Noțiuni de radiologie

Craniu și torace

Dr. Carmen Cristescu

Departamentul de Anatomie
UMF Carol Davila
Noțiuni de radiologie a craniului
• Mai mult decât în cazul altor regiuni,
interpretarea unei radiografii a
craniului necesită o bună înțelegere a
anatomiei complexe a craniului și a
tuturor structurilor conexe.
• De asemenea, necesită abilitatea de a
vedea în spațiu, deoarece imaginea
radiologică reprezintă proiecția
ortogradă și prin sumație a tuturor
structurilor străbătute de fasciculul
de raze X.
Cu alte cuvinte, detaliul de imagine
este cu atât mai radioopac cu cât
fasciculul a străbătut o cantitate mai
mare de țesut cu densitate crescută
(os), chiar dacă este vorba de o lamă
osoasă subțire, dar care este dispusă
palalel cu direcția fasciculului de
radiații și cu atât mai
radiootransparentă, cu cât a străbătut
o cantitate mai mare de țesut moale
sau de aer cuprins într-o cavitate
osoasă.
• În radiografiile standard (față și profil)
se pot observa:
– 1. grosimea calvariei (5mm), cu tăbliile
externă (a) și internă (b) și a stratului de
diploe dintre ele
– 2. suturile, sub forma unor linii radio-
transparente dințate (a-sutura coronară, b-
sutura lambdoidă, c-sutura sagitală)
– 3. sinusurile venoase ale durei mater, sub
forma unor traeicte cu transparență crescută
(pentru că sunt vene fără perete propriu,
delimitate de șanțuri la nivelul calvariei sau
endobazei – deci subțiere a substanței osoase)
și margini destul de nete
– 4. șanțurile vaselor meningee, sub forma unor
traiecte radio-transparente nete
– 5. sinusurile paranazale și celulele aerice, sub
forma unor zone radio-transparente, bine
delimitate (a-sinus frontal, b-sinus etmoidal c-
sinus maxilar, d-sinus sfenoidal , e-celule
mastoidiene)
– 6. detalii anatomice osoase (ex stânca
temporalului)
Radiografia de craniu
în incidență frontală
1. sinusul frontal
2. apofiza crista galli
3. lama ciuruită a etmoidului
4. aripă mică a sfenoidului
5. fisura orbitală superioară
6. marginea superioară a
părții pietroase a osului
temporal
7. opacitatea părții pietroase a
osului temporal
8. lama perpendiculară a
etmoidului
9. lama vomerului
10. sinusul maxilar
11. cornetul nazal inferior
12. ramura mandibulei
13. corpul mandibulei
 Evidențierea sinusurilor paranazale

Poziția Waters - Această vedere este înclinată

Incidență frontală standard
1. septul nazal 2. sinusul frontal 3. sinusul
maxilar 4. sinusul etmoid 5. cornetul nazal
inferior 6. procesul odontoid al axisului 7.
fisura orbitală superioară
pentru a ”elibera” sinusurile maxilare de
proecția părții pietroase a temporalului.
1. sinus frontal 2. sinus etmoid 3. septul nazal
(osos) 4. sutura zigomatico-frontală 5. sinusul
maxilar 6. zigomatic 7. arcada zigomatică
8. mandibula 9. marginea inferioară a orbitei
10. orbita stângă
Radiografia de craniu
în incidență laterală
1. sinusul frontal
2. sinusul etmoidal
3. corpul sfenoidului cu sinusul
sfenoidal
4. sinusul maxilar
5. procesele clinoide anterioare
6. fosa hipofizară
7. dorsum sellae cu procesele
clinoide posterioare
8. partea bazilară a occipitalului
cu clivusul
9. opacitatea părții pietroase a
osului temporal
10. meatul acustic extern 11.
celule mastoidiene
12. nazofaringe
13. unghiul mandibulei
14. arcul anterior al atlasului 15.
opacitatea dintelui axisului 16.
arcul posterior al atlasului 17.
protuberanța occipitală internă
A. sutura coronală
B. sutura lambdoidă
C. șanțurile pentru rr vaselor
meningeale medii
• Şaua turcească variază ca
dimensiuni şi formă de la individ la
individ, în funcţie de vârstă, sex şi
eventual condiţii patologice (ex.
tumori hipofizare).

