UNDE SEISMICE

-CUTREMURE-
PROIECT REALIZAT DE: CEAUȘ ANDREEA
LAHMATOV LAVINIA
OBREJA ANA-MARIA
POPOVICI DIANA
POTOCEANU ANA-MARIA
CAUZE
Un cutremur (sau seism) este un fenomen natural caracterizat prin eliberarea bruscă a energiei acumulate
în roci; această energie se transmite sub formă de unde seismice care provoacă printre altele mișcarea
solului.
Cauze care duc la producerea cutremurelor pot fi:
 naturale:
• tectonice: datorită tensiunilor din interiorul Pământului
• activitate vulcanică (7% din cutremurele de pe Glob)
• impactul meteoriților
• prăbușirea cavernelor subterane
 artificiale:
• explozii
• operațiuni miniere (precum surpări de mine, exploatare prin injecție cu fluide, excavări)
• umplerea lacurilor de acumulare
 90% din cutremurele de pe Glob sunt cauzate de tensiunile din interiorul Pamantului
(miscarea placilor tectonice)
Seismele sunt rezultatul unui mecanism planetar foarte complicat, pe care de abia în
ultimele sute de ani am început să îl descifrăm folosind raţionamente ştiinţifice.
Datorită numeroaselor deformări la care este supusă (atât datorită unor forțe din
interiorul Planetei cât și din exteriorul ei), litosfera nu se constituie sub forma unui înveliș
unitar de roci; ea prezintă numeroase fisuri, care o împart în mai multe fragmente. Acestea
poartă denumirea de plăci litosferice (sau tectonice).
Plăcile Pământului se mișcă lent, dar continuu. Viteza lor de deplasare poate fi comparată
cu viteza de creștere a unghiilor noastre. Forţe aparent invizibile, dar a căror existenţă a fost
însă demonstrată şi justificată ştiinţic, dirijează această deplasare.
Pentru mult timp, ideea de mişcare a plăcilor tectonice a fost de neconceput, până în anul
1912 când Alfred Wegener a prezentat teoria derivei continentelor.
 Mișcarea plăcilor tectonice este produsă de contrastul dintre temperaturile mari din nucleu si cele mici de la
suprafata ce cauzează mișcarea materialului topit din manta.
Majoritatea cutremurelor se datorează mişcărilor plăcilor tectonice şi se produc îndeosebi la limitele de
separaţie dintre ele (margini de plăci). În funcţie de direcţia de deplasare şi densitatea plăcilor tectonice, marginile
dintre ele pot avea caracteristici foarte diferite, putând fi:

Tipuri de margini ale plăcilor tectonice: divergente (dreapta), convergente (centru) și de transformare (stânga).
Astfel, în momentul ciocnirii bruşte a două plăci,are loc un curtemur. Pe lângă cutremure, efectele mişcărilor
plăcilor sunt impresionante atunci când au loc de-a lungul câtorva milioane de ani. Mișcările duc la formarea
lanţurilor muntoase (precum Munţii Himalaya), a foselor oceanice (precum Groapa Marianelor), a rifturilor şi
dorsalelor medii-oceanice și la deplasarea continentelor.
 Altă cauză a producerii cutremurelor: VULCANII
Materialul topit din astenosferă, ce se ridică la suprafaţa Pământului prin fisuri şi fracturi, se
numeşte magmă. Când aceasta iese la suprafaţă se formează vulcanii. Cutremurele apar odată
cu erupţia vulcanilor.
 Cutremurele pot fi produse şi de prăbuşirea cavernelor subterane(goluri din interiorul
pământului).

