Tema : Rolul si locul structurii organizatorice in managementul afacerii 

 
 

A. Scutaru
Structura organizatorica a întreprinderii

 Structura întreprinderii , componenta a structurii generale a firmei, reflecta “anatomia

întreprinderii”; modul de concepere, detaliere si implementare a acesteia influenteaza
nemijlocit activitatile impuse de realizarea obiectivelor întreprinderii.
 Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor
organizatorice (directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea
obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
Aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, întelegere,
explicare a situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea
ei:

 Strategia dezvoltarii întreprinderii;

 Tipul si complexitatea productiei;
 Dimensiunea întreprinderii;
 Calitatea resurselor umane;
 Mutatiile ce au loc în mediul exterior al firmei;
 Cadrul juridic si statutul întreprinderii.
În ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari
parti:

 structura functionala (de conducere)

 structura operationala (de productie, conceptie)
Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere
si compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice,
comerciale, administrative, modul de constituire si grupare al acestora
si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a
procesului managerial si a proceselor de executie.
În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si
cuprinde:

 I. Componente – postul, functia, compartimentul

 II. Relatii organizatorice
 III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)
 Structura de productie (operationala):ansamblul persoanelor,
compartimnetelor si relatiilor organizatorice constituite în vederea
realizarii directe a obiectului de activitate al firmei.

Elementele activitatii operationale

La nivelul structurii operationale se pot verifica urmatoarele verigi structurale specifice: uzine,

fabrici, exploatari, filiale, sucursale sau alte activitati personale fara activitatile de productie
(sectia de productie, sectia de service, ateliere de productie, locuri de munca).
Veriga structurala de baza a unei întreprinderi cu profil industrial o reprezinta sectia de
productie, ca unitate determinanta, sub aspect administrativ în cadrul careia se executa un produs
/ o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic.
În functie de rolul pe care-l au în procesul de fabricatie a produselor
incluse în planul de productie al întreprinderii, sectiile pot fi:

 sectii de baza
 sectii auxiliare
 sectii de servire
Sectiile de baza
În ele se desfasoara procese de productie specifice în urma carora rezulta produsele ce
reprezinta obiectul de activitate al firmei sau care dau profilul întreprinderii.
Ele pot fi organizate în doua moduri:
pe principiul omogenitatii produsului fabricat, când se executa un produs sau o componenta a
acestuia.
pe principiul omogenitatii principiului de fabricatie, când în cadrul lor se desfasoara o parte a
procesului tehnologic.
Sectiile auxiliare
Se caracterizeaza prin faptul ca în cadrul lor se executa procese de productie auxiliare
productiei de baza, care ajuta la realizarea în bune conditii a produselor care dau profilul
firmei.
Ex.: sectia mecano-energetica; sectia SDV-urilor; lucrari de întretinere si reparatii.
Sectiile de servire
Sunt formate în principal din depozitele, magaziile, materii prime, materiale, produse finite,
transport intern. aici se desfasoara procese de servire pentru activitatile din sectiile de baza si
auxiliare.
Ex.: spalatorie, depozite
Factorii care influenteaza structura de productie
(operationala):