1. procese clinoide nt 2. procese clinoide post 3. dorsum sellae

4. hipofiza 5. sinusul sfenoid
 Modificări radiologice de şa turcească în tumori hipofizare
Tumora erodează, modifică conturul şelei, volumul, morfologia ei:
- diametrul AP sau vertical sau ambele pot fi mărite (pereţii şeii forţaţi prin tumoră, se
vor subţia).
- şa cu contur normal, volum normal, dar cu peretele inferior dedublat sau triplat
- apariţia crenelată a contururilor şeii turceşti prin procese de eroziune ale pereţilor,
duce la subţierea pereţilor osoşi, a lamei patrulatere, cu roaderea tuberculului şeii şi prin
erodarea apofizelor clinoide anterioare şi posterioare.
- dacă lama patrulateră este erodată, se erodează peretele interior rezultă că lama
patrulateră se verticalizează, şi se subţiază, putându-se chiar fractura. Fracturarea
lamei patrulatere şi căderea fragmentului fracturat în endocraniu poartă numele de
semnul lui Schmitze.
- alteori tumora se poate dezvolta în jos spre sinusul sfenoidal cu distrugerea fundului
sellei, făcând corp comun cu sinusul sfenoidal (tumoră plonjantă în sinusul sfenoidal).

Creșterea diametrului antero-posterior, Sella turcică lărgită, cu aspect „dublu contur al podelei”,
cu verticalizarea și subțierea peretelui posterior al șeii secundar unei eroziuni inegale a planșeului șeii.
 Acromegalie

Îngroșarea calvariei (în special a tabliei interne), proeminența arcurilor supraciliare, sinusurile
paranazale lărgite (în special sinusurile frontale - bulele frontale Zuckerkandl) și o sella turcică
mărită, ocupată de o formațiune tumorală cu opacitate crescută și care invadează sinusul sfenoidal.
Noțiuni de radiologie a toracelui
 ► Noţiuni de anatomie
radiologică a toracelui
• Pe imaginea radioscopică sau
radiografică toracică se vizualizează, în
mod normal, cutia toracică, cei doi
plămâni, mediastinul şi cordul.
• Examenul radiologic toracic se face în
incidenţele de faţă, oblice şi profil, cu sau
fără substanţă de contrast (necesară
pentru vizualizarea lumenului viscerelor
cavitare).
• În incidenţa postero-anterioară partea
dreaptă a filmului trebuie aşezată la
stânga examinatorului. Pentru aceasta
arcul aortei este poziţionat spre partea
dreaptă a examinatorului, la fel bula de
gaz a stomacului de pe film tot spre
partea dreaptă a examinatorului.
• În incidenţa OAD coloana vertebrală de
pe film trebuie să fie aşezată spre stânga
examinatorului, iar cordul şi sternul spre
dreapta.
• În OAS coloana vertebrală se aşează spre
dreapta examinatorului
• Scheletul cutiei toracice
• Arcurile costale posterioare sunt foarte
bine vizibile, având convexitatea
superioară. Arcurile costale anterioare,
mult mai scurte, se proiectează mai jos
decât cele posterioare, au concavitatea în
sus, iar extremitatea lor anterioară,
reprezentând partea condrală, nu ajunge
până la stern, fiind radiotransparentă. La
persoanele în vârsta aceasta se calcifică
putând să apară sub forma unor opacităţi
polimorfeş uşor de interpretat pentru
radiologul cu experienţă.
• Sternul nu poate fi distins, la examenul de
faţă, din opacitatea mediastinului.
• Omoplaţii, pe un film corect executat,
trebuie să nu se proiecteze pe imaginea
câmpurilor pulmonare, ci lângă peretele
lateral toracic.
• Din coloana vertebrala toracică nu
trebuie să se vadă decât primele 4-5
vertebre, care apar prin transparenţa dată
de trahee, restul coloanei fiind acoperită de
umbra mediastinală.
• Diafragmul apare ca un arc convex în
dreapta și stânga.
Toracele
Radiografie de torace vedere
anterioară
1. opacitate mediastinală
(1*. opacitatea cardiacă)
2. radiotransparența traheei
3. bronhia principală stg
4. bronhia principală dr
5. radiotransparența
pulmonară
6. scapula
7. opacitatea pediculului
pulmonar dr
8. hemidiafragmul dr
9. hemidiafragmul stg
10. opacitatea hepatică
11. camera cu aer a stomacului
12. clavicula stg
13. proces coracoid
14. acromion
15. cavitatea glenoidă
1-12 - arcurile costale post.
1-7 - arcurile costale ant.
 .
a
r