Totodată ciocnirea meteoriţilor cu suprafaţa Pământului produce cutremure. Aici nu sunt foarte
multe lucruri de explicat deoarece impactul violent al ciocnirii(meteoritul ajunge pe Pământ cu o
viteză extrem de mare) creează seismul.
Cutremurele pot fi produse şi din anumite cauze artificiale: în acest an, pe 4 august 2020,una
dintre cele mai puternice explozii non-nucleare din istorie, explozia din Beirut(Liban) a produs un
cutremur echivalent cu magnitudinea de 3,3 grade,explozii periculoase producându-se şi în China, în
numeroase uzine şi fabrici.
ELEMENTELE UNUI CUTREMUR
În 1906, Henry Reid a reușit să explice mecanismul de producere a cutremurelor cu ajutorul teoriei
revenirii elastice. Atunci când rocile încep să fie sub presiune, ele inițial se îndoaie ca un arc,
împotrivindu-se forței din direcție opusă. Atunci când presiunea devine prea mare, rocile cedează și
se rup în cel mai vulnerabil punct, iar restul rocilor îndoite revin la forma inițială. Zona de ruptură
devine o falie, și energia eliberată brusc generează un cutremur.
UNDE SEISMICE
Undele seismice-unde elastice care au ca sursa un impuls de tip seismic sau
explozie.
Tipuri de unde seismice:
1)Unde volumice-Unde P, Unde S
2)Unde de suprafata-Unde Love, Rayleigh
 UNDE VOLUMICE
Undele care pleaca de la sursa (focar) in toate directiile.
1.Unde P
-unde logitudinale (unde de compresiune)
-au cea mai mare viteza:6 km/s in crusta pamantului, 8 km/s in rocile dure
-prima vibratie perceputa la suprafata
-20% din energia cinetica totala (nu sunt responsabile de pagube)
-proprietatea de a se propaga prin reflexie si refractie prin medii atat solide cat si lichide
2.Undele S
-unde transversale
-viteze in roci dure de 3,2 km/s
-se propaga doar in mediu solid
-percepute ca o miscare orizontala
-mai puternice decat undele P, au aproximativ 80% din energia
cinetica
Studierea undelor
volumice ajută
la înțelegerea
structurii interne a
Pământului.
UNDELE DE SUPRAFATA
Undele de suprafata se fomeaza la interactiunea
dintre undele volumice si suprafata pamantului.
1.Undele Love-denumite dupa matematicianul
englez A. E. H. Love (1911)
-unde transversale, produc o miscare stanga
dreapta,pot fi înregistrate numai de aparatele
seismice (seismografe)
care înregistrează mișcarea orizontală a terenului.
2. Unde Rayleigh, descoperite în 1885 de către
John William Strutt (Lord Rayleigh)
-miscare fata-spate, sus-jos (asemanator valurilor)
-au vitezele cele mai mici de propagare
-resimtite puternic in timpul cutremurelor
PLĂCILE TECTONICE
Litosfera, mai precis mantaua superioară şi scoarţa terestră, este fragmentată în plăci
denumite plăci tectonice. Există 7 plăci tectonice majore, de mărimea continentelor şi circa 12
mult mai mici.
Aceste plăcis-au deplasat de-a lungul timpului şi continuă să o facă, ducând la formarea
munţilor şi a vulcanilor, închiderea şi deschiderea oceanelor şi mişcarea continentelor. Ramura
geologiei care studiază plăcile tectonice se numeşte tectonică.
