Bazele nutriției și securitatea

alimentară
Estimarea statutului nutrițional al individului în
baza indicilor bilanțului nutrițional
Obiectivele temei

• Însușirea metodelor de estimare a statutului

nutrițional;

• Specificarea indicilor bilanțului ponderal.

Statutul ponderal și sănătatea

• Sănătatea unei persoane este determinată în mare parte de

modul și stilul de viață, dar și de statutul nutrițional.
Cunoașterea indicilor statutului nutrițional este importantă
pentru formularea programelor de educație nutrițională și de
corijare a populației.
Statutul ponderal și sănătatea

• Statutul nutrițional al unei persoane se estimează în baza

unor date colectate prin diverse metode, așa ca: metode
antropometrice, metode alimentare (chestionare), metode
clinice și biochimice (nivelul nutrimentelor din sânge, urină,
țesuturi), etc.
Statutul ponderal și sănătatea
• Dezechilibrele alimentare fie de insuficiență, sau de exces stau la
originea bolilor nutriționale.
• Actualmente peste 55 % din populația europeană sunt în exces
ponderal și peste 70 % din populația SUA sunt în exces ponderal,
inclusiv 10-30 % fiind obezi.
• Organizația Mondială a Sănătății a declarat obezitatea o problemă
majoră a sănătății publice, problemă ce depășește prin răspândire
malnutriția și bolile infecțioase.
Statutul ponderal și sănătatea
• Obezitatea afectează deja un număr crescând de copii de la o vârstă
din ce în ce mai timpurie.
• Obezitatea induce maladii grave: diabetul, dereglări cardio-vasculare
și digestive, depresie, etc.
Factorii implicați în apariția obezității sunt:
- modul de viață (sedentar);
- alimentația (abundentă și neordonată).
Compoziția corporală
• Compoziția corpului uman este definită după diferite criterii:
biochimic, anatomic și biologic.
Modelul anatomic conține următoarele compartimente a corpului
uman:
a) Țesutul adipos;
b) Țesutul muscular;
c) Țesutul osos;
d) Organele;
e) Diverse.
Compoziția corporală
• Modelul biochimic deosebește componenții organismului în funcție de
proprietățile lor chimice: apă, lipide, proteine, glucide, elemente
minerale, etc.
Compoziția biochimică a corpului uman se modifică cu vârsta.
Astfel, conținutul apei în țesuturile persoanelor adulte este de 65-55%,
cu tendința de scădere odată cu înaintarea în ani.
Spre exemplu: embrionul uman de 3 luni conține 95% de apă, la 5 luni
conținutul apei scade la 85%, iar la nou-născut conținutul apei
constituie circa 70%.
Compoziția corporală
• Un adult cu masa de 65-70 kg are următoarea compoziție corporală:
Apă – 40...45 kg;
Proteine – 15...17 kg;
Lipide – 7...10 kg;
Glucide – 0,5...0,8 kg;
Elemente minerale – 2,5...3 kg.
Compoziția corporală
• Modelul fizic se bazează pe noțiunea de compartiment, care
regrupează anumiți componenți corporali după compoziție, indiferent
de localizarea lor atomică sau de stuctura lor chimică.
Modelul fiziologic poate fi de trei tipuri:
1. Modelul de două compartimente deosebește masa grasă
(adipoasă) și masa non-adipoasă. Masa grasă corespunde
trigliceridelor depozitate indiferent de localizarea lor atomică. Acest
compartiment este lipsit de apă. Masa non-adipoasă corespunde
conținutului de apă corporală, oaselor, organelor, excluzând partea
adipoasă.
Compoziția corporală
2. Modelul de trei compartimente. În acest model masa non-adipoasă
este divizată în masa celulară activă a diferitor organe și mușchi și în
apa extracelulară. Al treilea compartiment este țesutul adipos.

3. Modelul de patru compartimente. În acest model se deosebesc

masa adipoasă și trei componente ale masei non-adipoase (masa
celulară activă a diferitor organe și mușchi, apa extracelulară, masa
minerală osoasă).
Determinarea indicelui masei corporale
• Indicele masei corporale (IMC)
Este un indicator al masei corporale, care în funcție de valoare, poate
indica existența unei insuficiențe ponderale, normalitate ponderală,
exces de masă corporală sau obezitate.