Radiografie de torace
Claviculele au o dispoziție orizontală, în partea superioara a grilajului costal.
Fiecare coastă are un arc posterior, oblic de sus în jos și dinspre medial spre lateral (concav inferior), cel mai
vizibil, un arc lateral, cu concavitatea orientată medial și un arc anterior, mai puțin vizibil.
Tehnica numărării coastelor pe Rx.
Arcurile posterioare se numără dinspre sup spre inf.
Arcurile anterioare se numără începând de la arcul anterior al coastei 1, a cărui extremitate
anterioară se află imediat sub claviculă și se continuă numărarea, spre inferior
 Aspectul radiologic al mediastinului, în incidență antero-posterioară, constă într-o zonă radio-opacă,
situată în centrul toracelui și extinsă spre stânga în partea inferioară, datorită cordului, separată net de radio-
transparența pulmonară.
Opacitatea mediastinală se datorează viscerelor mediastinale, în special cordului și vaselor mari, pline cu sînge, dar
și elementelor scheletale ce se suprapun. Se continuă, inferior, cu opacitatea toracică.
Opacitatea mediastinală este neuniformă, fiind mai intensă în zona în care se suprapun sternul și coloana vertebrală
și mai puțin intensă în zonele în care se suprapune radiotransparența plămânilor.
Superior, se observă radio-transparența traheei și a bronhiilor principale. Lateral, se continuă cu opacitățile hilare
(de fapt, opacitatea pediculilor pulmonari, datorată vaselor mari din pediculi)
Radiografie de torace (vedere ant)
1. opacitate mediastinală
(1*. opacitatea cardiacă)
2. radiotransparența traheei
3. bronhia principală stg
4. bronhia principală dr
5. radiotransparența pulmonară
6. scapula
7. opacitatea pediculului
pulmonar dr
8. hemidiafragmul dr
9. hemidiafragmul stg
10. opacitatea hepatică
11. camera cu aer a stomacului
12. clavicula stg
13. proces coracoid
14. acromion
15. cavitatea glenoidă
1-12 - arcurile costale post.
1-7 - arcurile costale ant.
• Datorită modificărilor fiziologice, forma mediastinului și raportul dintre diametrul
său transversal maxim (de fapt, al cordului!) și cel al toracelui variază cu vârsta

