FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

CATEDRA DE CHIRURGIE OMF

PEDIATRICĂ ȘI PEDODONȚIE

CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR

DE DINȚI
Stepco Elena

dr. în șt. med., conf.univ

 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Dentifricele sunt substanţe sub formă de pastă, gel sau pudră care sunt
aplicate pe dinţi cu ajutorul periuţei dentare în scopul curăţirii suprafe ţelor
gingivodentare şi a lustruirii suprafeţelor dentare accesibile, suprimarea halitozei,
precum și pentru a oferi ingrediente active, cel mai frecvent fiind fluorul în scopul
prevenirii afecțiunilor dentare și gingivale.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Pasta de dinţi îndeplineşte trei

condiţii de bază:
• ajută la efectuarea periajului
dentar prin eliberarea
suprafeţelor accesibile a
dinţilor de resturi alimentare,
coloraţii, placă bacteriană;
• acţionează ca agent de
prevenție a cariei dentare si
parodontopatiilor;
• asigură o stare de
prospeţime orală prin efectul
său deodorant.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

De la introducerea pastelor de dinți în uzul

zilnic cu câteva mii de ani în urmă, componența
lor a evoluat considerabil - de la suspensii de
coji de ouă zdrobite sau cenușă la formule
complexe, adesea cu mai mult de 20 de
ingrediente.
Printre aceștia pot fi compuși pentru
prevenția și tratamentul cariilor dentare, a
gingivitelor și parodontitelor, îndepărtarea
halitozei, plăcii bacteriene, a eroziunilor și a
hipersensibilității dentinare. În plus, pastele de
dinți conțin substanțe abrazive pentru curățarea
și albirea dinților, arome în scopul împrospătării
respirației și coloranți pentru o mai bună
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Prafurile de dinți și pastele de dinți nu sunt în nici un caz invenții ale timpurilor
moderne. În anii 3000-5000 î.Hr., egiptenii antici au creat mai întâi o crem ă de din ți,
care conținea cenușă - pudră din copite de boi, smirnă, coji de ouă și piatr ă
ponce, în primul rând cu scopul de a îndepărta resturile alimentare de pe din ți. Cel
mai probabil, apa era adăugată numai în momentul utilizării.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Persienii au adăugat mai apoi coji arse de cochilii de melci împreun ă cu gips,
ierburi și miere în jurul anilor 1.000 î.Hr.
Aproximativ 1.000 de ani mai târziu, grecii și romanii au adăugat mai multe
substanțe abrazive la amestecul de pulbere, de exemplu, oase zdrobite și coji de
stridii.
Romanii au fost primii care adaugă arome, cel mai probabil pentru a ajuta la
respirația urât mirositoare și pentru a face pasta mai plăcută pentru utilizare.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Tot ei au fost cei primii care au început a folosi urina pentru igiena orală.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Pudrele de dinţi au început să fie

utilizate pentru prima dată în secolul al
XIX-lea în Marea Britanie. Cele mai
multe dintre ele erau fabricate în condiții
de casă, iar în calitate de ingrediente
au fost folosite creta, pulberea de
cărămidă sau sarea. Un volum al
''Enciclopediei pentru Acasă'' din 1866 a
recomandat folosirea pudrei din cărbune
şi a avertizat că multe din pudrele de
dinţi comercializate ”fac mai mult rău
decât bine”.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Prima încercare de a
întroduce pasta de dinți într-un
tub pliabil a fost făcută în anul
1892, atunci când doctorul
Washington Sheffield din New
London, s-a inspirat din relatările
fiului său, care călătorind în
Franța a văzut cum pictorii
folosesc vopseaua din tuburi.
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Până în 1900, o pastă

făcută din peroxid de hidrogen
şi bicarbonat de sodiu a fost
recomandată pentru utilizare
cu periuţele de dinţi. Pasta de
dinţi prefabricată a fost
comercializată pentru prima
dată în secolul al XIX-lea, dar
nu a depăşit popularitatea
pudrei de dinţi până în Primul
Război Mondial.
 CLASIFICAREA INTERNAȚIONALĂ A PASTELOR DE DINȚI