IMC este un indicator care ar putea indica probleme de sănătate.

IMC nu este corect în cazul atleților cu musculatura foarte dezvoltată, în

cazul femeilor însărcinate sau care alăptează.
Determinarea indicelui masei corporale
•  Indicele masei corporale (IMC) este un indice cheie în evaluarea
statutului nutrițional și în evaluarea riscului maladiilor cardio-
vasculare.
IMC a fost propus de către Adolph Quetelet (Belgia, 1796-1874) și
exprimă raportul dintre masa corpului și pătratul înălțimii. Se calculează
după formula:
IMC=
Unde: M – masa corpului, kg
H – înălțimea, m.
Determinarea indicelui masei corporale
Determinarea indicelui masei corporale
Determinarea indicelui masei corporale
Valoarea IMC este doar unul din indicatorii sănătății.
Factorii deosebiți de importanți sunt:
 Circumferința taliei;
 Conținutul grăsimii corporale;
 Tensiunea sangvină;
 Nivelul colesterolului;
 Practicarea activității fizice;
 Excluderea tabagismului;
 Abuzul de alcool;
 Stresul psihosocial;
 Alimentația echilibrată.
Circumferința taliei
• Chiar în cazul unui indice de masă corporală (IMC) normal,
circumferința prea mare a taliei constituie un risc major de deces
prematur.

• O echipă de cercetători de la Clinica Mayo (Statele Unite) a

comparat rezultatele a 11 studii efectuate pe circa 650.000 adulți.
Prima constatare a fost ca circumferința prea mare a taliei se
asociază cu boli cardiovasculare, respiratorii, cu tulburări
metabolice și cancer. A doua, cu mortalitate prematură.
Circumferința taliei

• Grăsimile depozitate la nivelul abdominal și visceral

(obezitate androidă sau obezitate ”măr”) corelează mai
frecvent cu apariția maladiilor cardio-vasculare și dereglări
metabolice, astfel ca diabetul și atacul de cord, în comparație
cu obezitatea situată în partea inferioară a corpului
(obezitatea ginoidă sau obezitatea ”pară”)
 Circumferința taliei
Acumularea grăsimii la nivelul
taliei crește riscul de diabet,
hipertensiune și maladii
vasculare. Începând cu 88-90
cm la femei și 102-105 cm la
bărbați, se poate considera că
există obezitate.
Indicele masei grase
• Indicele masei grase caracterizează proporția masei grase
(țesutul adipos) în raport cu țesuturile non-adipoase (țesut
muscular și osos).

• Deoarece mușchii au masa mai mare decât grăsimea, o

persoană antrenată fizic poate avea masa corpului înaltă fără
a fi grasă.
Indicele masei grase
•  Indicele masei grase în % se calculează după următoarea formulă:
IMG=
Unde: V – vârsta, ani,
k – coeficient (k = 0 – pentru femei; k = 1 – pentru bărbați)
Valorile normale a IMG:
Bărbați Femei
17 – 25 ani 12-15% 20-25%
30 – 50 ani 18-25% 25-35%
Determinarea masei ideale a corpului
•  În ultimii ani termenul de masă ideală este înlocuit cu termenul masa
teoretică, care se calculează după formula lui Lorentz.
• Masa teoretică ideală a unei persoane calculată după formula lui
Lorentz (kg) corespunde aproximativ unui IMC egal cu 22.
MT=
Unde: MT – masa teoretică a corpului, kg;
H – înălțimea, cm;
a – coeficient: a=4 pentru bărbați; a=2 pentru femei.
 Determinarea masei ideale a corpului
•  Ținând cont de fapt că circa 25% din țesutul adipos este activ din punct
de vedere metabolic, masa teoretică a corpului se corectează după
formula:
MTc=
Unde: MTc – masa teoretică corectată, kg;
MR – masa reală a corpului, kg;
MT – masa teoretică a corpului, kg;
0,25 – coeficient care reflectă cantitatea metabolic activă a țesutului
adipos.
Nivelul de morbiditate este mare la persoanele de 30-40 ani, dacă masa
corporală este cu 10-15% inferioară masei teoretice.