94% din suprafaţa Terrei este acoperită de şapte plăci majore, cu o grosime de până la 100
de km. Cele şapte plăci majore sunt în ordinea mărimii: placa pacifică, placa africană, placa
eurasiatică, placa australiană, placa nord-americană, placa antarctică şi placa sud-americană.
Placa pacifică este singura placă alcătuită în întregime din scoarţă oceanică, celelalte plăci
conţinând atât porţiuni de scoarţă oceanică cât şi porţiuni de scoarţă continentală.Dimensiunile
plăcilor sunt modificate permanent, acestea putând să se extindă sau să se micşoreze. Aceste
procese au loc la marginile plăcilor şi între ele există un echilibru profund. Limitele majorităţii
plăcilor se află în ocean, dar unele sunt marcate de lanţuri muntoase,
precum lanţul Himalaya, care marchează limita între placa eurasiatică şi cea indiană.
Deplasarea plăcilor tectonice
Deşi acest proces are efecte foarte importante asupra întregii planete, cauza lui nu este cunoscută cu
exactitate. Cea mai răspândită teorie este cea a celulelor de convecţie. Această teorie susţine faptul că
plăcile tectonice sunt deplasate de către celulele de convecţie formate în manta. Celulele de convecţie
sunt grupări de materie caldă, care tind să urce la suprafaţă. Acestea sunt asemănătoare cu cele formate
de apa care fierbe.
Când fierbem apă, observăm că dinspre fundul recipientului în care are loc fierberea se ridică spre
suprafaţă mici balonaşe de apă. Aceste balonaşe sunt celulele de convecţie. Ele se ridică la suprafaţă
datorită faptului că sunt alcătuite din apa caldă de pe fundul recipientului, iar fluidele calde tind să urce la
suprafaţă, spre deosebire de cele reci care tind să coboare.
Deplasarea plăcilor tectonice de-a lungul unor perioade întinse de timp a schimbat profund aspectul
suprafeţei terestre. Astfel, de-a lungul timpului s-au format noi continente, continentele s-au unit formând
supercontinente, s-au format bazine oceanice noi, s-au format lanţuri montane etc. Continentele actuale
erau unite în trecut formând supercontinente (grupări de mai multe continente), precum Pangeea sau
Rodinia, alcătuite din suprafeţele de uscat corespunzătoare continentelor actuale.
• https://www.youtube.com/watch?v=HhkyXrWNoVA
Evoluţia continentelor
Deplasarea continentelor a influenţat puternic răspândirea vieţii. Astfel,
masele de uscat care s-au despărţit recent prezintă organisme asemănătoare, în
timp ce masele de uscat izolate de mult timp prezintă organisme extrem de
diferite. De exemplu, Australia prezintă o faună foarte diferită de cea a Europei
sau Americii de Nord, ceea ce indică faptul că Australia s-a despărţit de aceste
continente cu mult timp în urmă, în timpurile apariţiei primelor mamifere,
marsupialele şi monotremele (ornitorincul şi echidna), care au dispărut de pe
celelalte continente evoluând în mamiferele actuale, dar au rămas neschimbate
în Australia, unde condiţiile mediului de viaţă le-au permis acest lucru.
• PLACA NORD-AMERICANA

