Misterul sărbătorilor de iarnă

• MEMBRII ECHIPEI:   BĂNGĂLĂU MIRUNA

                                        COSTEA IOANA   
                                        HOZOIU BIANCA
                                        ILIE ANA
• COLEGIUL NAȚIONAL DIMITRIE CANTEMIR 
• CLASA A IX-A F
  Istoria din timpul Nașterii lui Iisus Hristos

   Nașterea Domnului Iisus Hristos, numită și

Crăciunul, este o sărbătoare creștină, celebrată în
fiecare an pe 25 decembrie. Este considerată a doua
sărbătoare după importanţa în creştinism, aflându-
se după Paşti, și Cel dintâi praznic împărătesc cu
dată fixă. Crăciunul își are originea în orașul
Bethleem din regatul Iudeea. Conducătorul țării din
acea perioadă era regele Irod cel Mare, care a
domnit între anii 37 și 4 î.Hr. Nașterea Domnului a
avut loc spre sfârşitul domniei lui Irod, fiind fixată
de către Sfântul Dionisie Exiguul în anul 753 de la
întemeierea Romei. Regele a aflat de vestea că se
va naște noul Rege al iudeilor de la trei magi,
înțelepți din părțile Persiei, care au urmat o stea
pentru a-l căuta pe viitorul conducător.  
 Istoria
  Interesat de această profeție, regele le-a spus călătorilor să meargă să Îl caute și să-l anunțe,
când Îl vor găsi. Irod i-a mințit că dorea să Îi aducă și el omagiile sale, însă adevăratul scop
era să omoare pruncul. După ce au plecat magii de la palat, steaua li s-a arătat din nou și au
continuat drumul până la staulul unde se aflau Maria și Iosif împreună cu pruncul Iisus
Hristos. În acea seară, în timp ce dormeau, cei trei magi au aflat în vis care erau adevăratele
intenții ale lui Irod cel Mare, iar a doua zi aceștia au plecat pe altă cale în țara lor. 
   După această întâmplare, regele Irod, văzând că magii nu l-au ascultat, s-a mâniat foarte
tare și a ordonat uciderea tuturor pruncilor cu vârsta sub doi ani din Bethleem și distrugerea
registrelorcu date genealogice ale urmașilor regelui David. El este ucigașul a 14.000 de prunci
nevinovaţi, pe care Biserica îi pomeneşte ca pe cei dintâi mucenici,pe 29 decembrie.    
Istoria 

    Porunca regelui i-a determinat pe Maria și pe

Iosif să plece cu pruncul Iisus în Egipt, unde au
locuit până la moartea lui Irod cel Mare.  
    Prin îndemnul îngerului care l-a avertizat de
porunca întunecată a lui Irod, Iosif s-a întors în
Israel, dar a mers să locuiască în Nazaret.
Acestui Prunc venit spre mântuirea noastră,lui
Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, să ne închinăm
şi noi şi să-I aducem ca dar viaţa noastră trăită
după sfintele Lui porunci.
 Magii și steaua
       Îngerii vestesc 
         În ținutul din jurul Betleemului se aflau în acea noapte păstori care stăteau pe câmp cu turmele lor. Ei își
păzeau oile de numeroasele animale sălbatice ce dădeau târcoale în întuneric.
        Dintr-o dată, noapte adâncă din jurul lor a fost luminată de slava lui Dumnezeu și un înger al Său a venit
lângă ei. Văzându-l, păstorii s-au înfricoșat, însă îngerul i-a liniștit și le-a propovăduit despre nașterea
Mântuitorului.
        Păstorii au putut vedea alături de îngerul care le vorbise, o mulțime de alți îngeri.
        După ce îngerii au plecat, păstorii, încă foarte uimiți, și-au propus să meargă să vadă nașterea
Mântuitorului.
       Când au ajuns la Betleem, i-au găsit pe Maria și Iosif și au văzut cu ochii lor pruncul culcat în iesle,
întocmai cum le spusese îngerul. Păstorii au povestit totul Mariei și lui Iosif, explicând plini de însuflețire ce
îi adusese la ei.  Maria a primit cu bucurie cuvintele lor și le-a păstrat cu smerenie în inima ei.
 Darurile

