PROPAGAREA

SUNETULUI
Emisia sunetelor se produce prin oscilația surselor
sonore. Lama elastică şi coarda de oţel oscilează.
Creanga unui pom de pe care şi-a luat zborul o pasăre,
trambulina părăsită de săritorul în apă sau pendulul
unui ceas cu pendulul, oscilează.
Viteza de oscilaţie se caracterizează printr-o mărime
fizică numită frecvenţă, care se măsoară în
hertzi si are simbolul Hz. 1 Hz reprezintă frecvenţa unui
oscilator care efectuează o oscilaţie pe secundă.
Omul poate auzi sunete a căror frecvenţă este cuprinsă
între 20 Hz şi 20 000 Hz.
Alte vieţuitoare pot auzi sunete cuprinse într-un
interval de frecvenţe mai larg. Câinele poate auzi până
la 50 000 Hz, iar pisica poate auzi frecvenţe mai mari.
Orice sursă sonoră, prin oscilaţie, determină
modificarea presiunii în punctele  mediului din
imediata sa apropiere. Această variaţie de presiune se
transmite prin mediu. Urechea umana poate tolera,
fără durere, o presiune de 30 Pa.
Intensitatea sunetului scade o dată cu creşterea
distanței dintre sursă şi receptor.
Sursa sonoră transmite energie mediului înconjurător,
producând vibraţia particulelor mediului aflate în
contact cu ea.
Sunetul se propagă prin toate substanţele, indiferent
de starea lor de agregare.
 Viteza de propagare a sunetului depinde de mediu.
Sunetele nu se propagă prin vid.

Substanța Viteza (m/s)

Cauciuc 35
Aer 340
Heliu 1005
Plumb 1200
Apa 1480
Cupru 3900
Granit 6000
 Intr-un mediu omogen sunetul se propagă rectiliniu.
 La suprafaţa de contact dintre două medii, sunetul se reflectă.
 O consecinţă a reflexiei sunetului este ecoul. Două sunete pot fi
percepute distinct numai dacă intervalul de timp care separă sosirea lor
la ureche este mai mare de 0,1 s. Altfel, dacă în calea sunetului se află
un obstacol, la o distanța mai mare de 17 m, sunetul reflectat este ecou.
Cele mai importante caracteristici fiziologice ale
sunetului sunt înălţimea, intensitatea auditivă şi
timbrul.
Înălţimea sunetului este însuşirea senzației auditive
după care sunetele sunt ordonate pe o scară, de la
sunete joase la sunete înalte. Înălţimea sunetelor  este
dependentă de frecvenţa sunetului.
Intensitatea auditivă - reprezintă însuşirea senzației
auditive prin care sunetele sunt clasificate în slabe şi
puternice. Valoarea minimă a intensităţii sonore sub
care sunetul dispare se numeşte prag auditiv inferior.
Sunetele foarte puternice provoacă omului senzația de
durere. Valoarea la care apare această senzație se
numeşte prag auditiv superior.
Urechea poate distinge două sunete de aceeaşi
înălţime şi intensitate, emise de doua instrumente
muzicale diferite. Această însuşire a senzației auditive
se numeşte timbru. 
Recunoaşterea vocii unei persoane este posibilă
datorită timbrului, care este caracteristic fiecărei
persoane.
Coarde Vibrante
Oscilațiile produse la capătul unei coarde se propagă
de-a lungul ei şi se reflectă la capătul opus. Oscilaţia
incidentă şi cea reflectată se suprapun. În anumite
condiţii, vor exista pe coardă:
1 . puncte care nu oscilează deloc, numite noduri;
2. puncte care  în timpul oscilaţiei se îndepărtează cel
mai mult de poziția de echilibru, numite ventre.