A sasea placa din punct de vedere al dimensiunii,placa nord-americana era unita cu placile eurasiatica,,africana si
sud-americana,pana cand fostul supercontinent Pangeea a inceput sa se fragmenteze,iar oceanul Atlantic a inceput sa
se deschida.Muntii relativ tineri din vestul Americii de Nord reflecta subductia in desfasurare si coliziunea cu placa
pacifica.Mai vechi,muntii Apalasi din est reflecta coliziunile din Paleozoic,in oceanul Atlantic de dinaintea Pangeei.Placile
Cocos si Rivera sunt in subductie sub marginea sudica a Americii de Nord si dau nastere Centurii Vulcanice Mexicane.
• PLACA SUD-AMERICANA
Cea mai mica din cele sapte placi majore,placa sud-americana este pe jumatate acoperita de Atlantic.Este marginita
la nord de Marea Caraibilor,iar extremitatea sudica se afla la doar 1000 km de Cercul Antarctic,unde atinge placa
Scotia.Pe coasta de vest se intind muntii Anzi,cutati pe masura ce placa sud-americana se deplaseaza spre vest si
incaleca placa Nazca,aflata sub Pacificul de SudEst.Placa Nazca are cea mai mare viteza de deplasare dintre toate,iar pe
masura ce se subduce sub placa sud-americana produce cutremure si eruptii vulcanice de-a lungul Anzilor.
• PLACA EURASIATICA
Placa eurasiatica este cea mai mare placa tectonica.Aici se afla unele din cele mai vechi roci din lume,sunt expuse in
Siberia,sub cele mai intinse campii din lume.In vest,placa nord-americana se indeparteaza si deschide Oceanul
Atlantic.In est,unde placa pacifica si placa Filipinelor intra sub placa eurasiatica,se creeaza un arc de insule vulcanice
printre care sudul Japoniei si Filipinele.Placa indiana si cea australiana,aflate in sud,se intreapta spre nord.Aceasta este
singurul loc din lume unde se produce coliziunea a doua continente,iar datorita impactului se inalta lantulmuntos al
Himalayei.
• PLACA AFRICANA
In afara de continentul african,placa africana sustine o parte a oceanelor Atlantic,Indian si Antarctic.Spre deosebire de
alte placi majore,nu are lanturi de munti de cutare,ci doar muntii Atlas,din nordvest.Mare parte din continent a fost
deformat,creandu-se podisuri inalte si depresiuni in forma de farfurie.Sudul si estul sunt platouri inalte,intrerupte de cateva
regiuni muntoase si grabene,dintre care se remarca Marele Graben Est-African.Nordul si vestul sunt mult mai joase si mai
netede.In nord-est se afla placa arabica,despartita recent de placa africana prin deschiderea Marii Rosii care se tot largeste.
• PLACA AUSTRALIANA
Australia,Antarctica si Noua Guinee s-au separat de celelalte continente acum 200 de milioane de ani.Apoi Antarctica s-a
rupt de Astralia si Noua Guinee acum 50 de milioane de ani,iar acestea au ramas izolate.Distanta dintre ele se mareste de-a
lungul dorsalei Oceanului Indian.Datorita izolarii sale,Australia este unul dintre cele mai stabile continente,alcatuit in cea mai
mare parte din roci vechi.Platoul vestic este un scut din Precambrian,vechi de 370 de milioane-3 miliarde de ani.Chiar si
muntii Marii Cumpene de Ape,aflati in est,s-au format cu milioane de ani in urma,iar in prezent sunt extrem de erodati.
• PLACA PACIFICA
Acum 85 de milioane de ani,aceasta era una dintre placile din Oceanul Pacific,dar pe masura ce s-a extins si s-a deplasat
spre nord-vest,celelalte placi s-au scufundat sub placile americane. Placa pacifica se deplaseaza spre nord-vest cu circa 100
mm pe an.Marginea frontala intra abrupt sub placile eurasiatica,a Filipinelor,australiana,Carolinei si Bismarck.Astfel se
formeaza mari zone de subductie si cele mai adanci fose oceanice.Cea mai mare parte a placii este lipsita de forme de
relief,dar acolo unde penele de magma s-au ridicat prin placa,s-au format insule vulcanice (Hawaii),sau vulcani submarini
(Emperor Seamounts).
• PLACA ANTARCTICA
