Modele tehnice ale SCV și modelul

mișcării aerului prin plămîni

Pocaznoi Ion, conf.univ.dr.

 Analogul hidraulic a sistemului de circulaţie a sîngelui
Model simplificat al sistemului circulator
Fiecare arbore (de circulație mici și mare) are aceeași structură și constă din
volume liniare (CA pentru artere si vene CV) conectate la periferie printr-o rezistență
lineară, descrisă de ecuația Poiseuill

Bas- viteza de schimbare Pentru cele 4 rezrvoare

a volulului de sînge în ecuațiile continuității
artera circ.mare
CAS PAS = QL - FS. Q- vitezele fluxului de
CVSBVS=-QR+FS; intrare,
CAPPAP=QR-FP; F- vitezele fluxului de
scurgere,
CVPPVP=-QL+FP
P -presiunea

Ecuațiile FS = (PAS - PVS) / RS; (5)

Poiseuille FP = (PAP - PVP) / RP; (6)
 Ecuațiile modelului

RSCASPAS + (PAS - PVS) = RSQL;

RPCVSPVP + (PAP - PVP) = RPQR;
Se substituie (5) și (6)
RPCVPPVP - (PAP - PVP) = - RPQL.

Structura simplificată a structurii sistemului circulator:

- este baza multor modele matematice și fizice folosite pentru a studia reglarea
fluxului sanguin in practica clinica,
- pentru a identifica persoana (pentru un anumit pacient), şi parametrii funcției
de pompare a inimii, circulatia centrala si periferica,
- in studii de laborator,
- modele de protezare vasculare: valve artificiale și ventricule ale inimii.
 Modelul electric al sistemului cardio-vascular
,

Considerații:
-Fenomenul (mecanismul) de pompă a inimii poate fi simulat de un
circuit cu rezistoare şi condensatoare.
A
- Compartiementele inimii sunt reprezentate de condensatoare
variabile, alimentate de la o sursă de tensiune constantă.

Alt procedeu de simulare a funcţiei de pompă a inimii o constituie

B considerarea unor condensatoare de capacitate fixă, alimentate de la o
sursă electrică de tensiune variabilă. Capacitatea condensatoarelor se
stabileşte în funcţie de complianţa diastolică a compartimentelor inimii.

COMPILANȚA - o măsură a capacităţii a unui spaţiu de a-şi C=

modifica volumul la o variaţie oarecare de presiune
 Modelul electric al SCV
Modelul permite analiza proceselor care au loc în timpul contracţiei
ventriculare
Tensiunea generatorului G are o formă
de variaţie analogică cu cea a presiunii
intra-ventriculare

Capacitatea Cv – corespunde valorii

complianţei ventriculare în limitele
Dioda Dvm simulează funcţia valvei în care aceasta poate fi considerată
mitrale constantă

Dioda Dva simulează funcția a valvei

FUNCȚIONAREA
aortei

Cînd tensiunea G devine egală cu 0, se Creşterea tensiunii G provoacă

închide Dva, iar condensatorul se încarcă deschierea diodei Dva, asemenea cum
de la sursa constantă E prin Dvm. în faza de sistolă ventriculară,
Tensiunea constantă E corespunde presiunea sîngelui deschide valvele
presiunii venoase sfigmoide
 Modelarea fluxului de sînge în vasele mari a sistemului cardiac

Doi factori care caracterizează vasele sangvine mari:

rezistenţa hidrodinamică a vaselor determinată de
1 elasticitatea pereţilor 2 viscozitate şi dimensiunile geometrice a acestora

CONSIDERAȚIE - Fluxul în vasele mari (cu un diametru de cca 1 mm)

- Flux pulsatil a unui lichid viscos, care nu se comprimă şi care se

scurge printr-o reţea de vase sub formă de tuburi elastice

MODEL modelul nestaţionar cwasiunidimensional prin vase cu pereţii

MATEMATIC subţiri şi elastici

Toate vasele se combină îmtr-o structură comună care

corespunde unui graf al vaselor sangvine a organismului
(arborelui uman)
 Modelul matematic
legea păstrării impulsului

Ft– forţă exterioară, de exemplu forţa de gravitaţie;

Fтр = -8pnu / s– forţa de frecare a sîngelui viscos cu coeficientul n de pereţii vasului

