UNIVERSITATEA TIRASPOL DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Biologie cu aprofundare in sanologie.

Catedra Biologie si Chimie

Lucrare individuală
Tema: Ordinul Coleopterelor

A elaborat: studenta an. I Beregoi Ludmila

A verificat: asist.universitar A.Țîgănaș
 Coleoptera (din greacă κολεός, koleos, „teacă”, și πτερόν, pteron, „aripă”) este un ordin de insecte care cuprinde mai multe specii
 decât oricare alt ordin biologic.Circa 40% din speciile cunoscute de insecte sunt coleoptere (aproximativ 400.000 de specii).

 Este un ordin foarte mare ce cuprinde insecte caracterizate în fază adultă prin chitinizarea completă a primei perechi de aripi
transformată astfel în elitre.

 Coleoptera înseamnă „aripi teaca“, o referință la forewings solidificat care acoperă corpul insectei. Cei mai mulți oameni pot recunoaște
cu ușurință membrii acestui ordin - gândacii.

 Gândaci cuprinde aproape un sfert din toate speciile descrise pe Pământ. Peste 350.000 de specii sunt cunoscute în întreaga
lume. Ordinea este împărțită în patru Subordine, dintre care două sunt rareori observate. Adefage subordinul include carabidae,
cicindelinae, gândacii de scufundări răpitor și whirligigs. Mărunțiș de apa, gândaci porcărie, licuricii, și gândacii doamnă iubite sunt toți
membrii polyphaga subordinul mai mare.
 Coleopterele reprezintă cel mai bogat ordin de insecte. Ele sunt atât de variate ca formă și după modul de trai, încât despre unele circulă
diferite legende. În Egiptul antic gândacul scarabeu, bunăoară, era socotit sfânt, de aceea în limba latină el chiar este denumit „scarabeul
sfânt”.
 Descriere – Insectele au corpul segmentat heteronom (adică cuprinde segmente diferite), distingându-se în trei regiuni, aproape
întotdeauna bine delimitate: capul, toracele şi abdomenul.

antene

aparatul
bucal
CAP

elitră
TORACE

scutel
fe m u r
aripă membranoasă ABDOMEN

sutură tibia
tars

gheare
• În ceea ce priveşte capul insectelor se pot diferenţia trei variante de bază:
a- prognat b – ortognat c – rostat

Formaţiunile care se află în zona capului, antenele în special, sunt extrem

de importante deoarece ele reprezintă criterii de determinare a speciei; aşa
că menţionăm formele principale ale acestor organe de simţ:

Tipuri de antene la coleoptere : a- filiforme, b-

moniliforme, c- imbricate, d- măciucate, e-
măciucat clavat, f-clavo-lamelate, g- clavo tunicate,
h- îngroşate anterior, i- serate, j-pectinate, k-
lamelate, l- neregulate, m- torulate, n- fasciculate,
o- geniculate
 Dintre tipurile de elitre : a- trunchiate, b- normale, c- divergente

 După tipuri de abdomen:

A- sesil, B- suspendat, C- peţiolat (pedunculat)

 Ciclul de dezvoltare
Există două tipuri de dezvoltare a insectelor: cea heterometabolă şi cea homometabolă. Dezvoltarea heterometabolă este acel tip de
dezvoltare al insectelor care cuprinde trei stadii mari de dezvoltare şi anume: oul (starea imobilă), larva şi imago sau adultul. În cazul
dezvoltării holometabole , după stadiul de larvă mai apare şi cel de pupă sau nimfă .
• Metamorfoza holometabolă (completă) 
Se întâlneşte la insectele care, în cursul dezvoltării lor, trec prin patru stadii: ou, larvă, pupă şi adult. Larvele insectelor holometabole se
deosebesc de adulţi atât prin structura internă, cât şi prin forma externă. Insectele cu metamorfoza holometabolă pot fi:
Stadiul de larvă. Larva reprezintă un stadiu activ în dezvoltarea postembrionară a insectelor. În acest stadiu insectele se hrănesc intens şi
înmagazinează în corpul lor mari cantităţi de substanţe hrănitoare, necesare creşterii şi dezvoltării în continuare. Larvele insectelor, deşi
sunt foarte variate ca formă, după unele caractere morfologice comune, independente de încadrarea lor sistematică .
Stadiul de pupă. Pupa este stadiul imobil al insectelor holometabole, în care au loc profunde şi complexe prin care si produce
transformarea larvei în insectă adultă (imago). La insecte, din punct fe vedere morfologic, se deosebesc trei tipuri de pupe: pupa liberă ,
pupa obecta (mumie), pupa cuarctată.
• Dezvoltarea postmetabolă.Corespunde perioadei cuprinse între apariţia imago-ului (adultului) şi moartea fiziologică a acestuia .