 Volumul productiei ce urmeaza a fi fabricat

 Formele, nivelul specializarii si cooperarii
 Specificul procesului tehnologic utilizat si particularitatile produsului fabricat
 Zona de amplasare a întreprinderii
1. Volumul productiei influenteaza marimea, numarul verigilor structurale si forma specializarii lor.
astfel, daca volumul productiei este mare iar nomenclatorul de fabricatie restrâns – se organizeaza sectii
specializate pe obiectul de fabricatie.
Daca volumul productiei este mic iar nomenclatorul de fabricatie mare – sectiile de productie vor fi
organizate pe principiul organizarii tehnologice.
2. Pentru o întreprindere specializata printr-un grad ridicat de specializare si cooperare – structura de
productie nu va contine anumite verigi (de baza, auxiliare, de servire) urmând ca activitatea acestora sa fie
asigurata prin cooperare.
3. Influenteaza structura de productie atât în cazul întreprinderilor ce apartin unor anumite ramuri industriale
diferite, cât si celor care apartin acelorasi ramuri industriale. anumite particularitati ale produselor fabricate
(greutate, gabarit, perisabilitate) influenteaza de asemenea marimea, numarul sectiilor, amplasarea în incinta,
legaturile ce se stabilesc între sectii.
4. Zona de amplasare influenteaza mai ales numarul si marimea unitatilor auxiliare, de servire si a celor
mixte.
În cazul firmelor amplasate pe platforme industriale unde exista posibilitatea de cooperare în diverse domenii
de activitate (asigurarea utilitatii).
Documentele de formalizare a structurii
organizatorice:
Regulamentul de organizare si functionare cuprinde capitolele:
I. Organizarea firmei:
Dispozitii generale
actul normativ de înfiintare
Obiectul de activitate
Tipul de societate
Prezentarea structurii organizatorice a firmei
II. atributiile firmei
III. Conducerea firmei – atributiile aGa, Ca, conducerii executive
IV. atributiile si diagrama de relatii pentru fiecare compartiment functional si de productie
Fisa postului – continut:
Denumirea postului
Obiectivele postului
Compartimentul de care apartine
Relatiile organizatorice ale postului cu celelalte
Competente
Responsabilitati
atributii
Sarcini
Lucrari
Cerinte pentru ocuparea postului (studii, experienta, etc.)
Fisa postului serveste ca document organizatoric indispensabil fiecarui salariat si ca suport pentru evaluarea activitatii muncii si a comportamentului
salarial.
 Structura organizatorica formala
Organizarea informala reprezinta ansamblul gruparilor, relatiilor interumane stabilite spontan când oamenii se asociaza
într-un mediu de munca.
Între organizarea formala si informala exista o strânsa interdependenta determinata de unele asemanari dar si de
importante deosebiri.
asemanari:
Se constituie în cadrul aceleasi întreprinderi, elementul uman fiind acelasi;
Servesc realizarii unor obiective;
au un caracter dinamic, vizând modificarea în timp a obiectivelor urmarite;
au un caracter general, regasindu-se în fiecare întreprindere indiferent de nivelul ierarhic, dimensiunea întreprinderii sau
apartenenta la ramura.
Deosebiri:
Structura informala priveste oamenii si relatiile dintre ei în timp ce structura formala se refera la pozitii oficiale în
termenii autoritatii si responsabilitatii;
Puterea informala este personala în timp ce aceea formala este instutitionala;
Puterea informala este data de membrii grupului si nu este delegata de manageri fiind un subiect al sentimentelor
oamenilor;
Datorita naturii sale subiective organizarea informala nu poate fi controlata de management în aceeasi masura ca
organizarea formala;
Grupurile informale spre deosebire de cele formale sunt instabile si tind sa ramâna de mici dimensiuni în scopul de a se
pastra în limitele relatiilor personale.
Tipuri de grupuri în organizarea informala:
Organizarea informala presupune constituirea unor grupuri diferite de oameni. acestea pot fi:
Grupurile orizontale includ persoane a caror pozitie în structura organizarii formale este situata pe acelasi
nivel ierarhic. Membrii grupului pot fi din acelasi compartiment sau din compartimente diferite. Ei nu au
complexul pozitiei diferite în cadrul firmei, promoveaza în mod egal informatia, împartasesc aceleasi
probleme, interese, preocupari.
Ex: directorii
Grupurile verticale sunt formate din persoane situate la diferite niveluri ierarhice a ierarhiei formale, cel
mai des ei provin din acelasi mediu de activitate, de munca. În cadrul acestor grupuri exista riscul scaderii
autoritatii sefului, obiectivitatii fata de subordonati, fiind posibile manifestari de favoritism.
Exemplu: Director Tehnic – sef compartiment
Grupurile mixte reprezinta combinatii de doua sau mai multe persoane din diferite domenii de munca si
diferite pozitii ierarhice. astfel de grupuri se formeaza deseori pe baza unor relatii comune în afara firmei.
Exemplu: comunitate etnica, religioasa, relatii de rudenie