Proprietăţile elastice ale pereţilor se vor descrie prin ecuaţia „a stărilor”, care determină
dependenţa secţiunii transversale a vasului de presiune în această secţiune

pk  p*k   ck2 f k ( S k )
ck — viteza perturbaţiilor mici,
p*k - presiunea în ţesutul care înconjoară vasul sangvin
Pentru majoritatea vaselor valoarea p*k se consideră egală cu 0. Ecuația starii vasului
depinde de tipul vasului și dimensiunile lui geometrice

exp  Sk Sk0  1  1, Sk  Sk0


f k ( Sk )  
ln  S S
 k k k k
0
 , S  S 0
 Modelul matematic
Trebuie respectate: legea păstrării masei pentru fiecare vas
Sk  t , —
x  secţiunea transversală a vasului;
 S  t    u S   x    t , x, S , u , r 
k k k k k k i

uk  t , x  viteza liniară a sîngelui, media pe secţiune.  u  t    u 2  p    x    t , x, S , u , r 

2
k k k k k k k i

pk  t , x  presiunea în vas, considerată de la cea atmosferică.

k factor, care descrie sursa ori flux suplimentar, care poate fi folosit la pentru modelarea
pierderilor de sînge în condiţii de traume ori ruperi ale vaselor, transfuzie ş.a.
k factor care descrie schimbarea impulsului sub influenţa forţelor externe (gravitaţie,
unde ultrasonore, ş.a.).
 ki set de parametri care descriu acţiunea i-asupra vasului k.
t — timpul;
x — coordonata dea lungul vasului, măsurată din punctul de conexiune a vaselor de
nivel mai secundar ,
ρ =const, densitatea sîngelui,
k- numărul vasului,
 Modelul matematic
Pentru unele cazuri Dificultăți:
 Sk  1  , Sk  Sk0
f k (Sk )   3 2
 Sk , Sk  Sk
0
- utilizarea unui număr mare de
parametri care detrmină proprietăţile
S0k secţiunea transversală medie fizice, mecanice şi structura
a vasului pentru un ciclu cardiac sistemului:
- dimensiunile geometrice;
pentru artere:   0.2 04 kPa 1 - elasticitatea,
- coeficienţii hidrodinamici;
pentru vene:   0.068kPa 1 - topologia reţelei de vase,
- variabilitatea unor astfel de parametri
  2.5 kPa ca:dependenţa de genul organismului,
vîrstă, mediul înconjurător, activitatea
fizică.

SOLUȚII
Optimizările modelului au permis atingerea unor
rezultate admisibile între simulări şi rezultatele
experienţelor reale
 Modelul mişcării aereului prin plămîni
Fazele procesului> 1- mişcarea aerului prin zona de transmisie

2 – mişcarea prin alveolele plămînilor

Analogie modelul tuburilor de respiraţie şi vasele sangvine

ecuaţii din modelul mişcării sîngelui în vasele mari a circuitului sangvin

fk (Sko ) = Sk+  / Sk- - 1 ,

Sk+– secţiunea transversală pentru un vas neîntins, Sk- - secţiunea transversală

pentru un vas întins, k – numărul vasului, fk – fluxul

tehnici matematice ce au fost aplicate la examinarea ecuaţiilor de

mişcare a sîngelui

Aerul normal uscat este un amestec de gaze format

Din experiențe, date din circa 78% N2, 21% O2, şi alte gaze (argon, neon,
heliu, CO2)
 Formarea modelului
La intrarea în trahee În timpul respiraţiei normale presiunea aerului poate
fi considerată egală cu presiunea atmosferică a
mediului

P1 (t,o) = PT (t).
Volumul alveolic şi vasele mici a
plămînilor (k =Ka, xk= Lka)
Fjka = - δj [( Pa (t) + P0 ) Cjka (t, Lka ) – (P Kp (t,0) + P0) •
modelul de cuaziechilibru al Cjkp (t, 0)]
presiunilor
unde: Fjk - acumularea de masă a substanţei j în vasul k

Fjkp = δi [( Pa (t) + P0 ) Cjka (t,Lka ) - (Pkp (t,o) + P0 ) Cjkp (t,0)

δj,i - valoarea pozitivă care dirijează cu tempoul ieşirii la stările de

echilibru a concentraţiei substanţei j în vasul k
 Rezolvare
Mişcarea aerului în plămîni să fie considerată analogic mişcării sîngelui în
sistemul de transportare a sîngelui prin vase:
Cjk - concentraţia substanţei transportate j (caz particular – oxigen O2 ) prin vasul k.
Fjk - sursa ori, acumularea de masă a substanţei j în vasul k

Concluzii: Ultimile 2 ecuații reprezintă modelul pentru determinarea

volumului de aer prin cele două componente: trahee și plămîni.