• Sunetul

• Fiziologic: sunetul constituie senzaţia produsă asupra organului auditiv de

către vibraţiile materiale ale corpurilor şi transmise pe calea undelor
acustice.
• Urechea umană este sensibilă la vibraţii ale aierului cu frecvenţe între 20 Hz
şi 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest
interval depinde mult de amplitudinea vibraţiei, de vîrsta şi de starea de
sănătate a individului.
• Odată cu vîrsta intervalul de sensibilitate se micşorează, în special
frecvenţele înalte devin inaudibile.
• Fizic: sunetul, nefiind legat de senzaţia auditivă, poate fi numită orice
perturbaţie (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub
forma unei unde.

• În această definiţie se includ şi vibraţii la frecvenţe din afara domeniului de

sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) şi ultrasunete (peste 20 kHz).

• Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarcă prin lipsa obiectivă
sau subiectivă a unei încărcături informaţionale.

• Sunetul

• Muzical (sau estetic): sunetul este o entitate caracterizată de patru atribute:

înălţime, durată, intensitate şi timbrul.

• Înălţimii îi corespunde frecvenţa măsurată în Hz, intensităţii îi corespunde

intensitate sonoră măsurată în dB.

• Ansamblul variaţiilor de intensitate utilizate în muzică alcătuiesc dinamica

acestei arte. Termenii dinamici care indică o intensitate constantă:

• pp. (pianissimo) = foarte încet

• p. (piano) = încet

• mp. (mezzopiano) = pe jumătate încet

• mf. (mezzoforte) = pe jumătate tare

• f. (forte) = tare

• ff. (fortisimo) = foarte tare.

•
•

•
 • Unde sonore

• Din punct de vedere fizic prin unda sonoră se înţelege volumul vibraţiei,
adică amplitudinea unei vibraţii sonore (elongaţia maximă pe care o
efectuiază mişcarea vibratorie faţă de poziţia de echilibru).

• Caracteristici de bază:

• Viteza de propagare a undei sonore;

• Lungimea de undă;

• Amplitudinea;

• Perioada oscilaţiei;

Frecvenţa de propagare a undei

Viteza sunetului

• Viteza cu care se propagă unde sonore depinde de mediul de propagare, în

particular de elasticitatea şi densitatea acestuia. În fluide (gaze şi lichide)
participă la propagarea sunetului numai deformarea volumică a mediului; la
solide mai apar şi forţele de forfecare.

• Exemple:

• aer: 343 m/s (la temperatura normală) ;

• apă dulce: 1435 m/s;

• oţel: 5100 m/s

• Dispozitivul care se foloseşte pentru riglarea instrumentelor

• muzicale a fost descoperit încă în 1711 de către Djon Şor

• şi poartă denumirea de diapazon.

Sunetul care se produce de acesta îi corespunde notei “Lea