1.

Apa - caracterizare generală

Stare naturală
Apa se găseşte în natură atât în stare lichidă cât şi în stare solidă şi gazoasă.

Din suprafaţa totală a globului pământesc, 71% este acoperită de mări şi oceane.

Apa naturală nu este pură. În ea sunt dizolvate o serie de substanţe care

provin din straturile permeabile (humus, nisip) străbătute de apă sau
sunt dizolvate gazele existente în aer: dioxid de carbon, oxigen,
poluanţi gazoşi.

Cel mai scăzut conţinut în substanţe dizolvate îl are apa izvoarelor de munte.
În apa naturală se mai găsesc şi diferite impurităţi mecanice (suspensii).

1
 Densitatea

• Densitatea apei se modifică cu creşterea temperaturii, între 0 oC şi 4oC

creşte cu temperatura, apoi scade astfel încât densitatea maximă a apei
este, la 4oC, de 1g/cm3

Densitate maxima la 3,98C

Densitatea apei [g/cm3]
1,0001

0,9997 Apă

0,9173 Gheaţă

0,9169
-4 -2 0 2 4 6 8
Temperatură [oC]

2
 Exprimarea concentraţiilor soluţiilor
1. Concentraţia procentuală, c%, (% de masă) arată numărul de grame
de substanţă dizolvată, md,  în 100 g de soluţie, ms

md
C  100
mS

2. Concentraţia molară (m, M, cm) arată numărul de moli de

substanţă dizolvată, nd, într-un litru (1dm3, 1000ml) de soluţie, Vs.

3
 Exprimarea concentraţiilor soluţiilor
3, Concentraţia normală (n, N, cn) arată numărul de echivalenţi gram,
nE, de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie, Vs.
n md
cn  E 
VS E  VS

4. Fracţia molară (X, Y) reprezintă raportul dintre numărul de moli ai unui

component dintr-un amestec, ni şi numărul total de moli din sistem, nt.

5. Titrul (T) arată numărul de grame de substanţă dizolvată, md, într-un

mililitru de soluţie, Vs

4
Duritate temporară
Duritatea temporară este dată de conținutul de hidrobicarbonat de calciu și hidrobicarbonat de
magneziu   care prin fierbere se transformă în carbonați insolubili, ce se depun.
 
Duritate permanentă
Duritatea permanentă este dată de conținutul de săruri de calciu și magneziu care nu se
îndepărtează prin fierbere (cloruri, sulfați, azotați).

Duritate totală a apei

Duritatea totală se exprimă prin suma durităților temporară și permanentă.

Duritatea apei se exprimă în grade de duritate. Un grad de duritate reprezintă convențional o

anumită concetrație de săruri, exprimată sub forma unor compuși de calciu.

Există însă mai multe definiții pentru gradul de duritate.

Exemplu: 1 grad francez de duritate: conținutul de săruri de Ca si Mg echivalent cu 1 mg CaO la

100 ml apă.
Formula pentru transformări este:
1 grad german = 1,79 grade franceze = 1,25 grade engleze
CLASIFICAREA APELOR ÎN FUNCŢIE DE DURITATE

Dt 0...............4…........8................12.................18...........30.............[˚G]
APE: foarte moi moi slab dure mediu dure dure foarte dure

6
• Legea nr.458/2002 cu completarile sale ulterioare nu da limita maxima
pentru duritatea apei.
• Vechiul STAS 1342-91 da insa o asemenea valoare, ea fiind de 20 grade
germane valoarea maxim admisa si de 30 grade germane valoarea maxima
admisa exceptional.
• Oricum, o apa de baut este bine sa aiba duritatea, care este proprietatea
imprimată acesteia de continutul total de săruri solubile de calciu si
magneziu, intre 5 si 10 grade germane.
• Localitatile care sunt alimentate printr-un sistem public de alimentare cu
apa avand sursa apa de suprafata (rauri, lacuri) sigur au o apa cu aceasta
duritate, 5-10 grade germane.
• Localitatile alimentate din surse subterane, precum si rezidentii alimentati
din puturi proprii, pot avea o apa mai dura. Aceasta nu are un efect
daunator asupra sanatatii, ba din contra, sunt surse ce spun ca ea are un
efect benefic asupra inimii si reduce bolile cardiovasculare. In schimb
aceasta apa dura este un pericol pentru centrale-microcentrale termice,
cazane de aburi si spalatorii casnice sau industriale, cand este nevoie de
introducerea unei statii/unitati de dedurizare.
• Microorganismele acvatice:
• algele şi bacteriile sunt principalii producători de biomasă
• Bacteriile sunt catalizatori ai unor reacţii chimice din mediul acvatic
– Catalizatorii sunt substanţe care grăbesc reacţiile (bio)chimice prin
modificarea mecanismului lor şi care se regăsesc calitativ şi cantitativ
neschimbaţi la sfârşitul transformării.
• Unele microorganisme realizează biodegradarea biomasei şi mineralizarea
elementelor esenţiale (în special azotul şi fosforul) realizând un rol
esenţial în ciclul nutrienţilor
• Microorganismele acvatice sunt deosebit de importante pentru ciclurile
bio-geo-chimice
• Bacteriile acvatice sunt responsabile pentru biodegradarea şi detoxifierea
mediului poluat cu diverşi poluanţi xenobiotici.

• Consecinţe: modificarea alcalinităţii, pH, etc.

• Creşterea controlată: nutrienţi (etapa de epurare biologică)

8
• Eutrofizarea (din franceză eutrophisation) reprezintă îmbogățirea apei în
nutrienți, în special în compuși cu azot și/sau fosfor, determinând o creștere
accelerată a algelor și a altor forme vegetale superioare, care conduce la o
perturbare nedorită a echilibrului organismelor prezente în apă și asupra
calității apei, în special prin creșterea sau îmbogățirea masei organice din
apele stătătoare.
 2. SURSE DE POLUARE A APELOR

CLASIFICARE

1. Dupa gradul de dispersie:

-surse punctuale (conductelor de deversare, a orificiilor din rezervoare, a
scurgerilor de canalizare)
- surse difuze (regiunea de provenienţă a poluantului este extinsă şi slab
delimitată)
- surse liniare (autostrăzi, rutele aeronautice)
- surse ariale (complexe industriale sau zootehnice).

2. Dupa mobilitate
-surse staţionare
- surse mobile.

3. Dupa gradul de organizare

-sursele de poluare organizate (statii de canalizare, evacuări din industrie sau
crescătorii de animale)
-sursele neorganizate (localităţile necanalizate).
10
CLASIFICARE

4. Dupa domeniul de activitate din care provin

- poluare agro-zootehnică (surse în agricultură şi silvicultură);
- poluare menajeră (scurgeri de lichide din consumul casnic comunal şi din
precipitaţii, modificări hidrologice şi de habitat);
- poluare industrială (procese de extracţie, surse municipale punctuale şi
deversări de ape reziduale).

Sursa de poluare % din suprafaţa % din suprafaţa

afectată a lacurilor afectată a râurilor
Agricultură 56 72
Canalizarea din mediul urban 24 11
Modificări hidrologice şi de 23 7
habitat
Surse punctuale orăşeneşti 21 15
Deversări de ape reziduale 16 7
Procese de extracţie - 11
Silvicultură - 7
11
CLASE DE POLUANŢI
Clasa de poluanţi Importanţă, efecte şi consecinţe
Elemente aflate în urme
Metale grele Sănătate, fauna şi vegetaţia acvatică,
toxicitate
Compuşi organometalici Transportă metalele
Substanţe radioactive Toxicitate
Poluanţi anorganici
Azbest Sănătatea oamenilor
Îngrăşăminte Eutrofizare
Exces de aciditate sau Calitatea apei, viaţa acvatică
alcalinitate
Urme de poluanţi organici
Bifenili cloruraţi Posibile efecte biologice
Pesticide Toxicitate, vegetaţie şi faună acvatică, animale
sălbatice
Deşeuri petroliere Estetica apei, animalele sălbatice
Canalizare
Agenţi patogeni Efect asupra sănătăţii
Substanţe carcinogene Incidenţa cancerului
Detergenţi Eutrofizare, necesarul de oxigen, estetica
Substanţe sedimentabile Calitatea apei, flora şi fauna acvatică 12
 Monitorizarea calităţii apei

Monitoringul mediului: un ansamblu de operaţii privind supravegherea,

evaluarea, prognozarea şi avertizarea în legătură cu evoluţia sistemelor
naturale, cu scopul intervenţiei pentru menţinerea unui echilibru ecologic.

Monitorizarea unui parametru al mediului:măsurători repetate desfăşurate în

timp şi adesea în spaţiu, cu o densitate a probelor suficientă astfel încât să se
poată realiza o evaluare realistă a variaţiilor şi tendinţelor.

13
Obiectivele monitoringului

- Evaluarea efectelor poluării asupra omului şi mediului pentru a identifica eventualele

relaţii cauză - efect între concentraţia poluantului şi , de exemplu, efectele asupra
sănătăţii sau asupra modificărilor climei.

-Studiul şi evaluarea interacţiunilor poluantului şi a modelelor lui de acţiune.

- Evaluarea necesităţii de implementare a unor noi cerinţe legislative privitoare la

emisiile de poluanţi sau conformitatea cu emisiile standard. Orice evaluarea a eficienţei
cadrului legislativ şi al instrumentelor de control depind de datele oferite de monitoring.

- Activarea procedurilor în cazuri de urgenţe, pentru arii care sunt expuse unor riscuri de
poluare acută

- Oţinerea unei evidenţe sistematice în timp, o istorie a calităţii mediului pentru a furniza
o bază de date necesară utilizării viitoare de exemplu în alegerea corectă a procedurilor
de tratare.

- Evaluarea oportunităţii de utilizare a unei surse de apă într-un anumit scop (industrial
sau casnic) sau al oportunităţii utilizării pământului pentru o anumită destinaţie (de
exemplu construcţie de locuinţe, agrement etc.).
14
Activităţi

Monitoring multi-scop: stabilirea distribuţiei spaţio-temporale a calităţii apei şi poate furniza

informaţii după o perioadă medie de cinci ani
Monitoring de tendinţă: evoluţia pe termen lung a poluării (tendinţa de concentrare şi încărcătura
aferentă); el implică date prelevate pe parcursul a mai mult de zece ani, un număr mare de probe
şi poate lua în discuţii mai multe variabile
Studiul de bază: identificarea şi localizarea problemelor majore şi se desfăşoară pe perioada de un
an.
Supravegherea operaţională: pe timp scurt şi vizează urmărirea calităţii apei şi masura in care ea
este adecvată pentru o anumită utilizare.

Operaţiile specifice

Monitoring de bază: nivelul de bază pentru studiul proceselor naturale; este punctul de referinţă
al studiilor de impact al poluanţilor asupra mediului
Studii preliminare: fără un grad avansat de acurateţe, pe perioade scurte dar care conferă rapid
informaţii privind prezenţa poluanţilor şi starea unui sistem după o catastrofă
Studii de impact: un număr mic de caracteristici ale apei (variabile) şi se realizează lângă sursa de
poluare
Studii de modelare: implică calibrarea modelului şi validarea lui, se realizează pentru evaluarea
intensivă şi prognoza asupra calităţii apei luând însă în seamă un număr limitat de caracteristici.
Supraveghere pentru atenţionare preventivă: se realizează pe timp nelimitat şi se bazează pe
măsurători sensibile şi continue.
15
Prelevarea probelor
1. Alegerea punctului de prelevare
2. Dispozitiv de prelevare a probelor

-Autonome
-Permit prelevarea probelor:
-cu volume variabile,
-la intervale de timp variabile

Risc: Impurificarea probelor!!!

Apa potabila: de la robinet

Compusi organici: probe de volum mare

16
 Depozitarea probelor – sursa de contaminare
Recipienţi etanşi

Temperatura: 4oC
Reguli de analiza: perioada scursă de la prelevare

-probele de ape curate: cel mult 72 de ore;

- apele mediu poluate: maxim 48 de ore;
-apele poluate: cel mult 12 ore.

Fişă de Recoltare
Informaţii generale:cine a făcut recoltarea, unde, folosinţa apei, data recoltării şi scopul
Informaţii specifice:
-apa de fântână: caracteristicile fântânii, distanţa faţă de sursele de poluare majoră,
- apa de suprafaţă: adâncimea apei, natura geologică a terenului, condiţiile meteorologice din
momentul prelevării şi cu 5 zile înainte, poziţionarea unui punct de deversare faţă de locul de
prelevare,
- apele reziduale: denumirea întreprinderii care deversează, eluentul, teritoriul tributar
canalizării.
17
 Analiza probelor

Operaţii de Pregătire:
-filtrarea pentru îndepărtarea sedimentelor şi a materialului
biologic,
- omogenizarea
- dezagregarea probelor

Analiza probelor;

Poluanţii se află în cantităţi mici

Riscuri de eroare foarte mari

18
Indicatori de calitate ai apelor

20
 Definiţie

Calitatea apei se poate defini: ca un ansamblu convenţional de

caracteristici fizice, chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate
valoric, care permit încadrarea probei într-o anumită categorie , ea
căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop.

21
 INDICATORI DE CALITATE AI APEI

A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:

• indicatori organoleptici ( gust, miros).
• indicatori fizici ( pH, conductivitate electrică, culoare,
turbiditate).
• indicatori chimici
• indicatori chimici toxici
• indicatori radioactivi
• indicatori bacteriologici
• indicatori biologici

22
 B. Clasificare după natura şi efectul pe care îl
au asupra apei:

1. indicatori fizico-chimici generali:

• temperatura
• pH
• indicatorii regimului de oxigen
– oxigen dizolvat (OD)
– consumul biochimic de oxigen (CBO5)
– consumul chimic de oxigen (CCOCr şi CCOMn)
• indicatorii gradului de mineralizare
• reziduul fix
• cloruri, sulfaţi
• calciu, magneziu, sodiu, etc.

23
2. indicatori fizico - chimici selectivi
• carbon organic total (COT)
• azot Kjeldhal şi azot total, fosfaţi
• duritate, alcalinitate

3. indicatori fizico - chimici specifici ( toxici):

• cianuri
• fenoli
• hidrocarburi aromatice mono şi polinucleare
• detergenţi
• metale grele ( mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier, etc.)
• pesticide
• arsen
• uraniu natural
• trihalometani
• indicatori radioactivi
• activitate globală
• activitate specifică admisă a fiecărui radionuclid

24
4. indicatori biologici care reflectă gradul de
saprobitate a apei, prin analiza speciilor de
organisme care populează mediul acvatic.
5. indicatori bacteriologici care măsoară nivelul de
poluare bacteriană, în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme
totale şi de bacterii coliforme fecale.

25
 Categoriile şi condiţiile tehnice de calitate pentru apele de
suprafaţă prevăzute de STAS 1342-91 sunt:

- Categoria I sunt ape care pot fi folosite pentru alimentarea

centralizată cu apă potabilă şi a unităţilor zootehnice,
industria alimentară, anumite irigaţii, piscicultură (pt.
salmonide), piscine etc.
- Categoria a II-a de ape pot fi utilizate în industrie, pentru
piscicultură (exceptând salmonidele), pentru agrement şi
nevoi urbanistice etc.
- Categoria a III-a de ape pot fi utilizate pentru irigaţii,
alimentarea hidrocentralelor, răcirea agregatelor,
alimentarea staţiilor de spălare etc.