La nou născut La 3 ani

La 30 de ani
►Aspectul radiologic al cordului

• Deşi este un organ cavitar,

datorită sângelui ce umple
cavităţile cordului, aspectul său
radiologic este de opacitate
(opacitatea cardiacă), ce
aparţine opacităţii mediastinale.
• Imaginea radiologică a cordului
şi a vaselor mari, în imaginea
posteroanterioară, este aceea a
unei opacităţi de formă
aproximativ trapezoidală, cu baza
mare pe diafragm şi baza mică
sup.
 Marginile opacităţii cardiovasculare sunt reprezentate de:
• marginea dreapta a cordului, constituita din doua arcuri, separate de o
depresiune (punctul D):
– arcul superior drept, rectiliniu sau uşor convex spre dreapta, ce corespunde limitei
drepte a pediculului vascular (VCS)
– arcul inferior drept, convex spre dreapta, ce corespunde limitei drepte a atriului drept
– ocazional, inferior se observă și limita dr a VCI
• marginea stângă a cordului, reprezentată de trei arcuri:
– arcul superior sau butonul aortic, convex spre stânga, ce corespunde limitei
stângi a crosei aortei
– arcul mijlociu sau golful cardiac, concav, ce corespunde:
• în cele 2/3 superioare - limitei stângi a trunchiului pulmonar
• în 1/3 inferioară – limitei stângi a auriculului stâng
– arcul inferior, convex spre stânga, reprezentat de limita stângă a
ventriculului stâng
• Între arcurile inferioare şi diafragm
se delimitează două unghiuri, în mod
normal ascuţite:
►sinusul cardiofrenic drept
►sinusul cardiofrenic stâng.
(unghiul de bifurcație al traheei)

În dilatarea VCI, sinusul cardiofrenic

dr are aspect de unghi drept
În pericardite și revărsate pericardice
masive, unghiurile cardiofrenice devin
obtuze
În pericardite și revărsate
pericardice masive, unghiurile
cardiofrenice devin obtuze.

În pericardita constrictivă se
observă depuneri de calcar la
nivelul pericardului.
 Variaţii anatomice

● La indivizii longilini, cordul are axul

longitudinal aproape vertical (cord
verticalizat), vârful cordului este
apropiat de linia mediană, arcurile
inferioare, stâng şi drept, sunt
aproape simetrice, iar limita între
arcurile marginii stângi este ştearsă.
● La indivizii brevilini sau obezi,
cordul este culcat pe diafragm,
etalându-se în sens transversal spre
stânga, astfel încât axul longiudinal
al cordului este orizontalizat (cord
orizontalizat).
● Variaţii în cursul respiraţiei
 Variaţii patologice

■ Modificarea aspectului
marginii drepte
• Bombarea arcului superior drept
apare în dilatarea VCS, eventual
în dilatarea aortei ascendente
(insuficienţă aortică – apare şi
dilatarea butonului aortic!)
• Bombarea arcului inferior drept
apare în dilatarea atrială dreaptă
 • Uneori, bombarea arcului
inferior drept se poate
datora unei dilatări
voluminoase a atriului stg,
așa cum se observă în
imaginile Rx ale unei
paciente cu stenoză
mitrală protezată
Linia punctată albă, situată medial, este conturul AS lărgit, iar linia albastră punctată, situată lateral,
reprezintă
conturul drept al cordului și al pediculului său vascular

Mărirea diametrului AS Mărirea unghiului de bifurcație a traheei Tranzit baritat esofagian (esofag împins)
M (vezi raporturile AS)
 ■ Modificarea aspectului marginii stângi
• Bombarea arcului superior stg apare în dilatarea aortei (1)
• Dispariţia golfului cardiac apare în dilatarea atrială stg (auricul stg!)
sau a trunchiului pulmonar
• Rotunjirea arcului inferior stâng cu pulsatii ample la acest nivel apare
în hipertrofia ventriculară stg
• Alungirea arcului inferior stâng cu marirea diametrului transversal
apare în dilatarea ventriculară stg (3)