     Cei
trei magi de la Răsărit au adus daruri pentru
Iisus Hristos. După cum se cunoaște acestea sunt:
aur, tămâie și smirnă. Aurul se găsește sub forma a
douăzeci și opt de plăcuțe netede, îngrijit sculptate
în diferite forme.
     Aurul a fost considerat un metal foarte rar, unul
asociat cu regalitatea. De asemeni, datorită
rezistenţei sale, a fost corelat cu nemurirea. Pe
vremea lui Iisus, era un dar oferit regilor sau zeilor.
Acest cadou simbolizează aşadar recunoaşterea de
către magi că Iisus era un rege al cărui regat nu
putea fi distrus de puterile pământeşti.
 Darurile

      Tămâia
nu se găsea în Israel, dar era importată aici pentru folosirea 
în temple. Amestecată cu ulei, era utilizată pentru ungerea preoţilor şi
făcea parte din ofrandele evreieşti de mâncare oferite în semn de
recunoştiinţă şi laudă lui Dumnezeu. Prin dăruirea tămâii pruncului
Iisus, magii îl adevereau ca Înalt Preot. .
 Darurile

   Înrăstimpul cât Iisus a fost pe

pământ, smirna era şi mai preţioasă
decât aurul. Smirna simbolizează
durerea, moartea şi viaţa de apoi. Ca
şi dar venit din partea magilor,
prevestea patimile, moartea şi
învierea lui Iisus. Se spune că în
timpul răstignirii lui Iisus, i s-a
oferit smirnă şi vin pentru a-i alina
suferinţă.
 Steaua 

     Steaua,
ca prezenţă minunată şi lumină călăuzitoare, nu este doar un
fapt extraordinar petrecut oarecând în istorie, ci ea simbolizează şi
călăuza spre Hristos, care poate proveni din cele mai variate locuri şi
sub cele mai diverse timpuri.
 Nașterea Domnului
       În
fiecare an, pe data de 25 decembrie, se sărbătorește Nașterea
Domnului Iisus Hristos. Crăciunul este una dintre cele mai mari
sărbători ale creștinilor, care marchează de peste 2.000 de ani
naşterea lui Iisus Hristos și este celebrat în lumea întreagă.
            Povestea Crăciunului din perspectiva ortodoxă
        Iosif și Maria se gândeau mereu la cuvintele îngerului și știau că
Pruncul care urma să se nască avea să fie cu totul deosebit. Se
pregăteau pentru acest eveniment, dar, cu puțin înainte de sosirea
momentului așteptat, Iosif a aflat că trebuiau să plece într-o lungă
călătorie spre sud. Trebuiau să ajungă la Betleem, de unde se trăgea
familia sa, în localitatea unde trăise cândva marele său strămoș
David. Când au ajuns la hanul unde voiau să se cazeze, acesta era
deja plin. Iosif și Maria au găsit doar un staul, în care au putut
înnopta. Acolo, în acel loc umil, Maria L-a născut pe Fiul său. L-a
înfășat în scutece curate și L-a așezat în ieslea cu fân, care I-a ținut
atunci loc de leagăn.
 Naşterea Domnului

        Legătura dintre Nașterea Domnului și Moș Crăciun 

     Există o legendă potrivit căreia staulul unde au stat Iosif și Maria
împreună cu Iisus aparține, de fapt, lui Moș Crăciun.
       Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să
nască, a bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun. Acesta fiind un om
sărac, a trimis-o la fratele său mai bogat, Moș Crăciun.
      Se spune ca Hristos s-a născut pe data de 25, deși nu se știe luna
exactă. A fost aleasă luna decembrie pentru că atunci aveau loc
sărbătorile păgâne.
   Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei. Este o bună
ocazie când se reunesc părinți, copii și nepoți. Cu alte cuvinte,
Crăciunul este momentul care unește familiile.
 Obiceiurile 
     Împodobirea bradului: 
        Împodobirea bradului și a casei în perioada sărbătorilor de iarnă este unul din
cele mai importante obiceiuri păstrate din moși-strămoși. Puțină lume știe însă că
tradiția împodobirii bradului şi a casei cu crenguţe de brad este un obicei preluat pe
la jumătatea mileniului trecut, de la triburile germanice.
       Bradul simbolizează prin forma sa triunghiulară Sfânta Treime, iar podoabele cu
care acesta este acoperit reprezintă cunoaşterea şi bogăţia, asemeni pomului sacru din
Grădina Edenului, în care se găseau merele – fructele cunoaşterii.
       Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele şi panglici
simboliza pomul vieţii, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se
regăseşte în foarte multe piese de artă populară, precum covoarele, ştergarele şi iile.
       Bradul de Crăciun, asa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri, instalaţie
electrică, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi în Europa originea sa
precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii
văd în el o reprezentare a arborelui lumii, alţii îl consideră o referire directă la
arborele Paradisului, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele
comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.
Împodobirea bradului
 Moș Crăciun

