Textul dramatic

„Teatrul este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească.” (Federico Garcia Lorca)
 Genul dramatic

Genul dramatic însumează totalitatea

operelor destinate reprezentării scenice. În
desfășurarea unui spectacol de teatru sunt
implicate mai multe componente: de la
textul literar propriu-zis la actori, regizori,
scenograf, costume, decor etc.
 Textul dramatic este structurat
în acte, tablouri și scene. Actele
sunt diviziuni mai mari care
corespund momentelor
subiectului. Tablourile reprezintă
schimbarea cadrului spațio-
temporal. Scena marchează
intrarea sau ieșirea din scenă a
personajelor.
 „Actorul! Copil al naturii, inocent, crud,
năbădăios care varsă pe scândura șubredă
șiroaie de lacrimi adevărate din adâncurile
sufletului său torturat de demonii orgoliului
și ai umilinței.”
Cătălina Buzoianu
Textul dramatic are două
componente: dialogul și
indicațiile scenice.
 Didascaliile (indicațiile scenice)
au un rol semnifcativ în piesa de
teatru. Acestea se notează între
paranteze și se clasifică după cum
urmează: narative, descriptive,
cu rol de evidențiere a stărilor
sufletești sau indicând
personajele ori trăsăturile lor.
 Tiparul textual în textul
dramatic este dialogat.
Speciile genului dramatic sunt:
drama, tragedia și comedia.
Textul dramatic „Take, Ianke și
Cadâr”, de Victor Ion Popa
(având premiera în 1932)
surprinde scene din viața a trei
negustori dintr-o mahala
moldovenească: un român
(Tache), un evreu (Ianke) și un
turc (Cadâr).
Temele abordate în piesa de
teatru sunt: relațiile inter-etnice
dintre cei trei negustori,
societatea și prejudecățile ei,
prietenia și iubirea.
Dintre motivele literare se
disting: negustorul, inocența,
toleranța, târgul etc.