Mai mare decat Australia,continentul Antarctica se afla in centrul placii
antarctice.Sunt vizibile varfurile inalte,dar continentul este acoperit aproape in
intregime de gheata formata acum 15 milioane de ani,care se extinde peste limitele
uscatului si formeaza banchize plutitoare.Dincolo de intinderea ghetii,placa
antarcticase prelungeste in Oceanul Antarctic pe o raza de 1600 km sau mai
mult.Antarctica este complet inconjurata de dorsale oceanice in expansiune.In
trecut,continentul Antarctica era format din doua placi,Antarctica de Vest si Antarctica
de Est,care s-au unit de-a lungul unei linii dintre marile Ross si Weddell.
MĂSURAREA
CUTREMURELOR
Există diferite aparate pentru
măsurarea caracteristicelor
cutremurelor. Dintre
acestea cele mai importante
sunt accelerografele şi
seismografele.
Cele mai cunoscute scări de
măsurare sunt Scara Richter şi
Scara Mercalli.
• Scara seismologică Richter
este o scală logaritmică, care
este folosită pentru a evalua
intensitatea cutremurelor.
Efectele cutremurelor pe scara
seismologică Richter
prezintă următoarele
caracteristici:
Scara de intensitate
Mercalli, este o scară
care stabileşte
intensitatea unui
cutremur pe baza
observaţiilor
personale, subiective,
din timpul
cutremurului. Efectele
cutremurelor pe scara
de intensitate Mercalli
prezintă următoarele
caracteristici:
 ZONE SEISMICE
Cutremurele ucid, în medie, aproximativ 20.000 de oameni în fiecare an. De asemenea, cutremurele duc în
continuare la tsunami și erupții vulcanice provocând și mai multe daune. Lumea este împărțită în zone seismice bazate pe
plăcile tectonice și magnitudinea cutremurelor.
Oamenii de știință au realizat că 15 țări reprezintă cea mai mare parte a morții și distrugerilor provocate de
cutremure. Au luat în considerare cât de fragile sunt casele, școlile și locurile de muncă ale oamenilor, cât de dens
populate sunt regiunile predispuse la cutremure și într-o oarecare măsură, care au fost numerele de decese anterioare.
Distribuția cutremurelor
Harta seismicității evidențiază teritoriile în care seismele se manifestă puternic și frecvent:
-centura de foc a Pacificului, căreia îi revin circa 80% din cutremurele puternice globale și 90% din toată energia
seismică anuală
-brâul Mediteranean-Himalaian, care cuprinde și munții Carpați cu zona seismogenă Vrancea
Celelalte zone seismice, Oceanul Atlantic, partea interioară a Oceanului Pacific, Riftul Est-African au o activitate
seismică mai redusă.
Există și zone unde cutremurele nu se produc. Aceste zone, numite aseismice sunt următoarele: scutul baltic,
canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă, Groenlanda etc.
 Japonia se află într-una dintre cele mai active zone de cutremur de pe planetă: Inelul de
Foc al Pacificului. De asemenea, regiunea Tokyo-Yokohama este considerată cea mai periculoasă
din lume, deoarece aproximativ 37 de milioane locuitori trăiesc sub ameninţarea cutremurelor,
musonilor, inundaţiilor şi tsunami-urilor.
Ca urmare a subducției plăcii Marea Filipinelor sub placa Amurian și placa Okinawa,
Japonia a avut parte de o serie de mai multe cutremure de mare intensitate.
China, o țară activă seismic, cu cea mai mare populație din lume, reprezintă aproximativ
jumătate din totalul deceselor cauzate de cutremure. Cu mai mult de 1,3 miliarde de oameni în
țară, potențialul de pierdere de vieți omenești este imens.
 Filipine, ca și Japonia, se află și în Inelul de Foc al Pacificului. În Filipine, cutremurele cu
magnitudine mare au dus în trecut la erupții vulcanice mortale.
Inelul de Foc stă deasupra unei mulțimi de plăci tectonice în ocean. Acolo unde plăcile se
întâlnesc, părțile mai vechi și mai dense ale fundului mării sunt împinse sub scoarța
continentală . Astfel de zone sunt numite zone de subducție.