1
2

3
 ►Aspectul ecografic al cordului
Incidenţa pentru cele patru
cavităţi permite evidenţierea:
• - caracteristicilor morfologice şi
funcţionale ale pereţilor (atriali şi
ventriculari), a septurilor (interatrial, atri-
ventricular şi interventricular) şi a
aparatului valvular al cordului
• - aspectelor patologice:
– hipertrofii ale pereţilor
– dilatări ale cavităţilor cordului
– tulburări de dinamică ale
musculaturii ventriculare
– tulburări de dinamică ale aparatului
valvular
– defecte septale
– prezenţa de tumori sau trombi.
 ►Aspectul radiologic al plămânului
• Substratul anatomic al imaginii radiologice
a plămânilor o constituie diferenţa de
densitate a structurilor componente ale
pulmonului, ce determină o absorbţie
diferită a razelor X şi consecutiv, formarea
imaginii radiologice (pe ecran) sau
radiografice (pe filmul radiologic).
• Din punct de vedere structural şi, deci al
densităţii, în plămâni se întâlnesc două zone
distincte:
1. zona hilară, la nivelul căreia se concentrează
bronhiile lobare, marile vase pline cu sânge,
numeroase noduri limfatice şi o stromă conjunctivo-
elastică foarte abundentă, în schimb parenchimul
pulmonar este mai puţin dezvoltat. De aceea, zona
hilară este mai densă, deci mai radioopacă.
2. zona perihilară, în care:
– bronhiile şi vasele se ramifica, se dispersează,
în segmentele bronhopulmonare şi în lobulii
pulmonari
– stroma se organizează intersegmentar şi
perilobular
– structurile parenchimatoase (cu conţinut
aeric) sunt mai bine reprezentate.
• De aceea, zona perihilară este mai puţin densă,
deci mai radiotransparentă. Densitatea scade de al a la d
 Radigrafie toracică – vedere
anterioară
1. Traheea (radiotransparenţă)
2. Carina traheală
3. Arc posterior coasta I
4. Scapulă dr
5. Fisură orizontală(!)
6. Cupola hemidiafragmatică dreaptă
7. Cupola hemidiafragmatică stg (sub
ea se observă aerul din fornixul
gastric)
8. Aorta ascendentă
9. Claviculă dreaptă
10. Umbra VCS
11. Arc posterior coasta VI
12. Hil pulmonar dr (a pulmonară dr)
13. Arc cadiac mijlociu stg (auricul stg)
14. Arcul cardiac inferior dr (atriul
drept)
15. VCI
16. Arc cadiac superior stg (buton aortic
– crosa aortei)
17. Hil pulmonar stg (a pulmonară stg)
18. Arc cadiac inferior stg (ventricul stg)
19. Aorta descendentă toracică
 Radigrafie toracică – profil
1. Stern
2. Umbra lăsată de ţesuturile moi ale
umărului
3. Traheea (radiotransparenţă)
4. Scapula
5. Aorta ascendentă
6. Crosa aortei
7. Aorta descendentă toracică
8. Bronhie principală dreapră
9. Bronhie principală stg
10. Arteră pulmonară dr
11. Arteră pulmonară stg
12. Fisură orizontală
13. Spaţiu retrosternal (mediastin
anterior)
14. Ventricul stg
15. Ventricul dr
16. Fisură oblică dr
17. Vertebre toracale
18. Atriu drept
19. VCI
20. Umbra diafragmului
 Imaginea radiologică
pulmonară
• Traheea apare ca o imagine transparentă,
proiectată pe opacitatea primelor 4-5 vertebre
dorsale. Rar se vad şi bronhiile principale.
• Hilurile apar ca doua opacitati în formă de
“aripă de pasăre” sau virgulă. Opacitatea
hilara stânga este situata ceva mai sus decât
cea dreaptă. Opacităţile hilare sunt date de
artera pulmonară şi ramificaţiile ei.
• În afară de opacităţile longitudinale hilare, în
hiluri se văd opacităţi, unele rotunde, altele
ovalare, imagini ce sunt datorate tot ramurilor
arterei pulmonare, proiectate orto-
roentgenograd.
• Opacităţile hilare longitudinale şi circulare sunt
imagini normale, ce pot varia ca marime de la
un individ la altul.
• Bronhiile proiectate ortoroentgenograd pot fi
vizualizate ca imagini opace inelare localizate
hilar, însoţite deobicei de opacitatea arterei
realizând imaginea de "ochelar spart".
• Câmpurile pulmonare sunt situate la dreapta şi
la stânga opacităţii mediastinale şi se întind pâna
la peretele costal. Ceea ce caracterizeaza
câmpurile pulmonare este desenul pulmonar
specific, care este dat de ramificaţia arterelor.
Vasele pulmonare se bifurcă dicotomic ,
caracter important după care se pot diferenţia de
alte opacităţi patologice.
Raporturile intrinseci ale hilurilor pulmonare
• În plamânul normal, alveolele nu
absorb decât o cantitate foarte mică
de raze (datorită aerului conţinut), de
aceea imaginea radiologică periferică
ne apare ca o transparenţă uniformă.
În cazul când aerul din alveole este
înlocuit prin secretii sau procese
neoformative, acestea absorb o mare
cantitate de raze, în functie de
mărimea şi densitatea procesului
patologic. Astfel iau naştere una sau
mai multe opacităţi.
• Vârful plămânului cuprinde porțiunea
supraclaviculară a plamânului. El are
transparență mai redusă la indivizii
musculoși, datorita suprapunerii mm
sternocleidomastoidieni, care voalează
părțile lor interne. În tuse, vârfurile se
luminează la radioscopie, deoarece
crește cantitatea de aer alveolar.
• Ganglionii cervicali calcificați și coastele
cervicale, când există, apar la mijlocul
vârfurilor pulmonare, ca opacități
supraadaugate, destul de ușor de diferențiat
de leziunile vârfului pulmonar, prin
aspectul lor caracteristic.
• Regiunea subclaviculara este cuprinsa
între un plan superior care trece prin
clavicula si un plan inferior care trece
prin partea superioara a hilului. Aceasta
regiune este împartita într-o zona interna
numita si inter-cleido-hilara si alta
externa.
• Regiunea medie pulmonara este
delimitata superior de o linie orizontala
care trece prin partea superioara a hilului
si inferior tot de o linie orizontala, care
trece prin partea inferioara a hilului. La
fel si aceasta regiune este împartita în
doua zone, una interna sau parahilara si
alta externa. În aceasta regiune se gasesc
hilurile deja descrise.
• Regiunea bazala este delimitata superior
de o linie orizontala ce trece prin partea
inferioara a hilului, iar inferior de
diafragm. Se împarte într-o regiune
interna, infrahilara sau paracardiaca si o
regiune externa. La nivelul bazelor,
desenul pulmonar este accentuat datorita
vaselor mari ce se gasesc la baza
plamânului.
• Unghiurile pe care le face diafragmul cu coastele reprezintă sinusurile costo-
diafragmatice, iar cele pe care le face cu inima reprezintă sinusurile cardio-
diafragmatice.
• Aceste sinusuri dispar în pleurezii, respectiv în pericardite exudative.

