Proiect TIC

Cuprins

2.Numere abundente
3.Numere perfecte
4.Numere deficiente

2
Numere abundente
În teoria numerelor, un număr abundent sau excesiv este un număr care este mai mic decât suma alicotă a
divizorilor săi. Diferența se numește abundența sa. (Prin contrast, dacă numărul este mai mare decât suma
alicotă a divizorilor săi sau perfect egal se numește număr deficient.)
Numărul întreg 12 este primul număr abundent. Divizorii săi proprii sunt 1, 2, 3, 4 și 6, astfel suma alicotă
a lui 12 este 16. Numărul 12 are o abundență de 4, adică (16-12).
Ex.
Primele 28 de numere abundente sunt:
12, 18, 20, 24, 30, 36, 40, 42, 48, 54, 56, 60, 66, 70, 72, 78, 80, 84, 88, 90, 96, 100, 102, 104, 108, 112,
114, 120, ...
De exemplu, divizorii proprii ai lui 24 sunt 1, 2, 3, 4, 6, 8 și 12, a căror sumă este 36. Deoarece 36 este mai
mare decât 24, numărul 24 este abundent. Abundența sa este de 36 - 24 = 12.
Exista si numar abundent primitiv:
Un număr abundent ai cărui divizori, exceptând numărul însuși, sunt toți deficienți se numește număr
abundent primitiv.
Primele 28 de numere abundente primitive sunt:
20, 70, 88, 104, 272, 304, 368, 464, 550, 572 ...
Proprietati :
Orice multiplu al unui număr perfect sau al unui număr abundent este un număr abundent.[1]
Orice număr mai mare decât 20161 poate fi exprimat ca suma a două numere abundente.[3][1]

3
Numere perfecte
Numărul perfect este un număr întreg egal cu suma divizorilor săi, din care se exclude numărul însuși. Astfel, dacă
{\displaystyle n}{\displaystyle n} este numărul întreg, avem definițiile:
{\displaystyle \sigma (n)\;={\begin{cases}\leq 2n,\;numar\;deficient\\=2n\;,numar\;perfect\\\geq 2n\;,numar\
abundent\end{cases}}}{\displaystyle \sigma (n)\;={\begin{cases}\leq 2n,\;numar\;deficient\\=2n\;,numar\;perfect\\\geq
2n\;,numar\ abundent\end{cases}}}
Aici apare {\displaystyle \mathbf {2} n}{\displaystyle \mathbf {2} n} pentru că printre divizorii care alcătuiesc suma
{\displaystyle \mathbf {\sigma } (n)}{\displaystyle \mathbf {\sigma } (n)} s-a considerat și numărul însuși.
Ex.
6=1+2+3
28=1+2+4+7+14
496=1+2+4+8+16+31+62+124+248
8.128=1+2+4+8+16+32+64+127+254+508+1016+2032+4064
Primele zece numere perfecte sunt: 6, 28, 496, 8128, 33550336, 8589869056, 137438691328, 2305843008139952128,
2658455991569831744654692615953842176, 191561942608236107294793378084303638130997321548169216.
Exista si numere perfecte impare:
Existența numerelor perfecte impare constituie una din problemele nerezolvate ale matematicii.Dacă acestea există, ar
trebui să fie foarte mari:
Un astfel de număr ar trebui să satisfacă condițiile[2]:
n>10300
n este de forma
{\displaystyle n\;=\;q^{\alpha }{p_{1}}^{2e_{1}}{p_{2}}^{2e_{2}}\;\cdots \;{p_{k}}^{2e_{k}}}{\displaystyle
n\;=\;q^{\alpha }{p_{1}}^{2e_{1}}{p_{2}}^{2e_{2}}\;\cdots \;{p_{k}}^{2e_{k}}} .
4
Numere deficiente
În teoria numerelor, un număr deficient este un număr n care este mai mare decât suma alicotă σ(n) a
divizorilor săi sau perfect egal. (Prin contrast, dacă numărul este mai mic decât suma alicotă a divizorilor săi se
numește număr abundent).
Ex.
Primele numere deficiente sunt:

1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 21, 22, 23, 25, 26, 27, 29, 31, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 39, 41,
43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 55, 57, 58, 59, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 71, 73, 74, 75, 76, 77, 79,
81, 82, 83, 85, 86...[2]
De exemplu, se ia în considerare numărul 21. Divizorii proprii sunt 1, 3 și 7, iar suma lor este 11. Deoarece
11 este mai mic decât 21, numărul 21 este deficient. Deficiența sa este de 32 - 2 × 21 = 10.
Proprietati:
Numerele prime, puterile numerelor prime și orice divizor al unui număr deficient sau perfect sunt toate
numere deficiente.