Nepal-un cetățean din Nepal este mai predispus să fie ucis de un cutremur comparativ cu
orice civil din lume. Constructorii din Nepal încep să își adapteze tehnicile pentru a face casele
și școlile mai sigure la cutremure.

Munții din Pakistan sunt, de asemenea, predispuși la cutremure. În 2005, un cutremur de

acolo a ucis peste 76.000 de oameni. Pakistanul se află deasupra plăcilor indiene și
eurasiatice, motiv pentru care aici cutremurele sunt fracvente. Zonele de nord ale țării, unde
se află orașe situate la altitudini mari precum Muzaffarabad, sunt cele mai expuse riscului.
 India a cunoscut o serie de cutremure mortale din cauza mișcării plăcii tectonice
indiene cu o rată de 47 mm în fiecare an. Zona din jurul Delhi se află lângă granița plăcii
tectonice indiene, ceea ce aduce un nivel ridicat de risc.

Bangladesh este una dintre cele mai aglomerate țări din lume. Dhaka, capitala țării,
este cel mai dens oraș populat de pe glob. Geologii au spus că este posibil ca un cutremur
să transforme întreaga zonă de subducție în nisipuri mișcătoare.

Ecuadorul este vulnerabil deoarece placa Nazca se scufundă sub continentul sud-
american.Ecuadorul are mai mulți vulcani activi, ceea ce face ca țara să fie extrem de
periculoasă în urma unor cutremure de mari magnitudini.
 Statele Unite ale Americii->Los Angeles
Los Angeles este unul dintre cele mai predispuse oraşe la cutremur din lume, din
cauza poziţiei pe falia San Andreas. Cu toate acestea, contrar aşteptărilor, metropola nu
este foarte expusă la tsunamiuri. În faliile de tip „lovire-alunecare”, cum sunt San Andreas
şi cea Nord-Anatoliană, blocurile de rocă se mişcă pe orizontală, în direcţii opuse, având
un risc mai scăzut de valuri gigantice. Cu toate acestea, cei aproape 15 milioane de
americani din Los Angeles trăiesc sub ameninţarea cutremurelor.

Mexicul este o altă țară predispusă la cutremure, care s-a confruntat în trecut cu mai
multe cutremure de magnitudine mare. Țara se află într-una dintre cele mai active zone
seismic de pe suprafața pământului. Este situat deasupra a trei plăci seismice și anume,
placa Cocos, placa Pacific și placa nord-americană. Din cauza mișcării plăcilor tectonice,
erupțiile vulcanice au fost, de asemenea, ridicate.
 Indonezia este destul de vulnerabilă la cutremure, precum și la alte
calamități naturale. Atât Indonezia, cât și Filipine sunt în esență înconjurate de
majoritatea zonelor de subducție ale Pământului, făcându-și locul din ocean un
loc de reproducere volatil pentru vulcani și cutremure frecvente.

În Turcia, cutremurele sunt cea mai mare amenințare naturală. Istanbul, cel
mai mare oraș al țării, se află deasupra unei linii de avarie active. Turcia se
încadrează în zona seismică dintre plăcile arabe, eurasiatice și africane.
CELE MAI MARI CUTREMURE DIN LUME

9.5 grade – Valvida Chile- 22 mai 1960. Cel mai puternic cutremur înregistrat
vreodată în lume, 9,5 grade pe scara Richter s-a produs în Chile și a dus la
moartea a aproximativ 6.000 de oameni, iar pagubele au fost uriașe, nu atât de
mult din cauza seismului cât fiind produse de tsunamiul de 25 de metri produs.
Se spune că acel cutremur a echivalat cu 178 de miliarde de tone de TNT