Tipuri morfologioce de larve: A- larvă de Anobium, B- larvă de

Ciclul de viaţă al unui gandac Hylotropes , C- larvă de siricid, D- larvă de dermestid

  Corpul lor e de 0,3-150 mm lungime (cel mai mare este gândacul Hercule), înzestrat cu 2 perechi de aripi. Aripile anterioare (elitrele) sunt
îngroșate, în stare de repaus ele protejează aripile posterioare (membranoase), care servesc pentru zbor. La unele specii aripile există doar
în stare rudimentară.
 Printre gândaci sunt mulți dăunători ai plantelor (de exemplu, cărăbușul de mai, gândacul de Colorado). Există însă și specii folositoare. Din
acestea fac parte buburuzele, unele carabide (gândacul carab, calosoma), gândacii pestriți, milabrisul, gândacii cu aripile scurte, care
nimicesc multe insecte dăunătoare, precum și gândacul de băligar, scarabeul, gândacul gropar, care îndeplinesc funcția de sanitari.
 Există cazuri în care anumite tipuri de insecte au distrus întregul câmp. Deteriorarea poate afecta diferite organe ale plantelor. Uneori,
distrugerea nu este numai frunzele, fructele și trunchiurile, ci și sistemul. Insectele distrug țesutul vegetal, transformă urmele în el,
determinând culturile să se usuce și să piară. Ca urmare, plantațiile întregi ale culturii pot fi amenințate cu moartea. Un pericol deosebit
este reproducerea în masă a indivizilor.
 Productivitatea culturilor agricole este compromisă de un număr mare de factori, inclusiv organismele dăunătoare. Printre acestea insectele
provoacă daune considerabile, distrugând anual aproximativ 20% din producția agricolă mondială cu aplicarea măsurilor de protecție a
plantelor . Reprezentanții suprafamiliei Curculionoidea (Coleoptera), sunt unii dintre cei mai periculoși dăunători ai plantelor de cultură . În
Republica Moldova speciile Sciaphobus squalidus (Gyll.), Neocoenorhinidius pauxillus (Germ.), Tatianaerhynchites aequatus (L.) Phyllobius
oblongus (L.) și Byctiscus betulae (L.) sunt unii dintre cei mai periculoși dăunători ai pomilor fructiferi , iar speciile Sitona lineatus L., Hypera
postica (Gyll.) și Protapion apricans (Hbst.) sunt dăunători semnificativi ai culturilor de Fabaceae .
 Rolul în natura insectelor este legat de pericol. Astfel, unele dintre speciile lor sunt purtători de agenți patogeni.

Gândacul din Colorado este principalul dăunător al Dăunător periculos pentru pajişti şi livezi
culturilor de cartofi, dar și al celor de tomate sau vinete.
• Protoracele are aspectul unui scut, fiind segmentul lipsit de aripi se poate observa când insecta stă cu aripile închise, mezo- şi
metatoracele însă sunt acoperite de elitre. Picioarele deobicei sunt homonome, există numeroase specii care au şi picioare modificate.
Aripile anterioare sunt transformate în elitre prin chitinizare, la cele mai multe specii nervaţiunea ne mai fiind vizibilă, este înlocuită cu
striuri de rezistenţă. Abdomenul adesea turtit dorso-ventral, este protejat şi acoperit de elitre şi niciodată nu prezintă la adulţi cerci sau
alţi apendici, exceptând piesele armăturii genitale care uneori pot ieşi în afară.
• Dezvoltarea holometabolă a acestor insecte trece prin stadiul de larvă, deobicei mobilă. La unele specii femela poate fi apteră.
 

