căzănești,
Copăcelu, Dealu Malului,
Poenari, Priba, Râmnicu
Vâlcea (reședința),
Râureni, Stolniceni și
Troian, și din satele
Fețeni, Goranu, Lespezi
și Săliștea.
 Istoric
Orașul scăldat de apele bătrânului Alutus este o
veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa
milenară fiind atestată de săpăturile arheologice
găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici
romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin
vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a
așezării.
Prima mențiune documentară datează din 20 mai
1388, când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii
Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de
Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul
Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este
din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân
menționa într-un hrisov că se află în „orașul
domniei...numit Râmnic”.[5]
 Evolutia
Populatie Conform
recensământului efectuat în
2011
110.527 (2012) , populația municipiului
Râmnicu Vâlcea se ridică la
98.776 de locuitori, în
scădere față de
recensământul anterior din 2
002
, când se înregistraseră
107.726 de locuitori.[1]
Majoritatea locuitorilor sunt
români (91,98%), cu o
minoritate de romi (1,31%).
Pentru 6,42% din populație,
apartenența etnică nu este
cunoscută.[2] Din punct de
vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt
ortodocși (92,06%). Pentru
6,43% din populație, nu este
cunoscută apartenența
Structura
Conform
recensământului efectuat în 20
11
, populația municipiului
Râmnicu Vâlcea se ridică la
98.776 de locuitori, în scădere
față de
recensământul anterior din 20
02
, când se înregistraseră
107.726 de locuitori.[1]
Majoritatea locuitorilor sunt
români (91,98%), cu o
minoritate de romi (1,31%).
Pentru 6,42% din populație,
apartenența etnică nu este
cunoscută.[2] Din punct de
vedere confesional,
majoritatea locuitorilor sunt
ortodocși (92,06%). Pentru
6,43% din populație, nu este
cunoscută apartenența
 Functiile economice
Nu trebuie neglijat faptul că dezvoltarea orașului este strâns legată și de dezvoltarea sa economico-industrială.
Pomeneam mai sus de existența primelor fabrici de hârtie și a tipografiilor cu o importanță deosebită în dezvoltarea
socio-culturală atât a urbei, cât și a ținutului adiacent. Dar acest fapt nu era de ajuns. Orașul la sfârșit de veac XIX,
început de veac XX, cu o populație cifrată la circa 7600 locuitori, era cunoscut ca un important centru comercial și
manufacturier. Astfel, se găseau aici mai multe fabrici de cărămidă, de țigle și teracotă, fabrici de paste făinoase, mori
pentru cereale și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și
încălțăminte.
Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Se mai găseau aici
de asemenea Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea, o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o
clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de asemenea se
mai păstrează), o farmacie, o sală de teatru (fosta sală „Adriani” care s-a demolat din cauza rezistenței precare în
anul 1958 – cam pe locul actualei săli a sindicatelor), sedii ale diferitelor bănci.

Dezvoltarea vieții economice a urbei și a ținutului duce la o cerință firească de oameni cu o

pregătire deosebită, cu știință de carte, lucru care duce la înființarea unui „gimnaziu clasic”, care în
amintirea ctitorului așezării, cel care a fost simbolul năzuințelor de libertate și dreptate ale poporului
român, Mircea cel Bătrân, a primit numele de „Mircea Vodă”. În anul 1911 a fost terminată prima
aripă a clădirii ce peste ani va fi liceul „Alexandru Lahovari”, liceu care a luat ființă la 1 septembrie
1919, ca o cerință arzătoare a râmnicenilor.
Planul orasului Ramnicu Valcea
1. Casa memorială

„Anton
Casa Pann”
memorială se află pe strada Știrbei
Vodă la numărul 4. A fost construită la
jumătatea secolului al XVIII-lea și
reprezintă un monument de arhitectură
urbană. Este o casă cu foișor și pivniță,
având o bucătărie, un dormitor și o
încăpere-birou. În această casă-muzeu se
află o expoziție memorială dedicată lui
Anton Pann: mobilier de epocă, obiecte
decorative, țesături, tablouri, lucrări
muzicale, culegeri de folclor, poezii și
povestiri, cărți vechi, etc.
 Se află în fața Casei
Memoriale „Anton
Pann”. Bustul a fost
realizat din piatră
spongioasă de
sculptorul Mircea
Ștefănescu.
Monumentul a fost
dezvelit în anul 1969 și
are o înălțime de
2. Bustul lui Anton Pann aproape 2 metri.
 3. Scuarul Revoluției
În acest scuar vă
puteți plimba sau să vă
odihniți pe o bancă.
Aici sunt unele dintre
cele mai importante
instituții ale orașului:
Tribunalul și
Judecătoria. În
capătul scuarului se
înalță Monumentul
Independenței.
 A fost realizat în perioada anilor 1913-
1914 de sculptorul Ioan Iordănescu. Se
află pe strada Carol I pe Dealul Capela.
Statuia simbolizează „România cu chipul
îndurerat pentru fiii ei căzuți vitejește în
lupte”. În fața ei arde permanent o flacără
și este considerată unul dintre simbolurile
orașului. De aici puteți vedea frumosul
Scuar al Revoluției și alte clădiri de
patrimoniu.
4. Monumentul Independenței
5.AJudecătoria
fost constuită în perioada anilor
Râmnicu Vâlcea
1906-1907 de inginerul Henri
Sousskind. Clădirea este o atracție
turistică nu doar pentru valoarea sa
culturală și istorică, cât și datorită
arhitecturii deosebite, fapt ce a dus
la înscrierea acesteai, din 2004, în
Lista Monumetelor Istorice. Vă
recomand să o admirați de lângă
Monumentul Independenței.
Vă mulț
umesc
pentru
timpul
acordat
 Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2mnicu_V%C3%A2lcea#Dezvolt
area_socio-cultural%C4%83-economic%C4%83_a_municipiului

https://vacanteleluimircea.wordpress.com/2018/01/21/cele-mai-frumoase
-locuri-din-ramnicu-valcea/

https://www.valceaturistica.ro/atractii-turistice-valcea/ramnicu-valcea/