9,2 grade – Alaska – 27 martie 1964. Cutremurul din Alaska din 1964,
cunoscut și ca Marele Cutremur din Alaska sau Cutremurul din Vinerea Mare,a
provocat 139 de decese și mai pagube materiale. Mișcarea telurică a seismului
de 9,2 grade a durat patru minute și treizeci și opt secunde fiind cel mai puternic
înregistrat în istoria Americii de Nord
 9,1 grade – Tōhoku, Japonia – 11 martie 2011. Produs în apropierea orașului
japonez Sendai, aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri
tsunami de până la zece metri înălțime. Cutremurul este considerat ca fiind cel
mai mare din istoria Japoniei. În urma seismului a fost declarată stare de
urgență nucleară în Japonia din cauza unor probleme la centralele nucleare
Fukushima I și Fukushima II din Prefectura Fukushima. Ca urmare a
cutremurului, NASA a calculat că ziua s-a scurtat cu 1,8 microsecunde din cauza
rotației accelerate a Pământului. Tot datorită cutremurului s-a calculat că
Japonia s-a deplasat cu 2,4 m față de poziția anterioară.
 România este o ţară cu potenţial seismic ridicat, aspect evidenţiat de studiile de hazard
seismic şi de prevederile codului de proiectare seismică P100. Practic, în orice moment se poate
produce un cutremur cu magnitudine mai mare de 7 în Zona Seismică Vrancea, la adâncimi între
60 şi 180 km. Şi această zonă nu este singura în care pot avea loc cutremure cu potenţial
distructiv.
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cel mai distructiv cutremur de pe teritoriul Romaniei
din secolul XX (cel putin). Datele oficiale arata ca 1578 de persoane si-au pierdut viata in
Romania (din care 90% in Bucuresti) si 11321 au fost ranite, in principal datorita prabusirii
cladirilor. Cutremurul a doborat sau avariat grav 32897 de locuinte si a afectat 763 de unitati
industriale. Din 40 de judete, 23 au fost grav afectate. Un raport din 1978 al Bancii Mondiale
arata pagube economice totale in valoare de 2 miliarde de dolari, din care 70% in Bucuresti. In
Bulgaria s-au inregistrat pagube materiale si peste 120 de morti.
https://youtu.be/3z-j6EQiboE
MITURI ȘI POVEȘTI LEGATE DE CUTREMURE

În vechime, când oamenii nu puteau înțelege cauzele cutremurelor, le explicau prin intermediul miturilor şi poveştilor.
Iată câteva exemple:
• Japonia: Pământul plutește pe spatele unui pește uriaș, pe nume Namazu. De fiecare dată când Namazu dă din coadă,
Pământul se cutremură.
• Noua Zeelandă: Mama Pământ poartă în pântec un copil, pe micuţul zeu Ru. Când el se întinde şi loveşte, aşa cum fac
bebeluşii, el provoacă cutremure.
• India: Pământul este susţinut de patru elefanţi care stau pe spatele unei broaşte ţestoase. Broasca ţestoasă la rându-i
stă în echilibru pe capul unei cobre. Atunci când unul dintre animale se mişcă, se cutremură şi Pământul.
• Mexic: El Diablo, diavolul, începe să sfâşie Pământul pornind din interiorul său. El şi cohorta sa de draci, folosesc
crăpăturile făcute atunci când vor s-o ia pe scurtătură ca să iasă la suprafaţă şi să stârnească din nou necazuri pe Pământ.
• America Centrală: Pământul pătrat este ţinut la cele patru colţuri ale sale de către patru zei. Atunci când ei decid că
Pământul a devenit suprapopulat, aceştia îl răstoarnă pentru a scăpa de surplusul de oameni.
• Mozambic: Pământul este o fiinţă vie şi are aceleaşi probleme ca şi oamenii. Din când în când, el se îmbolnăveşte, face
gripă cu febră şi noi îl putem simţi atunci când are frisoane.
• Vestul Africii: Oamenii trăiesc pe capul unui uriaș. Pădurea este părul lui iar oamenii și animalele sunt ca niște purici
pentru uriaș. Atunci când acesta strănută se produce un cutremur.
• România: Lumea se sprijină pe stâlpii divini ai credinţei, speranţei şi carităţii. Atunci când faptele oamenilor slăbesc
unul dintre stâlpi, Pământul se cutremură.
BIBLIOGRAFIE
https://www.scientia.ro/univers/terra/2738-placile-tectonice-5.html
https://isumm.ro/wp-content/uploads/2013/12/Afis-Scari-de-masurare-a-intensitatii-unui-cutremur.pdf
http://stiati-ca.epistole.ro/2013/10/stiati-ca-scara-richter-este-folosita-pentru-a-se-masura-puterea-unui-c
utremur/

https://www.facebook.com/geoscan/posts/769511896473357:0
https://www.businessinsider.com/most-earthquake-prone-countries-in-the-world-2018-12
http://m.media.imopedia.ro/top-10-cele-mai-expuse-zone-din-lume-la-cutremure-inundatii-sau-furtuni-vio
lente-21887.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremur