sunetul

Clasa a 7C

Macovei Mara
Popescu Diana
Piris Andrei
Stama Stefan
 Sunetul
Acustica este ramura fizicii care studiază sunetele.
Sunetele sunt unde sonore formate dintr-o serie de compresii şi
de extensii (rarefieri) alternative ale unui mediu elastic.

Fiecare moleculă a mediului elastic transferă energia moleculei

vecine, dar după ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă rămâne
în poziţia sa iniţială.
Timbrul sunetului permite identificarea sursei sonore. Vocea
noastră este o amprentă (unică) ca și amprenta digitală și cea a
irisului ochiului nostru.
Sunetul
Clasificarea sunetelor după frecvență:
a) Infrasunete sunt sunetele care au o frecvență mai mică decât 16 Hz. Exemple:
bătăile inimii, undele seismice, oscilații ale pendulului mecanic. Omul nu le poate
auzi. Balenele, hipopotamii, elefanții și aligatorii folosesc infrasunetele pentru a
comunica.
b) Sunetele sunt singurele unde sonore percepute de om și au frecvența de 16-
20.000 Hz.
c) Ultrasunetele sunt sunetele cu frecvența mai mare decât 20.000 Hz. Animale
care percep ultrasunete: câini, pisici, lilieci, delfini, șoareci, unele insecte (moliile).
Nici acestea nu le auzim.
Ultrasunetele se utilizează la prepararea serurilor şi vaccinurilor, la sterilizarea şi
conservarea alimentelor.
 Ecoul
Reflexia sunetului are loc când unda sonoră întâlnește un alt mediu și se întoarce în primul
mediu, cu schimbarea direcției de propagare.
Ecoul este un fenomen acustic ce constă în repetarea sunetului emis de o sursă și perceperea
lui ca un sunet distinct în raport cu sunetul primar. El este o consecință a reflexiei sunetului pe
un obstacol îndepărtat de sursa sonoră.
Sunetele produse de o sursă sonoră sunt captate de pavilionul urechii și produc vibrația
timpanului, care pune în vibrație cele trei oscioare articulate: ciocan, nicovală și scăriță.
Vibrația acestora este condusă într-un tub înfășurat, în formă de melc (cochlee, de formă
spiralată, plin cu un fluid). În melc se transformă vibrațiile în impulsuri nervoase transmise de
nervul auditiv creierului. Creierul le analizează și dă senzația de auz.
 Poluarea Fonica
Poluarea fonică este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.
Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, un sunet supărător sau
amestec de sunete discordante, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a
altor organisme din natură. Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc tăria sau
intensitatea sonoră, durata și frecvența. Intensitatea este caracterul cel mai important care
depinde de trăsăturile sursei, de distanță și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se
măsoară în decibeli sau foni.
Cel puțin 1 din 5 europeni este expus la niveluri de zgomot considerate nocive pentru sănătate,
adică acele niveluri care depășesc 55 de decibeli.

Sursele de poluare fonică:

•traficul rutier (automobile, motociclete, sirenele ambulanțelor, mașinilor de poliție și
pompieri, pietoni etc)
•traficul feroviar (trenuri)
•traficului aerian (avioane)
•industria (mașinăriile din fabrici, mori, ventilatoare, compresoare sau generatoare)
•activitățile de construcție
•concerte, muzica la un nivel foarte mare la boxe de la vecini, muzica atunci când este ascultată
la volum ridicat în căști, țipetele oamenilor
Sunetul
Experiment fizica-sunetul
Pai care emite sunete ca
un fluier.

Surse: Fizichim, Edu

Boom, Youtube
 Sunetul
Sunetul Experiment fizica-sunetul
Proprietățile (calitățile) sunetului
Pai care emite sunete ca
I. Intensitatea (tăria) sunetului ne arată cât de tare sau cât de slab este un sunet. Ea este direct proporțională
un fluier.
cu energia pe care o transportă unda sonoră în unitatea de timp prin unitatea de suprafață. Cu cât ne îndepărtăm
de sursă, cu atât intensitatea sunetului scade.
Se măsoară în decibeli (dB).
Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca intensitate (volum). Distanța
maximă pe care o unda o parcurge de la poziția normală, sau zero, este amplitudinea. Aceasta corespunde cu
gradul de mișcare în moleculele de aer ale unei unde. Când gradul de mișcare în molecule crește, acestea lovesc
timpanul urechii cu o forță mai mare și sunetul este auzit mai puternic.
Intensitatea sunetului este exprimată, în general, prin compararea cu un sunet standard, măsurat în decibeli (dB).
Distanța la care un sunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia, care reprezintă rata medie a cursului
energiei pe unitatea de suprafață perpendiculară pe direcția de propagare.
În cazul undelor sferice care se răspândesc de la un punct sursă, intensitatea variază invers proporțional cu
pătratul distanței, cu condiția să nu se piardă energie din cauza vâscozității, căldurii sau a altor efecte de
absorbție. Astfel, într-un mediu perfect omogen, un sunet va fi de 9 ori mai intens la distanța de 1 m față
Surse: Fizichim, Edude
sursă decât la 3 m. Boom, Youtube
Acesta a fost proiectul nostru.
Multumim pentru atentie!