Mică pleurezie dr exudativă Pericardită exudativă

• Diferiţii lobi pulmonari nu se pot individualiza pe imaginile
radiologice, în mod normal.
• Ei pot fi identificaţi dacă pleura este îngroşată la nivelul scizurilor
(scizurite) sau dacă există procese patologice ce afectează un lob

Pneumonie lobară
(lob mijl dr)
• Bronhografia este o metodă care permite
vizualizarea lumenului endobronşic, prin
intermediul unei substanţe de contrast.
• Substanţele de contrast sunt constituite din
elemente sau compuşi cu o greutate
specifică diferită a ţesuturilor examinate şi
care, intrând în spaţii virtuale sau în
cavităţi naturale, realizează un mulaj şi
produc imagini de o opacitate
corespunzătoare în cazul substanţelor de
contrast radioopace sau de o transparenţă
majoră în cazul substanţelor de contrast
radiotransparente sau gazoase.
• Pentru bronhografii se utilizează
lipiodolul.
 No

• Ranga V., Abagiu N., Panaitescu V., Papahagi P., Ispas Al. – Anatomia
omului; Capul și gâtul – Editura Cerma, București
• Niculescu Th. C., Ciomu N., Cristescu I. – Anatomia funcțională a
capului și gâtului – Editura Infomedica, 1999
• Moore L.K., Dalley F.A., Agur R.M.A. - ANATOMIE CLINICĂ,
Fundamente și Aplicații - Editura Medicala CALLISTO, 2012
• Cristescu C. – Completări subiecte craniu – Material pentru LP, 2012