Acest ordin cuprinde 4 subordine:

Archostemata, Adephaga, Myxophaga, şi
Polyphaga.

Subordinul Adephaga

Cuprinde în mare parte reprezentanţi cu

regim de hrană carnivor. Antenele sunt
homonome şi elitrele bine dezvoltate. Toate
speciile au tarsele celor trei perechi de picioare
alcătuite din 5 articole. Subordinul are o singură
suprafamilie: Caraboidea, cu reprezentanţi
acvatici şi tereştrii.
Carabus variolosus

Clasa Insecta Corp alungit cu pronotul mult lăţit, elitrele sunt

Ordinul Coleoptera
puternice şi prevăzute cu mici adâncituri de culoare mai
Subordinul Adephaga
Suprafamilia Caraboidea deschisă. Trăieşte pe sol, sub lemne putrezite, scoarţă sau
bolovani fiind prădătoare. Specia este protejată.
Familia Carabidae
Subfamilia Carabinae
Tribul Carabini
Subtribul Carabina_

Dytiscus sp. Corpul este puternic aplatizat şi chitinizat.

Clasa Insecta Poate trăi submers dar respiră aer atmosferic pe
Ordinul Coleoptera care îl păstrează sub elitre. Picioarele sunt
Subordinul Adephaga heteronome, prima pereche este prevăzut ă cu
Suprafamilia Caraboidea
ventuze iar următoarele două sunt prevăzute cu peri
Familia Dytiscidae pe latura internă a tarsului, servind la înot. Trăieşte
Subfamilia Dytiscinae în preajma apelor stătătoare consumând icre şi
Tribul Dytiscini_ puiet de peşte, larve de amfibieni sau alte insecte.
Zboară zgomotos.
• Subordinul Polyphaga
• Cuprinde cel mai mare număr de reprezentanţi ai coleopterelor. Antenele sunt homonome sau heteronome, elitrele bine dezvoltate şi de
diferite forme, se deosebesc de adephaga prin numă rul mai mic de articole tarsale. Regimul de hrană este omnivor. Subordinul grupează
un mare număr de subtaxoni.

Lampyris noctiluca
  Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera
Subordinul Polyphaga
Infraordinul Elateriformia
Suprafamilia Elateroidea
Familia Lampyridae
Tribul Lampyrini
Licuriciul, specie capabilă să producă
bioluminiscenţă prin procese biochimice
desfăşurate în ultimele segmente abdominale ale
masculului. Femela este lipsită de aripi. Specia
este protejată, aflându-se în declin datorită
degradării habitatelor acvatice.
Seamănă mult cu specii ale genului
Cantharis din familia Cantharidae.

Ctenicera cuprea Face parte din familia gândacilor

„pocnitori”, aşezate pe spate sar în sus.
Clasa Insecta Corpul este tare, neted şi mult alungit, cu
Ordinul Coleoptera
Subordinul Polyphaga pronotul mare. Adulţii trăiesc pe plante,
Infraordinul Elateriformia fiind exclusiv fitofagi. Se aseamănă cu
Suprafamilia Elateroidea reprezentanţi ai familiei Buprestidae,
Familia Elateridae acestea trăind pe arbori.
Halyzia sedecimguttata Buburuzele au forma corpului caracteristică,
Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera bombată, aproape sferică dorsal şi plană
Subordinul Polyphaga ventral. Elitrele sunt frumos colorate şi
Infraordinul Cucujiformia deobicei punctate. Se hrănesc cu afide adulte
Suprafamilia Cucujoidea sau larve
Familia Coccinellidae
Subfamilia Coccinellinae
Tribul Psylloborini_