26
 Indicatori fizici
Culoarea se datorează suspensiilor solide uşor de filtrat prin depunere
şi filtrare .
Turbiditatea
Substanţe chimice sub formă nedizolvată
Nivelul acidităţii este măsurat de pH.
Scăderea pH apare cel mai frecvent prin ploi acide, ape de mină sau alte deversări
acide.
Scăderea pH atrage creşterea solubilităţii metalelor grele deci posibila mobilizare
a lor din sedimente.
La pH sub 6 mor multe organisme vii şi altele sunt afectate subletal (peştii)
cea ce impune pentru evaluare analize biologice asupra nectonului.
Scăderea pH-ului duce de regulă la scăderea oxigenului dizolvat,
de unde consecinţe în lanţ.
pH-ul alcalin poate şi el provoca dermatite sau conjunctivite.
Conductivitatea
Conductivitatea electrică specifică indică nivelul salinităţii apei.

27
 Indicatori chimici

• Conţinutul chimic de oxigen, CCO, se apreciază prin determinarea cantităţii

de agent oxidant care reacţionează cu substanţele organice dintr-un volum
de apă.
• substanţe organice oxidabile determinate prin metoda cu permangant de
potasiu, CCO-Mn
• substanţe organice oxidabile determinate prin metoda cu dicromat de
potasiu, CCO-Cr
• Acest indicator nu face distincţia între compuşii organici biodegradabili şi cei
care nu pot fi degradaţi de către microorganisme (celuloză, fenoli, benzen,
acid tanic, pesticide etc) şi nici nu oferă informaţii privitoare la viteza
proceselor de biodegradare.
• Apele de suprafaţă au consumul chimic de oxigen sub 200 mg/L pentru apa
nepoluată şi mai mare de 200 mg/L pentru apa poluată. Valori cuprinse între
200 şi 600 mg/L indică o apă foarte poluată.
• Deversarea în ape a substanţelor care determină un CCO mare poate duce la
dezastre ecologice.

28
• Conţinutul biochimic de oxigen, CBO, reprezintă
cantitatea totală de oxigen necesară biodegradării
compuşilor existenţi în apă şi este o caracteristică ce
conferă informaţii asupra impactului unui aflux de
poluant asupra cursului de apă.
practica standard este de a măsura necesarul de oxigen
pentru cinci zile dar ţinând cont că necesarul total poate
fi mai mare.

CBO5-reprezintă cantitatea totală de oxigen consumată de

microorganismele dintr-un volum de apă în primele cinci
zile de biodegradare.

29
• Raportul CBO5 / CCO dă informaţii despre
capacitatea de autoepurare biologică:
• > 0,6 autoepurarea va fi uşoară,
• 0,2-0,4 autoepurarea se va produce numai la
regim termic favorabil,
• < 0,2 nu se mai poate produce autoepurarea
biologică.

30
 Indicatori microbiologici

Contaminarea bacteriană se determină prin analize

bacteriologice

Indicatorii biologici
Ouăle de helminţi şi chistele de giardia sunt indicator de poluare,
deoarece provin din fecale. Chiar dacă numărul lor este în limite admise,
existenţa lor indică posibilitatea prezenţei unor germeni patogeni.

31
Sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurător
prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de
parametri:
• parametri de bază : temperatură, pH, conductivitate, oxigen
dizolvat, colibacili ;
• parametri indicatori ai poluării persistente : cadmiu, mercur,
compuşi organo - halogenaţi şi uleiuri minerale ;
• parametri opţionali : carbon organic total ( COT ), consum
biochimic de oxigen ( CBO), detergenţi anionici, metale grele,
arsen, bor, sodiu, cianuri , uleiuri totale, streptococi .

32