SUNETUL. UNDE SONORE.

SUNETUL
• Fiziologic: sunetul constituie
senzaţia produsă asupra organului
auditiv de către vibraţiile materiale
ale corpurilor şi transmise pe
calea undelor acustice.
• Urechea umană este sensibilă la
vibraţii ale aierului cu frecvenţe
între 20 Hz şi 20 kHz, cu un
maxim de sensibilitate auditivă în
jur de 3500 Hz. Acest interval
depinde mult de amplitudinea
vibraţiei, de vîrsta şi de starea de
sănătate a individului.
• Odată cu vîrsta intervalul de
sensibilitate se micşorează, în
special frecvenţele înalte devin
inaudibile.
Sunetul
• Fizic: sunetul, nefiind legat de
senzaţia auditivă, poate fi
numită orice perturbaţie
(energie mecanică) propagată
printr-un mediu material sub
forma unei unde.
• În această definiţie se includ şi
vibraţii la frecvenţe din afara
domeniului de sensibilitate al
urechii: infrasunete (sub 20
Hz) şi ultrasunete (peste 20
kHz).
• Un caz particular de sunet este
zgomotul, care se remarcă prin
lipsa obiectivă sau subiectivă a
unei încărcături informaţionale.
Sunetul
• Muzical (sau estetic): sunetul este o
entitate caracterizată de patru atribute:
înălţime, durată, intensitate şi
timbrul.
• Înălţimii îi corespunde frecvenţa
măsurată în Hz, intensităţii îi
corespunde intensitate sonoră măsurată
în dB.
• Ansamblul variaţiilor de intensitate
utilizate în muzică alcătuiesc dinamica
acestei arte. Termenii dinamici care
indică o intensitate constantă:
• pp. (pianissimo) = foarte încet
• p. (piano) = încet
• mp. (mezzopiano) = pe jumătate
încet
• mf. (mezzoforte) = pe jumătate
tare
• f. (forte) = tare
• ff. (fortisimo) = foarte tare.
Unde sonore
• Din punct de vedere fizic prin
unda sonoră se înţelege volumul
vibraţiei, adică amplitudinea unei
vibraţii sonore (elongaţia maximă
pe care o efectuiază mişcarea
vibratorie faţă de poziţia de
echilibru).
• Caracteristici de bază:
• Viteza de propagare a undei
sonore;
• Lungimea de undă;
• Amplitudinea;
• Perioada oscilaţiei;
• Frecvenţa de propagare a undei.
Viteza sunetului
• Viteza cu care se propagă unde sonore depinde de mediul de
propagare, în particular de elasticitatea şi densitatea acestuia. În
fluide (gaze şi lichide) participă la propagarea sunetului numai
deformarea volumică a mediului; la solide mai apar şi forţele de
forfecare.
• Exemple:
• aer: 343 m/s (la temperatura normală) ;
• apă dulce: 1435 m/s;
• oţel: 5100 m/s
• Dispozitivul care se foloseşte pentru riglarea instrumentelor
• muzicale a fost descoperit încă în 1711 de către Djon Şor
• şi poartă denumirea de diapazon.
• Sunetul care se produce de acesta îi corespunde notei “Lea”