Meloe brevicollis Coleoptere mari sau mijlocii, au aspectul corpului particular

Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera
Subordinul Polyphaga
Infraordinul Cucujiformia
Suprafamilia Tenebrionoidea
Familia Meloidae
Tribul Meloini_
prin faptul că protoracele este mai îngust de cât mezo- şi
metatoracele, iar elitrele sunt moi, divergente şi mai scurte de cât
abdomenul. În dezvoltarea acestor insecte larva proaspăt eclozată
caţără pe inflorescenţe de unde se agaţă de corpul
himenopterelor. Acestea o transportă în colonia lor de unde va
începe să consume la început larvele din cuib apoi mierea. Iarna
împupează iar primăvara va rezulta un adult.
La atingere, aceste specii secretă hemolimfă gălbuie în scop
de apărare.
Geotrupes stercorarius
Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera Subordinul
Polyphaga Infraordinul Scarabeii reprezintă un grup foarte mare cu
Scarabaeiformia numeroase familii. De regulă corpul lor este scurt şi gros, cu
Suprafamilia Scarabaeoidea protorace lăţit cât abdomenul, caracteristic fiind acestui
grup tipul de antenă lamelară . Trăiesc în pământ, larvele
Tribul Meloini_
hrănindu-se cu rădăcini de plante (adesea trăind în fecalele
erbivorelor) iar adulţii cu frunze.

Lucanus cervus
Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera Coleoptere mari, cu aspect puternic şi antene
Subordinul Polyphaga geniculate. Au mandibulele foarte puternice, la mascul
Infraordinul Scarabaeiformia
Suprafamilia Scarabaeoidea fiind foarte dezvoltate. Larva trăieşte în lemn de stejar.
Familia Lucanidae Specia este protejată.
Morimus funereus Face parte din grupul numit popular „croitori”. Au corpul
Clasa Insecta alungit, cu elitre puternice, catifelate, şi antene
Ordinul Coleoptera setiforme. Larvele trăiesc sub scoarţă sau în lemn,
Subordinul Polyphaga săpând galerii. Specia este protejată
Infraordinul Cucujiformia
Suprafamilia Chrysomeloidea
Familia Cerambycidae
Subfamilia Lamiinae_

Leptinotarsa decemlineata
Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera
Subordinul Polyphaga
Infraordinul Cucujiformia
Suprafamilia Chrysomeloidea
Familia Chrysomelidae
Subfamilia Chrysomelinae_
Gândacul-de-Colorado, specie introdusă în
Europa şi deosebit de comună. Larva şi adultul
consumă frunze de solanacee. Insectele acestui grup
sunt asemănătoare coccinelidelor, au corpul bombat şi
lucios, se deosebesc însă de acestea prin antene mai
lungi, claviforme.
 Liparus glabrirostris
Clasa Insecta Specia trăieşte în zona submontană, pe tulpini de
Ordinul Coleoptera Petasites sp. Numeroasele specii de gândaci „cu trompă ” sunt
Subordinul Polyphaga numite aşa datorită prelungirii anterioare a capului sub formă
Infraordinul Cucujiformia de rostru. Piesele bucale şi antenele se află în vârful acestuia.
Suprafamilia Curculionoidea
Familia Curculionidae
Subfamilia Molytinae
Tribul Molytini
Subtribul Molytina_

Ips typographus
Clasa Insecta
Ordinul Coleoptera Insecte milimetrice, foarte periculoase pentru că se
Subordinul Polyphaga hrănesc cu lemn verde, provocând uscarea în masă a pădurilor.
Infraordinul Cucujiformia Protoracele este aproape la fel de mare cât abdomenul iar
Suprafamilia antenele geniculate. Atacul produs sub scoarţa copacilor lasă
Curculionoidea urme caracteristice, hieroglifice.
Familia Curculionidae
Subfamilia Scolytinae
Tribul Ipini_
 Bibliografie:
1. https://www.enciclopedia.biz/
2. http://www.enciclopedie.info/
3. https://www.greelane.com/
4. https://biologie.uvt.ro/