Concentrația F până la 1000 ppm

Pentru prevenția și
tratamentul cariei dentare Concentrația F 1000-1500 ppm

Concentrația F 2500-5000 ppm

Pentru prevenția și
tratamentul afecțiunilor Paste ce conțin extracte de plante medicinale,
periodontale uleiuri eterice, enzime, vitamine
Pastele de dinți Paste ce conțin antiseptice sintetice sau
Pentru tratamentul substanțe antibacteriale
sensibilității dentinare
Paste cu analgezice

Paste ce blochiază tubulii dentinari

Pentru albirea dinților
Paste pentru albire

Paste pentru decolorare

Paste specifice
 CLASIFICAREA PASTELOR DE DINȚI (ULITOVSCHII,1997)
Pastele de dinți

Pastele igienice – Pastele curativ-

I generație profilactice

Combinate- Generaţia Complexe

Simple –a II-a
Cu efect de Cu efect a III-ia și a IV-a): - Generația a V-ea
generație
curățire deodorant Anticarioase și
Anticarioase antinflamatorii
Anticarioase
Antiinflamatorii Anticarioase și antisenzitive
Antiinflamatorii
Antifungice
Anticarioase și pentru albire
Pentru reducerea Pentru reducerea formării
hipersensibilităţii plăcii dentare (antiplacă) Anticarioase și antiplacă
dentare
Pentru reducerea
Anticarioase și antitartru
hipersensibilităţii dentare
Abrazive, antitartru
(antisensitive)
Antiinflamatorii și antiplacă
Pentru albire
Antiinflamatorii și
Abrazive, pentru fumători antisenzitive
Antimicrobiene Anticarioase, antiinflamatorii,
antimicrobiene și antiplacă
CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Pastele igienice

Scopul utilizării Indicații de utilizare Componentele de bază

Persoanele cu dinți
Curățarea și 1. Oxidul de siliciu 23-43%
intacți și parodonțiu
improspătarea 2. Glicerina 10-33%
sănătos
cavității orale 3. Carboximetilceluloza 1-
1,8%
4. Laurilsulfatul de sodiu
5. Apă
6. Conservanți
 CLASIFICAREA ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI

Până în 1900, o pastă

făcută din peroxid de hidrogen
şi bicarbonat de sodiu a fost
recomandată pentru utilizare
cu periuţele de dinţi. Pasta de
dinţi prefabricată a fost
comercializată pentru prima
dată în secolul al XIX-lea, dar
nu a depăşit popularitatea
pudrei de dinţi până în Primul
Război Mondial.
 fluorură
este mai des comparată cu eficacitatea
concentrația normală de fluorură în pastele de dinți [8-
CLASIFICAREA
13]. ȘI COMPONENȚA PASTELOR DE DINȚI
Deși un studiu arată că eficacitatea
Pastele de dinți de 500 ppm și 1000 ppm au diferit în
ceea ce privește
grupul de copii carios-activ, în carie-inactiv
la grupurile de copii eficacitatea a fost aceeași [8].
În general, se recomandă utilizarea pastelor de dinți cu o
concentrație de fluorură de cel puțin 1000 ppm.
În plus, este dovedit că pastele de dinți cu fl uorură
concentrațiile de 400-550 ppm nu diferă de
paste de dinți placebo [8-13]. Există, de asemenea,
dovezi
că atunci când utilizați paste de dinți de 400 ppm sau
1450 ppm
de la vârsta de 1 an, dar în strictă conformitate cu
"mărimea mazărei" cantitate de pastă de dinți pe o
periuță de dinți,
prevalența florozei vizibile din punct de vedere estetic
nu diferă între cele două grupuri [14].
1.2. Concentrația de fluor 1000-1500 ppm
Capacitatea pastelor de dinți de a reduce cariile citate
cu toate acestea, în literatură variază de la 19-27% [15]