Foarte multă lume crede că Moş Crăciun locuieşte în Laponia, unde, împreună cu spiridușii săi, confecţionează
      

jucării pe care le dăruieşte în noaptea de Ajun copiilor care au fost cuminţi. Totuşi, există tot felul de legende cu
privire la modul cum ajung aceste cadouri sub bradul de Crăciun. 
      Una din legende spune că Fecioara Maria era pe cale să-l nască pe Iisus Hristos, astfel că i-a cerut lui Moş Ajun
să o adăpostească. Pe motiv că este sărac, acesta a refuzat-o, însă a îndrumat-o să meargă la Moş Crăciun, fratele
său mai mic şi mai bogat. Fecioara Maria a mers acasă la Moş Crăciun, unde Crăciuneasa a primit-o, însă a trimis-o
să nască în grajdul animalelor, deoarece soţul ei era rău şi necredincios. Crăciuneasa ar fi ajutat-o pe Maica
Domnului să nască, însă când a aflat, Moş Crăciun s-ar fi înfuriat şi i-ar fi tăiat mâinile soţiei sale, drept pedeapsă.
Fecioara Maria ar fi vindecat-o ca prin minune pe Crăciuneasă, reuşind să-i lipească mâinie la loc. Când a văzut
asta, Crăciun ar fi devenit „primul creştin”, cerându-i iertare lui Dumnezeu pentru toate păcatele sale. A doua zi,
acesta chiar şi-ar fi împărţit averea copiilor sărmani, iar de atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş
Crăciun merge cu sania trasă de reni la copiii cuminţi şi ascultători pentru a le duce daruri.
Moș Crăciun .
 Colindatul
      Potrivit tradiţiei, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din
grâu curat, numit colindeţ. Romanii sărbătoreau prin „Calendae” Naşterea
Soarelui, iar în colindele lor dansabile se vorbea despre astrul ceresc.
Istoricii sunt de părere că inclusiv în prezent, prin obiceiul de a împărţi
colaci şi nuci colindătorilor, se fac trimiteri la simbolul cercului, al
perfecţiunii. Naşterea Soarelui era vestită timp de şase zile de un grup de
de bărbaţi care mergea din casă în casă şi colinda aşezându-se în forma
unui cerc. În prezent, cu colindul merg copiii şi tinerii, iar în unele zone,
după apusul soarelui, anunţă naşterea lui Iisus chiar şi adulţii. Colindele
creştin-ortodoxe ilustrează aspecte din viaţa Mântuitorului pe pământ.
Unele vorbesc despre bucuria naşterii, altele despre evenimentele triste
care, potrivit Bibliei, s-au derulat după naşterea lui Iisus, cum ar fi
uciderea celor 14.000 de prunci de către regele Irod.
 Colindatul
    Colindele prin care se vesteşte Naşterea Domnului în ajunul
zilei de 25 decembrie sunt de inspiraţie biblică. Prin versurile
imnurilor dedicate Crăciunului se reconstruiesc imagini din 
Sfânta Scriptură sau aspecte surprinse în icoane. Primele
colinde au apărut cinci secole mai târziu de la naşterea lui
Hristos. Forma iniţială a acestora este întâlnită în Roma, acolo
unde erau cunoscute şi cântate în timpul festivalurilor sau în
timpul unor procesiuni. Istoricii consideră că forma actuală,
de imnuri dedicate Crăciunului sau Paştelui, s-a conturat în
perioada contemporană. Dacă în Roma secolului al V-lea
colindele erau un ritual prin care se făceau urări de fertilitate
şi belşug, în prezent, în spaţiul creştin ele au rolul de a anunţa
naşterea lui Mesia. Cuvântul „colind” provine
din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau
sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se
făceau urările de belşug pentru noul an. Tot atunci se
împărţeau şi daruri celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit
şi astăzi.
 .

Colindatul