Curs 2.

Încetarea
capacității de
folosință a
persoanei fizice
Art. 35 C.civ. - capacitatea de folosință a
persoanei fizice încetează odată cu
moartea acesteia
1) ipoteza morții
fizic constatate
- să existe un cadavru identificat prin
mijloace medicale sau criminalistice, după
caz, și să fie făcută constatarea medicală a
instalării morții
 2) ipoteza morții
declarate
judecătorește
- situația persoanei dispărute, cu privire la care,
în urma unei proceduri speciale, se ajunge la
declararea morții
Declararea
judecătorească a
morții
 Prezumție de viață
În temeiul art. 53 C.civ., se instituie o prezumție de viață, în temeiul căreia „cel dispărut este socotit în viață,
dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă”.
Cazurile în care se poate pronunța o hotărâre
declarativă de moarte
Cazul general de declarare
judecătorească a morții, reglementat
în art. 49 alin. (1) C.civ., este situația în
care: „(...) o persoană este dispărută şi
există indicii că a încetat din viaţă”;
prin urmare, „aceasta poate fi
declarată moartă prin hotărâre
judecătorească, la cererea oricărei
persoane interesate, dacă au trecut cel
puţin 2 ani de la data primirii ultimelor
informaţii sau indicii din care rezultă că
era în viaţă”.
Cazuri speciale de declarare
judecătorească a morții:
1) cazul în care, în timpul unor
împrejurări deosebite (inundații,
cutremure, catastrofe de cale ferată
sau aeriene, naufragii, război și altele
asemenea), se presupune că persoana
dispărută a decedat [art. 50 alin. (1)
C.civ.];
2) cazul în care se știe cu certitudine că
s-a produs decesul, deși cadavrul nu a
fost găsit sau identificat [art. 50 alin.
(1) C.civ.].
6
Procedura declarării judecătorești a morții
Procedura de declarare
judecătorească a morții se desfășoară
în trei faze:
- faza prealabilă judecății
- faza judecății propriu-zise
- faza ulterioară judecății sau
faza de publicitate
Sesizarea instanței poate fi făcută
numai după trecerea unui termen de 2
ani (art. 49 C.civ.), respectiv 6 luni [art.
50 alin. (1) și (2) C.civ.] sau, în cazul
special prevăzut de art. 50 alin. (3)
C.civ., îndată ce faptul morții a fost
cunoscut de către reclamant [art. 947
alin. (2) teza I C.pr.civ.], fără a fi
prevăzut un termen până la care
această acțiune să poată fi exercitată.
7
 FAZELE PROCEDURII DE DECLARARE A MORȚII (ART. 944-951 C.pr.civ.)
1. În faza prealabilă
judecății, primind actul de
sesizare, instanța va lua măsuri
cu privire la culegerea de
informații legate de persoana
dispărută și va dispune luarea
unor măsuri în vederea
conservării bunurilor acesteia.
2. Judecata propriu-zisă se
va desfășura cu participarea
procurorului și a părților
interesate, potrivit regulilor de la
judecata în primă instanță.
Persoana a cărei moarte se cere
a fi declarată se citează la
ultimul domiciliu cunoscut;
citaţia se publică într-un ziar de
largă circulaţie. Dacă persoana în
cauză a avut un mandatar, va fi
citat şi acesta, pentru a da
lămuriri instanţei. De asemenea,
va fi citat şi curatorul, dacă
acesta a fost numit.
3. Faza ulterioară judecății
este faza de publicitate,
desfășurată sub coordonarea
instanței. Astfel, prin grija
instanţei care a judecat cererea,
dispozitivul hotărârii de
declarare a morţii rămase
definitivă se va afişa timp de
două luni la sediul acelei
instanţe şi al primăriei comunei,
oraşului, municipiului sau
sectorului municipiului
Bucureşti, în a cărei rază
teritorială a avut ultimul
domiciliu cunoscut cel declarat
mort, precum şi la acest
domiciliu.
8
Anularea hotărârii de declarare judecătorească a morții

• potrivit art. 54 alin. (1) C.civ., „dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând,
anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”, iar în temeiul art. 55 C.civ., „orice persoană
interesată poate cere oricând anularea hotărârii declarative de moarte, în cazul în care se
descoperă certificatul de deces al celui declarat mort”.

• Efectele nepatrimoniale ale anulării hotărârii declarative de moarte:

• - înlăturarea, cu efect retroactiv, a încetării capacității de folosință a persoanei a cărei moarte a
fost declarată;
• prin excepție, în temeiul art. 293 alin. (2) C.civ., efectul retroactiv al înlăturării încetării capacității
de folosință nu se produce în cazul recăsătoririi soțului de bună-credință al celui declarat mort: „În
cazul în care soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea
declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soţul celui declarat mort
a fost de bună-credinţă. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.”

9
Efectele patrimoniale ale anulării hotărârii declarative de moarte:

• 1) Situația bunurilor celui declarat

mort:
• a) dacă cererea de restituire a
bunurilor este îndreptată împotriva
unui moștenitor aparent de bună-
credință, acesta va fi obligat la
restituire în condițiile art. 57 C.civ.;
• b) dacă cererea de restituire a
bunurilor este îndreptată împotriva
moștenitorului aparent de rea-
credință, acesta trebuie să restituie
bunurile în natură, dacă nu este
posibil, sau prin echivalent;
• c) dacă cererea de restituire este
îndreptată împotriva unui
dobânditor cu titlu oneros și de
bună-credință, acesta nu va putea fi
obligat la restituire, în temeiul art.
54 alin. (2) teza a II-a C.civ.;

10
• d) dacă cererea de restituire este îndreptată împotriva unui dobânditor cu titlu oneros și de rea-credință, acesta va
putea fi obligat să restituie bunurile și fructele acestora în natură, iar dacă nu este posibil, prin echivalent, în
condițiile art. 1641-1642 C.civ. și ale art. 948 alin. (5) C.civ.;
• e) dacă cererea de restituire este îndreptată împotriva unui dobânditor cu titlu gratuit, acesta va trebui să restituie
bunurile, indiferent dacă este de bună sau de rea-credință;
• f) în situațiile – prezentate anterior – în care terțul dobânditor va fi obligat la restituire, sunt aplicabile dispozițiile
art. 1648 alin. (1) C.civ.: „Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi
împotriva terţului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă a
bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.”
• g) în cazul altor acte juridice decât de dispoziție încheiate cu terții, sunt aplicabile prevederile art. 1649 C.civ. care
prevăd următoarele: „În afara actelor de dispoziţie prevăzute la art. 1648, toate celelalte acte juridice făcute în
favoarea unui terţ de bună-credinţă sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire.
Contractele cu executare succesivă, sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, vor
continua să producă efecte pe durata stipulată de părţi, dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului
constituitorului”.
• 2) Situația plăților făcute creditorilor aparenți este reglementată în art. 56 C.civ., în temeiul căruia, „plata făcută
moştenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotărârii declarative de moarte, este
valabilă şi liberatorie, dacă a fost făcută înainte de radierea din registrul de stare civilă a menţiunii privitoare la
deces, cu excepţia cazului în care cel care a făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată moartă este în
viaţă”.

11
Comorienții

- art. 957 alin. (2) C.civ.: „dacă, în cazul morţii mai multor
persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia,
acestea nu au capacitatea de a se moşteni una pe alta”.

12